Dialog poetic
Articolul de astăzi reprezinta o surpriza pentru dumneavoastra, asa cum a fost si pentru noi la momentul primirii unor email-uri artistice.
Doua dintre cititoarele noastre fidele au hotarat sa intretina un dialog poetic si ne-au facut si pe noi partasi la aceasta minunata realizare.
Practic, una dintre ele ne-a trimis o poezie si, la scurt timp, am primit si replica in versuri a celeilalte cititoare.
Speram ca talentul lor sa va farmece si sa va cucereasca, astfel incat sa aveti o zi minunata, una plina de bucurie si de zambete.
Copacul
Drujba taie nemiloasa
Trunchiul dreptului copac.
Prin padure-i ca o coasa
Care-aduce moartea vrac.
Dar copacul nu se-ndoaie,
Nici nu striga, nici nu geme,
Stie, lama care-l taie
Il va stivui in lemne
Numai bune ca sa-aprinda
Focul sufletelor reci,
Sau, sa fie prag la tinda
Pasilor pana-i petreci.
Orice-ar fi, chiar si obloane
La ferestre tematoare,
Ori, reazam pentru icoane,
Stie omului ce-l doare.
Frange-n fluier toata jalea
Inimii, iar din viori
Canta de rasuna valea
Transformand pustiu-n flori.
Drept, copacul nu se teme
Viata mortii sale da,
Cazut la pamant poeme
Scrie-n scoarta vesnica
La durere nu clinteste
Stie ca murind traieste.
de Mihaela Balaceanu
Dialog cu Mihaela
Cine-a lui durere-o crede
Este al Cerului Om
Iar cenusa, cand i-o vede
Stie c-a ars… doar ce e pom.
Caldura care-a daruit-o
Pomu-n flacara focului
De la un soare a primit-o
Pentru-a o da si omului…
Cenusa, arata cunostinta
In ea e ce i-a dat Pamantul
Doar Omului i-a dat stiinta
Sa vada-ntr-un copac si Timpul!
Dintre cei doi, Omul gandeste
De-i intelept gandeste bine…
Pomul care-I iubit creste…
El da oxigen si maine.
Fara copaci, Planeta moare
Fiindca omul nu mai „traieste”
Adoarme lent, fiindca nu-l doare…
Cu apa si oxigen gandeste!
In apa, de nu-i oxigen,
Si ea este oarecum moarta….
Samanta de oricare gen
Cine-a lasat-o… ne arata.
Cata Inteligenta vezi
In ce-i samanta unui Pom
Atunci, este firesc sa crezi…
Cum este Pruncul de Om?
Inspirata din Invatatura lui Omraam Aivanhov, care ma determina sa gandesc profunzimea fiecarei Seminte.
de Mariana Cringas