Oferă flori !

… Banca din parc era liberă aşa că tânara femeie s-a aşezat să citească. Deasupra ei atârnau ramurile lungi ale unei sălcii bătrâne. Femeia era încruntată, ba chiar dezamagită de viaţa pe care o avea şi considera că avea motive întemeiate să gândească aşa.
De parcă asta nu ar fi fost suficient pentru a avea o zi neplăcuta, a observat că un băieţel se apropie de ea, obosit de atâta alergat.
Băieţelul s-a aşezat în faţa ei ţinând capul înclinat în jos: “Uite ce am găsit!“. În mână lui era o floare.
“Ce imagine demnă de milă…“, îşi spuse femeia. Floarea avea petalele ofilite – probabil prea puţină lumină sau insuficientă apă de ploaie.
Dorind ca băieţelul să-şi ia floarea ofilită şi să plece la joacă, femeia a schiţat un zâmbet fals, după care s-a prefăcut că citeşte din carte.
În loc să se retragă, băieţelul s-a aşezat pe bancă lângă ea şi a declarat cu entuziasm: “Cu siguranţă miroase minunat şi este şi frumoasă! De aceea am şi cules-o. Uite, este pentru tine!“.
“Buruiana” din faţa ei, aşa cum o vedea femeia, părea să fie la capătul existenţei ei şi n-avea culori aprinse, roşu, galben sau portocaliu… Ştia totuşi că trebuie să o ia, asta fiind singura şansă ca băieţelul să plece.
Aşa că a întins mâna şi a spus: “Mulţumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!“. Însă în loc ca băieţelul să-i întindă floarea, el continua să o ţină în aer. Atunci a observat pentru prima oară că băieţelul “culegător de buruieni” nu putea să vadă. Era orb.
Femeia şi-a auzit vocea tremurând, iar lacrimi străluceau în soare în timp ce îi mulţumea că a ales cea mai frumoasă floare pentru ea.
“Cu plăcere!“ a zâmbit băieţelul şi a plecat din nou la joacă, fără să înţeleagă impactul pe care l-a avut asupra femeii.
Ea a rămas ţintuită locului, întrebându-se cum a reuşit copilul să vadă o femeie ce-şi plângea singură de milă sub o salcie cu crengile plecate.
Oare ştia de starea pe care ea însăşi şi-o provocase? Poate că în inima lui, el fusese binecuvântat cu o vedere clară… Astea erau gândurile femeii acum.
Prin ochii copilului fără vedere, femeia a putut să vadă în sfârşit că problema nu era lumea din jurul ei, ci felul în care ea vedea lumea.
Şi-a promis atunci că pentru toate momentele în care a fost oarbă, să vadă de-acum înainte frumuseţea vieţii şi să aprecieze fiecare secundă care-i aparţine. A dus apoi floarea ofilită la nas şi a inspirat parfumul unui minunat trandafir.
Zâmbetul i-a apărut pe buze când l-a văzut pe băieţel ţinând o altă floare ofilită în mână. Micuţul se îndrepta acum să schimbe viaţa unui bătrânel de pe o altă bancă, bătrânel ce nici măcar nu suspecta ce-l aşteaptă.
Primeşte florile pe care viaţa ţi le oferă în această zi specială indiferent de aspectul lor. Întinde mâna şi spune: “Mulţumesc, este exact ceea ce aveam nevoie!”.

Autor: necunoscut