Taranul care a gasit Puterea
Se spune ca in vremuri de demult, cand regii si nobilii erau cei ce hotarau destinele oamenilor, un taran, om simplu cu gospodarie mica si o palma de pamant a gasit o piatra rara. Era negra si ciudata, grea ca o piatra de moara strnsa doar intr-un pumn.
Pesemne e de metal se gandi el cand puse mana pe ea. Fara sa stie ce comoara avea, el gasise o bucata dintr-un meteorit, unul venit de departe dintr-o galaxie a magilor si a minunilor. Cazuse la el in curte si facuse o groapa micuta. Acolo a stat cateva zile, spalat de ploaie si ars de soare. Chiar daca parea o piatra obisnuita, taranul descoperi curand ca piatra avea Puterea.
Ajuns acasa se gandi cat este de sarac si ce bine ar fi sa primeasca o mostenire neasteptata. Nu trecu mult timp, ca se trezi cu un ravas de la nobilul sau vecin. Porni la drum cu piatra in buzunar sa afle de ce este cautat la castel.
Pe drum, vazu un caine cum alearga dupa un soricel care incerca sa scape. Atunci razand spuse:
– He, he, daca te-ai intalni cu mama soricelului atunci ai fugi tu.
In clipa urmatoare, intr-adevar soricioaica iesi din iarba si musca cainele care o lua la fuga urmarit de cei doi soricei. Tare uimit fu taranul nostru, dar isi tinu mirarea pentru el.
Apoi, cand ajunse la poarta castelului vazu o statuie mare cu un cal plina de murdaria porumbeilor. Fara sa stea prea mult isi spuse:
– De-ar fi curata statuia, ce frumos s-ar vedea calul…
In mod uimitor, o mare ploaie incepu in acele momente si chiar daca dura doar cateva minute, apa reusi sa curete statuia, de parea ca fusese facuta ieri.
Taranul baga mana in buzunar si isi gasi piatra magica. Uimit de cele intamplate, isi continua drumul si ajunse pana in camera mare unde batranul conte il invita sa ia loc.
Plin de respect, taranul se aseza umil pe locul indicat.
Contele incepu sa povesteasca:
– Stii tinere, cand eram cam de varsta ta, am cunoscut o femeie frumoasa dintr-un neam simplu. Mult am iubit-o si daca nu ar fi fost parintii mei, as fi luat-o de nevasta. Din pacate, am fost obligat de rangul pe care-l port sa ma insor cu o baronesa. Dar baronesa, femeie buna a plecat dintre noi acum multi ani. Nu mi-a facut copii. M-a lasat singur. Atunci am cautat iubirea tineretii mele, acea frumoasa taranca si am aflat cu uimire ca traia pe aproape. M-am intalnit cu ea si plin de uimire am aflat ca avea un fecior care era fiul meu. Nu am fost destul de puternic sa accept asta asa ca am fugit inapoi cu lacrimile siroind pe chip.
Dupa un timp, mi-am dat seama ca de fapt e copilul meu si taranca avusese cele mai bune intentii sa-l tina departe de mine. Am zis atinci ca e o femeie demna si care merita respect. M-am hotarat sa o iau de nevasta… dar din pacate, pana m-am hotarat eu, ea s-a imbolnavit si a murit.
Anii au trecut, eu am devenit din ce in ce mai batran si mai neajutorat. Doctorii mi-au spus ca o sa ma duc si eu curand. Cui sa las mostenire tot ce am? Fiului meu, adica tie, spuse batranul conte zambind.
Taranul, socat de cele auzite zise incet:
– E uimitor! E cea mai incredibila poveste! Sa mor eu!
Si taranul muri.
Multumesc. Superba povestea si plina…
Sa ai puterea sa mori…
Astept continuarea…
Succes si felicitari!
Mariana
ma bucur ca va place… deoarece eroul a murit… urmarea ar fi in ceruri. :Angel:
:Devilish:
O zi minunata!
Bunaaaa !
Daca am sti pe deplin de fapt daca am fi constienti de puterea vorbelor ,ca sa nu mai vorbim de cea a gandurilor,nu ne am mai juca cu ele.
Acum imi aduc aminte ca am vizionat filmul „Secretul” si am tot procesat tot ceea ce s a intamplat acolo, am ajuns la concluzia ca nu avem nevoie de o piatra miraculoasa.Miracolul e in noi, dar stim noi oare sa lucram cu el !?
Buna observatia ta Mariana cum ca „… stim noi oare sa lucram cu el ?” Am vizionat si eu filmul Secretul care a facut furori prin lume acum cativa ani si chiar am respect pentru vreo cativa din prezentatorii din film care vorbesc despre subiect, dar nu recomand nimanui sa aplice ce a vazut in film caci conceptul insusi al Secretului prezentat are o mare hiba dupa mine!
Trebuie sa fii foarte avansat spiritual ca folosind metoda imaginarii a ceea ce vrei asa si cum o prezinta ei sa-ti iasa ce doresti si nu altceva … Ei fac complet abstractie de destin, dualitate, legatura creier-inima, etc. Cine nu intelege foarte bine in mod practic, si nu doar asa filozofic si aceste aspecte, are bune sanse sa intre in mari necazuri aplicand asa direct ce a vazut in film…
Marianaaaa!!
… pardon Cristina, iti datorez un miel
Ooooo!
O piatra magica capabila sa elimine timpul.
Merge pe strada cu ea in buzunar gandind si exprimand mai apoi in cuvinte gandurile lui.
Piatra isi vede de treaba , aducand in realitate gandurile rostite , chiar in momentul urmator.
Omul continua sa-si exprime gandurile, iar piatra continua sa le indeplineasca imediat.
Si totusi el nu intelege.
In viata , timpii dintre gand si fapta sunt mult mai lungi.
Timpul este cel care ascunde legatura dintre gand si fapta.
El nu ne lasa sa vedem, sa intelegem.
Sa intelegem ca tot ce ni se intampla este ceea ce ne dorim noi si nicidecum o intamplare.
Povestea subliniaza incapacitatea noastra de a vedea , chiar si atunci cand lucrul repectiv este chiar in fata noastra.
Continuam sa nu vedem chiar si atunci cand vedem.Aici este paradoxul.
De ce ?
Pentru ca nu suntem pregatiti da primim acest dar.
Pentru ca mai avem inca de mers si de invatat.
Pentru ca aceasta piatra ne este daruita tuturor, dar umlam doar cu ea in buzunar si atat.
Puterea ei nu vrem sa o vedem, nu o putem intelege.
Numai cei care isi doresc o vor putea vedea si intelege.
Pentru toti ceilalti ramane invizibila , fara greutate , fara rost.
Rostul si-l va gasi atunci cand ii vom da noi un rost.
Si atunci, ne vom gasi si noi , rostul nostru.
Multumim Cristina ca ai adus lumina si claritate in gandul meu si mi ai explicat ce trebuie sa le nteleg!
Ai dreptate puterea e in noi trebuie doar sa ști cand si cum s-o folosești
Absolut minunat. De unde şi vorba:,,Fi atent ce-ti doreşti, căci s-ar putea să ți se împlinească”