Miroase a Dumnezeu!
Un vant rece de martie aduse miros de moarte, în acea noapte în Dallas, Texas, cînd a venit doctorul.
A intrat în rezerva Dianei Blessing, care încă se afla sub efectul anesteziei, dupa operatie. Sotul ei, David, îi ţinea mâna, în asteptarea ultimelor vesti.
In acea dupa-amiaza de 10 martie 1991, complicatiile au facut ca Diana sa se supuna unei operatii de cezariana, la numai 24 de saptamâni de sarcina, pentru a-i da nastere fiicei sale, Dana Lu Blessing.
Masurând doar 30 de centimetri lungime si de-abia cântarind 714 grame, ei stiau ca era periculos de prematura.
Cuvintele medicului au cazut ca o bomba:
„Nu cred ca va supravietui”, rosti pe un ton blând.
“Sunt doar 10% sanse sa reziste pâna dimineaţă;
si chiar daca trăieşte, viitorul sau ar putea fi crud.”
Paralizati de neincredere, David si Diana l-au ascultat pe doctor, în timp ce acesta descria problemele cumplitpe care Dana va trebui sa le infrunte, daca va supravietui.
Nu va putea merge, vorbi, probabil va fi oarba si, cu siguranta, ar putea avea alte complicatii – de la paralizie cerebrala, la un complet retard mental etc.
“Nu! Nu!” e tot ce Diana reusea sa rosteasca.
Ea si David, impreuna cu fiul lor de 5 ani, au visat intens la ziua când vor avea o fetita cu care sa formeza o familie de patru persoane.
Acum, in doar citeva ore, visul incepea sa se destrame.
Dupa citeva zile, o noua grozăvie pentru David si Diana. Intrucât sistemul nervos al Danei era “crud”, cel mai suav sarut sau o mingiiere ii accentuau disconfortul, asa ca nici macar nu puteau sa o tina la piept, pentru a-i oferi dragoste.
Tot ce puteau sa faca, in timp ce Dana lupta singura sub lumina ultravioleta, conectata la tuburi si cabluri, era sa se roage la Dumnezeu sa fie alaturi de iubita lor fiica.
Dana nu a avut momente de crestere spectaculoasa.
Insa, dupa citeva saptamini, câstigase lent câteva grame.
Când Dana a implinit doua luni, parintii ei au putut sa o imbratiseze pentru prima data.
Si, doua luni mai târziu, desi doctorii au continuat sa avertizeze ca sansele de supravietuire, sau de a trai o viata normala erau aproape nule. Dana iesi din spital, asa cum mama ei prezisese.
Cinci ani mai tirziu, Dana era o fetita micuta dar vesela, cu ochisori gri stralucitori si o incontestabila pofta de viata. Nu arata nici un simptom de vreun retard mental sau fizic. Era, pur si simplu, tot ce o fetita de vârsta ei poate fi – si poate mai mult de-atât. Dar acest final fericit nu este sfârsitul povestirii.
Intr-o dupa-amiaza de vara, in 1996, in vecinatatea casei din Irving, Texas, Dana statea in poala mamei sale, la marginea terenului unde fratele sau Dustin se antrena la baseball.
Ca de obicei, Dana nu contenea sa vorbeasca cu mama sa si cu câtiva adulti asezati in apropiere, când dintr-odata deveni tacuta. Isi incrucisa bratele la piept si intreba : ”Simti mirosul?”
Adulmecând aerul si simtind apropierea unei furtuni, Diana raspunse: “Da, miroase a ploaie”.
Dana inchise ochii si intreba din nou: “Simti mirosul?”
Mama sa ii raspunse: “Da, miroase a ploaie, cred ca o sa ne ude bine”.
Dana dadu din cap, isi imbratisa umerii cu mânutele ei mici si spuse cu hotarâre:
„Nu. Miroase a El”
“Miroase a Dumnezeu cind iti pui capul pe pieptul Lui”
Ochii Dianei se umplura de lacrimi, in timp ce Dana se duse sa se joace cu ceilalti copii.
Inainte ca ploaia sa inceapa, cuvintele fiicei sale confirmara ceea ce Diana si toti membrii familiei Blessing au stiut, tot timpul…
…In timpul acelor lungi zile si nopti din primele luni de viata, când micuta era prea sensibila pentru a fi atinsa, Dumnezeu a tinut-o pe Dana la piept si ceea ce ea isi aminteste atât de bine e mirosul dragostei lui.
Azi dimineata, cind Dumnezeu a deschis fereastra cerului, m-a vazut si m-a intrebat: “Fiule, care e dorinta ta cea mai mare astazi?”
Eu i-am raspuns: Doamne, pazeste pe cel ce citeste acest mesaj, familia si prietenii lui.
————————————————-
Iubirea lui Dumnezeu e ca un ocean, se poate vedea unde incepe dar nu si unde se sfirseste.
Ingerii exista, dar cum nu toti au aripi, uneori ii numim PRIETENI.
Autor text: necunoscut
Comentarii (25)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Prin natura imprejurarilor, aceste randuri/ganduri au o rezonanta speciala in sufletul meu. Nu pot decat sa spun „multumesc, Doamne, ca-mi tii copiii la pieptul tau!”
… si multumesc si aceluia care mi-a dat prilejul acestei clipe minunate in care sa-mi exprim recunostinta !
Sublim!
“Miroase a Dumnezeu cind iti pui capul pe pieptul Lui”
„Miroase a Dumnezeu”,ce mod frumos de a-L simti pe Dumnezeu ,mai ales din partea unui copil! Impresionant!
Minuni sunt la tot pasul, trebuie doar sa crezi sa speri si sa iubesti din tot sufletul tau din toata fiinta ta .”Dumnezeu este inceputul si sfarsitul.”
Multumesc pentru mesaj .
Am vazut candva in trecut nasterea unui copil de 1,200 kg, ! Nu puteam crede ca ceva atat de micut e viu si se misca ! Acum a un om mare , sanatos si plin de viata,
Acest mesaj e ( pentru mine ) cel ma iimpresionant din toate aceste minunate mesaje pe care ni le oferi, Razvan . Dumnezeu sa te binecuvanteze , datorita tie in sufletele noastre se nasc sentimente care erau acolo dar erau adormite si noi uitasem de ele !
Intr-adevar dragostea lui Dumnezeu e nemarginita, El e langa noi in permanenta !
Pe mine personal m-a ajutat cand mi-a fost mai greu, infaptuind uneori adevarate miracole ., Dar adevaratul miracol este ca mi-a transformat sufletul, mi-a dezvoltat capacitatea de iubire si de intelegere a celorlalti .
Multumesc Razvan !
Imi inchei rugaciunile zilnice matinale cu urmatoarea fraza”Te salut Batrane Domn,te salut,te iubesc,si-ti multumesc pentru portia zilnica de intelepciune si energie pe care mi-ai dat-o,mi-o dai i mi-o vei da pana la sfarsitul zilelor mele …” pentru ca in perceptia mea,Oceanul si Domnul sant fara de sfarsit….
Multumesc si pot sa spun ca am trait aceasta intamplare si la noi in familie surioara mea fiind nascuta la 7 luni avea doar 900 gr,tot asa gandim ca si DANA in tot si in toate este DUMNEZEU .EL ne salveaza de la orice si simtim prezenta LUI in orice loc.
Simturile omenesti cunoscute sunt doar niste terminatii,varfuri palide ale SIMTURILOR cu care suntem dotati.In multidimensionalitatea creatiei,uneltele de comunicare sunt SIMTURILE,numite de unii si DIVINE.Acestea sunt complete.Oricare dintre simturile omenesti provine (este o prelungire estompata)din aceste simturi Divine.Accesarea simturilor in totalitate da omului posibilitatea de a fi Maestru pe pamant.Prin MIROS,cel mai cuprinzator simt (in stransa concordanta cu respiratie),omul Maestru are posibilitatea cunoasterii la un nivel neexperimentat ca om obisnuit,o cunoastere completa in care nu e vorba numai de a mirosi lucruri,actiuni,energii cu alte cuvinte,ci de a primi informatii complete despre…Prin mirosul,sau gustul,vazul,auzul,tactilul expansionat avem acces la toata informatia existenta in creatie si,ceea ce este impresionant,informatie simtita.De exemplu,un Maestru poate sti cu exctitate prin miros,sau gust cine anume are intentia sa-l viziteze,ce stare de spirit are vizitatorul,ce vrea sa discute cu el,sa zicem,iar informatia primita este 100%.Prin aceste simturi putem spune ca nevazutul devine „vizibil”.Folosirea SIMTURILOR DIVINE,cu care este dotat orice om,dar pe care nu le are la dispozitie decat dupa descatusarea din iluzie,a fost denumita de cei shocati de ineditul ei,miracol,magie.In aceste vremuri pe pamant se incarneaza suflete INTELEPTE care vin deja cu Maiestria atinsa in alta experienta de viata,sau din dimensiuni ale puritatii,care nu au trait pervertirea simturilor pentru ca vin la incarnare pentru prima oara (pervertirea necesara traiului in inconstienta,iluzie si …toate acestea nu le spun pejorativ)E vorba despre acei copii speciali,numiti „de cristal”,”de safir” etc.Majoritatea acestora au „probleme” de adaptare ,odata ajunsi in densitatea greu de suportat pentru sufletul lor,a pamantului…Amintesc,in context,abilitatea cainilor politisti capabili sa pastreze simturi cu mult mai ascutite decat ale omului,tocmai pentru ca …mintea se lasa condusa de simturi si nu invers,cum se produce la om;animalele sunt,prin simturi mult mai conectate la Mintea Divina.ASA CUM SPUNEAM INTR-UN ALT MESAJ,DUMNEZEU VORBESTE PRIN SIMTURI.(Am o experienta personala cu fiul meu care mic fiind ma tot intreba daca simt ca miroase a Iisus.Am crezut intai ca e vorba poate de parfumul folosit de mine,dar a negat asta.Mai tarziu,m-am lamurit …ca intr-adevar exista un miros specific pentru oricine si orice,nu neaparat parfumat.Prima oara cand am avut acest dialog cu copilul a fost in Izrael,in excursie si s-a repetat apoi).
Minunat ,asa este,Dumnezeu este bun si de asta miroase frumos…
Multumesc pentru mesaj, pentru urari si pentru TOT. Si eu am fost tinuta la incubator, nascuta dismatur, avand 2 kg, dupa ce statusem in ultimul trimestru de sarcina intr-o placenta plina cu puroi pt ca mama facuse infectie. Si iata ca sunt foarte bine; am avut noroc ca m-au dus la bunici -la tara pentru un an si jumatate- si acolo am inflorit realmente. Si datorita lor eu acum sunt ceea ce sunt. Le multumesc si ii port in inima. Pentru mine ei sunt niste ingeri si cred ca si pentru multi oameni pe care i-au atins in viata lor. Cu ce am ramas eu dupa acest episod: cu o sensibilitate la frig si aerul rece (insa daca ma imbrac este super ok) si cu o senzatie de stranietate legata de lumea asta care inca si acum mi se pare oarecum ciudata. In rest: tenacitate, perseverenta si o dorinta extraordinara de a trai si de a reusi sa ma regasesc in tot ceea ce fac. Multumesc si o zi minunata, Dana.
Eu am trecut printr-o poveste reala dar cu alt sfarsit. Acum cinci ani am nascut o fetita. Aveam 41 de ani, era a treia sarcina si la 28 de saptamani am pleznit. Norocul meu a fost ca acest lucru s-a intamplat cand eram in spital, langa sala de operatie , la ora 7 dimineata, si ca sala de operatiea era goala si medicul care m-a ingrijit prezent. Fetita mea s-a nascut la 28 de saptamani, prematur, avand 1,100 kg si 35 de cm. Ca orice copil care se naste a avut si ea o usoara hemoragie cerebrala provocata de trecerea de la mediul lichid la mediul gazos. Nu vreau sa dau detalii acum legat de multe greseli medicale fata de mine. Fetita a facut o mare greseala. S-a nascut in Romania, in luna iulie 2008, an cu calduri maximale in Romania si mai ales intr-o luna de concedii pentru personalul sanitar.Fetita mea a fost pusa intr-un incubator deschis si intubata deoarece nu reusea inca sa respire singura. Incubatorul era pus langa o usa care separa doua compartimente la sala de nascuti prematur.Usa de langa ea fie era deschisa fie se circula pe ea uitand sa o inchida. Era curent permanent dar pentru personal era bine ca se mai racoreau. La circa un metru si zece cm era fereastra – de fapt un perete de sticla peste care se trageau niste perdele compuse din fasi. Revin la faptul ca temperatura prin geam la soare, care ajungea si deasupra incubatorului depasea de multe ori temperatura de afara. Se creea ceea ce se numeste efect de lupa. Am vazut-o pe fetita mea abia a treia zi deoarece mie mi-a fost foarte rau si am facut o complicatie post-operatorie. Cand mi sa permis sa o vad mi s-a spus sa stau putin si sa ma astept sa moara. Ciudat langa incubatorul ei mai erau cativa copii prematuri, unii dintre ei cu sindrom Down care se aflau acolo de cateva saptamani si mamelor lor nu li s-a dat acest verdict. In pofida spuselor doamnei doctor care era mai interesata de calculatorul la care isi realiza lucrarea de doctorat, fetita mea a inceput sa aiba o evolutie buna. Mi s-a permis sa ii dau lapte matern printr-un furtunel cu pipeta. Dar ca orice nou nascut a facut icter si a fost pusa la ultaviolete.Pe bratul incubatorului se putea citi temperatura la nivelul copilului. Aceasta a fost timp de trei zile cat a sat suplimentar la ultraviolete de 45 de grade. Cand puneai mana pe fata simteai ca te arde pa mana. Si ea a avut arsuri si i se crapa pielea, dar era data cu un fel de ulei – parca trebuia sa fie si prajita. Am anuntat-o din prima zi pe doctorita care urmarea copiii si mi-a spus ca n-am pregatirea necesara sa inteleg ce se intampla si ca sa ma astept sa moara oricand deoarece hemoragia cerebrala s-a extins. I-am adus muzica terapeutica pentru nou nascuti. A refuzat categoric – deoarece nu scrie asta in manualul de medicina. Am primit de acasa o iconita sfintita pe care am dezinfectat-o si am pus-o pe marginea exterioara a incubatorului. La urmatoarea vizita mi s-a solicitat sa o iau pentru ca exista o icoana cu Sfanta Fecioara adusa de la Patriarhie in salon – deci a mea, mica iconita nu avea loc. Am chemat preotul de la biserica din curtea maternitatii care a avut intelegerea si bunavointa de a crestina fata, eu fiind convinsa ca acolo unde medicina si puterea umana se opreste, Dumnezeu face minuni. Si mai ales stiam ca fetita mea poate trai, existand si copii mai mici care au fost salvati – e drept in alte spitale dar si in spitalul Polizu unde eram internata. Zilele treceau si doctoritele care mai veneau se intrebau de ce mai traieste copilul meu. Am completat fele de fel de fise cu fele de fel de declaratii de parca eram o infractoare care a indraznit sa aduca pe lume un copil la 41 de ani, eventual ca decesul ei mi s-ar datora. La doua zile i se facea radiografii generale – deci era inca putin iradiata. Starea copilului s-a agravat in a doua saptamana. Eram disperata. Nu mi s-a dat voie sa ii fac nici o poza, nu aveam voie cu telefonul mobil in preajma ei, eu alte mamici care aveau copii in acea sectie, da. Durerea si neputinta mea erau erau infernale in fata unui sistem surd si orb la cerintele mele de a-mi vedea si a-mi salva copilul. In a treia saptamana au mutat-o pe un alt incubator inchis intr-un alt compartiment al salonului. Am stiut ca au condamnat-o la moarte cand aparatul care trebuia sa ii pompeze hrana ser cu vitamine era stationar. Pur si simplu avea doua bule de aer pe furtunas care nu s-au miscat de acolo 4 zile desi le-am asistentelor ca vad si stiu. Una dintre doctorite mi-a spus toate grozaviile daca mi-ar salva fata, ca va fi oarba, paralitica, si ca viata ei va insemna un cosmar pentru mine. Dintr-o intamplare cunosc oameni care s-au nascut prematuri si care sunt perfect sanatosi azi indiferent de varsta pe care o au acum. Este adevarat ca primul an de viata a fost infernal pentru familie dar ei sunt santosi, intregi si apti mental si fizic. In a 18-cea zi, noaptea m-au chemat. Inima fetitei mele a incetat sa bata. Nu mi s-a permis sa o iau in brate. Am fost rugata sa pasaresc cat mai repede si in liniste spitalul pentru a nu afecta celelalte mamici care aveau copii in acel salon. Au vrut sa ma oblige sa semnez ca o dau spre incinerare renuntand la ea.M-am uitat la minunatul personal medical romanesc, medici si asistente femei de la sectia de neonatologie a spitalului Polizu cum se grabeau sa scape de un cadavru de copil si o mama terminata de durere acoperindu-si cat mai repede incompetenta profesionala si umana. Desi eram praf fizic si sufleteste am hotarat sa le comunic ca ma voi intoarce a doua si ca doresc sa imi ingrop crestineste copilul botezat.M-au considerat nebuna si mi-au recomandat pastile pe care am refuzat sa le iau. Am luat fata de la morga spitalului a treia zi de la decesului ei si i-am facut slujba la biserica din incinta spitalului. In timpul slujbei fetita de trei ani a preotului a stat aproape tot timpul langa mine. Singura a venit in timpul slujbei si spre sfarsit a plecat. Fiica mea parea ca doarme in micul cosciug alb inconjurata de petale de trandafiri, si o jucarie ingeras care in timpul slubei s-a pormit singura spunand rugaciunea Ingerasul Meu. Preotul s-a oprit intepenit de ceea ce sa intampla, de razele de soare care cadeau fix pe masa pe care era depusa ea, invaluind-o, de o pasare care a intrat si a iesit inconjurandu-ne, de imaginea mea imbracata in alb complet , intepenita, de lacrimile care nu mi se opreau si de fetita lui care era agatata de fusta mea si ma tinea de mana.L-a bufnit plansul si l-am asteptat cu toata familia sa isi revina. Nici el nu mi-a dat voie sa imi imbratisez fata, nici macar cand a trebuit sa fie coborata in cavoul familiei.
Ma bucur ca familia americana a avut parte de medici si asistente competente, de grija si responsabiliate pentru om si pentru famile – orice om face parte si are o familie pentru care este foarte important.
In Romania avem medici si asistenti dar nu avem medicina, competenta, responsabiliate. Sunt nemultumiti de salarii, vin si pleaca conform programului, semneaza condica, prescriu medicamente chiar daca nu stau prea mult de vorba cu pacientul care in final nici nu mai conteaza ca oricum moare si deci pacientul este vinovat si responsabil de propria moarte si de obraznicia de a fi indraznit sa se adreseze unitatii medicale romanesti. Sunt saraci dar unii dintre ei au vile luxoase si un tupeu nemarginit de ati acorda atentie sau interventie chirurgicala raportat la cati bani a negociat cu tine. N-ai bani, mori.
Dumnezeu exista si ne arata zilnic in tot ce ne inconjoara ca exista, dar oamenii nu vor sa il vada si au uitat ca suntem si noi oamenii o alta creatie a lui Dumnezeu a Cerului si a Pamantului impreuna cu toate speciile si orice forma de viata existenta. Suntem aici pentru a invata si experimenta viata impreuna , sau probabil din prea multa nestiinta a stiintei, autodistrugandu-ne. Pamantul poate exista fara specia umana, umanitatea insa nu. Dumnezeu este prezent si este armonia intre toate acestea. Dumnezeu nu are treaba cu religiile si nici cu politicile umane El exista pur si simplu – E de dinaintea inceputurilor si va fi.
IMPRESIONANT , NU NUMAI PENTRU CE S-A INTAMPLAT CI SI PENTRU PUTEREA DIVINA PE CARE AI CAPATAT-O, SA MERGI MAI DEPARTE SPRE LUMINA. DIVINITATEA SA TE OCROTEASCA SI SA TE INDRUME ! Pace si bucurie
Draga Luiza, fetita ta e un inger care a avut poate o misiune peste puterile noastre umane de intelegere. Measajul sau catre lume este atat de impresionant. Iar puterea si determinarea ta de a-ti urma calea, la fel. Lumina si iubire…si un gand bun.
Oameni buni ceea ce am scris eu este foarte grav. Este un urlet de durere privind incompetenta si lipsa de umanitate din unitatile medicale.Oamenii mor pe capete din cauza diagnosticelor gresite sau prin lipsa de supraveghere. Se prescriu foarte multe medicamente pentru ca au comisioane din vanzari. Se prescriu medicamente al caror efect se bat cap in cap sau care genereaza noi afectiuni. Daca nu mori de afectiunea ta, sigur mori din efectele adverse ale medicamentelor care actioneaza in acelasi timp. Medicii si asistentele nu au timp pentru a sta de vorba cu pacientul si de a face o anamneza completa. Prescriu medicamente si trateaza efectul, nu cauza. Personalul medical are timp sa fie nemultumit de salarii si sa isi rotunjeasca veniturile pentru orice serviciu normal de altfel pe care ar trebui sa il acorde. Nu exista atentie, comunicare si compasiune. Ei executa atat cat considera din servicii fara sa isi asume nici o responsabilitate. Sunt romani care in tara lucreaza in sila chiar daca real au suficienti bani pentru un trai decent. Daca prind un post in strainatate brusc devin profesionisti pentru ca nu au incotro si daca vor sa isi exercite profesia intr-o unitate medicala trebuie sa aiba o conduita profesionala si umana corecta , altfel isi pierd licentele. Acesta este un aspect. Celalalt aspect este faptul ca sunt multe mame carora din neglijente medicale, le mor copii. Ele traiesc ca si mine o drama cumplita. Devi un fel de “paria”. Nu intelegi, nu este drept, nu este corect, nu stii cum sa suporti asa ceva – te depaseste ca intelegere umana, esti complet vulnerabila. Ti se da peste cap logica, credintele si tot universul pe care il simti pustiu. Odata cu copilul moare si o parte din tine din sufletul tau. Ti se spun fel de fel de povesti – “ ca e mai bine asa, ca n-a fost sa fie , ca asa i-a fost scris, ca este o incercare de la Dumnezeu, ca nu-i nimic – vine altul, ca a plecat de unde a venit si tu trebuie sa intelegi, ca esti vinovat de greselile neamului, ca tu esti vinovata ca ai atras in viata ta moartea copilului si fel de fel de asemenea aberatii medicale, psihologice si atat de putin reale. Incompetenta se acopera si se justifica cu orice. Real in ultimii 25 de ani medicina a facut mari progrese atat tehnologice cat si stiintifice care pot salva oricand si de la orice vieti umane. Exista si medicina traditionala din pacte nelijata si uitata. Dar mai presus de orice oamenii au uitat de respectul fata de sine si fata de semenii lor. Incompetenta pleaca de la lipsa de respect uman si profesional. Se cer foarte multi bani pentru orice serviciu ,dar nu se ofera caliatea acelui serviciu si responsabilitatea prestatorului de servicii fie ele medicale fie conexe. Cand fiica mea a plecat mi-am pus intrebarea unde era Dumnezeu atunci, cum de a permis atata nepricepere, de ce mie si familiei mele…..Va asigur ca iti ia mult timp.Niciodata nu uiti si este greu sa ierti sau sa te ierti pentru ca iti cauti si tie fel de fel de vini.Mai grav este ca mama, ca te trezesti uneori ca nici familia nu e langa tine. Langa mine au fost fetele mele mai mari care mi-au spus tot timpul ca ma iubesc si au nevoie de mine ,altfel cred ca as fi murit si eu. Sotul meu a plecat in “polenizare spirituala” ( a se citi futai in grup sau separat cu doamne participante la terapii de Constelatii Familiale) conform indicatiilor unei doamne guru, dar aceasta este o alta trista poveste. Cand aud de vibratii si evolutie spirituala in grup organizat, pe bani grei si bataie de joc maxima ca sa nu zic spalare de creieri, cu iertare – ma apuca greata. Cu riscul ca ma repet – suntem o specie creatie a acestui Pamant si Cer, supusi legilor naturii indiferent daca ne convine sau nu. Bunica mea spunea ca suntem un Dar de Iubire intre Cer si Pamant, veniti aici pentru ca pamantul avea nevoie de noi si de faptele noastre, de care suntem responsabili atat fata de noi cat si fata de planeta, fata de trecut si de viitor prin modul in care ne traim si ne creem prezentul ancorati in realitate.De la bunica mea care era considerata o femeie vraci, priceputa a vindeca suflete si trupuri mi-au ramas multe sfaturi intelepte dar si o rugaciune care m-a insoteste in tot ceea ce fac “Te binecuvantez …(mancare, apa, prieten, dusman, activitate, orice) in numele Tatalui Cer si a Mamei Pamant in Pace si Armonie cu Iubire”.Este o rugaciune veche mostenita de la neam de neam. Iubirea de oameni si credinta ca mai am ceva de facut pentru oameni si orice suflet din preajma mea, mi-a dat puterea sa traiesc si sa cred ca inca sunt utila aici. Cu respect pentru viata sub toate formele si pastrandu-mi capacitatea de a lua si decizii dureroase. Nu poti multumi pe toata lumea si nici nu poti judeca pentru nimeni. Dar poti face ce ai de facut, gandind sa fie bine sau cat mai bine, cu adevarat bine in care sa te regasesti si de care si altii au nevoie.
Stimata doamna. Ceea ce ne-ati scris reprezinta o tragedie imensa. Va inteleg cu mintea, citesc si pot sa pricep. Totusi, niciodata n-o sa poata nimeni intelege prin ce-ati trecut decat daca traieste acelasi lucru. Doar atunci cineva poate intelege pe deplin aceasta tragedie. Mi-ar fi usor sa va scriu cuvinte multe si frumoase, despre Karma sau despre Dumnezeu, despre Calea de Lumina, etc.
Prefer sa nu o fac, prefer sa va spun ca va sunt cu sufletul alaturi de dumneavoastra si va doresc sa reusiti sa treceti peste necazuri chiar daca niciodata nu le veti uita.
Sa stiti ca in afara de mine, sunt multi oameni care v-au citit comentariile si care va iubesc si va doresc sa aveti parte numai de bine, chiar daca nu v-au scris un rand.
Va multumesc pentru comentariu. Nu mi-a fost usor si va rog sa imi scuzati eventualele greseli de ortografie. Am scris din suflet si intr-un suflet. Doresc doar sa atrag atentia celor ce citesc pentru se evita asemenea tragedi. De asemenea asupra faptului ca sunt multe deviatii comportamentale umane plecate de la nevoia sau lipsa banilor dar ele nu justifica nepasarea, responsabilitatea faptelor noastre cotidiene atat in familie cat si locul de munca si/sau in societate. Pusi fata in fata cu sine multor oameni din Romania li s-ar face rusine de ei indiferent de cati bani au si cum i-au dobandit. Priveste oamenii si comportamentele lor pe strada, in mijloacele de transport, in parcuri. Sunt putini cei care iti inspira respect, demnitate,bucurie. Deraierile de la un sistem de valori bazat pe respect, cunostere, bun simt, ajutorare reciproca, comunicare – parca au disparut. Ele faceau parte intregranta din cei 7 ani acasa. Cine mai respecta familia, colegul,unde sunt prietenii adevarati. ?Sunt o multime de momente in viata in care ca fiinta umana vrei sa sti ca esti iubit si acceptat pentru ceea ce esti sau pur si simplu ai nevoie sa iti deschiizi sufletul cu incredere.Societatea si comportamentele umane sunt in deriva – valorile universale tratate ca fara valoare ….. si aceasta se reflecta in toate domeniile. Mesajul meu se doreste a fi o trezire. Viata se traieste in familie, in societate. Bunica mea spunea ca intr-o zi sa iti rezervi un timp pentru o scurta rugaciune de multumire dimineata,, un timp de a te ingriji de familie, in timp de a te ingriji de tine, un timp de a te ingriji de altii si a nu te culca pana nu multumesti pentru darurile zilei ce a trecut si pentru implinirea ta de fi impreuna cu cei dragi. Acum sunt vremuri pe care nu le inteleg, pentru ca nu au sens sau sensul lor nu ajuta pe nimeni.In nici o specie membrii ei nu isi fac atata rau lor insisi cum isi fac acum oamenii intre ei. Noi romanii aveam traditii stramosesti, stiinta, arta, cultura, mestesuguri,bucuria de a avea familie si de a fi gazde primitoare. Unde sunt. ? Dece se nasc copii cu cancere si de ce mor dintr-o banala raceala ? De ce un fotbalist are un salariu cu 5- 6 cifre in euro si nu sunt bani pentru invatamant sau sanatate – baza de creere a unui individ util in societate ? De ce sunt bani ca ajutoare sociale pentru romii care au palate si ferrari si nu pentru copii supradotati dar fara posibilitati matriale ? De ce mor mame la nastere sau copii ? De ce toate religiile sau mai precis conducerile acestora sunt cei mai bogati agenti economici din piata ? Ce legatura este intre predicarea lumii spirituale si donarea bunurilor materiale bisericilor sau diferitelor formatiuni spirituale ? Devine cineva mai spiritual daca da o suma de bani mai mare ? Asta este cea mai mare si mai josnica minciuna la moda si cea mai rentabila afacere – spalarea creierilor pe banii contribuabilului folosindu-.se de durerea si incapacitatea fiecaruia de a se ajuta singur in relatia cu realitatea.Multumesc pentru intelegere si timpul acordat.
Povestioara
Se spune ca intr-o zi Dumnezue s-a hotarat sa afle cine il iubeste si il respecta mai mult dintre drept credinciosi si l-a chemat pe Sf. Petru la el si i-a spus:: – Petru tu esti primul meu apostol si omul meu de incredere desi te-ai dezis de mine de trei ori, dar pentru ca ai gresit – te-am iertat, pentru ca ai inteles si de ce ai gresit si de ce te-am iertat. Te rog du-te in lume pe tot Pamantul si spune-mi te rog cine ma iubeste si ma respecta mai mult. Sf. Petru a plecat si s-a oprit la Biserica Catolica , mare, impunatoare, cu muzica de orga, cor, bancute, prelati imbracati in haine bogate cusute cu fir de aur si cea mai fina matase, cu Liturghi impunatoare, cu multe lumanari fine aprinse, cu statui impunatoare impodobite cu aur si nestemate, cu ritualuri bogate, cu confesionale si iertari de pacate pentru orice fapta, cu taxe impuse pentru fiecare ritual dar si ca taxa oprita din salariul sau orice venit al fiecarui enorias fie ca vrea, fie ca nu vrea (vezi Germania- taxa pentru biserica este obligatorie), cu proprietati in mai toate statele in care au ajuns misionari si cu colectii impresionante de opere de arta si manuscrise care sunt ascunse dat reprezinta portofoliul de valori al Bisericii. Lumea vine imbracata frumos, citeste din biblii personale sau oferite de biserica, aprinde lumanari, face donatii. E adevarat ca apoi se injura, se omoara, nu se respecta intre ei, dar pentru toate acestea enoriasii sunt iertati de catre preoti si sunt obligati sa faca donatii corespunzatoare iertarii faptelor si este chiar bine asa, biserica prospera si lumea se considera ierrtata de Dumnezeu.
Foarte incantat, apreciind ce se intampla Sf. Petru viziteaza Biserica Ortodoxa. Frumoase locasuri, bogate, au terenuri manoase, biserici multe dotate cu icoane, candelabre, pictate frumos, slube si sarbatori nenumarate, taxe peste taxe pentru orice, vanzarea de obiecte de cult icoane, margele, carti, fel de fel de lumanari, preoti o armata si la fel de bine organizati. Nici un eveniment uman nu trece nedijmuit de la citirea unui Acatist pana la inmormatare dar si aceea conditionata de parohii si raportat la nivelul de cat poate plati nefericitul pentru preot, pentru cantaret, pentru biserica, pentru slujba, pentru deplasare…..Lumea vine, se inghesuie, se calca in picioare pentru o pomana, se barfesc in timpul slujbei,se calca in picioare pentru a pupa o racla sau de participa la un eveniment bisericesc la care primesc o floare sau o sarma. Isi dau si ultimul ban pentru iertarea pacatelor pe care le fac zilnic cu toptanul prin intoleranta si toate comportamentele lipsite de bun simt si respect, dar aprind lumanari si preotul ii iarta doar le da penitente si o donatie pentru biserica. In Romania se construieste si Catedrala Mantuirii Neamului – mare, scumpa, bogata in semn de credinta, sa vada Dumnezeu ce daca mor pe langa oameni de nevoi, ba chiar au si locuri in Parlament intr-o tara in deriva economica si unde multi traiesc intr-o saracie lucie.
Incantat Sf. Petru si-a dat seama ca Dumnezeu este foarte pretuit si respectat si in aceasta Biserica si s-a dus la Moscheie la religia musulmana. Frumos, cladiri impunatoare, pictate cu foita de aur, barbatii participa la toate slujbele aliniati frumos, desculti, foarte credinciosi, plini de respect, aduc si ei ofrande si daruri, femeile n-au loc deoarece barbatii s-au nascut singuri iar femeile sunt proprietatea de acasa. Le cumpara ca pe alte marfuri si au drept de viata si de moarte asupra lor. Se omoara intre ei pentru orice si sunt iertati oricum pentru ca sunt drept credinciosi.Da locasurile de cult si credinta sunt prima lege deci foarte incantat Sf. Petru a mers mai departe la Templu evreiesc. Da foarte frumos, dar mai auster, bogatia nu se vede imediar dar obiectele de cult sunt aurite sau de aur, evreii au finantele lumii si zidul plangerii, juraminte cu primele doua degete rasucite, corecti in rugaciune ca si in afaceri, de fapt una din cele mai rentabile afaceri este religia – deci ea justifica toate actiunile, politice, economice, financiare.
Foarte incantat Sf.Petru se intorce catre Dumnezeu sa ii spuna ce a vazut si cat de iubit si respectat este de toate religiile si derivatele acestora in lume. Pe drum se opreste la un moment dat plin de revolta. Pe un deal, un cioban a adunat cateva pietre peste care a pus cateva flori proaspete de camp, o bucata de branza, un petec de lana si o cana de lut cu lapte. Ciobanul a ingenunchiat si s-a rugat cu cuvintele lui spunand:
Multumesc Doamne ca esti in inima mea, in mintea mea si in sufletul meu. Iti multumesc Doamne pentru toate darurile tale, pentru pamantul pe care il calc plin de bogatii pentru mine, familia mea si turma mea,iti multumesc pentru tovarasii mei, iti multumesc pentru soare si pentru cerul instelat, iti multumesc pentru ploaie si pentru vant si ca ai grija de mine si familia mea cat sunt plecat. Si pentru toate darurile tale Doamne primeste din partea mea o mica ofranda. Multumesc Doamne. – Nesimtitule cum iti permiti sa te adresezi direct Domnului, sa nu te duci la Biserica, sa nu platesti taxe, rugaciunea ta nu va fi primita.
Ciobanul s-a ridicat senin zambind,privindu-l in ochi si i-a spus – Dumnezeu este in tot si in toate si s-ar putea ca din cauza religiei sa nu il vezi. Toata lumea este creatia lui Dumnezeu si eu si tu in egala masura, vorbele tale sunt valabile pentru lumea ta si pentru tine, pentru mine care traiesc pe munte Dumnezeu mi-e cel mai bun prieten si e langa mine si ma asculta si imi vorbeste si il aud in cantecul pasarilor, in glasul oilor satule, sanatoase si fericite, in imbratisarea sotiei mele care ma asteapta cu drag in prag.Puterea rugaciunii si a credintei mele este mai puternica si mai adevarata ca vine din mosi stramosi si eu o daruiesc cu dragoste si respect urmasilor mei intr-o vesnica recunostinta.
Foarte furios Sf. Petru ajunge la Dumnezeu dar pe drum se tempereaza pentru ca fond ce conta un om cand lumea este atat de religioasa. – Doamne lumea te iubeste si te cinsteste in toate lacasurile de cult.Iti daruieste multe bogatii si averi materiale pentru a obtine marire si iertare spirituala.Apoi i-a povestit tot ce a vazut si i-a placut.
Dumnezeu l-a ascultat cu atentie si apoi l-avazut un pic ingandurat si l-a intrebat. – Totusi ce te framanta?
Sf. Petru i-a raspuns: – Am intalnit un nesimtit si un necioplit pe un deal care a indraznit sa se roage direct la tine fara sa spuna o rugaciune scrisa in vre-o religie, sa spuna ce gandea asa de capul lui si sa fie si multumit pe deasupra. Auzi sa spuna ca sunteti prieteni si ca vorbiti prin glasul oilor satule si fericite, prin cantecul pasarilor, prin imbratisarea iubitoare a sotiei. Si l-am certat ca nu te-a respectat.
Petre ai uitat : Eu nu sunt material. Eu sunt Iubirea, Lumina si Adevarul in Tot si in Toate si cine ma cauta si ma respecta cu adevarat, ma cheama si vin alaturi de el/sau ea oriunde ar fi. Oamenii ma cheama simplu Doamne fii in sufletul , inima si mintea mea si eu sunt acolo. Nu aleg, pentru ca ii iubesc pe toti in mod egal pentru ca sunt fii si fiicele mele si eu sunt prezent in toti. Oamenii ma cauta in religie si in bani cand eu sunt permanent in viata lor, dar nu ma mai vad decat atnci cand realizeaza ca au gresit mult si de cele mai multe ori fata de ei insisi. Asa ca Petre tu te-ai suparat pe singurul om pe care l-ai intalnit si care ti-a aratat ca intr-adevar ma cunoste, ma respecta si ma iubeste. Povestea aceasta si multe altele le stiu de la bunica si le transmit mai departe ca pe o mostenire de Iubire de Dumnezeu – Tatal Cer si Mama Pamant fara de care noi oamenii nu am fi fost.
Eu am empatizat foarte mult cu toate mesajele tale si cu povestea si rugaciunea bunicii tale. Iata ca prin noi, bunicii nostri raman vii prin mesajele care le transmitem si invataturile care le purtam in noi si putem la randul nostru sa daruim mai departe. Lumina si un gand bun.
Multumesc Dana pentru aprecieri. Bunica mea spunea ca nemurirea unui neam consta in zestrea de bunatate,creativitate, daruire, invatatura lasata cu demnitate urmasilor nostri. Un neam fara radacini, fara traditii, fara cultura, fara bucurie, fara intelepciune, fara demnitate, fara morala, fara bun simt este ca un fir de praf in vant. Nu apartine nimanui , nu conteaza pentru nimeni, nu isi este util nici sie nici semenilor deci dispare fara urma si fara regret. Chiar nu merita sa fie mentionat. Romania este o tara binecuvantata cu multe resurse naturale in sol si in subsol. Avem toate formele de relief, patru anotimpuri, cea mai complexa retea hidrografica cu toate tipurile de ape: cristaline, sulfuroase, sarate, minerale. Avem pamant fertil,avem fauna si flora de trei tipuri: mediteraneeana, temperat continentala, extrem continentala, avem obiceiuri si traditii care atesta prezenta continua a civilizatiei de peste 15.000 de ani – suntem atestati inaintea oricaror popoare si pentru toate calitatile pe care le avem, avem cei mai patrioti, inteligenti, creativi si vrednici oameni dar si cei mai hoti si mai ordinari conducatori in politica. La nici un alt popor nu s-au ridicat in conducere atatea gunoaie si scursuri. Probabil aceasta ca sa fie un echilibru. Tara minunata – oameni….. Nici un neam nu si-a facut atata rau singur cum ne-am facut noi. Tradarea, linguseala, ploconeala, curvasareala politica pentru interese proprii sau de partid a fost mai presus de interesele tarii. Dar conducatorii uita ca tara suntem noi, oamenii obisnuiti si nimic nu este permanent. Pamantul acesta romanesc intotdeauna a fost ocrotit de cineva invizibil dar mereu prezent incat nimeni de mii de ani nu a reusit sa ne distruga.Pamantul acesta este viu mult mai viu decat se crede si reactioneaza activ cand nu te astepti si prin cine nu te astepti. Acesta este farmecul sfant si de neinteles al acestei tari. Ea se conduce , niciodata nu este condusa.De la bunica mea am invatat sa transmit acest spirit nemuritor si o voi face pentru cei ce vor. Cu respect
Luiza, cred si eu in acest miracol nestiut, inexplicabil care ne ocroteste neamul. Si mai cred ca fiecare are potentialul de a face diferenta (prin actiunile si interactiunile sale cu cei din jur, cu natura, cu viul, cu el insusi – in Casa lui, in Bucataria si Camara lui, in biblioteca lui, in Templul lui, in Familia lui, printre Prietenii sai) si de a discerne ce fel de vibratie transmite si cum „hraneste” locul si cum se hraneste fizic, emotional, spiritual, artistic – si de a alege in consecinta. In acest mod fiecare, cu fiecare, cu fiecare creeam o comunitate ce creeaza un model alternativ celui existent „pe piata”; iar asta duce in timp la dizolvarea nefirescului si la alinierea la tiparul naturii-Esentei din noi. Aceasta este misiunea si responsabilitatea celor treziti: sa fie lumina in intuneric, sa fie facilitatori in procesul de trezire al celor din jur. Radacinile noastre le purtam in noi; si Esenta ce o contin. Potential avem acesta optiune de a alege binele si de a ne urma calauzirea interioara a Sinelui. Lucrez acum cu mine la genealogia neamului meu: bunicii, parintii, rudele pentru a gasi modele, tipare repetitive – pe care de pe o parte le integrez ca resurse pozitive, ca seva ce o contin (sau ma contine), iar pe de alta am de eliberat fricile continute in scenariile de viata repetitive aleUmbrei; am decis sa imi asum radacinile la nivel mai profund si sa merg pe drumul regasirii de Sine si dezvoltarii si cresterii mele si iata ca acum a sosit vremea sa fac si asta. Mi-am amintit o multime de intamplari cu ei, despre ei. Bunicii mi-au ramas icoana vie in suflet, iar copilaria si parfumul ei alaturi de dansii este ceea ce mie imi da echilibrul si tenacitatea de acum in multe situatii. Multumesc pentru impartasire. Un gand bun, Dana.
SUBLIM.SINCER…… AM PLANS SI AM SPUS IN GAND ACELASI LUCRU-DOAMNE ITI MULTUMESC CA IMI TII COPILUL SI FAMILIA LA PIEPTUL TAU.ITI MULTUMESC CA SUNTEM TOTI SANATOSI SI SUNT ASA DE FERICITA CA AM (INCA AM)PARINTII IN VIATA.SUNT BATRANI SI CU ATATEA NEVOI DAR SUNT IN VIATA SI CONTEAZA ENORM.PENTRU TOATE ASTEA DOAMNE ITI MULTUMESC.
Dragă Luiza și dragi toți ceilalți,
Cam tîrziu comentariul meu față de celelalte. Abia acum, însă, am primit mesajul. Două situații asemănătoare și două deznodăminte diferite. Al Luizei, cumlit. Este greu să te pui în locul cuiva și, mai ales, să dai sfaturi de vreun fel, chiar și numai încurajări în situații precum acestea. Eu cred, din ce în ce mai mult, că sînt valabile cele 4 legi spirituale pe care le voi expune mai jos, culese tot dintr-un mesaj primit prin internet. Din care legi este foarte mult de înțeles despre mersul vieții. Legi al căror sens îl redescopăr în mod cotidian, deoarece am început să fiu foarte atent la ce mă înconjoară – fapte și persoane. Și, de fapt, nu găsesc explicații raționale la ce mi s-a întîmplat în unele etape ale vieții și nici la evenimentele recente, altele decît ca fiind intervenții directe din planul superior. Față de unele evoluții foarte actuale, am chiar sentimentul că s-a reconfigurat realitatea astfel încît să fiu sprijinit. Parcă am auzit Universul scrîșnind atunci cînd a schimbat macazul pentru a pune pe verde semnalul la linia pe care trece trenul meu. Sînt foarte convins că așa a și fost, deoarece, repet, nici o altă motivație nu se susține. Am început să fac legături abia de cîțiva ani și numai după ce, nu întîmplător, ci doar atunci cînd „m-am copt”, probabil, și cînd trebuia, desigur, m-am deschis spre spiritualitate. Adică, aceste gînduri pe care le împărtășesc sînt rezultatul unor experiențe șocante în primul rînd pentru mine și care exprimă clarificări decisive de care am beneficiat în procesul meu de trezire.
De aceea, îi sugerez Luizei să regîndească întreaga situație din perspectiva celor patru legi despre care am amintit:
1) Fiecare persoană ne intră în viață cu un scop precis. Acela de a ne ajuta, într-un fel sau altul, să creștem. Chiar dacă nu ne este clar, întotdeauna și la timp, și chiar dacă, aparent unii ne fac rău, este vorba tot despre lecții al căror sens ne va fi deslușit, cîndva. Puiul acela al tău a venit la un sacrificiu sigur pentru tine. Încearcă să înțelegi de ce. Numai tu poți descoperi.
2) Nimic nu este întîmplător. Adică, în planul Divin, fiecare secvență de realitate se articulează perfect cu alta. Sau, cum am citit undeva, nu există „ce-ar fi fost dacă…” Nimic nu se petrece decît cum anume trebuie să se săvîrșească și nu în alt chip. Deci, ceea ce ai trăit îți era absolut necesar pentru evoluția ta. Chiar dacă nu conștientizezi, acum. Cine știe ce transformări s-au declanșat, de fapt? Numai Dumnezeu, planificatorul suprem.
3) Totul se întîmplă atunci cînd trebuie să se întîmple. Nici mai devreme, nici mai tîrziu, deoarece Dumnezeu este punctual la întîlniri. El miroase permanent, dar fiecare dintre noi simțim asta exact în clipa de grație, atunci cînd sîntem noi gata să-L percepem.
4) Cînd ceva se termină, chiar se termină. Adică, dacă am însușit lecția nu mai zăbovim asupra ei. Trecem la nivelul următor.
În concluzie, ca o aplicație practică a legilor. Eu am primit acest mesaj de la o persoană care, nu întîmplător, deține adresa mea. Era să îl șterg, dar, nu întîmplător, nu am făcut-o. Am citit, m-a tulburat, am trecut cu privirea peste comentarii și am dat peste al tău. Și, nu întîmplător, deci, ți-am intrat în viață atunci cînd tu, poate cauți, încă, răspunsuri la drama trăită. Și, sper, că sugestiile mele vor ajuta la declanșarea unui mecanism de pătrundere în esență, care te va ajuta să înțelegi, să pui punct mai ușor suferinței și să te reprogramezi pentru mersul înainte, lecția fiind însușită.
În aceeași măsură, eu aveam, probabil, nevoie de întîmplarea cuiva, care să mă motiveze suficient să scriu, acum, rîndurile de față. Pentru a face, în acest moment, o mărturisire de credință și a mulțumi celor care, de acolo, din înalt, mă iubesc și mă ajută.
Ce interesant și cît de frumos se leagă totul. Nu-i așa că simți mirosul?
Daniel, te imbratisez cu multa dragoste acum, oriunde ai fi!
Draga Daniel cuvintele scrise de tine sunt foarte frumoase dar mie nu imi spun nimic. Daca tu ti-ai gasit bucuria, linistea si legile care consideri ca iti lumineaza viata, mergi pe ele. Eu am inteles atunci cand am putut sa vorbesc despre acesta situatie ca va trebui sa scriu, pentru ca aceste lucruri sa nu se mai intample niciodata in Romania. Le scriu pentru ca am fost casatorita cu un barbat cu chip de inger si suflet de drac. Si el a luat-o pe calea spirituala pentru a-l gasi pe Dumnezeu. Dar a plecat si cu banii mei si batandu-si joc de familia mea, mergand sa polenizeze. Pentru amicele mele si cercul de prietene pe care eu le credeam , am aflat cu surprindere de-a lungul timpului, ca de fapt s-a culcat cu majoritatea. Culmea este ca nu am inteles de ce un om care o ia pe calea spirituala devenind Maestru Reiky, Karuna Reiky, absolvent al tuturor cursurilor de Constelatii Familiale, Terapii cu Ingeri, Terapia Huna , Cursuri cu Jasmuheen, Terapia Inimii, Terapii samanice, Munay-Ki, a luat la rand toate manastirile si bisericile din tara in special cele de la Sambata de Sus, Prislop, Sf. Elefterie din Bucuresti (biserici in care a trait Parintele Arsenie Boca) este mincinos, violent, hot. Cand venea acasa si il intrebam unde a fost sau cum ne vom descurca cu banii, spunea ca el este foarte ocupat si ca imi va spune el, apoi manca, statea o ora in baie, apoi isi punea castile pe urechi si asculta muzica terapeutica inchinzand ochii si stand asa circa o ora. Apoi lucra la calculator o parte din situatia firmei. Un timp am avut acces la mail-ul lui si am constatat ca primea declaratii de dragoste si comentarii de la doamnele cu care isi petrecuse sexual ziua. Deci devenise dl. guru futadore care oferea doamnelor pase energetice si sex liber. Eu aveam energii negative – el cheltuia bani si evolua spiritual pe principiul explicat de alta d-na guru ca inaltarea spirituala se face mai bine si mai direct prin sex. D-na guru avea 60 de ani el 40 asa ca functiona bine spiritual. Trist este ca povestea asta a durat doi ani in care am intrat din ce in ce mai rau in datorii iar el a refuzat categoric sa munceasca, el evolua spiritual pe banii firmei, iar datoriile se adunau. La un moment dat marele spiritual s-a indragostit de o domnisoara HR la o importanta firma de medicamente care avea si ea veleitati spirituale si s-a hotarat sa plece brusc convins fiind ca o va cucerii. A declarat ca el este drept credincios si merge la biserica Duminica asa ca totul este iertat, eu nu exist, casatoria noastra nu exista, el nu are nici o datorie. Banii pe care eu i-am achitat datoriile acumulate pentru ai achita datoriile dinantea casatoriei noastre, o parte din nunta si decesul tatalui lui in valoare de 17000 de euro – bani pe care eu i-am dat lui in calitate de sot – a spus ca nu le recunoste pentru ca eu am vrut sa ii achit datoriile – deci nu are nici o obligatie in ai da inapoi. Cateva luni a disparut apoi a aparut la divort. De asemenea la divort a fost dificil pana am reusit sa il conving sa plateasca partea care ii revenea din ratele la banci si datoriile acumulate. A venit ca o floricica si a inceput sa vorbeasca despre evolutia lui spirituala si de saltul cuantic in care el se considera un Apostol al Romaniei – Alesul lui Dumnezeu pe pamant. Dupa lungi tratative la un moment dat a inceput sa plateasca datoriile la banci nu si fata de mine, care intre timp mi-am vandut multe lucruri ca sa pot achita intr-un oarecare ritm datoriile. In acest timp Dl. poleniza pe langa alta doamna guru divortata cu doi copii, A meditat yoghin cu cine a mai avut disponibilitatea – totul pentru o minunata evolutie spirituala. Din cate stiu acum este intr-o relatie foarte buna cu Dumneze desi nu a facut saltul cuantic si nu a venit personal Dumnezeu sa il unga Alesul Sau Spiritual pe pamant romanesc. Ca o compensatie totusi s-a recasatorit si are o fetita. Deci un om care a lasat in urma multa durere si bataie de joc dar a facut cursuri de spiritualitate si face trei cruci mari zilnic intre timp citind Tehnici de manipulare este fericit si a sters cu buretele trecutul cred ca si el poate emite niste legi asa cum si tu emiti si iti sunt confortabile.Draga Daniel copilul meu plecat si pentru ca in timpul sarcinii am mancat bataie de la minunatul dl. guru in ascensiune. Am ascultat parerea unor doamne psiholog ca fiica mea a avut propriu drum spiritual si a venit sa curete greselile neamului, ca un barbat trebuie sa fie liber sa polenizeze mai ales cand se afla pe calea regasirii de sine in spiritualitate, ca familia nu mai este moderna in ascensiunea spirituala, ca datoriile se streg oricum pe data de 21.12.2012. Am ascultat teoria lui Jaques Salomee ca de fapt suntem trei – eu, el, si relatia si el trebuie sa se elibereze pentru ca se simte indragostit si relatia il indrepta catre alta directie care este o asceza. Domnule Daniel iti doresc fericire maxima si evolutie spirituala in toate Universurile. Mie in cinci ani mi-a ajuns. Sunt sute de nebuni cu diplome in toate teoriile spirituale si luate cu foarte multi bani. Putini am cunoscut echilibrati si prezenti in realitate. Oameni, care chiar si-au schimbat in bine viata lor si a partenerilor lor de viata, care traiesc cu adevarat in armonie, buna intelegere si comunicare cu toata lumea, regasindu-se pe sine si Dumnezeirea din viata lor. Parfum de intelepciune, ratiune, echilibru si sincera iubire – adica parfum de Parinte Arsenie Boca.
Îmi cer scuze dacă am zgîndărit răni vii și adînci. Oricum, nu asta am urmărit și fac pasul înapoi. Aș putea să fac unele comentarii, dar nu cred că este cazul. La urma urmei, fiecare gîndește și face exact ceea ce trebuie și consideră necesar. Îți doresc să îți afli în primul rînd liniștea. Toate cele bune și, încă o dată, iertare pentru deranj.
Domnule Daniel nu ai de ce sa iti ceri scuze si nu m-ai deranjat. Dumneavoastra ati exprimat punctele dvs. de vedere si scrieti asa cum simtiti si credeti. Din punctul dvs. de vedere este corect. Fiecare dintre noi cei care avem curajul propriilor decizii si scriem pe acest site ne asumam ceea ce scriem si putem sustine. Experienta fiecaruia de viata si modul cum ne abordam realitatea o transpunem in cuvinte.Spiritualitatea o definim diferit raportat la modul cum am experimentat-o. Modul cum vrem sa ne privim si sa implicam in realitate in baza cunostintelor noastre este de asemenea diferit. Scrieti-va parerile . Cu siguranta vor fi multe persoane care va vor aproba sau nu, carora le va place, care vor bifa like/not like, ca si in viata. Viata ne invata pe fiecare cum sa ne depasim greutatile si ma bucur ca exista o lege a armoniei care compenseaza si fiecare ne platim datoriile aici, in timpul vietii si ce nu platim noi, platesc copii nostrii – indiferent daca vrem/nu vrem, suntem constienti sau nu, functioneaza indiferent de credinta, religie, evolutie spirituala. Este adevarat ca oricand putem repara ceea ce am gresit – doar sa vrem. Nimeni nu iarta pana nu repari sub o forma sau alta si chiar daca iti imaginezi ca vre-odata cineva din exterior o va face te inseli. Fiecare isi plateste singur si direct datoriile. Bunica mea spunea ca Dumnezeu te iarta dupa ce iti ceri iertare si o obtii. Nu poti obtine raiul cat timp tu provoci iadul in viata cuiva. Fiecare dintre noi in relatia cu semenii nostrii suntem si ne adresam direct Dumnezeului din fiecare. Iertarea nu este doar un cuvant este o stare de reparatie si nu se obtine usor. Usor distrugi – greu repari, dar iti castigi libertatea si adevarata liniste – te impaci cu Dumnezeu si ai dreptul de a fi iertat. Eu va urez bine ati venit si va doresc sanatate, succes si prosperitate.