Despre viata – cu Rita Levi-Montalcini (laureata a premiului Nobel)

RITA LEVI-MONTALCINI este o neuroloaga italiana, laureata a premiului NOBEL, a depasit 100 de ani si a avut amabilitatea de a raspunde la cateva intrebari despre viata sa unui reporter. Interviul a fost dat in anul 2005 cand distinsa doamna implinise venerabila varsta de 96 de ani.

Reporter:  Cum veţi sărbători cei 100 de ani ?

RITA LEVI-MONTALCINI:  Ah, nu ştiu dacă voi trăi şi în afară de asta nu îmi plac aniversările. Ceea ce mă interesează şi îmi face plăcere este ceeace fac în fiecare zi.

Rep.: Şi ce faceţi ?

RLM: Muncesc pentru a îndruma fetele africane ca să studieze şi să prospere şi ele şi ţările lor. Şi continui să cercetez şi să gândesc..

Rep.: Dar ceva limite genetice există…

RLM: Nu. Creierul meu curând va avea un secol… Dar nu cunoaşte senilitatea. Corpul se zbârceşte, este inevitabil, dar nu şi creierul !

Rep.: Cum o face ?

RLM: Ne bucurăm de o mare plasticitate neuronală: cu toate că mor neuroni, cei care rămân se reorganizează pentru a menţine aceleaşi funcţiuni, dar pentru aceasta este nevoie să fie stimulaţi !

Rep.: Ajutaţi-mă să o fac.

RLM: Menţine creierul tău mulţumit, activ, fă-l să funcţioneze şi niciodată nu se va degenera.

Rep.: Şi vom trăi mai mulţi ani ?

RLM: Vom trăi mai bine anii pe care îi trăim, ceeace este interesant. Cheia este să menţii curiozitatea, stăruinţele, să ai pasiuni…

Rep.: A dvs a fost cercetarea ştiinţifică…

RLM: Da, şi continui să o fac.

Rep.: Cum s-a întâmplat ca o fată italiancă de 20 de ani să se transforme într-o cercetătoare în neurologie ?

RLM: De copilă am avut dorinţa de a studia. Tatăl meu vroia să mă căsătorească bine, să fiu o bună soţie, o bună mamă… Iar eu am refuzat. M-am opus şi am mărturisit că vroiam să studiez…

Rep.: Şi aţi făcut-o… Cu ştiinţa dvs.

RLM: Şi azi, ajutând copilele din Africa ca să studieze.

Să luptăm contra bolilor, da, dar totul se va îmbunătăţi dacă se termină cu asuprirea femeii în aceste ţări islamice…!

Rep.: Religia frânează dezvoltarea cunoaşterii (al cunoştinţelor)

RLM: Da, religia marginalizează femeia faţă de bărbat, o îndepărtează de dezvoltarea cunoaşterii.

Rep.: De ce încă există puţine femei de ştiinţă ?

RLM: Nu este aşa ! Multe descoperiri ştiinţifice atribuite bărbaţilor, le-au făcut în realitate surorile, soţiile sau fiicele lor !

Rep.: Nu a încercat nimeni să vă asasineze…?

RLM: În timpul fascismului, Mussolini a vrut să-l imite pe Hitler în persecuţia evreilor… Şi a trebuit să mă ascund un timp. Dar nu am încetat să investighez: am montat laboratorul în dormitorul meu… şi am descoperit apoptozisul, care este moartea programată a celulelor.

Rep.: Cum explicaţi dvs. nebunia nazismului ?

RLM: Hitler şi Mussolini au ştiut să vorbească maselor, în aceea că întotdeauna predomină creierul emoţional asupra celui neocortical, intelectual. Au manipulat emoţiile, nu raţiunea.

Rep.: Ideologia este emoţie, este fără raţiune ?

RLM: Raţiunea este fiica imperfecţiunii. La nevertebrate totul este programat : sunt perfecte. La noi, nu ! Şi la fiinţa imperfectă, recurgem la raţiune, la valorile etice; a discerne între bine şi rău este cel mai înalt grad al evoluţiei darwiniene !

Rep.: Vom reuşi într-o zi să vindecăm Alzheimer, Parkinson, demenţa senilă…?

RLM: Să vindecăm… Ceeace vom reuşi va fi să frânăm, să întârziem, să minimalizăm toate aceste boli.

Rep.: Care este visul Dumneavoastră cel mai mare ?

RLM: Că într-o zi să reuşim să utilizăm la maxim capacitatea de cunoaştere a creierului nostru.

Rep.: Când nu v-aţi mai simţit “răţuşca urâtă”?

RLM: Continui încă să fiu conştientă de limitele mele.

Rep.: Ce aţi făcut cel mai bine în viaţă ?

RLM: Să-i ajut pe ceilalţi.

Rep.: Ce aţi face azi dacă aţi avea 20 de ani ?

RLM: Dar chiar asta şi fac.