Amânarea
Un om care a fost condamnat la moarte s-a aruncat la picioarele marelui judecător. Dar acesta nu credea în cuvintele sale și în nevinovăția sa. Judecătorul a rămas de neînduplecat.
Când toate rugămințile bărbatului s-au dovedit a fi inutile, bărbatul a cerut să i se îndeplinească ultima sa dorință. Este ușor, a gândit judecatorul să arate milă unui om care se confruntă cu moartea. Și, la urma urmei, mila este cea mai bună cale de a liniști pe cineva care a greșit – așa cum toți oamenii știu.
– Care este dorința ta?, a întrebat judecătorul.
– Doamne, singura mea dorință este să mi se permită să spun cele două părți ale rugăciunii (Dorekaat).
Judecătorul a făcut un gest de generozitate și i-a îndeplinit omului dorința. Dar omul a privit doar la judecător cu ochii temători. Nici un cuvânt nu îi venea pe buze.
Judecătorul și-a pierdut răbdarea și a întrebat brusc:
– De ce nu spui rugăciunea?
– Doamne, a replicat bărbatul, nu mă simt în siguranță. Cine îmi garantează că oribila sabie a executorului nu îmi va reteza capul înainte de a-mi termina rugăciunea?
– Bine, a replicat judecătorul în timp ce se întorcea către oamenii prezenți.
– Jur pe Allah și pe profeți că nimic nu ți se va întâmpla, atât timp cât nu ți-ai terminat rugăciunea.
Bărbatul s-a lăsat in genunchi, s-a îndreptat către est și a început să se roage. După prima parte, el a sărit brusc și nu și-a mai continuat rugăciunea.
– Ce înseamnă asta? a întrebat judecătorul furios.
– Tu vrei să simți deja tăișul justiției în ceafa ta?
– Doamne, ai jurat pe Dumnezeu că pot să spun cele două părți ale rugăciunii înainte de execuția mea. Am terminat prima parte a rugăciunii și tocmai am decis să aștept până să spun cea de-a doua parte înca 25 de ani de acum încolo.
Poveste din folclorul persan
Comentarii (3)
Dă-i un răspuns lui Doina Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Super inspirational , materialul de astazi! Multumim ! Deseori, ni se spune ca, amanarea unei actiuni nu este recomandata pe considerentul ca, iti poate scadea / anula elanul de a infaptui ceva, de a realiza un obiectiv propus ! Putem invata, din exemplul de fata ca, uneori amanarea este de preferat, in detrimentul actiunii in sine ! Nu degeaba se spune: gandeste-te de doua ori, inainte de a actiona !
Nu e absolut nimic inspirational in povetioara persana cu iz de pilda!
Absolut nimic.
Si cu atit mai putin … super inspirational!
Smecheria si abuzul de incredere sint, poate, perfect umane atunci cind vrei sa-ti salvezi pielea cu orice pret, da’ cu siguranta ca nu exista nimic moral in asa ceva.
Si cu atit mai putin … pilduitor sau inteligent!
A te gindi insa de doua ori inainte de a actiona (indiferent ce anume) este fara indoiala cit se poate de intelept.
Intelepciunea suprema in materie decizionala poarta chiar si un nume, si se defineste ca fiind…
…PROCRASTINARE.
Si e caracteristica spiritelor extrem de inteligente si de evoluate.
Iar in asa ceva nu e citusi de putin vorba de aminarea, delasarea, lenea sau indolenta noastra obisnuite…
Intotdeauna e mai ziditor sa actionezi dupa o indelunga si inteleapta cumpanire – ce poate semana chiar cu indecizia, lipsa de actiune sau de hotarire -, decit sa nu meditezi serios ante-actional la consecintele faptelor tale…
Dilema existentialista:
Daca si unii dintre noi, lenesii, ar trebui sa mergem in Rai dupa ce murim, cum o sa facem, mergem singuri sau … vine cineva dupa noi?!?