Trei zile
Există două zile pe săptămână pentru care n-ar trebui să ne neliniştim, două zile fără îngrijorare, fără teamă.
Prima, este ziua de ieri, cu greşelile comise, cu paşii greşiţi, cu regrete şi suferinţe.
Ziua de ieri a trecut şi acum este în afara controlului nostru pentru totdeauna. Toţi banii din lume nu ne-ar putea readuce ziua de ieri.
Este imposibil să reluăm o faptă de ieri ori să ştergem un cuvânt.
Ziua de ieri a trecut!
Cealaltă zi care n-ar trebui să ne neliniştească, este ziua de mâine; cu adversităţile ei imposibile, cu poverile ei, cu promisiunile ei de speranţă şi controlul limitat.
Mâine, soarele se va înălţa în toată splendoarea lui sau îndărătul unei perdele de nori. Dar fiţi siguri, el va răsări! Iar înainte ca el să răsară, nu este nimic de făcut, pentru că ziua nu s-a născut încă.
Nu mai rămâne decât astăzi!
Fiecare din noi poate face faţă bătăliilor unei zile. Numai atunci când adăugăm poverile de ieri la cele de mâine nu putem continua.
Nu experienţele zilnice duc la nebunie. Ci regretele de ieri însoţite de temerile pentru mâine.
Trebuie aşadar să trăim o singură zi odată!
Autor: necunoscut
Comentarii (8)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Cât adevăr!!! Azi! Da azi… trebuie trăită, din tot sufletul! Sper să nu uit acest mare adevăr. Și sper că nici voi…
Traieste clipa!
Principial va impartasesc punctul de vedere,insa nu stiu ce intelegeti prin „ne nelinistim” si „temerile”.
Daca maine raman fara servici? Daca copilul/sotul/tatal etc ma va certa pentru ca am gresit azi…. daca vine cutremurul?… daca nu-mi ajung banii de chirie… daca imi ia casa banca… etc.
Temeri sunt fara de sfarsit, nelinisti asemenea…
Intrebarea pe care v-am pus-o anterior urmarea definirea unor termeni interpretativi. Ambele indemnuri ale dvs.: „Trebuie aşadar să trăim o singură zi odată!” si „Traieste clipa!”,depind esentialmente de ce intelegem fiecare prin „a trai” Daca „a trai” nu inseamna numai „a vietui” ,atunci nu cred ca se poate face abstractie de „ieri”(indiferent cum se prezinta trecutul) si nu poti sa iti blochezi visele (mainele). Pentru a-mi sustine parerea va dau cateva citate celebre”
-Prezentul este un reflux din trecut,pentru un viitor mai sigur – Octav Bibere;
-Faptele de azi nu sunt decat ideile de ieri – Vladimir Ghica;
-Ziua de ieri este amintirea celei de azi,cea de maine este visul celei de azi – Khalil Gibran;
-Prezentul este o continua asteptare a viitorului – Blaise Pascal;
-Invata din greselile zilei de ieri,nu poti trai destul pentru a le ignora – Anna E, Rossevelt.
Sa nu ma intelegeti gresit.Nu sunt pentru fetisizarea trecutului si viitoruli in dauna „clipei”,dar nici nu cred ca trebuie sa le ignoram. De fapt cred ca nici constiinta nu ne lasa.
O seara placuta.
Cine uita trecutul este condamnat sa il repete.
Ati punctat foarte bine, a trai nu este sinonim cu a vietui. In cazul acesta sunt chiar niste termeni aflati in opozitie. Din trecut trebuie sa ne tragem invatamintele si ziua de azi, respectiv clipa de acum sunt rezultatul a ceea ce am facut noi in trecut, a alegerilor noastre.
Totusi, avand in vedere ca trecutul a iesit deja din raza noastra de controlabilitate este total ilogic si contraproductiv sa ne facem griji pentru el. La acest lucru se refera acest text. Oamenii se gandesc prea mult la trecut si la viitor uitand sa traiasca (nu sa vietuiasca), chiar daca fiecare dintre noi traieste doar acum, in aceasta clipa.
Toate temerile si nelinistile cetateanului obisnuit – de la orasul sau satul contemporam – tin prea putin de constructul nostru biologic ci mai degraba de educatie.
Educatia ‘clasica’/atotcuprinzatoare din familie, educatia scolara in toate formele si gradele cit si, extrem de important, educatia sociala, adica educatia inter-ralationala…
Un mare om si medic – nu spun cine, persoana importanta, mon cher! – a formulat urmatoarea asertiune cu valoare morala, sociala si umana aproape paradigmatica, de axioma de viata sa-i spunem:
„Traieste sau mori!
Altminteri va trebui sa inveti – teribil de dureros si extrem de scump si costisitor – cit de importanta e sanatatea ta mintala…”
De spus omu’ spunea asa ceva tuturor studentilor sai, iar de scris a scris butada asta (deloc ironica, cinica sau macar malitioasa) chiar pe…
…frontispiciul sanatoriului de psihiatrie unde a activat ca eminent medic si director toata viata sa!
Ce vreau, Razvane, sa spun esentialmente?
Nimic mai mult decit faptul ca mai toate temerile sau nelinistile noastre nu sint consecinte ale lucrurilor de genul celor mai sus spuse de tine, ci sint chiar…
…cauzele care le provoaca!
:Wink:
:Woodstock:
Aici nu te contrazic, dar ca sa realizezi ca mintea ta creeaza singura aceste temeri pe care tot ea incearca si de multe ori nu reuseste sa le indeparteze, trebuie sa ai o intelegere mai profunda asupra vietii si o intelepciune care de multe ori vine prea tarziu in viata omului obisnuit.
Eu vreau sa spun ca temerile si nelinistile la care faceam referire sunt eminamente cele care ajung in final sa „streseze” creierasul. Tu ai facut doar un plas in plus, catre originea lor, origine cu care sunt de acord. Ca daca te-as contrazice, atunci nu as mai fi de acord cu mine si atunci as avea probleme in a-mi reface sanatatea mintala pusa la incercare de acest paradox.
O zi minunata sa ai!
:Crazy: