skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Regele

 

Traiam la curte de multi ani. Familia cârmuitoare avea o istorie zbuciumată. Multe trădări, crime, lovituri mișelești din partea apropiaților și alte grozăvii am vazut pe coridoarele si in salile aurite ale palatului în toți anii aceștia.
La început am fost pajul unui lord bogat care ma ținea aproape ca pe un câine. Multe umilințe mi-a fost dat să trăiesc, însă viața e ciudată și la moartea lui, poate din remușcare sau poate din recunoștință m-a făcut cavaler și mi-a lasat moștenire un castel. Unul mic și aproape părăsit la o margine de mare. Atunci am fost pentru prima dată liber. Aveam si servitori in acel colt uitat de lume și o bucată de pământ unde rodeau doar… caprele.
Eram tânăr atunci și plin de viață. După doar câteva zile m-am surprins strigând la servitori, exact așa cum uram eu cel mai mult când eram paj. M-am oprit brusc și m-am închis singur în turn. Am stat un an acolo. Doar eu și gândurile mele. M-am întrebat cine sunt eu? Ce caut pe Pământ? De ce duc mai departe toate răutățile lordului? Merită să fiu un om bun? Ce vreau de la viață? și multe alte asemenea lucruri pe care le analizam încet, cu atenție. Le întorceam pe toate părțile căutam răspunsuri. Câteodată eram mulțumit de răspuns, alteori simțeam că-mi scapă ceva, și mă întorceam la început, căutând să aflu ceea ce se ascunde în spatele unor răspunsuri evidente.
Timpul a trecut și eu am învățat multe. După un an eram complet schimbat. Când am ieșit din turn servitorii erau speriați. Probabil mă crezuseră nebun pentru că am stat atâta timp singur. S-au liniștit imediat. Îmi spuneau acum Omul, probabil din lipsă de imaginație. Cert este că acum, după atâtea decenii în tot regatul sunt cunoscut după acest nume, dăruit de câțiva oameni fără carte. Cert este că după aceea peste tot unde mergeam, oamenii se dădeau respectuoși din calea mea și-mi acordau o prețuire cu care eu nu eram obișnuit. Eram altfel decât ei și simțeau asta imediat. Am observat că oamenii din jurul meu sunt mai mereu veseli și optimiști, mai ales când sunt eu bucuros. Când sunt mânios și fierb, mi se mai întâmplă câteodată, dar foarte rar, atunci rămân singur. Se răspândesc ca potârnichiile, lucru care mă face să zâmbesc și-mi trece orice supărare. De când am ieșit din acel turn, n-am mai vorbit urât cu nimeni și nu am lovit pe nimeni, cu fapta sau cu vorba. De ce aș face asta? E inutil și niciodată nu rezolvă nimic.
Oricum, după câțiva ani, regele de atunci a trecut pe lângă castelul meu. A venit la masa cu toată suita lui. În acea seară, s-a lăudat mult cu victoriile sale împotriva unor dușmani de care eu nu auzisem niciodată. La sfârșit m-a întrebat ce părere am despre el, iar eu i-am răspuns:
– Măria-ta, ești prea gras.
În acel moment s-a făcut roșu la față și a început să strige:
– Crezi că dacă ne găzduiești în acest palat îți voi permite să fii obraznic? Dacă te arunc în închisoare? De ce n-aș face asta?
Am zâmbit și i-am răspuns:
– În primul rând pentru că este adevărat. Te-am văzut la masă cât de greu respiri, apoi pentru că nu vrei să se spună că ești un rege care acceptă lângă el doar lingăii, și în al treilea rând și cel mai important, pentru că vrei să cucerești inima preafrumoasei contese de lângă tine, o ființă inteligentă de altfel. Pe ea n-o poți cuceri prin cruzime ci prin gesturi nobile și înțelepciune.
Un murmur s-a auzit atunci și regele a tăcut.
A doua zi dimineață au plecat cu toții. La două luni după aceea eram invitat la nunta regelui cu acea contesă. Aceasta a fost o regină cu adevărat remarcabilă iar eu am primit sarcina – rugămintea să-i fiu sfetnic. După doar câteva luni am devenit sfetnicul regelui. Timpul a trecut, regii s-au schimbat de multe ori, iar eu am rămas tot aici. Puteau să mă alunge de nenumărate ori, însă, s-au obișnuit cu mine – Omul a fost și rămâne Sfetnicul. Toți mă respectă și au nevoie de mine, vin să îi sfătuiesc pentru orice fleac, însă asasinatele și nelegiuirile le fac de capul lor. La așa ceva nimeni nu vine să mă întrebe pe mine, indiferent dacă e rege sau nobil, eu îi trimit la plimbare.
Acum mă pregătesc să mă prezint în fața tânărului rege. Este ciudat pentru că el este foarte tânăr și mândru. Mi-a spus foarte clar chiar din primele zile de domnie că el știe foarte bine ce are de făcut și fără să se sfătuiască cu cineva, iar eu voi rămâne în continuare Sfetnicul Regelui de dragul tradiției. El este un ușuratic. Petrecerile de la curte sunt nenumărate și am observat că regatul este condus la întâmplare după toanele lui și părerile celorlalți petrecăreți. În marea ordine a lucrurilor nici nu contează prea mult acest lucru, dar nu o să recunosc asta în fața nimănui.
– Ai venit Omule? mă întâmpină regele în sala tronului.
– Măria ta, ce ai vrea să răspund la acestă întrebare? Sa-ți spun ca dacă mă vezi înseamnă că am ajuns? Să te întreb dacă vederea îți este neclară? Să te întreb dacă mintea și-a pierdut minima judecată?
– Ești tare nesuferit astăzi, sfetnicule! N-o să mă poți provoca pentru că te-am chemat cu un scop precis.
O liniște nefirească cuprinse întreaga sală, iar regele continuă:
– Am nevoie de tine, Omule!
– Ascult.
– Am aflat unde este Sabia Soarelui. Cine o are, va cuceri Pământul.
Mă uitam la tânărul rege care era atât de entuziasmat, precum un copil care a primit o jucărie nouă. Din păcate, avea și tot atâta minte.
– Mă întreb două lucruri. La ce ți-ar trebui sfatul meu, când decizia ai luat-o și pentru ce ai vrea să cucerești Pământul?
– Vreau să fiu cel mai mare cârmuitor al lumii și tu mă vei duce acolo, mă vei ajuta să iau acea spadă care este apărată de cel mai cumplit dragon.
– Înțeleg acum, eu un dragon pe care armata ta nu-l poate învinge și bătălia se va duce în alte moduri.
– Deci știi unde e Sabia!
– Nu, dar este evident. Oare nu ai destule femei? Destule mâncăruri? Oare hainele nu-ți sunt destul de călduroase, sau patul suficient de moale?
– Ba da ! Le am pe toate!
– Și atunci ce mai vrei? Pentru ce trebuie să cucerești alte regate? Pentru ce dorești să aduci moartea și chinul în mii de familii?
– Pentru că acesta îmi este destinul!
– Nu-ți cunoști destinul, dar te voi duce să te întâlnești cu el.
Regele a crezut că a învins în „lupta” cu mine, deși, de fapt, n-a fost o confruntare.
A doua zi eram pe drum, iar după alte cinci eram la poalele muntelui unde trăia dragonul. După încă o jumătate de zi eram în fața peșterii sale. Nu știam la ce să ne așteptăm, doar știam că în acea gaură din munte era Sabia.
– Ați venit pentru Sabie, s-a auzit un glas venit din adâncuri.
L-am privit pe rege care mă îndemna să răspund, așa că am făcut-o.
– Da! Ai dreptate, pentru ea am venit aici.
– Eu sunt blestemat de mii de ani să fiu paznicul ei. Aveți de gând să vă luptați cu mine?
– În singurătatea acestor milenii, probabil te-ai plictisit destul de mult. Ți-ai dat seama desigur de inutilitatea acestei sarcini. Blestemul care te leagă de sabie este totodată și puterea ta. Te lupți cu ocazionalii cavaleri, este menirea ta la fel de inutilă precum absurdul, dar ți-ai dat seama că prin acceptarea acestei situații ai devenit liber.
– Continuă… se auzi vocea din munte.
– Această libertate te leagă de Sabie, iar în absența ei tu ți-ai pierdut menirea. Te întrebi dacă poți fi liber și fără sabie.
– Pot?
– Nu știu dacă poți, însă va trebui să afli singur într-o zi, iar eu îți pun dragonule o singură întrebare: de ce nu azi?
– Să vă întoarceți mâine. Voi lua o hotărâre.
– Bine, spuse regele încântat de discuție.
Dar eu nu eram de acord așa că am continuat.
– Nu mi-ai răspuns la întrebare. De ce nu azi?
O lungă tăcere se așternu peste munte. După un timp, ne-am așezat cu regele pe iarbă în așteptarea răspunsului.
Spre asfințit, atunci când soarele se așeza liniștit peste dealurile din față, muntele gemu din nou și vocea dragonului, mai groasă și mai hotărâtă ca oricând se prăvăli peste noi:
– Sabia poate fi folosită doar de rege. Să intre adevăratul domnitor să-și ia Sabia.
L-am privit pe rege, jubila, era atât de fericit. O luă la fugă spre gura peșterii însă vocea îl opri:
– Tu nu ești regele!
– Ba da! Eu sunt rege! Acela este sfetnicul meu, îmi este martor că spun adevărul.
– Nu e suficient! Un rege adevărat este cel care poate cuceri lumea, iar lumea o poate cuceri doar cel care s-a cucerit pe el însuși. Tu, cine ești de fapt? Poți răspunde la această întrebare? Oamenii te-au numit rege, se poate, dar cine ești tu cu adevărat? Sfetnicul tău este Omul. Am auzit de el, el s-a uitat în interior și a învățat să se domine, s-a cucerit singur. Acum el este adevăratul rege și când va pune mâna pe Sabie, tu îi vei fi supus. Merită după atâtea milenii și regatul să aibă un rege.
În acel moment am văzut disperarea din chipul acelui copilandru, care înspăimântat a vrut întâi să mă omoare, apoi a luat-o la fugă. Nu l-am mai văzut niciodată. Apoi, dragonul a fost liber iar regatul a avut un rege.

Povestire de: Răzvan Șerbu

Comentarii (18)
  1. Si Alexandru, Napoleon si restul marilor cuceritori? Ei ce-au avut de castigat?
    Nu cred ca erau prea sfinti niciunul dintre ei…
    Ce-o mai spune Tata Mare acum?
    Sper sa nu se supere pe o batranica, dar m-a facut curioasa.
    Bineinteles, il astept si pe Nicu in arena.
    Oare regele era condus de o conspiratie mondiala si Sfetnicul era din Pleiade?
    Razvane, fii mai clar cu mamaie, ca nu inteleg cine cu cine voteaza.

     
  2. Stiu ca asteptatul, adica rabdarea in general, e o calitate umana f. bine apreciata. Iar uneori chiar o virtute…
    :Pleasure:
    Stiu insa si ca orice ‘curiozitate’ excesiva de regula … omoara pisica!
    :Devilish:
    Tot la fel de bine cum ‘alegerile’ se fac in capul si sufletele fiecaruia, nu in cabina de vot…
    :Disapproval:
    Si cum auto-intromisionatul provocator n-are nici o legatura cu spiritul topicului, oricare topic.
    :Sick:
    Sau cu caracterul…
    :Cry-Out:

     
    1. Tata Mare,
      Hai ca poti mai mult.
      Ti-e frica de ceva sau cineva?
      De ce te ascunzi dupa cuvinte?
      Ma astepam sa spui ca-l vezi pe Camus si al sau Sisif in spatele dragonului, sau alte analize mai cuprinzatoare.
      Am facut dimineata niste placinte o minunatie, ti-am oprit si tie o pereche, se potrivesc langa tastatura.
      Te pupa, baba !

       
      1. Merci, mizericordioaso, da’ chiar nu e cazul.
        Nu de alta da’ vreau sa-mi pastrez … analizele in limite normale.
        :Devilish:
        Si nu ma refer deloc la placinte…
        :Make-A-Birthday-Wish:

        Mai cunosti si alti autori sau personaje celebre?
        :Geek:
        Care sa aiba totusi o cit de mica legatura cu ontopic-ul.
        Si nu personal neaparat ci doar de la … baba Wikipedia, evident.
        :Cool:
        Care parca statea doua scari de bloc mai incolo, nu?!?…
        :Woodstock:

         
        1. Ufff… imi ataci mandria in doua locuri, stiam eu ca intepi, dar nu credeam ca esti arici. :D
          Pai se poate sa-mi refuzi placintele? De la Adam si Eva nu s-a auzit asemenea grozavie… dar de, te iert ca nu stii ce pierzi. :D
          Apoi, spune tu daca dragonul nu seamana cu Sisif, dar nu sisiful clasic care târâie bolovanul pâna sus in varf de munte iar si iar in sensul muncii inutile ci Sisiful lui Camus care il studiaza pe acesta cand coboara muntele pentru a o lua de la inceput si realizeaza in acel moment absurdul. Prin asumarea absurdului, asa cum face si dragonul din povestea de mai sus, el devine liber. Dupa cum stii, Camus considera ca absurdul este legatura dintre omul rational si haosul realitatii iar aceasta punte – absurdul – nu trebuie sa duca la sinucidere ci la acceptare, ceea ce conduce in final la eliberare, la libertatea asumata.
          E interesant ca in povestea de mai sus, in care ciclul repetitiv al unui dragon care omoara cavalerii din cand in cand precum omor eu mustele cu pliciul, ciclul acesta are o iesire, o portita, se merge un pas mai departe. E ca si cum cineva i-ar fi furat piatra lui Sisif. Intrebarea este acum, ce se face Sisif fara piatra? E liber oare sau e pierdut?
          Hai Tata Mare… ca era simplu, nu-i asa?
          Te pupa baba !

           
          1. Imi pare de rau ca am devenit … ‘co-autor’ la racirea minunilor alea de placinte!
            Da’ si mai teribil de rau imi pare sa te dezamagesc si pe tine da’ si – helas! – chiar pe batrinul Albert. Mai ales ca e chiar de domeniul absurdului sa fii partizan anti-Hitler, membru de partid comunist, anarhist, ateist, nihilist si, in acelasi timp, sa te pretinzi a fi un mare … umanist si pacifist!
            Sa crezi intr-un Dumnezeu omnipotent, benevolent si vesnic … iertator poate parea uneori desuet, inadecvat secolului XXI, utopic si infantil, da’ sa crezi in … Marx, Engels si Lenin, asta deja frizeaza patologicul si nebunia nu filozofia!

            1. Nu exista absurd.
            Exista insa … tangibil si intangibil.
            Iar absurdul de-l revendicam prea des in existenta noastra se vindeca doar prin … cunoastere!
            Iar cunoasterea – oriciti filozofi s-ar opune unui asemenea concept – chiar este … obiectiva.
            Da’ doar daca observatorul nu e … nebun, timpit sau rau intentionat.

            2. Mi-ai adus atit de trist aminte de ce nu l-am mai citit eu vreodata pe Camus si a doua oara:
            Intre omul rational (pe bune?) si haosul realitatii (mai corect ar fi … realitatea haosului!) nu exista absolut nici o legatura!
            Nici ontologica si nici gnoseologica.
            Si cu atit mai putin vreo … ‘punte’.
            Iar singura punte – in fapt un hau incomensurabil pe care va trebui odata (sintem obligati demiurgic!) sa-l ‘trecem’ – este aceea dintre ceea ce sintem noi astazi (din pacate istoric, fizic si comportamental neschimbati din neolitic si pina astazi) si ceea ce ar trebui sa fim … ubermensch-nian!

            3. Nu exista libertate … asumata.
            Procesul ‘eliberarii’ insa nu poate fi decit numai si numai asumat!
            Nu dezvolt ca plictisim auditoriul…

            4. Sorry, da’ numai prostii inculti si filozofii … filfizoni mai pot considera mitul lui Sisisf ca pe unul … plin de invataminte!
            E ca si cum ai spune ca golanasul smecher de cartier ar fi vreun mare intelept!
            Nu de alta da’, in viata lui ‘reala’, Sisif n-a fost decit un … despot dement bogat, un ‘iluzionist’ avar mediocru si un criminal care s-a distrat macabru jucindu-se cu vietile celorlalti, in dispretul LEGII!
            Oare ce-o fi de admirat la asa ceva?!?
            Bolovanul ala care o ia la vale … conform gravitatiei si legilor fizicii?
            Serios?
            Pe bune???
            Pai pina si un absolvent de gimnaziu stie f. bine ca piatra aia imensa poate fi fixata in virful ala de munte cu o simpla bucata de lemn sau cu o alta piatra!…

            5. Nu ma mai … ‘pupa’!
            Ca si de la asa ceva se pot modifica analizele…

            Sfatul meu sincer?
            Ramii la … facutul placintelor!
            Chiar sau tocmai pt. ca astia de-alde mine nu mai punem de mult botu’ la tot felul de ‘dulciuri’…

             
          2. Eeee, asa da !
            Stiam eu, Tata Mare, ca poti mai mult decat glumitele despre tanti Wikipedia.
            Eu ti-am raspuns doar la off-topicul cu asemanarea cu Sisif, n-am spus nici ca sunt de partea lui Camus, nici ca nu sunt. Ai presupus, ca eu sunt de acord cu el – dezamagireee – nu sunt.
            :D
            Referitor la Sisif pot spune cu siguranta ca nu e frate cu mama, asa ca nu mor dupa el.
            Eu am vrut un lucru de la domnia ta, Tata Mare, am vrut un comentariu inteligent, care sa merite sa fie citit. Aveam si un premiu – placintele. Acu’ ai oferit intr-adevar ceva frumos desi ai refuzat placintele. Nu-i bai, raman pt. alta data.
            Si pe Nicu il astept cu placinte, dar o fi obosit omul, asa ca lipseste.
            Si nu te mai feri de pupaturi, ca nu am lepra.
            Te pupa baba!

             
          3. Aici sunt si va citesc.
            Poti sa-mi trimiti o placinta „energetica” impotriva oboselii si voi sti sa apreciez efortul Tau!
            In rest nu evit efortul din cauza acesteia ci il canalizez acolo unde cred ca merita.
            Va imbratisez.

             
          4. Hai, mai, chiar asa?
            :Amazed:
            Adica ii aduci in discutie – oare de ce? – pe Camus si Sisif si, acu’, o … intorci ca la Ploiesti, huh?
            Asa faci si cu … placintele alea?
            Imbii lumea de nu mai poti da’, de fapt, te cam doare-n pix (sau pixa?) daca lumea le vrea sau daca ele chiar or fi bune de ceva!
            Sa te credem, zici tu, nu?…
            :Worry:
            Da-mi voie sa te dezamagesc iar:

            Sinuciderea chiar este o … ‘solutie’.
            :Shout: :Cry-Out: :Mad:
            De iesire din Infern…
            De Exitus de ‘necesitate’…
            De dat peste botul si coarnele chiar ale … Diavolului!
            :The-Incredible-Hulk:
            Da’ se pare ca nu ai de unde sa stii lucrurile astea daca n-ai fost macar fie si pt. o scurta perioada in … iadul carcerational de neimaginat al…

            …muribunzilor de boli terminale!
            :Disapproval: :Censored: :Mad:

            Si da, uneori moartea/sinuciderea chiar te poate … elibera!
            :Tears:
            De durerile atroce si de pierderea demnitatzii umane prin suferinta cumplita ce insoteste intotdeauna neantizarera fiintei umane prin boli devastatoare…

            No offence, da’ mai ai de ‘crescut’…
            :Woodstock:

             
          5. Nicule, pai se poate?
            S-au racit acum, dar ti le pun la pachet.
            Ma bucur ca ai aparut la „vorbitor”.
            Ma gandeam ca te-a speriat Tata Mare sau baba.
            Acum m-am linistit, ca aveam niste emotii. Tulai Doamne!
            Ce zici? Ti-a placut povestea, ca vad ca Razvan s-a ascuns si el. Se piteste si nu ne „traduce” sensurile care le-a ingramadit in randurile lui.
            Te pupa baba!

             
          6. Multumesc Mamaie pentru placinte, au ajuns!
            In rest, cred ca lumea nici nu mai stie ce material originar postat aici serveste ca paravan pentru eterna: „oglinda, oglinjoara, cine e cea mai frumoasa in tara?”!
            Cum apare cate o Doinitza si „canta” ceva, e scoasa artileria grea si facuta una cu pamantul!
            N-am fost curios sa aflu in ce etapa a „evolutiei”, eternul nostru „Frei Herr” s-a transformat in bunic.
            Cred ca o data cu varsta fiindca stiinta nu e totuna cu intelepciunea.
            Faceti-i placerea ca altfel il paste pericolul sa se arunce de pe pod!
            Sinuciderea asta poate avea mai multe cauze!

             
          7. Pentru Razvan.
            – Am scris un comentariu aseara si a disparut. Fa-i maica ceva la serverul acela ca ne da numai dureri de cap.
            Pentru Tata Mare
            – Camus cu Sisiful lui l-am dat ca exemplu. Adica sunt asemanari cu ceea ce am citit mai devreme (vezi dragonul din poveste) N-am spus ca sunt de partea lor ci doar ca poate fi interpretat asa. Recunosc sfios ca te-am provocat un pic, dar am obtinut un comentariu frumos de la tine asa ca nu mai pot spune decat: multumesc.
            Apoi, referitor la sinucidere as putea spune ca nu este dintre favoritele mele. Totusi, sunt situatii, iar una dintre ele chiar m-a impresionat – cea de muribund. Aici baba nu mai are replica intrucat doar cine trece prin asa ceva poate intelege cu adevarat asta.
            Deocamdata, multumesc Cerului, eu sunt sanatoasa (o fi de la placinte, mai stii?) Apropos de ele sa stii ca s-au terminat, dar mai face baba, nu te teme. :)
            Pentru Nicu
            – Intrebi cine-i cea mai frumoasa din tara? Pai baba, se intelege ca doar nu ai fi tu sau Tata Mare. Se stie de la nastere ca „barbatul trebuie sa fie un pic mai frumos ca Dracu”, dar cu femeia, aici e alta poveste. :D
            In rest, numai de bine, vad ca mai aveti destule sa va spuneti.
            Va pupa baba pe toti trei !

             
        2. :Conceited:
          Din ‘fericire’ lipsa de bun simt, nemernicia si autointromisiontul mitocanesc nu sint … policauzale.
          Nasol insa e faptul ca ‘radacina’ lor e cit se poate de … perena!
          :Sick:
          Oamenii educati stiu sa faca din … offtopic chiar un subiect in sine (cu sau fara placinte), ipochimenii marginali insa aduc in discutie ontopicul doar ca modalitate de a se baga singuri in seama…
          :Cool:
          :Devilish:

           
    2. Tata Mare,
      Doresc sa adaug o mentiune off-topic.
      Datorita domeniului adresei de email folosite, toate comentariile dvs. sunt blocate si nu apar instantaneu pe site.
      Daca este posibil, ar fi de preferat sa folositi o alta adresa de email.
      O zi minunata sa aveti!

       
      1. Multumesc, Razvane, am inteles…
        :Police:
        Da’ te asigur ca nu-i nici o problema caci, asa cum am mentionat deja, rabdarea poate fi (si) o virtute.
        Iar ‘marinarea’ comentariului si espectatia editarii lui pe site e precum un bun … preludiu!
        :Pleasure:
        Din pacate insa postez de multe ori chiar de acolo unde-mi desfasor si o parte din activitate.
        Chiar si atunci cind sint acasa…
        :Woodstock:

         
        1. Sper ca ai realizat ca niciun comentariu nu este editat, intrucat nu s-au spus lucruri ce au depasit limitele decentei. In privinta asta poti sta linistit. E vorba doar de aprobarea lor si scoaterea de la „marinat”.
          Daca nu te deranjeaza aspectul, atunci este OK.
          O zi minunata sa ai!

           
          1. Razvane, fac parte din generatiile vechi (Tata mare, nu?) care au beneficiat de o educatie clasica, traditionala, in sensul valorilor … necosmopolite, nepervertite si cit se poate de … politically correct.
            :Cry-Out:
            Deci stiu f. bine ca nu te ocupi cu asa ceva, mai ales ca e vorba de a edita in sensul original si originar, frantuzesc si de DEX, si nicidecum de … ‘editat’-ul pseudo-internautic contemporan.
            :Disapproval:
            Si asta pt. ca ‘editatul’ despre care vorbesti tu are legatura eminamente cu … cenzura si nu cu sensul primordial de a tipari si difuza o scriere.
            :Censored: :The-Incredible-Hulk: :Censored:
            Adica acel sens care sta la baza unei publicari oneste a unui material exact cum a fost el facut/conceput de autor si, eventual, doar imbunatatit cu adnotari critice si/sau explicative in baza paginii, nu in textul propriu-zis…
            :Geek:
            Asa ca nu-mi fac nici un fel de griji in privinta vreunei ‘reconfigurari’ non-conforme…
            :Pleasure:

             
        2. Corecte observatii, insa nu suntem singurii care citesc aceste randuri si astfel am eliminat orice intelegere gresita a termenului. Ai remarcat si tu ca atunci cand un comentariu este „editat” se refera de fapt la cenzura, iar acest lucru a devenit ceva uzual pe internet.
          Oricum, este bine cand totul este clar.
          O zi minunata sa ai !

           

Dă-i un răspuns lui Tata Mare Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top