skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Dușmanul

 

Copacul chelit de iarna grea își lăsase crengile să atârne până la rasul solului. Gheața se lipise de ele în straturi succesive precum foile unei cărți rătăcite. Din când în când vântul legăna acest candelabru natural făcându-l să cânte în glas de clopoței. Gheorghe îl auzea adeseori de la geamul celulei sale. Era o șoaptă de libertate, un cântec voios de Crăciun, era acea parte din inima lui care simțea libertatea mai presus de orice gând.
– Nu-ți mai freca bârna de deasupra mustății de zăbrele, măi Gheorghe, o să le dai lustru și apoi ne pun aștia să le frecăm pe toate cu nasul, se auzi un glas vesel din spatele lui.
Era voinicul Thor, cel care-și câștigase această poreclă chiar la naștere după cum singur mărturisea. Din greșeală de pe Certificatul de Naștere, s-a șters prima parte a numelui și tot ce mai putea fi citit era doar TOR. Evident acest lucru s-a remediat după o vreme și a reapărut în acte numele întreg – VICTOR, doar că între timp, toată lumea îi spunea Tor. De multe ori, chiar și Victor se întreba în sinea lui de ce se mai obosiseră părinții să-i readucă întregul nume pe actul oficial, dacă nu îl folosea nimeni.
– Am chef de dans! strigă el, începând să facă piruete și alte mișcări din ce în ce mai vioaie într-un ritm pe care numai el îl auzea.
– Thor, ai înnebunit?
– Dansează cu mine Gheorghe! spuse năstrușnicul personaj.
– Stau în celula asta nenorocită, cu gardienii ăștia diabolici și cruzi până în cea mai mică celulă a corpului lor, mă uit la tine și mă crucesc. Parcă ai fi în mijocul unei petreceri.
– E adevărat! spuse Thor executând un salt magistral, la doar câțiva milimetri de marginea patului de fier.
– Mă întreb dacă nu ai luat-o la vale, daca mintea nu s-a sucit de tot. Vorbesc serios.
În spațiul mic al celulei Thor își continua dansul mut fără să se mai sinchisească de spusele colegului său. În fiecare zi râdea, glumea, de parcă întreaga lume era a lui. Gheorghe nu-l înțelegea, dar uneori se mai prindea și el în nebunia colegului, dar, revenea rapid cu picioarele pe pământ. Aici nu e bar sau discotecă, este una dintre cele mai dure închisori. Aici tristețea și durerea picură de pe fiecare bară de metal, se prelinge pe fiecare zid și se stânge în lacul din sufletul tău. Oare cum o mai fi afară? Cum o fi în libertate? Gheorghe nici nu mai ținea minte, era de mult prea mult timp închis.
Amândoi au fost bătuți adeseori atât de gardieni cât și de cei mai puternici și mai duri dintre deținuți. Se formaseră găști, fiecare inconjurând precum planetele câte un lider ce era soarele lor. Niciunuia dintre ei apartenența la diversele sisteme solare nu le era pe plac, așa că au rămas atârnați undeva într-un spațiu al nimănui. Cu timpul, au început să fie lăsați în pace. Firea veselă a lui Thor i-a ajutat pe amândoi. Totuși, de multe ori era obositor, mult prea obositor.
Gheorghe se aruncă în pat și încercă să adoarmă lăsându-și prietenul în mijlocul unui vals.

* * *
După 20 de ani

– Berea e prea caldă! Ospătar! Ești dobitoc? strigă un bătrânel de la o masă din separeu.
– Vine băiatul! Vine! se auzi și glasul vesel al unui tinerel ce se mișca precum o zvârlugă printre mese.
Până să ajungă chelnerul la masă, pe ușă se prăvăli un om masiv, înalt cu haine pestrițe. Bătrânețea fusese darnică cu el, îi dăltuise pe chip doar riduri adânci în formă de zâmbet. Se vedea că fusese un om cu o viață lungă și plină de bucurie.
– Gheorghe!!! strigă nou venitul după ce făcu câțiva pași în interiorul localului.
– Aici, aici, se auzi din separeu.
Uriașul se mișcă cu o nebănuită rapiditate și în câteva clipe îl prinse în brațe pe vechiul lui tovarăș.
– Bine ai venit, Thor!
– Bine te-am găsit, nebune!
Gheorghe se încruntă puternic.
– De ce spui asta? Adică dintre noi doi eu sunt nebunul?
– Da, evident! E clar precum focul de sub micii care se pârjolesc pe grătar.
Pe Gheorghe mereu îl năuceau aceste comparații idioate.
– Cum adică? Focul, de sub mici e stins, acolo e numai jar, nu există flacără…
– Amănunte… amănunte, râse Thor pe un ton superior.
– Bine, atunci spune-mi de ce crezi tu că sunt nebun? și Gheorghe luă o poziție războinică.
– Ho, cu tata! Calm băiatu’! S-o luăm cu începutul. Cât de nebun să fii să stai atâția amar de ani supărat, așa ca tine?
– Păi… eram în închisoare. Am fost închis și eram nevinovat. Am fost deținut potitic, ca și tine. E normal să fiu supărat.
– Apoi… văd căți place închisoarea. Chiar și aici săm într-un separeu, rânji Thor. Mai bine spune-mi ceva: Acum, la trei ani după ce am fost amândoi eliberați, îi mai urăști?
– Daaaa… câte zile oi avea îi voi urî. Să-i ierte popii, Dumnezeu sau cine vor ei, eu nu o pot face.
– Gheorghe, râse Thor mai tare, tu te afli în cea mai mare și mai minunată contradicție.
– De ce? Nu cred asta! I-am urât mereu…
– Să-ți explic prieten drag. Credeam că te-ai prins până acum. Dacă tu ești plin de ură, tu încă ești în închisoarea lor. Tu, prin ura lor, le dai lor putere asupra ta, iar asta e și mai distractiv pentru cineva ca mine care privește totul din afară, mai ales pentru că tu urăști închisoarea. Pe de o parte ai vrea să scapi din ea, pe de alta, o chemi mereu la tine! Dragul meu prieten o să-ți fac cel mai mare cadou pe care ți-l poate face cineva. Voi pleca din viața ta definitiv.
– Cum? Nu vreau să faci asta! spuse șocat Gheorghe. Întâlnirile noastre regulate…
– Vor fi istorie, dragul meu. Promite-mi că o să uiți închisoarea, dă-i voie sufletului tău să se liniștească și să găsească bucuria. Ieși și tu din închisoare. Eu îți aduc aminte de ea, de asta trebuie să plec.
– Și tu? Ce vei face Thor? Tu cum vei ieși din închisoare?
– Eu? Eu nu am fost niciodată închis, spuse Thor ieșind pe ușă.
De afară se auzi un mare hohot de râs, și Pământul își continuă indiferent rotația în jurul Soarelui.

Autor: Răzvan

Cărți de același autor: Trepte spre Cer, File de Lumina, Vise de Inger, Sufletul Lupului Alb

Un comentariu până acum
  1. :) Sunt , am fost si voi fi o gurmanda inraita ..Am o foame continua in mine , de Dumnezeu , de Iubire si de Libertate !
    … Am degustat toate aromele , posibile si imposibile existente ale vietii dar niciodata nu mi-am pierdut aceste trei lucruri , care m-au purtat pe culmi necunoscute poate de multe alte persoane ..
    Credinta , Iubirea si libertatea nu ti le poate da si nici nu ti le poate lua cineva .. Sunt lucruri implimentate adanc in fiinta ta inca de cand ai pornit prin univers in cautarea unui loc in care sa poposesti pentru o perioada .. Simte-te Aici ca Acasa …. Bucura-te .. Bucura-te ..Bucura-te ca ti s-a dat aceasta oportunitate sa existi , oportunitatea de a ajunge sa cunosti senzatia absoluta a libertatii …
    ……….
    Multumesc , multumesc ..multumesc , Razvan pentru aceasta minunata poveste , care m-a facut sa rasfoiesc prin paginile trecute ale vietii …
    … Numai cine a reusit sa-si pastreze sau sa-si recastige Libertatea o poate darui mai departe …
    ,, Libertatea este dar al lui Dumnezeu care se cultivă prin maturizare spirituală permanentă ,, …..
    … Vreti sa fiti liberi ? :) Iubiti ..Iubiti ..Iubiti .. :)
    O seara magica va doresc ! :)

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top