Povestea elefantului
„Maestre, aici in sat traiesc o multime de ermiti si intelectuali care se complac intr-o continua disputa, unii spunand ca lumea este infinita si eterna, ceilalti ca ea este finita si muritoare; unii spun ca sufletul moare impreuna cu corpul in timp ce ceilalti ca el traieste etern si asa mai departe. Ce poti sa spui Maestre in ceea ce ii priveste? ”
Privindu-i, Buddha le-a raspuns:
„Candva, demult traia un rege care chemandu-si servitorii le-a spus:
Adunati-va cu totii, servitori credinciosi, apoi mergeti de strangeti la un loc pe toti oamenii nascuti orbi din imparatie, pentru a le arata un elefant ”
„Prea bine, marite rege” au spus servitorii, dupa care fiecare a plecat spre a indeplini voia regelui lor.
Cand toti cei nascuti orbi au fost adunati in locul desemnat de rege, acesta a venit in mijlocul lor si le-a spus, ” Acesta este un elefant „.Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea si asa mai departe, spunandu-i fiecaruia ca ceea ce i-a aratat a fost un elefant.
De fiecare data regele cand prezenta elefantul unui orb, il intreba pe acesta, ” Asadar orbule, ai vazut cum arata un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant? ”
Cei carora li s-a prezentat capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala. Apoi cei carora li s-a aratat urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe ; cei carora li s-au aratat coltii de fildes ai elefantului au spus ca elefantul este ca un plug, cei carora li s-au aratat trunchiul elefantului au spus ca elefantul este ca un granar ; cei carora li s-au aratat picioarele au spus ca elefantul este ca si coloana care sustine un templu ; cei carora li s-au aratat coada au spus ca elefantul este ca o perie.
Apoi toti orbii adunati in aceea piata au inceput sa se imbranceasca si sa tipe, ” Asa arata elefantul ! „, ” Ba nu, elefantul arata asa! „, ” Ba da! „, ” Ba nu! „. In curand lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat la bataie.
Apoi maestrul a incheiat, spunand ” La fel sunt si acesti predicatori si intelectuali care vorbesc la nivel teoretic de lucruri pe care ei nu le-au vazut….. Prin ignoranta lor sunt exact ca orbii din povestea cu imparatul certareti si deformand realitatea intr-un fel sau altul ”
Texte budiste
Comentarii (23)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Felicitari Razvan , daca as putea as face afise cu aceasta poveste si le-as lipi peste tot.
Felicitari !!!!
Facem si afise daca este nevoie. La Graficadesign.ro ne ocupam si cu afise, bannere, mesh-uri etc.
de cate ori (fara sa fi orb)primesti informatii trunchiate ,ca apoi sa fi catalogat ca greu de cap ,ca nu pricepi nimic ,motiv pentru care nu merge treaba,nu esti bun de nimic ?
Doamne, cata dreptate are Steluta! Multumim!
Cu mare placere, bucuria noastra este data de cei care citesc. Multumim ca ne vizitezi.
O pilda exeptionala! Felicitari si…multumesc!
Cu placere, mai avem lucruri interesante de spus.
faina povestirea… incerc sa-mi imaginez, extrapoland desigur, de ce aceia care „vad” (adevarul) nu spun celor „orbi” ca o imagine completa(a adevarului) ar putea fi compusa din partile vazute de fiecare observator in parte.
pe de alta parte, ma amuza ideea a ceea ce ar putea iesi dintr-o asemenea alaturare…. daca ar fi sa luam peria, oala, stalpii, cu siguranta ca n-ar forma un elefant… prin urmare a cunoaste un adevar schimonosit ar fi si mai groaznic, decat sa stii parti ale lui.
ajung uneori la trista concluzie: „fericiti cei saraci cu duhul!”
Un comentariu savuros.
Ne-ai amuzat astazi.
Si… ce bine este sa razi. Evident, ai dreptate.
minunata poveste Razvane..
..si daca te uti la eminsinile tv, cu diverse dezbateri pe diverse teme.. este exact ca la inceputul povestirii.. cum intorc ei pe dos toate posibilitatile.. scapand din vedere intregul… si cauzele care se manifesta dincolo de forma….
dar.. vorba lui Eminescu…
Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.
La emisiunile TV e circ. De fapt, niste bezmetici incearca sa desluseasca sensurile ascunse ale unei piese jucata de actori nebuni unde textul a fost pierdut de mult si Regizorul i-a lasat pe fiecare sa faca ce vrea.
Tara orbilor si a ignorantilor.
CRUNT DAR ADEVĂRAT! Ce păcat că la aceste adevăruri din CUVINTE nu ajunge toată lumea.
Adevarurile ajung la toti. Din pacate nu sunt bagate in seama de unii, iar altii nu le pot intelege.
Un mesaj care ne este necesar!
Ermitii din vremurile acelea, sau analisti ai vremurilor noastre…mai orbi decat cei prezenatati in poveste.
Cat despre maestru…un mare intelept,pacat ca s-a nascut prea devreme.Multumesc!
Maestrii sunt destui, chiar si in vremurile noastre. Pacat ca nu avem vointa, dorinta, priceperea si staruinta de a-i asculta.
Cred ca aveam aproape 20 ani,cand suparata pe cei din jurul meu care dadeau interpretari eronate asupra comportamentului meu exuberant si plin de nelinisti ,mama m-a linistit spunandu-mi : „fiecare te judeca dupa sine ” . De atunci au trecut 50 ani si n-am uitat ca parerile mele sant numai ALE MELE si in ceeace ii priveste pe altii,treaba lor.Pe Maestru IL gasim pretutindeni cu foarte putin efort.Multumesc Razvan,am mai invatat o pilda !!!!!
Elefantul, dragul de el ! E o fiinta extraordinar de intelapta. Unii nu il vad. Altii il vad dar nu il inteleg ! Iar altii il vad, il inteleg si il iubesc la nebunie !
Cum era vorba aia: …in tara orbilor , imparat e ….cum oare ii spunea??Aaaaa…., parca chiorul! Nu?!
Pe mine , din pacate, nu prea ma amuzat aceasta povestire. Razbate un mare adevar trist. Nu credeti ca ne cam regasim ca acei orbi??
Ar trebui sa invatam din aceasta poveste, sa nu ne multumim cu jumatati de adevar, cu faramituri din realitatea ce ne inconjoara, din ceea ce stim despre oamenii care dispun de viata si destinul nostru. Este necesar sa-i obligam sa ne prezinte adevarul deplin,sa-l cautam noi, chiar daca uneori nu este cel mai frumos, sau cel mai fericit. Insa stiind realul, nu comitem greseli in luarea deciziilor! Nu vreau sa va intristez si eu, dar sincer asa vad eu morala acestei pilduitoare povestiri. NAMASTE !!!!!!
Aceasta este o fabula foarte veche si cunoscuta, intalnita mai in toate cartile de „ziceri” intelepte din majoritata culturilor nu numai de la budisti. Este asa des intalnita din cauza adevarului profund pe care il pune in lumina: fiecare are acces de obicei numai la o parte a Adevarului, iar pentru a-L reconstitui trebuie colaborarea tuturor detinatorilor de fragmente mijlocita de iubire neconditionata … ceea ce evident nu prea reuseste pe planeta aceasta … deocamdata.
Vremurile simt insa ca se schimba …
PS. Razvan, banuiesc ca ai auzit de Anthony Mello, ale carui carti au fost traduse si la noi, si sunt colectii de istorioare intelepte scurte de genul de mai sus. Mi-au placut in special „Absurdităţi la minut”, „Cântecul păsării”, „Rugăciunea broaştei” din care poti posta sute de povestiri minunate provenite din toate culturile si religiile lumii, de la zen la crestinism.
Cred ca si dv. cunoasteti intamplarea reala traita de o apreciata scriitoare din Germania care a scris o carte despre un trib indepartat,doar spicuind din documentele gasite in biblioteci.Ea s-a dus sa-si lanseze cartea in Australia,fiind un loc mai apropiat geografic de tribul respectiv.La lansare a asistat ,incognito, si un membru al tribului respectiv,care,la sfarsit i-a oferit un premiu autoarei:un sejur in tribul respectiv.Atat de mare era diferenta intre ce a scris ea si ceea ce a trait in mijlocul comunitatii tribale ,incat la intoarcere acasa a scos toate cartile „documentare”din propria bibmioteca si le-a dat foc.
Ce poti sa mai spui? Deja cei dinaintea mea au spus tot . Liana draga nici nu se putea sa-i zici mai bine.Cred ca adevaratii orbi suntem noi.Iar unii dintre noi si acum mai avem acele aparatori la ochi ,precum caii.Le vom da vreodata jos???????????????