La urmatoarea epidemie globala ar putea muri 30 de milioane de oameni. Ce facem?

In 2014, lumea s-a confruntat cu o epidemie de Ebola, multumita miilor de voluntari din domeniul sanatatii, la care s-a adaugat si un mare noroc, datorita particularitatilor virusului am reusit sa stopam aceasta boala. Putem face asta mult mai bine. Bill Gates ne spune ca e timpul sa invatam din aceasta lectie si sa ne organizam mai bine pentru a putea face fata viitoarelor amenintari globale. Conform celor intamplate, el ne atrage atentia nu ca am fost prea putin pregatiti si echipele de medici n-au facut fata, ci asupra faptului ca n-am fost pregatiti deloc.

Cînd eram copil, dezastrul de care ne temeam cel mai mult era războiul nuclear. De aceea țineam un butoi ca acesta jos în beci, plin cu conserve de mîncare și apă. În caz de atac nuclear urma să coborîm, să ne adăpostim și să mîncăm din butoi.

Astăzi pericolul cel mai mare de catastrofă mondială nu arată așa, ci așa. Lucrul care ar omorî peste 10 milioane de oameni în următoarele decenii cel mai probabil ar fi un virus foarte infecțios, nu un război. Nu rachete, ci microbi. În parte motivul este că am investit enorm în arme nucleare pentru descurajarea atacurilor. În schimb am investit foarte puțin într-un sistem de prevenire a epidemiilor. Nu sîntem pregătiți pentru următoarea epidemie.

Să luăm de exemplu Ebola. Sînt convins că ați citit toți în ziare. Sînt multe probleme grele, am urmărit atent situația cu metodele de analiză pe care le folosim pentru a urmări eradicarea poliomielitei. Privind ce s-a întîmplat, problema n-a fost că am avut un sistem care n-a mers destul de bine. Problema a fost că n-am avut deloc un sistem. De fapt e evident că lipseau unele elemente esențiale.

N-am un grup de epidemiologi pregătiți să se ducă, să vadă despre ce boală e vorba și pînă unde s-a răspîndit. Rapoartele au sosit pe hîrtie. Cu mare întîrziere au fost puse online și erau extrem de imprecise. N-am avut o echipă medicală gata de plecare. N-am avut o metodă de pregătire a oamenilor. Médecins Sans Frontières a organizat foarte bine voluntarii, dar chiar și așa am întîrziat prea mult cu trimiterea miilor de lucrători în aceste țări. Iar în caz de epidemie majoră ne-ar trebui sute de mii de lucrători. Nu era nimeni la fața locului să se ocupe de metodele de tratament, nimeni să se uite la diagnostice, nimeni să vadă ce instrumente să fie folosite. De exemplu, am fi putut lua sînge de la supraviețuitori să-l procesăm și să facem injecții cu plasmă să protejăm oamenii. Dar nu s-a încercat niciodată.

Multe lucruri nu s-au făcut. De fapt eșecul a fost global. OMS e finanțată pentru monitorizarea epidemiilor, nu pentru aceste lucruri. Prin filme e cu totul altfel. Se adună un grup de epidemiologi chipeși, gata de treabă. Se duc la locul faptei și ies victorioși, dar asta e poveste de Hollywood.

Lipsa pregătirilor ar putea face ca următoarea epidemie să fie incredibil mai dezastruoasă decît Ebola. Hai să vedem cum a avansat Ebola în cursul acestui an. Au murit aproximativ 10 000 de persoane, practic toate în trei țări din vestul Africii. Boala s-a limitat acolo din trei motive. În primul rînd lucrătorii medicali au muncit eroic. Au găsit bolnavii și au împiedicat răspîndirea infecțiilor. În al doilea rînd e natura virusului. Ebola nu se răspîndește prin aer. Pînă să devină contagioși cei mai mulți se simt atît de rău încît stau la pat. În al treilea rînd n-a ajuns în multe zone urbane. E un noroc pur. Dacă ajungea în zone mai urbanizate numărul de cazuri ar fi fost mult mai mare.

Data viitoare s-ar putea să nu mai avem același noroc. Ar putea fi un virus cu care bolnavii contagioși să se simtă destul de bine încît să poată merge cu avionul sau să se ducă la piață. Sursa virusului ar putea fi naturală, ca la Ebola, dar poate fi și bioterorismul. Deci lucrurile ar putea sta de o mie de ori mai rău.

Hai să vedem exemplul unui virus care se răspîndește prin aer, cum a fost la gripa spaniolă din 1918. Iată ce se poate întîmpla: se poate răspîndi în întreaga lume foarte repede. După cum vedeți, epidemia a omorît peste 30 de milioane de oameni. Problema e gravă. Ar trebui să fim îngrijorați.

De fapt putem construi un sistem de reacție foarte bun. Avem avantajele științei și tehnologiei de care discutăm aici. Avem telefoane mobile, publicul ne poate informa, iar noi putem informa publicul. Avem hărți prin satelit și vedem unde sînt oamenii și unde se mișcă. Avem progrese în biologie care pot contribui imens prin schimbarea situației și studierea patogenilor pentru fabricarea de medicamente și vaccinurilor potrivite germenilor. Deci putem avea instrumente, dar ele trebuie integrate într-un sistem mondial de sănătate. Și trebuie să fim pregătiți.

Cele mai bune lecții pentru a ne pregăti cred că le găsim în ce facem la război. Militarii sînt gata permanent. Avem rezerve cu care putem îngroșa numerele. NATO are o unitate mobilă care se poate desfășura rapid. NATO verifică adesea prin simulări dacă personalul e bine pregătit, dacă sînt puși la punct cu combustibilul, logistica sau frecvențele de radio comune. Sînt categoric gata în orice moment. Aceleași lucruri trebuie să le facem și în caz de epidemie.

Care sînt elementele esențiale? Mai întîi avem nevoie de sisteme de sănătate solide în țările sărace, încît ca mamele să nască în siguranță, iar copiii să-și facă vaccinurile. Dar tot acolo vom vedea și începutul epidemiei. Ne trebuie rezerviști medicali, mulți oameni cu antrenament și cunoștințe, gata de acțiune și competenți. Pe aceștia trebuie să-i punem în legătură cu armata, pentru a beneficia de capacitatea ei de mișcare rapidă, de logistică și de apărare a zonei. Trebuie să facem simulări, să facem exerciții cu germeni, nu exerciții de luptă, să ne găsim punctele slabe. Ultimul exercițiu cu germeni făcut în SUA s-a făcut în 2001 și nu prea a ieșit bine. Pînă acum germenii i-au bătut pe oameni cu 1 la 0. Și în sfîrșit e nevoie de multă cercetare și dezvoltare în vaccinuri și diagnoză. Am avut succese importante, ca virusul adeno-asociat, pe care le putem aplica foarte repede.

Nu am cifre exacte să știu cît ar costa, dar sînt foarte sigur că e o sumă modestă pe lîngă pagubele posibile.

Banca Mondială estimează că în caz de epidemie mondială de gripă pierderile globale ar fi de peste 3 000 de miliarde de dolari, pe lîngă milioane și milioane de morți. Aceste investiții aduc beneficii semnificative, dincolo de simpla pregătire pentru epidemie. Asistența medicală primară și cercetarea ar crește echitatea medicală globală și ar face lumea mai dreaptă, nu doar mai sigură.

Cred deci că ar trebui să fie o prioritate absolută. Nu trebuie să ne panicăm, nu e nevoie să adunăm cutii de spaghete sau să coborîm în beci. Dar trebuie să ne mișcăm, pentru că timpul nu ține cu noi.

De fapt dacă e să găsim ceva bun în epidemia de Ebola e că ne poate servi drept avertizare, semnal de alarmă, să ne pregătim. Dacă începem acum, am putea fi pregătiți pentru următoarea epidemie.

Mulțumesc.