skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro
O Viață Plină De Inspirație

O viață plină de inspirație

 

Cu toții ne dorim o viață plină de realizări, una cu trită cu un scop, dar de unde să începem? În această prezentare, plină de lumină Jacqueline Novogratz ne prezintă oamenii pe care i-a întâlnit în munca ei și care reprezintă „capitalul uman” – oameni care își trăiesc visul de a fi implicați pentru o cauză, o viață plină de semnificații în mijlocul unei comunități cu pasiunea lor pentru dreptate. Aceste povestiri sunt adevărate momente de inspirație pentru oricine.

Am petrecut mult timp călătorind prin lume în ultima vreme vorbind unor grupuri de studenţi şi profesionişti. Și peste tot aud subiecte asemănătoare. Pe de o parte, oamenii spun, „Vremea pentru schimbare este acum” Ei vor să facă parte din asta. Vorbesc despre dorinţa de avea o viaţă cu scop şi plină de însemnătate! Dar pe de altă parte, îi aud pe oameni vorbind despre frică, despre o aversiune faţă de risc. Spun ” Chiar vreau să am un scop în viaţă, dar nu ştiu de unde să încep. Nu vreau să-mi dezamăgesc familia sau prietenii. Eu lucrez în domeniul sărăciei globale. Şi ei spun: „Şi eu vreau să lucrez în domeniul sărăciei globale, dar ce va însemna asta în cariera mea? Voi fi oare marginalizat? Nu voi face destui bani? Mă voi căsători sau voi avea copii vreodată? Şi, ca o femeie care nu s-a căsătorit decât când era mult mai în vârstă, şi mă bucur că am aşteptat şi care nu are copii mă uit la aceşti tineri, şi spun: „Treaba voastră nu este de a fi perfecţi. Treaba voastră este numai de a fi oameni. Şi în viaţă nimic important nu se întâmplă fără un preţ.” Aceste discuţii reflectă cu adevărat ceea ce se întâmplă la nivel naţional şi internaţional. Liderii noştri şi noi înşine ne dorim totul dar nu vrem să vorbim despre prețul pe care ar trebui să-l plătim, nu vorbim despre sacrificiu.

Unul din citatele mele preferate din literatură a fost scris de Tilie Olsen, marea scriitoare americană din Sudul Statelor Unite. Într-o scurtă povestire numită „Oh Yes”, ea vorbeşte despre o femeie albă din anii 50 care are o fiică care se împrieteneşte cu o fetiţă afro-americană. Şi ea îşi priveşte copilul cu un sentiment de mândrie, dar se şi întreabă ce va plăti ea? Mai bine să trăieşti o viață de cufundare decât să trăieşti nepăsător.” Dar adevărata întrebare este, care este prețul neîndrăznelii? Care este prețul neîncercării?

Am fost atât de privilegiată în viaţa mea să cunosc lideri extraordinari care au ales să trăiască vieți de cufundare. O femeie pe care am cunoscut-o și care era asociat într-un program pe care l-am condus la Fundația Rockefeller. se numea Ingrid Washiawatok. Ea era lideră a tribului Menominee, o comunitate amerindiană. Și când ne reuneam ca asociați, ea ne îndemna să ne gândim despre modul în care bătrânii culturii amerindiene luau decizii. Și spunea că ei vedeau efectiv fețele copiilor din șapte generații în viitor, uitându-se la ei de pe Pământ. Și îi priveau, considerându-i păzitori pentru acel viitor. Ingrid a înțeles că noi suntem conectaţi unii cu alţii nu numai ca fiinţe umane, dar şi cu fiecare fiinţă de pe planetă.

Și în mod tragic, în 1999, când era în Columbia, unde lucra cu tribul U`wa, concentrată pe prezervarea culturii şi limbii lor, ea și încă doi colegi au fost răpiți și torturați și ucisi de FARC (Forțele Armate Revoluționare din Columbia). Și de fiecare dată când ne reunim toți asociații după acest incident, lăsăm un scaun liber pentru spiritul ei. Și mai mult de zece ani mai târziu, când discut cu colegi din ONG-uri fie în Trenton, New Jersey sau la biroul de la Casa Albă, și vorbim despre Ingrid toți spun că ei încearcă să integreze înțelepciunea ei și spiritul ei și să construiască cu adevărat opera neterminată a misiunii vieţii ei. Şi când ne gândim la moștenire, nu îmi vine în minte alta mai puternică, în pofida vieții ei scurte.

Și am fost impresionată de femeile cambodgiene, femei frumoase, femei care păstrau tradiția dansului clasic în Cambodgia. Și le-am întâlnit la începutul anilor 90. În anii 70, sub regimul lui Pol Pot, Khmerii Roșii au ucis peste un milion de oameni. Și au ales ca țintă elitele şi intelectualii, artiștii, dansatorii. Și la sfârșitul războiului, mai erau în viaţă doar 30 de dansatori de dans clasic. Și femeile pe care am fost atât de privilegiată să le cunosc, când existau 3 supraviețuitori, au spus aceste poveşti despre cum stăteau în colibele lor în taberele de refugiați. Și spuneau că se străduiau din răsputeri să își aminteasca părți din dans, sperând că ceilalți erau în viață și că făceau același lucru.

Şi o femeie stătea acolo, cu această trăsură perfectă, cu mâinile pe lângă corp, şi vorbea despre reuniunea celor 30 de după război şi cât de extraordinar a fost. Şi aceste lacrimi mari curgeau pe chipul ei dar niciodată nu şi-a ridicat mâinile pentru a le şterge. Şi femeile au decis că vor instrui nu următoarea generaţie de fete, fiindcă ele erau deja prea mari, ci următoarea generaţie. Am stat acolo în studio privindu-le pe aceste femei bătând din palme– ritmuri frumoase– în timp ce aceste mici zâne dansau în jurul lor purtând aceste mătăsuri colorate. Şi am gândit, după toate aceste atrocităţi, acesta e modul în care oamenii se roagă cu adevărat. Fiindcă ele se concentrau pe onorarea a ceea ce este cel mai frumos despre trecutul nostru şi îl construiau în promisiunea viitorului nostru. Şi ceea ce au înţeles aceste femei sunt uneori cele mai importante lucruri pe care-l facem şi faptul că ne petrecem timpul sunt acele lucruri pe care nu le putem măsura.

Am fost de asemenea mişcată de partea întunecată a puterii şi a leadershipului. Şi am învăţat că acea putere în mod particular în forma ei absolută, este un furnizor de oportunităţi egale. În 1986 m-am mutat în Rwanda şi am lucrat cu un mic grup de femei rwandeze pentru a începe acea banca de microfinanţe. Şi una dintre femei era Agnes — acolo în partea dvs stângă — ea a fost una din primele trei femei parlamentar în Rwanda, şi moştenirrea ei trebuia să fie una a mamelor din Rwanda. Am construit acestă instituţie bazată pe dreptate socială, egalitate de gen, această idee a împuternicirii femeii.

Dar lui Agnes i-a păsat mai mult despre capcanele puterii decât a făcut-o principial la sfârşit. Şi, deşi ea a fost parte a construirii partidului liberal, un partid politic care se concentra pe diversitate şi toleranţă, cu aproape 3 luni înainte de genocid, ea a schimbat partidele şi s-a alăturat partidului extremist Hutu Power, şi a devenit ministrul justiţiei sub regimul genocidului şi a fost cunoscută ca incitând bărbaţii să ucidă mai repede şi să înceteze de a se purta ca nişte femei. Ea a fost condamnată pentru crime împotriva umanităţii. Şi am vizitat-o în închisoare, stăteam una lângă alta, cu genunchii atingându-se şi trebuie să recunosc că monştrii există în noi toţi, dar poate că nu sunt atât monştrii, cât părţile afectate din noi înşine, tristeţea, ruşinea secretă, şi asta sunt, în cele din urmă, uşor de exploatat de către demagogi, acelor fragmente, dacă vreţi, şi să ne facă pe noi să privim alte fiinţe, fiinţe umane, ca mai puține decât noi înşine– şi la extremă să facem lucruri teribile.

Şi nu există grup mai vulnerabil la acest fel de manipulări decât tinerii bărbaţi. Am auzit că se spune că cel mai periculos animal de pe planetă este bărbatul adolescent. Deci, într-o adunare în care suntem concentrate pe femei, în vreme ce e atât de critic să investeşti în fetele noastre şi în care netezim terenul de joacă şi să găsim moduri de a le onora, trebuie să ne amintim că fetele şi femeile sunt cele mai izolate şi violate şi victimizate şi făcute invizibile în chiar acele societăţi în care bărbaţii şi băieţii noştri se simt fără putere incapabili să întreţină familiile. Și astfel, atunci când ei stau la acele colţuri de stradă şi tot ce pot gândi în viitor e lipsa de slujbe, de educaţie, lipsa de posibilităţi ei bine, atunci e uşor de înţeles cum cea mai mare sursă a unui statut social poate veni de la o uniformă şi o armă.

Uneori investiţii foarte mici pot elibera enorme, infinite potenţe care există în noi toţi. Unul din asociaţii organizaţiei mele Acumen Fund, Suraj Sudhakar, are ceea ce noi numim imaginaţie morală – abilitatea de a se pune pe sine în pielea altei persoane şi de a conduce din acea perspectivă. Şi el a lucrat cu acest grup de tineri bărbaţi care vin din cea mai mare mahala din lume, Kibera. Şi sunt tipi incredibili. Şi împreună au început un club al cărţii pentru sute de oameni din mahalale, şi citesc din mulţi autori TED şi le place. Şi apoi au creat o competiţie a planurilor de afaceri. Apoi, au decis că ar putea face un TEDx.

Şi am învăţat atât de mult de la Chris şi de la Kevin şi de la Alex şi Herbert şi de la toţi aceşti tineri bărbaţi. Alex, într-un fel, a spus-o cel mai bine. El a spus: „Obişnuiam să ne simţim ca nişte nimeni, dar acum ne simţim ca fiind cineva.” Şi cred că este complet greşit când gândim că venitul este legătura. Ceea ce ne dorim pentru noi ca fiinţe umane este să fim vizibili unul pentru altul. Şi motivul pentru care aceşti tineri mi-au spus că fac aceste conferinţe TEDx este că s-au săturat că singurele workshopuri care vin în mahalale sunt cele care se concentrează pe HIV, sau în cel mai bun caz, microfinanţarea. Şi ei au dorit să sărbătorească ce este frumos despre Kibera şi Mathare — fotojurnaliştii şi cei creativi, artiştii de grafitti, profesorii şi întreprinzătorii. Şi ei asta fac. Şi jos pălăria pentru Kibera.

Propria mea muncă se concentrează în a face filantropia mult mai eficientă şi capitalismul mult mai cuprinzător. La Acumen Fund noi luăm resursele filantropice şi investim în ceea ce noi numim capitalul răbdător — bani ce vor fi investiţi în antreprenori care văd săracii, nu ca pe recipiente pasive ale carităţii ci ca pe agenţi compleţi ai schimbării care vor să-şi rezolve propriile probleme şi să ia propriile decizii. Ne lăsăm banii pentru 10-15 ani şi când îi primim înapoi îi investim în alte inovaţii care se concentrează pe schimbare. Ştiu că funcţionează. Noi am investit mai mult de 50 de milioane de dolari în 50 de companii. Şi acele companii au adus alte 200 de milioane de dolari în aceste pieţe uitate. Numai anul acesta au adus 40 de milioane de servicii precum sănătatea maternală şi construirea de locuinţe, servicii de urgenţă, energie solară, pentru ca oamenii să aibe mai multă demnitate în rezolvarea problemelor lor.

Capitalul răbdător e incomod pentru oameni care caută soluţii simple, categori uşoare, fiindcă noi nu vedem profitul ca pe un instrument tocit. Dar găsim acei antreprenori care pun oamenii şi planeta înaintea profitului. Şi în ultimul rând, vrem să fim parte a unei mişcări care este despre măsurarea impactului, despre măsurarea a ceea ce e cel mai important pentru noi. Şi visul meu este că, într-o zi, vom avea o lume în care nu doar vom onora pe cei care iau bani şi fac mai mulţi bani din ei, dar vom găsi acei indivizi care iau resursele noastre şi le convertesc în schimbarea lumii în modurile cele mai pozitive. Şi numai atunci când îi vom onora şi îi vom sărbători şi le vom da un statut social lumea se va schimba cu adevărat.

În luna mai anul trecut am avut o perioadă extraordinară de 24 de ore în care am văzut 2 viziuni ale lumii trăind alături — una bazată pe violenţă şi cealaltă bazată pe transcendenţă. S-a întâmplat să fiu în Lahore, Pakistan în ziua în care aceste 2 moschei au fost atacate de sinucigaşi cu bombe. Şi motivul pentru care aceste moschei au fost atacate e fiindcă oamenii care se roagă înăuntru erau dintr-o anumită sectă a Islamului pe care fundamentaliştii nu o consideră musulmană pe de-a întregul. Şi nu numai că acei sinugigaşi cu bombă au luat viaţa a sute de oameni dar au făcut mai mult, deoarece au creat mai multă ură, mai multă mânie, mai multă frică şi în mod sigur disperare.

Dar la mai puţin de 24 de ore, eram la 21 kilometri depărtare de acele moschei, vizitând una dintre investiţiile noastre Acumen şi pe incredibilul bărbat, Jawad Aslam, care îndrăzneşte să trăiască o viaţă a cufundării Născut şi crescut în Baltimore a studiat domeniul imobiliar, a lucrat in domeniul comercial al imobiliarelor şi după 11 septembrie a decis să meargă în Pakistan pentru a face diferenţa. Pentru 2 ani cu greu a făcut ceva bani, un mic salariu, dar şi-a făcut ucenicia cu acest incredibil dezvoltator pe nume Tasneem Saddiqui. Şi a avut un vis de a construi o comunitate de locuinţe pe această bucată de pământ sterp folosind capitalul răbdător, dar a continuat să plătească un preţ. A rămas demn şi a refuzat să plătească mită. A durat aproape 2 ani doar pentru a înregistra pământul. Dar am văzut cum nivelul standardului moral se poate ridica din acţiunea unei persoane.

Azi, 2000 de oameni trăiesc în 300 de case în această frumoasă comunitate. Şi există şcoli şi clinici şi magazine. Dar numai o singură moschee. Aşa că l-am întrebat pe Jawad „Cum reuşiţi voi să navigaţi? Asta e o comunitate cu adevărat diversă. Cine foloseşte moschea vineri ?” El a spus: ” E o poveste lungă. A fost greu, a fost un drum dificil, dar în cele din urmă liderii comunităţii s-au adunat împreună, realizând că noi ne avem doar unul pe celălalt. Şi ne-am decis să alegem pe 3 din cei mai respectaţi imami, şi acei imami vor face cu rândul, prin rotaţie, cine va spune rugăciunea de vineri. Dar întreaga comunitate, toate diferitele secte, inclusiv Shia şi Sunni, vor sta împreună şi se vor ruga.”

Avem nevoie de acest gen de conducători şi de curaj în lumea noastră. Ne confruntăm cu imense probleme ca lume — criza financiară, încălzirea globală şi acest crescut sentiment al fricii şi al diferenței. Şi în fiecare zi avem de ales. putem merge pe drumul uşor pe drumul mult mai cinic, care este un drum bazat uneori pe visele unui trecut care nu a fost adevărat niciodată, pe teamă reciprocă, pe distanţare şi vină, sau putem merge pe calea mult mai dificilă a transformării, a transcendenţei, a compasiunii şi iubirii, dar şi a responsabilităţii şi justiţiei.

Am avut marea onoarea de a lucra cu psihologul de copii dr. Robert Coles care a susţinut schimbarea în timpul mişcării pentru Drepturile Civile din Statele Unite. Şi el ne spune această poveste incredibilă despre colaborarea cu o fetiţă de 6 ani pe nume Ruby Bridges, primul copil luptător pentru desegregarea şcolilor din Sud — în acest caz New Orleans. Şi el ne-a spus că în fiecare zi această fetiţă de 6 ani, îmbrăcată în frumoasa ei rochie, păşea cu adevărată graţie printre rândurile de albi tipând furioşi, numind-o monstru, ameninţând-o cu otrăvirea — feţe deformate. Şi în fiecare zi a privit-o şi părea că ea vorbeşte oamenilor. Şi el i-a spus: „Ruby tu ce spui ?” Şi ea spune: „Nu vorbesc.” Şi în final el a spus:” Ruby, văd că tu vorbeşti. Ce spui?” Şi ea a spus ” Dr. Coles, eu nu vorbesc; Eu mă rog”. Şi el a spus: „Ei bine, la ce te rogi?” Şi ea a spus: „Mă rog la Dumnezeu să-i ierte pentru că nu ştiu ce fac”. La vârsta de 6 ani, acest copil trăia o viaţă a cufundării, şi familia ei a plătit un preţ pentru asta. Dar ea a devenit parte a istoriei şi a deschis această idee că noi toţi ar trebui să avem acces la educaţie.

Povestea mea de final este despre un tânăr şi frumos bărbat pe nume Joshephat Byaruhanga care a fost un alt asociat Acumen Fund care salută din Uganda, o comunitate de fermieri. Şi l-am plasat într-o companie în vestul Keniei, la doar 200 mile depărtare. Şi mi-a spus la sfârşitul acestui an, „Jacqueline, a fost atât de umilitor, fiindcă am crezut, ca fermier şi ca african că voi înţelege cum să transcend cultura. Dar în special când am vorbit femeilor africane uneori am făcut aceste greşeli — a fost atât de greu pentru mine cum să învăţ să ascult”. Şi el a spus: „Astfel, concluzionez că, în multe privinţe, conducerea este ca o paniculă de orez. Fiindcă la apogeul sezonului, la apogeul puterii lui, este frumos, este verde, hrăneşte lumea, atinge paradisul”. Şi el a spus „Dar chiar înainte de recoltă, se apleacă cu mare recunoştinţă şi umilinţă pentru a atinge pământul din care vine.”

Avem nevoie de conducători. Noi înşine trebuie să ne conducem dintr-un loc ce are îndrăzneala de a crede că putem noi înşine să extindem presupunerea fundamentală că toţi oamenii sunt creaţi în mod egal cu fiecare bărbat, femeie şi copil de pe această planetă. Şi trebuie să avem umilinţa de a recunoaşte că nu o putem face singuri. Robert Kennedy a spus odată că „Puţini dintre noi au măreţia de schimba istoria în sine, dar fiecare dintre noi poate lucra pentru a schimba o mică parte a evenimentelor. Şi, asta rezidă în totalitatea acelor acţiuni pentru care istoria acestei generaţii va fi scrisă.” Vieţile noastre sunt atât de scurte, şi timpul nostru pe această planetă este atât de preţios, şi tot ce avem este unul pe celălalt. Aşa că, fie ca fiecare dintre voi să trăiască o viaţă a cufundării. Nu vor fi neapărat vieţi uşoare, dar în final, este tot ceea ce ne va susţine.

Comentarii (19)
  1. Parere de rau, recunostinta, inaltare, durere, ,cufundare, umplere…
    Ne impreunam mainile si ramanem in liniste incapabili sa rostim vreun cuvant.Ramanem doar cu senzatia aceea in care simtim cum ne tremura sufletul.Nu suntem pregatiti sa ne gandim la sacrificiul celorlalti .Cu toate ca stim ca toate au un prêt.
    “eu nu vorbesc; Eu mă rog”. „Mă rog la Dumnezeu să-i ierte pentru că nu ştiu ce fac”
    Am considerat intotdeauna ca daca nu ai trait o anumita situatie sau intr-un anumit cadru social nu ai dretul sa-ti dai cu parerea , pentru ca oricate cunostinte ai avea nu stii , nu cunosti.
    De aceea acum voi ramane in tacere, exprimandu-mi doar compasiunea si iubirea pentru oameni.Toti oamenii.
    Partea mea incerc sa o fac in fiecare zi.
    “Şi el a spus „Dar chiar înainte de recoltă, se apleacă cu mare recunoştinţă şi umilinţă pentru a atinge pământul din care vine.”

     
  2. http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1surpriza.gif
    Dumnezeule, ce liniste sinistra!…
    Din toate partile…
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1plans.gif
    Bate-un vint de slaba ‘luminozitate’ comunitara, Razvane, zau asa…
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1ingrijorat.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1febra.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1gandesc2.gif
    Pune si tu ibricul de-o cafea, ca poate s-or ‘trezi’ niscaiva doamne/domni … turisti ce mai trec ocazional pe aici!
    Cit sa viziteze … fostele ‘vestigii’ macar.
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif
    Sau in weekend e inchis chiar siii … muzeul?!?
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1tacere.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1ssshh.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1somn.gif
    Bai, fratele meu, pina si … asistatii aia social de pe Legea 416 mai presteaza din cind in cind, cit sa ramina ‘in portie’!…
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1durere.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1nervos.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1durere cap.gif
    Sculati-va, bre, c-o sa va omoare telenovelele, stirile de la ora 17:00 siii … shopingul traditional romanesc de Sarbatori!
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1colind.gif
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet.gif
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1face cu ochiul.gif

     
    1. http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif
      Tata Mare, eu am iesit la apel, sa semnez condicuta, si maxim ce mai pot face este o poza nud
      http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1linba.gif
      ca sunt nuda de idei…!
      Ce sa zic?! Ca sunt marunta si meschina?! cum imi vad eu de treburile mele marunte si meschine?! in timp ce altii bombardeaza populatia cu binele…?!
      http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif

       
      1. http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1cititor.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hehe.gif
        Ana, sa stii ca cel putin eu astept totusi sa pui pina la urma si pozele aferente.
        http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/wpml_yes.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1tepup.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/wpml_wink.gif
        Nu de alta, da’ sa ne lamurim si noi daca ‘treburile’ alea chiar sint asa deee … mici si meschine, zau asa!…
        http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1ssshh.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1tacere.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1face cu ochiul.gif
        http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif
        http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif
        http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1face cu ochiul.gif

         
      2. Sa vezi ce ne inviau pozele si mai ales ce idei ne invadau!
        Razvan incepea precis saptamana de lucru inca de duminica!
        Daca nu or fi cu totii la meditatiile grele cu Pamantul si Omenirea din ultimele zile…

         
        1. Eu imi muncesc creierii cu o cronica veche… he he
          Iata un fragment:
          „Încă de la luna lui fevruarie cu leat 1828 s-a osteiat vorba de mo[a]rtea ciomii şi au început a să vorbi de întîmplările războ[a]elor. Şi era o grijă la norod, dar tot nădăjduiam că va fi la alte locuri adunări de oşti, cum am zice asupra grecilor, sau asupra rusului, după cum le era şi legătura cronctaturilor ca raiaa Ţara Românească cu Moldoviia să fie nesupărate de oştiri. Şi cu această nădejde ne făceam parigorie pînă la săptămîna cea mare a sfintelor patimi ale Mîntuitorului nostru Is. Hs.
          Iar după ce s-au înmulţit vorbele, unii una, alţii alta, începură a să griji norodu de fugă, siguripsind de prin case mai întîi boerii apoi ceilalţi, unii pe afară, alţii prin hanuri.
          Iar de la aprilie întîi, leat 1828, ce era să mai vezi? Fieşcare din boeri, alţii din neguţători ce le da mîna, toţi avea cară prin curţi, tocmite cu luna, sta gata de fugă. Alţii căra prin hanuri de-ţi era o grozăvie. Om preste om da. Iar boerii cu totul să rădica. Şi unul pre altul ne întrebam: ce va să fie aceasta? Şi nici unul nu putea să dea răspuns curat: de ce fugim? Unii zicea: turcii vin; alţii zicea: zavera o să să rădice; alţii zicea: muscalii vin; alţii: că boerii fac această răzvrătire, făcîndu-se doă tarafuri, din carii unii voia pă Grigorie vodă să fie domn, alţii nu voia şi cu ce tertip ar putea face ca să-l pogo[a]re din domnie şi să rădice alt domn.“

           
          1. Tu ai scris asta in incarnarea de atunci!?http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif
            Daca foloseai atunci un limbaj mai futurist iti venea mai usor acum!http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1laptop.gif

             
              1. http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1gandesc2.gif
                Ne_ologisme?
                http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif
                Sau neo_ologisme?!?…
                http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1face cu ochiul.gif
                Nu de alta, da’ doar asa – la o inti_Iasi (Suceava, Neamt, Vaslui sau alt meleag moldovinesc!) fluturare de privire (sic!) -, am si remarcat una ‘groasa’:
                http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1surpriza.gif
                Auzi, domnu’ hronicaru’ de letopistzu’, la anul una mie optsute doazeci si opt, – orele sapte dinspre seara trecute fix (GMT+2, desigur! http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/wpml_whistle3.gif) -, nu se folosea termenul ‘rusi’, ci cel mullt cel deee…

                …’muscali’!
                http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif
                http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1ssshh.gif
                http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1cititor.gif
                Adica…

                …Москаля !
                http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/wpml_yes.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/wpml_mail.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/wpml_yahoo.gif

                 
                1. Nicule… pentru informarea ta, tin sa precizez ca in aceasta cronica se folosesc termenii de „rosi“ în loc de ruși, iar cand e vorba de soldatii ruși cronicarul zice „muscali“.

                   
                2. Scuze, Nicule… am observat acum.
                  Multumesc!
                  Rectific: comentariul de mai sus era pentru Tata Mare.
                  http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif

                   
                3. http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1gandesc2.gif
                  Mai, da’ ce minunati … copii puteti fi amindoi, zau asa!
                  http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif
                  Parca ati fi colegi de clasa.
                  Clasa a III-a primara, desigur…
                  http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hehe.gif
                  Oare chiar credeti ca cititorii n-au observat mica confuzie?
                  Sau iti imaginezi, Nicule, ca eroarea involuntara a lui Razvan o sa-ti afecteze in vreun fel chiar … juxtapunerea ulterioara a – Ooops! – planurilor si nivelurilor tale energetice?!?
                  http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1face cu ochiul.gif
                  Te stiam ceva mai … tupamaros, don’ Jose de Romanica, ce Dumnezeu!?!
                  http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif

                   
                4. Nu tine, grande papa! Semne de Alzheimer!
                  Daca o faceai ieri, inainte sa-mi dea dascalu`cu letopisetu`in cap in locul tau, mai mergea!
                  Ai ras in pumni in timp ce eu am acum probleme sa ma concentrez la pozele Kirlian!

                   
            1. http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1surpriza.gif
              Reincarnare, Nicule, re – in – car – na -re !
              http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1gandesc2.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1cititor.gif http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1linba.gif
              Nu de alta, da’ incarnare insemana, pe fond, cam altceva…
              http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif
              http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1tepup.gif
              http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif
              http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1face cu ochiul.gif

               
              1. Astia cu condeiul iscusit sunt precis trecuti de prima incarnare si se afla asadar la reincarnare!http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1face cu ochiul.gif
                Se vede cum reiau cu „devotiune”, vorba voastra, „cuvantul” si „mesteca” litera pana „iese” alta!

                 
  3. Am sa zic pas invitatiei insidioase de a va eleva entuziasmul intelectual
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1linba.gif
    cu niste poze rusinoase!!!
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/wpml_negative.gifhttp://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/wpml_whistle3.gif
    La urma urmelor, nu poate fi asa greu sa gasiti creiere goale, ca sa le faceti cate poze doriti… data fiind nobletea scopului…
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1tepup.gif
    Nu de alta, dar pe mine m-a mai cumintit fiziologia de la un timp….
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif
    http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif

     
    1. Cum sa gasim creiere goale folosind altele asemanatoare!?
      Eventual daca ar functiona „legea atractiei universale”: cine se aseamana se aduna!
      Ma indoiesc insa ca ne-am putea exalta cu ajutorul acestor „creiere”!
      Fa si Tu o fotografie Kirlian ca precis „conturul” adevarat iese si mai bine in evidenta dupa „cumintirea” celui mai dens energetic… N-am spus: mai putin „vibrational”!
      Si cum acest contur nu se poate vedea cu „creierul”, avem toate sansele sa „vedem” ceva „nefalsificat” de mintea noastra manipulabila!
      Blocatii fiind in contemplarea conturului energetic, ma indoiesc ca ne va veni ideea sa te „dezbracam”!
      Desi cine stie!? Poate ca nu rezista nici creierul fara hrana…

       
      1. Ma recunosc coplesita de gentiletea raspunsului tau, Nicu… Cavalerismul n-a murit!
        http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/wpml_rose.gif
        Pentru ca eu, chiar in varianta cumintita, ma vedeti, sunt capabila inca de obraznicii. Si mai mari si mai mici…. cat sa iasa fotografia kirliana in tot felul de nuante..
        http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gifhttp://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif

        O seara frumoasa, frumoasa!
        http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/pupat.gif

         

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top