Cum să vezi dacă cineva te minte
Atunci când cineva minte, nivelul de stres din organism creste si apar mai multe semne care pot fi descifrate din limbajul trupului.
Cercetatorii au studiat comportamentul uman si au vazut care sunt cele mai des intalnite reactii. Un om experimentat, cu o privire atenta poate descifra aceste reactii si isi poate da seama cand un om minte sau spune adevarul. Daca urmariti infograficul de mai jos, veti putea si dumneavoastra sa recunoasteti aceste semne.
Sa nu credem, totusi, ca ceea ce vedeti este cu rata de detectare de 100% si ca veti putea descoperi pe oricine si oricand spune o minciuna. Evident, limitele graficului sunt date de mincinos dar si de cel care interpreteaza semnele. Spre exemplu, nu veti putea identifica niciodata pe unul care minte si care chiar crede in minciunile sale, si totodata daca isi pune mainile in sold nu inseamna neaparat ca minte – poate are o durere de spate si incearca sa se indrepte. Oricum, graficul este folositor mai ales atunci cand observam mai multe modificari comportamentale si le putem analiza ca ansamblu.
Va urez sa nu fiti mintiti !
Comentarii (15)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Multumim ! Si, daca chiar o sa ni se intample, macar sa fim mintiti frumos
!
Da, sunt si minciuni care protejeaza sau care aduc bucurie, Moș Crăciun, Zâna Măseluță…
O seara minunata!
Nu minciuna in sine e raul cel mai mare, ci faptul ca odata relevata, devoalata sau expusa, aceasta omoara cel mai de pret pilon al existentei noastre morale si chiar fizice:
…INCREDEREA !
Sau, asa cum bine spunea Nietzsche intr-o alta vorba inteleapta de-a sa:
„Nu sint suparat pt. ca m-ai mintit, ci sint suparat pt. ca odata ce m-ai mintit nu stiu daca o sa mai pot vreodata sa te cred.
Chiar si atunci cind vei spune adevarul.”…
Asta era si in 1001 de nopti, cu mult inainte de Nietzsche. De acolo s-o fi inspirat omul.
Se spune ca un beduin a fost inselat de un hot. In desert, celalalt s-a urcat pe camila lui si a fugit cu ea. Omul nostru s-a asezat pe jos si a inceput sa planga.
– De ce plangi atat de tare, l-a intrebat un cunoscut. Nu esti atat de sarman incat pierderea unei camile sa reprezinte o atat de mare tragedie pentru tine.
– Plang pentru ca mi-am pierdut increderea in oameni.
Te pupa baba!
Cu siguranta ca Nietzsche de-acolo si-o fi extras … grosul filozofiei lui, pe bune!
Soro, eu cred totusi ca de la … placintele alea ti se trage:
Stai prea mult in caldura cuptorului, zau asa!…
P.S. Ale naibii mai sint deserturile (nu dulciurile!) astea, mai vecino:
Mustesc de ‘cunoscuti’ degraba saritori … sa ridice mingea la fileu pt. tot soiul de pilde intelepte!
Cu asemenea densitate de inteligentza ‘izorita’ din fiecare mp de pustiu, ma si mir ca nu sint mai populate nisipurile alea decit le stim noi…
Pai dragul meu Tata Mare, trebuie sa fac cateva precizari. Una mie nopti si inca una, au cam fost anterioare lui Nietzsche. Apoi, filozofia lui nu are legatura cu ceea ce e acolo, ci doar aceste cuvinte spuse de tine, care seamana al naibii de bine.
Pe de alta parte, placintele le-am lasat pentru alte timpuri, acum ma pregatesc de cozonaci.
Te pupa baba!
Cat despre arabi. Stii prea bine ca au fost o civilizatie mareata pe vremuri. Acu’ le-o trecut, a ramas doar lenea, mizeria si fanatismul.
Chiar asa, soro, chiar asa!
rau de tot coada, zau asa!…
Mi-e imposibil sa inteleg si sa accept faptul ca o asa de evoluata civilizatie cu doar o mie de ani in urma – cind Europa inca nu se departase f. mult de epoca triburilor barbare – a devenit practic de nerecunoscut in zilele noastre.
Numai daca ma gindesc la Abu Ali al-Husayn ibn Abd Allah ibn Sina, aka Avicenna – sau al treilea Aristotel cum l-au supranumit arabii -, si ma apuca groaza cind vad cind vad cum s-a ales praful de toata mosternirea intelepciunii universale a celui mai stralucit spirit al civilizatiei musulmane!
Coana mare, asculta la mine, iti zic eu ca in mod categoric ceva nu mai e demult in regula in lumea asta a noastra, in orice colt al ei, indiferent carei religii i se subsumeaza!
Si- bagat ‘mnealui
Nu te mai mira, ci uita-te in jur sa vezi si noi cum evoluam de la un an la altul.
Mie îmi plac racii că sunt gustoși, dar astia care ne conduc, zau daca nu-i venereaza si i-au luat drept model pentru societatea noastra.
Totusi sunt convinsa ca unele lucruri tot ne raman. Poti fii convins ca si anul asta imi ies cozonacii deliciosi.
Te pupa baba!
A propos de minciuna, stiati ca – Ooops! – organele sexuale cela mai apreciate al romanilor sint…
…AUTOSTRAZILE ???
Nu de alta, da’ toti ne bucuram extraordinar de mult cuuu…
…fiecare centimetru in plus al acestora !
Am sa reiau un comentariu mai vechi despre minciuna. Nu de alta , dar intre timp nu mi-am schimbat felul de a vedea lucrurile.Asa ca:
Da , mintim.
Si nu exista om pe lumea asta care sa nu fi mintit.
Este una dintre trasaturile omenesti.
Motivele pentru care mintim sunt nenumarate , imboldul de a minti se manifesta in tot atatea feluri cati indivizi suntem.
A minti este o alegere.
O facem fiecare in functie de felul in care traim si evoluam.
O facem in functie de caracterul propriu, de situatia creata, de oamenii pe care ii avem in fata.
Alegem sa mintim la un moment dat.
O facem, pentru ca putem!
Nu minciuna ne intereseaza aici, ci INTENTIA din spatele minciunii.
Intentia este cea care o transforma.
Sunt minciuni care pot distruge si minciuni care pot construi.
Are vreo importanta sa stim cand mintim?Are vreun sens?
De multe ori alegem sa mintim…
Te mint si iti spun , esti bun, atunci cand toti ceilalti iti spun ca esti rau…
Te mint si iti spun, poti, atunci cand toti ceillti iti spun ca nu poti…
Te mint si iti spun , te vei face bine, atunci cand toti ceilalti spun ca nu este asa…
Mintim, dar INTENTIA din spatele minciunii , conteza.
Capacitatea noastra de a crede in aceste minciuni le poate transforma in adevaruri.
Aici este secretul.
Exista minciuna si adevar?
La un moment dat , relizam, ca de fapt totul EXISTA si atat.
Noi punem eticheta .
Dar la aceasta intelegere ajungem dupa experimentarea lor, a minciunilor si a adevarurilor, nu?
Bun, eu înțeleg ce spui Carmen, dar ce ne facem cu cei care mint din placere, cei care nici nu cauta vreun folos pentru minciuna lui, nici pentru el, nici pentru altul.
Ca exemplu, il dau pe al treilea sot al meu care ma mintea. Inteleg ca nu-mi spunea ca se duce la amanta, asta era normal, dar nu inteleg cand imi spunea ca a fost cu prietenii la crasma si el de fapt se ducea la pescuit. Apoi, mergeam cu el la niste prieteni si ne intrebau ce drum am folosit si el mintea, spunand ca am venit pe alta parte.
Minciuni fara scop si fara sens. Evident cand l-am intrebat de ce a mintit, mi-a spus ca asa i-a venit. Minte cum respira, zau asa. Pe astia nu-i poti prinde cu semnele de mai sus ca asa s-au nascut – mincinosi.
Pentru ei ce explicatii poti da?
Te pupa baba!
Asa cum am spus , INTENTIA din spatele minciunii conteaza.Am dat mai sus exemplul pozitiv al minciunii, asta nu inseamna ca nu exista si unul negativ asa cum ai aratat tu.Minciuna pentru el, probabil ca era o negare continua a ceea ce traia.Visand la o alta viata, traia in incapacitatea de a accepta realitatea .Cea mai importanta este insa lectia pe care tu ai invatat-o traind aceasta experienta.Nimic nu este intamplator.Experimentarea adevarului si a minciunii ne ajuta pe drumul spre cunoasterea de sine.Si aceasta cunastere vine spre noi pana la un moment dat, doar prin intermediul celorlalti.
Sau, cum ar fi spus unul dintre userii forumului, da’ care nu mai scrie acum: