skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Nimeni nu este special – Osho

 

În faţa morţii, cu toţii suntem lipsiţi de putere.
În scripturile jainiste, exista o poveste foarte frumoasă. În India, circula un mit potrivit căruia, dacă un om devine cuceritorul lumii, el primeşte un nume special – nu este un rege banal, nici măcar un împărat. Este numit chakravartin. Înseamnă că roata carului său se poate mişca oriunde în lume, nimeni nu o poate împiedica. Este atotputernic, iar mitul spune că, în rai, un chakravartin este tratat în mod special.
Există un munte de aur în rai… Himalaya nu este decât o insignifiantă jucărie în comparative cu muntele de aur din rai, numit Sumeru. Doar chakravartinii au privilegiul special de a-şi înscrie numele pe Sumeru. Iar când acest chakravartin a murit, era atât de bucuros… înscrierea numelui cuiva pe muntele de aur din rai este cel mai mare privilegiu pe care îl poate obţine o fiinţă umană.
Dar ce rost are, ţinând cont că eşti singur acolo şi doar tu vezi asta? Prin urmare, acest om a decis ca întreaga curte – regina lui, prietenii, generalii – să se sinucidă exact în momentul în care acesta avea să moară, pentru ca toţi să ajungă în rai în acelaşi timp. A vrut să îşi înscrie numele pe muntele de aur aşa cum nimeni altcineva nu o mai făcuse. Să-ţi însemnezi numele singur, fără nici un martor – unde mai este bucuria? Pe semne că era un exhibiţionist perfect.
Din cauza ordinelor lui, toţi prietenii, reginele, membrii curţii, generalii, s-au sinucis în momentul morţii lui şi toţi au ajuns la porţile raiului împreună. Paznicul i-a oprit şi a spus: “Lăsaţi întâi chakravartinul să intre singur şi să-şi înscrie numele pe munte.”
Dar ei au spus: “Ne-am sinucis cu toţii pentru un motiv simplu: vrem ca chakravartinul nostru să îşi înscrie numele în faţa tuturor. Reginele lui sunt aici, generalii lui sunt aici, consilierii lui cei înţelepţi sunt aici, ministii lui sunt aici… şi ne-am sacrificat vieţile doar pentru a-l vedea cum îşi scrie numele. Nu ne poţi opri.”
Dar paznicul i-a spus chakravartinului: “Iartă-mă, ocup acest post de secole, şi înaintea mea l-a ocupat tatăl meu, şi înaintea lui, bunicul meu; acest post a fost ocupat de strămoşii mei de la începutul vremurilor. Şi strămoşii mei mi-au spus: “Nu permite niciunui chakravartin să meargă pe munte de faţă cu alţii, pentru că va regreta foarte tare mai târziu.” Dar toţi chakravartinii insistă… Nu eşti primul care şi-a adus cu el o întreagă armată; aproape fiecare chakravartin a procedat la fel. Prin urmare, vreau să îţi reamintesc că vei regreta dacă le permiţi acestor oameni să meargă cu tine. Pe mine nu mă deranjează, îţi dau timp să te gândeşti. Eşti nou, nu poţi şti cum va fi experienţa. Am văzut mulţi chakravartini venind şi plecând, şi toţi mi-au mulţumit ulterior: <>”
Chakravartinul s-a gândit: “Ce este de făcut? Pentru că nu ştiu ce se va întâmpla, şi acest om pare sincer şi nu are nici un motiv să mă prevină dacă nu ar fi necesar… Poate este mai bine să ascult sfatul lui.” Şi, astfel, a oprit pe toată lumea la poartă, a luat instrumentele necesare de la paznic pentru a semna pe aur, apoi a intrat pe poarta muntelui. Nu i-a venit să creadă… atâta frumuseţe! Oricât vedea cu ochii era numai aur şi aur – vârfuri de munte ajungând atât de sus, încât Himalaya chiar păreau o jucărie.
Apropiindu-se pentru a găsi un loc unde să semneze, a fost şocat să vadă că nu mai era spaţiu! Întreg muntele era semnat… pentru că ne aflăm aici de o eternitate. Milioane şi milioane de chakravartini au murit. Omul se gândise: “Sunt foarte special” – şi, de fapt, nu mai era nici un pic de spaţiu rămas pe munte!
S-a plimbat de colo pana colo – nici un loc nicăieri. Apoi a dat de îngrijitorul muntelui, care i-a spus: “Nu-ţi pierde timpul. Chiar de vei căuta vreme de un mileniu, nu vei găsi nici un loc gol; e plin de semnături. De secole lucrez aici. Tatăl meu a lucrat aici – de la începuturi familia mea a lucrat aici. Şi am auzit de la strămoşii mei aceeaşi poveste, ca de fiecare dată când vine un chakravartin, nu mai este loc pentru semnătura lui. Singura soluţie este să ştergi un nume şi să-l treci pe al tău, şi să uiţi că eşti special. Este o experienţă atât de vastă. De aceea, paznicul i-a împiedecat pe oamenii pe care i-ai adus să vină cu tine; în faţa lor ţi-ai fi pierdut mândria. Poţi şterge un nume; te voi ajuta, sunt aici.”
Toată bucuria i-a dispărut, toată emoţia i-a dispărut, iar chakravartinul i-a spus omului: “Înseamnă că mâine va veni cineva şi va şterge numele meu.” Îngrijitorul i-a răspuns: “Cu siguranţă aşa se va întâmpla, pentru că altfel nu e loc. Nu putem crea mai mulţi munţi; tot aurul din rai a fost folosit pentru a-l crea pe acesta. Semnezi pur şi simplu. Nimeni nu va şti, pentru că eu nu voi spune nimănui. Du-te şi laudă-te că întreg muntele a fost gol.”
Dar chakravartinul era un om cu o anumită integritate şi iubea adevărul. El a zis: “Nu pot face asta; nu pot şterge niciun alt nume pentru a face loc pentru al meu. Nu voi semna – este complet stupid.” S-a întors şi i-a spus paznicului: “Îţi sunt recunoscător şi le voi spune oamenilor mei de ce îţi sunt recunoscător. Voi împrăştia vestea în lume, pentru că mulţi dintre aceşti oameni s-au sinucis. Trebuie ca ei să se nască din nou, nu pot rămâne în rai. Voi face tot ce este necesar pentru a transmite mesajul în lume: nu va irosiţi viaţa cucerind lumea pentru a semna pe muntele de aur din rai. Nu mai este loc. Înainte de toate, trebuie să ştergeţi numele altcuiva, ceea ce este urât, apoi trebuie să semnaţi în acel loc, iar mâine altcineva va şterge numele vostru. Întreg exerciţiu este complet stupid. Sunt şocat, dar am înţeles ceva: nimeni nu ar trebui să ceară să fie special, pentru că existenţa nu accepta pe nimeni ca fiind special, superior sau inferior.”

Text: OSHO

Comentarii (10)
  1. Suntem un curcubeu de culori, o simfonie de sunete, o mare de simtire si un ocean de trairi.
    Nu suntem speciali nici unul , dar fiecare in parte suntem unici.
    Unicitatea este data de alegerile noastre , de puterea creatoare a fiecaruia.
    Eu nu voi fi niciodata ca tine, tu , nu vei fi niciodata ca mine.
    Eu, cea de ieri, nu voi mai fi niciodata ca eu, cea de astazi , sau eu, cea de maine.
    Totul este miscare, totul este schimbare, totul este evolutie.
    As spune ca Muntele de Aur din Rai l-am cladit noi, prin ADAUGAREA fiecarui nume, unul dupa altul, unul peste altul. Aurul existentei mele peste aurul existentei tale.
    Topindu-le unul in altul la capat de drum , dam dimensiunea si stralucirea Creatiei.
    Tot ce am adunat de-a lungul drumului.Toata frumusetea, toata iubirea, toata intelegerea, devine parte din ceva mai mare si mai inalt.
    Nimic nu poate fi sters, totul se adauga.
    Lumina la lumina, DIN lumina.

     
  2. Ma regasesc in comentariul tau Carmen si iti multumesc.Pe OSHO il traiesc de mult mai ales in „Cartea despre Tao”.Din aceeasi Lumina,zile frumoase tuturor.

     
    1. Ma simt dator sa atrag atentia ca autorul comentariului de mai sus nu apartine aceluiasi „nicu” cu care v-ati obisnuit, poate, ani de zile.
      E doar o coincidenta de nume.

       
  3. Articolul incepe cu afirmatia: „In fata mortii cu totii suntem lipsiti de putere”…asa sa fie oare ? daca ar fi adevarat, atunci nu mai suntem Fiii (parti din ) lui Dumnezeu, ….ne declaram neputinta in fata mortii …nu lasati sa vi se imprime in subconstient….
    Cititi „Viata Maestrilor din Extremul Orient” de Baird T. Spalding (sau poate ati citit deja) si veti intelege…. ca nu numai sufletul este nemuritor…corpul este o creatie perfecta care are la baza coduri de Lumina Divina (create de Elohimi)…trebuie sa ne ridicam suficient de mult nivelul constiintei si corpul va urma vibratiile acesteia, revenind la starea initiala de creatie …
    Concluzia istorioarei a exprimat-o foarte frumos Carmen si este una din „teoremele” de baza ….
    Namaste !

     
    1. Viorel, te citez „trebuie sa ne ridicam suficient de mult nivelul constiintei si corpul va urma vibratiile acesteia, revenind la starea initiala de creatie”… deci care este „starea initiala de creatie?”

       
  4. As putea sa vin cu un mic paragraf si sa adaug ceva la impresia despre special. Eu, sau pentru voi un om, m-am nascut cu un sentiment de tristete dar totodata cu un sentiment ca sunt special. ma simteam special fara sa fac nimic, nici macar nuprea vorbeam, nici la scoala nu eram prea bun. Deci cum s-ar zice, la mine acel sentiment nu pleca din egou, ca aproape ca nici nu-l avesm, si asta-i dilema mea, atunci de unde venea? Cu timpul am devenit tanlentat in diferite domenii artistice, eram si sunt un fel, cum s-ar zice in psihologie, maini de aur, dichisit, ureche muzicala, memorie vizuala… si asa am invatat si cateva limbi straine. Si acum ma intreb, oare e si la mine tipica problema de superioritate (in cazul ca ma simt special) sau e doar ceva ce trebuie sa accept asa cum este stiind ca ma simt asa de cand ma stiu. O zi frumoasa!

     
    1. Una este sa te simti „unic” avand setul tau de talente cu care ai venit pe planeta, si alta este sa te simti „superior” caz in care risti sa-ti creezi singur probleme mai ales tinand seama de intensitatea energiei care vine acum peste planeta si care accelereaza extrem de mult binomul „actiune-raspuns”.
      Respecta unicitatea la oricine altcineva chiar daca din cauza filtrului limitat al mintii si perceptiilor nu-l intelegi, si mergi mai departe pe drumul tau fara sa-i judeci pe altii … A, evident ca-i foarte recomandabil sa-i „evaluezi” ca sa alegi ce te ajuta si ce nu de la altii, dar nu-i judeca impartindu-i in „buni” si „rai”. In felul acesta o sa-ti mentii si egoul jos si o sa-ti fie bine, crede-ma, pe drumul tau :). Fii smerit (nu „umil” atentie) fata de umanitate si Creatie incepand cu Mama Pamant si o sa evoluezi spiritual mai sus ca orice episcop sau prelat din orice biserica „profesionista” de care ai auzit vreodata …

       
  5. Smerenia presupune absenta oricarui fel de comparatie. Se spune, totusi, ca sfintii vemurilor trecute, in fata celui considerat cel mai mare pacatos, in sinea lor se vedeau mai prejos decat acesta. Si isi plangeau nimicnicia. Iar daca masura omului ar fi iubirea de Dumnezeu, Arsenie Boca spunea ca iubirea celui mai mare sfant pentru El este incalculabil mai mica decat iubirea Lui, a Domnului, pentru cel mai mare pacatos. Asta-i paradigma sfintilor crestini.
    In fond, ce smerenie sau elevatie poate avea cineva care vrea raiul ca sa-si inscrie acolo numele?… care accepta ideea sinuciderii supusilor? Sunt alte paradigme. Se spune ca fiecare va fi judecat in legea lui. Cum sa apreciez eu asemenea lege? Poate am cunoscut-o, candva, poate nu (… ), dar in paradigma mea actuala, imi este cel putin straina… Oricum, sinucigasii au alta evolutie fata de ceilalti…
    Nu noi stabilim gradul de evolutie al fiecaruia, nici macar pe al nostru. N-am venit, cu totii, cu acelasi dar, nici cu aceeasi menire. Nu este aceeasi masura pentru cel la inceput de drum si cel care a mai strabatut drumul, daca savarsesc aceeasi gresala, sau aceeasi fapta minunata…
    Dar sigur este ca, undeva, in Vechiul Testament sta scris ca, pentru Divinitate, salvarea sufletului unui singur om valoreaza mai mult decat crearea unui Univers. Suntem oare constienti cata iubire exista in izvodirea oricarui suflet?… cat este el de pretios pentru Cel Ce l-a creat? Sau ce menire trebuie sa-i fi dat, daca e, in fond, atat de valoros, mai presus decat un univers?! In acelasi timp, cum spunea David imparatul sau Ecleziastul – omul e mai mic decat un fir de praf sau fum. Totusi… suntem sigur pulbere de stele.
    Multumesc daca ati avut rabdarea…

     
    1. Pentru a intelege un om, sau o situatie este necesar sa-l punem in contextul in care traieste. Nu poti judeca o povestire asiatica dupa normele crestine. Se pierde tot sensul si toata invatatura. Si din partea lor daca ne judeca pe noi dupa masurile lor le parem ciudati si ilogici.
      Deci, daca vreti sa prindeti adevaratul sens va stafuiesc sa va lasati deoparte pt cateva clipe credintele crestine, apoi cand intelegeti sensul si anume ca oricat te-ai crede de special, de fapt, esti doar un om – veti fi incantat de modalitatea artistica prin care acest mesaj a ajuns la dumneavoastra.
      O zi minunata!

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top