skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro
Viitorul Care Merită Clădit – Papa Francisc

Viitorul care merită clădit – Papa Francisc

 

Un singur individ este suficient pentru ca speranța să existe, spune Papa Francisc într-un mesaj trimis în direct la TED de la Vatican. Mesajul său plin de speranță se adresează tuturor credincioșilor indiferent de religie, celor care au puterea dar și celor care nu o au. Papa oferă o viziune luminoasă asupra lumii și consideră că egalitatea, solidaritatea și tandrețea trebuie să învingă. „În întunericul conflictelor de azi, fiecare dintre noi poate deveni o candelă strălucitoare, o încurajare că lumina va învinge întunericul, niciodată invers.”

Bună seara – sau bună dimineața, nu sunt sigur ce oră e acolo la voi. Indiferent de oră, mă bucur să iau parte la conferința voastră. Îmi place mult titlul The future you pentru că deși e orientat către viitor, ne invită să pornim un dialog chiar azi. Să ne uităm la viitor printr-un tu. Viitorul Tu. Viitorul e făcut din tine, adică din întâlniri, pentru că viața se scurge prin relațiile noastre cu alții. Mulți ani de viață mi-au întărit convingerea că existența fiecăruia e strâns legată de cea a celorlalți: viața nu e doar timpul care trece, viața e timpul presărat cu întâlniri.

Când îi întâlnesc sau îi ascult pe cei bolnavi, pe imigranții ce înfruntă greutăți teribile în căutarea unui viitor mai bun, pe deținuții care poartă infernul în suflete și pe acele persoane, mai ales tineri, ce nu-și pot găsi o slujbă, mă întreb adesea: „De ce ei și nu eu?” Eu însumi m-am născut într-o familie de imigranți. Tatăl meu, bunicii mei, ca mulți alți italieni, au plecat în Argentina și au avut soarta celor care rămân cu nimic. Și eu aș fi putut foarte ușor să ajung printre cei „respinși”. De aceea mă întreb mereu, în adâncul inimii: „De ce ei și nu eu?”

În primul rând, mi-ar plăcea foarte mult dacă această conferință ne-ar aminti că avem nevoie unii de alții, nici unul dintre noi nu e o insulă, un eu autonom și independent, separat de ceilalți, că putem construi viitorul doar împreună, fără a exclude pe nimeni. Nu ne gândim la asta prea des, dar totul este interconectat și trebuie să ne readucem legăturile la starea lor sănătoasă. Chiar și judecata aspră pe care o țin în suflet pentru fratele sau sora mea, rana deschisă care nu s-a vindecat niciodată, răul care nu a fost iertat, ranchiuna care îmi va face doar rău, sunt părți ale unei bătălii care sălășluiește în mine, un licăr încrustat adânc în suflet care trebuie stins înainte să izbucnească în flăcări, lăsând doar cenușă în urmă.

Astăzi mulți dintre noi par a crede că un viitor fericit e imposibil de atins. Deși astfel de griji trebuie luate în serios, acestea nu sunt de nedepășit. Pot fi depășite dacă nu ne închidem în noi înșine. Fericirea poate fi descoperită ca un dar al armoniei dintre întreg și fiecare componentă în parte. Chiar și știința, iar voi o știți mai bine decât mine, indică o înțelegere a realității ca fiind un loc unde fiecare element se conectează și interacționează cu toate celelalte.

Iar asta mă aduce la al doilea mesaj: Cât de frumos ar fi dacă o creștere în inovații științifice și tehnologice ar veni cu mai multă egalitate și incluziune socială! Cât de frumos ar fi ca în timp ce descoperim planete îndepărtate, am redescoperi nevoile fraților și surorilor din jurul nostru. Cât de frumos ar fi dacă fraternitatea, acest cuvânt frumos și uneori incomod, nu ar fi redusă doar la asistența socială, ci ar deveni în schimb atitudinea de bază în alegerile politice, economice și științifice, dar și în relațiile dintre indivizi, oameni și țări. Doar educând oamenii în spiritul fraternității, solidarității adevărate, vom putea să trecem peste „cultura deșeurilor”, care nu are de-a face doar cu mâncare și bunuri, dar mai ales cu persoanele care sunt date la o parte de sistemele noastre tehno-economice care, fără să realizeze, se concentrează pe produse în loc de oameni.

Solidaritatea e un termen pe care mulți îl vor șters din dicționar. Solidaritatea totuși nu e un mecanism automat. Nu poate fi programată sau controlată. E un răspuns liber născut în inima fiecăruia. Da, un răspuns liber! Când descoperim că viața, chiar în mijlocul atâtor contradicții, e un dar, că dragostea e sursa și sensul vieții, cum am putea să rezistăm pornirii de a face bine unei alte ființe?

Pentru a face bine avem nevoie de memorie, de curaj și de creativitate. Mi s-a spus că TED reunește multe minți creative. Da, dragostea are nevoie de o atitudine creativă, concretă și ingenioasă. Nu sunt de ajuns bunele intenții și formulele rituale, folosite atât de des pentru a ne liniști conștiința. Să ne ajutăm reciproc, să ne amintim că celălalt nu e o statistică sau un număr. Celălalt are un chip. Acel tu e întotdeauna un chip concret, un frate de care să ne îngrijim.

Există o pildă spusă de Iisus care ne ajută să înțelegem diferența dintre cei care ar prefera să nu fie deranjați și cei care au grijă de alții. Sunt sigur că ați mai auzit-o: e pilda bunului samaritean. Când Iisus a fost întrebat: „Cine e aproapele meu?” sau: „De cine ar trebui să am grijă?”, Iisus a relatat această poveste, povestea unui om care a fost atacat, jefuit, bătut și abandonat la marginea drumului. Când îl văzură, un preot și un levit, două persoane respectabile ale vremii, au trecut pe lângă el fără a se opri să-l ajute. Apoi, un samaritean, o etnie disprețuită în vremea aceea, a trecut pe acolo. Văzându-l pe omul lovit întins pe jos, nu l-a ignorat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În schimb, a simțit compasiune pentru acest om, ceea ce l-a făcut să acționeze foarte concret. A turnat untdelemn și vin pe rănile omului neajutorat, l-a dus la un han și a plătit din propriul buzunar ca să fie ajutat.

Pilda bunului samaritean e pilda umanității de azi. Drumurile oamenilor sunt pline de suferințe pentru că totul se axează pe bani și pe lucruri în loc de persoane. Există acest obicei al oamenilor ce se cred „respectabili”, de a nu avea grijă de ceilalți, lăsând astfel în urmă mii de ființe umane sau popoare întregi, pe marginea drumului. Din fericire există și cei care creează o lume nouă având grijă unii de alții chiar din buzunarul propriu. Maica Tereza din Calcutta a și spus: „Nu se poate iubi decât pe propria cheltuială”.

Avem atâtea de făcut și trebuie să le facem împreună. Dar cum le putem face cu tot răul pe care-l respirăm în fiecare zi? Slavă Domnului, niciun sistem nu ne poate anihila dorința de a ne deschide către bine, de a avea compasiune și capacitatea de a reacționa împotriva răului, toate acestea izvorând din adâncul inimii. Acum îmi veți spune: „Sigur, sunt cuvinte frumoase, dar eu nu sunt nici bunul samaritean și nici Maica Tereza din Calcuta.” Dimpotrivă, suntem prețioși, fiecare dintre noi. Niciunul dintre noi nu poate fi înlocuit în ochii lui Dumnezeu. În întunericul conflictelor de azi, fiecare dintre noi poate deveni o candelă strălucitoare, o încurajare că lumina va învinge întunericul, niciodată invers.

Pentru noi creștini, viitorul are un nume, iar acela e speranța. Să ai speranță nu înseamnă să fii un optimist naiv și să ignori tragediile cu care se confruntă umanitatea. Speranța e virtutea unei inimi care nu se închide în întuneric, care nu rămâne în trecut, care nu lâncezește în prezent, ci știe să vadă ziua de mâine. Speranța e ușa ce se deschide spre viitor. Speranța e o sămânță umilă și ascunsă a vieții care, cu timpul, se va dezvolta într-un copac mare. E ca o drojdie invizibilă care lasă aluatul să crească, care dă savoare tuturor aspectelor vieții. Și poate face atât de multe pentru că un licăr micuț de lumină care se hrănește din speranță, e de-ajuns să spargă scutul întunericului. Un singur om e de ajuns ca speranța să existe, iar acel om poți fi tu. Iar apoi va mai fi un tu și încă un tu și se transformă într-un noi. Dar speranța începe când avem un noi? Nu! Speranța a început cu tine. Când există un noi, atunci începe o revoluție.

Al treilea și ultimul mesaj pe care aș vrea să-l transmit azi e despre revoluție: revoluția tandreții. Dar ce e tandrețea? E iubirea care se apropie și e concretă. E o mișcare care începe din inimă și ajunge la ochi, la urechi și la mâini. Tandrețea înseamnă să folosim ochii pentru a-l vedea pe celălalt, să ne folosim urechile să-i auzim pe ceilalți, să-i ascultăm pe copii, pe săraci, pe cei cărora le e frică de viitor. Să ascultăm plânsetul mut al casei noastre comune, al pământului nostru bolnav și poluat. Tandrețea înseamnă să ne folosim mâinile și inimile pentru a-l mângâia pe celălalt, pentru a avea grijă de el.

Tandrețea e limbajul celor mai mici, al acelora care au nevoie de alții. Dragostea de mamă și de tată a copilului crește prin atingerea lor, prin privire, prin voce, prin tandrețe. Îmi place când aud părinții vorbindu-le bebelușilor cu voce de copil, împărtășind același nivel al comunicării. Asta e tandrețea: să cobori la nivelul celuilalt. Dumnezeu Însuși a coborât prin Iisus la nivelul nostru. E același drum urmat de bunul samaritean. E același drum urmat de Iisus Însuși. S-a pogorât și a pătruns întreaga existență umană cu limbajul adevărat, concret al iubirii.

Da, tandrețea e calea aleasă de cei mai puternici și curajoși bărbați și femei. Tandrețea nu e o slăbiciune, ci o putere. E calea solidarității, calea smereniei. Vă rog să-mi permiteți să o spun clar și tare: cu cât ești mai puternic, cu cât acțiunile tale vor avea un impact mai mare asupra oamenilor, cu atât mai mare responsabilitatea de a fi umil. Dacă nu, puterea te va ruina, iar tu îi vei ruina pe ceilalți. Există un proverb în Argentina: „Puterea e ca atunci când bei gin pe stomacul gol.” Te amețește, te îmbată, te face să-ți pierzi echilibrul și vei ajunge să te rănești pe tine și pe cei din jur, dacă nu pui împreună cu puterea și smerenia și tandrețea. Pe de altă parte, prin smerenie și dragoste concretă, puterea, cea mai de sus și mai de preț, devine slujire, o forță a binelui.

Viitorul umanității nu stă doar în mâinile politicienilor, a marilor lideri, a marilor companii. Da, aceștia au o responsabilitate enormă. Dar viitorul e, mai presus de toate, în mâinile acelor oameni care îl recunosc pe celălalt ca fiind un tu, iar pe ei înșiși ca fiind parte din noi. Avem nevoie unii de ceilalți. Așa că vă rog să vă gândiți și la mine cu tandrețe, ca să-mi pot îndeplini misiunea încredințată în slujba binelui celorlalți, a fiecăruia dintre noi, a tuturor.

Comentarii (5)
  1. Sa nu vorbim despre viitor, Sa vorbim despre acum. Nu viitorul si ceea ce vom face candva ne intereseaza..Ne intereseaza prezentul si ceea ce facem acum.Singura care are valoare este clipa.In ea ne putem cladi pe noi si lumea in care traim.Si haideti sa privim in urma noastra, pentru ca ceea ce este in urma noatra ne contine pe noi .Doar privind in urma putem sti cine suntem acum.In urma noastra ne gasim reperele si acum putem schimba reperele in destinatii.Si nu conteaza nici de unde ai plecat nici unde vei ajunge.Conteaza pasul pe care il faci si urmatorul si urmatorul.
    Si cel mai important lucru este sa nu astepti nimic de la nimeni ci sa dai totul de la tine .
    Aceasta vesnica asteptare ne impiedica sa traim .Asteptam tot timpul de la ceilalti ceva ce noi putem face chiar acum daca vrem.Ne este greu sa facem pasul.
    Asteptam sa fim iubiti de ceilalti pentru a-i putea iubi fara sa ne gandim sa-i iubim pur si simplu.
    Asteptam ca ceilalti sa ne ierte, fara sa intelegem ca de iertat ne putem ierta doar noi.Ceilalti n-au nimic de-a face cu asta si iertarea lor vine din iertarea noastra.
    Singura solidaritate adevarata este a fii solidar in iubire.
    Si eu spun ca nu trebuie sa ne cheltuim viata cu speranta.Speranta vizeaza intotdeauna viitorul si niciodata prezentul .Speranta in iubire, speranta in iertare, speranta intr-o lume mai buna este lipsa trairii.
    Ar trebui sa plonjam intr-o lume a certitudinilor .O lume in care stii , nu in care speri.
    Eu stiu ca sunt una cu tine. Si atunci cand eu stiu , nu mai este nevoie sa sper , pentru ca deja totul este pus in miscare, totul creste, totul devine una cu ceea ce eu stiu sa traiesc.
    Sa te gandesti la celalalt cu tandrete inseamna sa-i acorzi liberatea de a trai asa cum crede, asa cum simte, fara sa-l constrangi in vreun fel cu judecata ta.Inseamna sa-l privesti cum se joaca traind.Si sa te joci impreuna cu el, iubind si pentru unul si pentru celalalt.

     
  2. Există o pildă spusă de Iisus care ne ajută să înțelegem diferența dintre cei care ar prefera să nu fie deranjați și cei care au grijă de alții. Sunt sigur că ați mai auzit-o: e pilda bunului samaritean. Când Iisus a fost întrebat: „Cine e aproapele meu?” sau: „De cine ar trebui să am grijă?”, Iisus a relatat această poveste, povestea unui om care a fost atacat, jefuit, bătut și abandonat la marginea drumului. Când îl văzură, un preot și un levit, două persoane respectabile ale vremii, au trecut pe lângă el fără a se opri să-l ajute. Apoi, un samaritean, o etnie disprețuită în vremea aceea, a trecut pe acolo. Văzându-l pe omul lovit întins pe jos, nu l-a ignorat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În schimb, a simțit compasiune pentru acest om, ceea ce l-a făcut să acționeze foarte concret. A turnat untdelemn și vin pe rănile omului neajutorat, l-a dus la un han și a plătit din propriul buzunar ca să fie ajutat.

    Aceasta pilda m-a ajutat mult (,desi am comentat la fel de mult ,Doamne te rog sa ma ierti )..
    A trebuit sa ingrijesc de fostul sot si de care am divortat in urma cu 20 de ani(care m-a lasat fara casa ) . Dupa ce s-a recasatorit si a divortat si de a 2-a sotie ,a ajuns pe drumuri ,fara nimic si bolnav de cancer . Fetele mele,cea mare in special ,m-a rugat sa o ajut sa-l ingrijim si 2 ani si jumatate .am facut tot ce am putut . in urma cu o luna si jumatate a murit .L-am ingropat crestineste . Nu de la bun inceput dar dupa un an incet ,incet am ajuns sa am compasiune .
    Asa , catre final a constientizat probabil atat cat a putut de ce a facut si inainte cu o zi de a muri si-a cerut ,,iertare ,,,
    Multumesc bunului Dumnezeu acum, ca mi s-a inlesnit in aceasta viata sa si pun in practica ce am citit ,,,

    Asteptam sa fim iubiti de ceilalti pentru a-i putea iubi fara sa ne gandim sa-i iubim pur si simplu.
    Multumesc si iertare ,,
    Maria

     
    1. Cand reusesti sa faci un astfel de gest, te-ai depasit pe tine, parerea mea. Aveti toata consideratia mea.

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top