Vulturul
Un om a găsit un ou de vultur şi l-a pus în cuibarul unei găini de curte. Puiul de vultur a ieşit din ou, odată cu puii de găină şi a crescut împreună cu aceştia.
Toată viaţa lui, vulturul a făcut ceea ce făceau şi puii de găină, crezând că este pui de curte. Scurma pământul după viermi şi insecte, cloncănea şi cotcodocea, dădea din aripi şi zbura un pic prin aer.
Anii au trecut şi vulturul a îmbătrânit foarte mult. Într-o zi el a văzut o pasăre splendidă zburând pe deasupra lui, pe cerul fără nori. Aceasta plana într-o graţioasă măreţie, printre curenţii puternici, abia bătea din aripile sale viguroase. Bătrânul vultur privi în sus cu veneraţie. ,, Cine este acesta?”, a întrebat el.
,,Acesta este vulturul, regele păsărilor”, i-a spus vecinul său. ,,El aparţine Cerului. Noi aparţinem Pământului – noi suntem găini”. Într-o zi vulturul ajunse la marginea unui lac şi, când s-a aplecat să bea apă, şi-a văzut imaginea oglindită în lac. Uitându-se el mai bine şi-a dat seama că seamăna foarte mult cu acea pasăre frumoasă, pe care a văzut-o planând pe cerul senin şi a înţeles pe loc, că el este vultur şi poate să îşi ia zborul în înaltul cerului. S-a avântat în zbor şi a trăit senzaţia de libertate, oferită de zborul deasupra pământului. A zburat departe şi mai departe, bucurându-se de beţia zborului şi nu s-a mai întors niciodată înapoi, la viaţa dusă înainte ca găină.
Sursa: Editura For You
Comentarii (16)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Ce nerecunoscator ..
mare dreptate aveti
Poveste este foarte frumoasa dar nu cred ca vulturul a zburat prea departe! CRED ,SINT SIGUR AS SPUNE ,CA AVEA ARTRITA ,REUMATISM, MIOPIE DE LA SCURMATUL PRIN GUNOAIE, PRECUM SI ALTE BOLI ALE BATRINETII.
Nu conteaza, a fost liber.
Daca tot stam agatati de programe mentale batranesti ca artrita,ca reumatism ,sau alte baiuri care ne tin pe loc pentru” a ne lua zborul.”….o sa ramanem sa „scurmam”in necredinta si” nu se poate.”
Eu cred ca vulturul ,cand a zburat si-a recapatat si vederea ,i-au trecut si toate durerile de orice si sigur ca s-a regasit ,si-a aflat adevarul despre cine e ,nu s-a mai putut intoarce la stadiul”” de gaina.”
Foarte buna povestirea, si de fapt seamana cu realitatea….Noi, oamenii, am trait crezand ca suntem gaini, si am trait ca atare, scurmand pamantul si crezand ca ograda este LUMEA CEA MARE…Am trait limitati de credintele noastre, pe care ,,unii” ni le-au implementat, ca asa le-a convenit lor….
Acum ,situatia s-a schimbat complet. Au venit ,,altii” si ne-au spus CA NOI TOTI SUNTEM VULTURI, dar am trait ca gaini, generatii si generatii…Acum ,,aceia” care ne-au adus vestea cea mare, ne-au dat si Manuale despre cum sa ne amintim ca suntem vulturi, si sa ne comportam ca atare….
Descoperirea adevăratei esenţe aduce o schimbare radicală, ireversibilă, întemeiată. Această povestire este o metaforă reuşită. Adevărata noastră esenţă este mult superioară celei ce se crede a fi reală. Este divină. Conştientizând aceasta, se schimbă percepţia, iar toate eforturile sunt dirijate spre descoperirea a ceea ce suntem cu adevărat. Se schimbă tot setul de valori, morale, psihice, materiale. Ireversibil. Namaste
Nu are importanta cand ne descoperim pe noi,..cand reusim sa vedem cine suntm cu adevarat,
cand ne debarasam de toate limitarile din jur indiferent in ce se regasesc ele…cand vrem cu adevarat
sa ne inaltam spre inaltul cerului si mai ales cand CREDEM ca putem face acest lucru este
minunat sa o facem,..zborul va fi departe de tot ce am trait pana atunci.Pentru toti o saptamana
cu zbor lin.. dar sigur
Povestioara este pur si simplu descrierea unei revelatii, in cazul acesta al unui vultur, dar la fel este si daca era religioasa, stiintifica, pe linie umanista sau in oricare alt domeniu … pana la urma Sursa tuturor revelatiilor este aceeasi …..
Pana la urma depinde cand si-a ales fiecare, in scenariul de viata pe care il parcurge, sa traiasca acea revelatie pentru a face salt pe un palier mai inalt.
Cine ar putea sa poarte vina ca nu stii cine esti si ce hram porti. Suntem prizonierii propriei noastre minti.Multumiri.
Sa invatam sa ne inaltam ca si vulturul sa nu ne multumim cu conditia unei gaini.
Naratiune impresionanta!
Sa ai aripi si sa nu zbori este o adevarata tragedie.
Fiecare zi este un nou inceput,o noua zi in care ai sansa sa faci ceea ce nu ai putut face ieri.
Suntem invatati sa nu visam prea sus sau prea mult, sa ne multumim cu starea de fapt a lucrurilor,nu exista obstacole care sa ne interzica sa zburam.
Spre deosebire de altii,vulturul a avut curaj sa dea din aripi.
O seara buna!
Zbor inalt! tuturor celor care si-l doresc!
Nu conteaza Cand ,important e sa descoperi CINE esti !!!!Restul vine de la sine….
No, hai să zburăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăm!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!……………………………