Poveste de dragoste
S-au căsătorit când erau foarte tineri. La numai cinci luni după cununie, ea a căzut la pat. Avea 20 de ani şi şi-a pierdut capacitatea de mişcare (a corpului, în întregime), precum şi capacitatea de procreere. Soţul ei, Du Yuanfa, i-a spus: „Nu-ţi face griji. Voi avea eu grijă de tine, pentru totdeauna”. Se întâmpla în anul 1959.
Bărbatul şi-a părăsit slujba (era miner într-o mină de cărbune) şi, de aproape 60 de ani, are grijă de partenera lui de viaţă, Zhou Yu’ai, care este complet imobilizată. Cei doi soţi provin dintr-un (şi locuiesc într-un) mic sat chinez, numit Sunjiayu, aflat în estul provinciei Shandong. Du are acum 84 de ani, iar Zhou, 76. Misterioasa boală care a pus-o pe ea la pat şi a lăsat-o paralizată a rămas necunoscută. Du lucra ca miner, pe atunci, într-un oraş din apropiere şi a primit o scrisoare din partea familiei, în care a găsit acest mesaj: „Soţia ta e bolnavă, imobilizată în pat”.
Bărbatul şi-a luat concediu şi a revenit acasă, unde şi-a găsit soţia în imposibilitatea de a face şi cele mai simple lucruri. Trupul ei era înţepenit, nici măcar nu se putea întoarce; nu putea ţine niciun obiect în mâini şi trebuia hrănită de fiecare dată cu linguriţa. Hotărât să îşi pună soţia pe picioare, Du a pus-o într-un scaun rulant şi a dus-o la mai multe spitale.
Diagnosticul, însă, a fost acelaşi peste tot: femeia îşi pierduse capacitatea de a procrea şi de a se mişca, urmând să zacă la pat pentru tot restul vieţii. În aceste condiţii, mulţi prieteni i-au spus să îşi anuleze căsătoria şi să înceapă o nouă viaţă, cu altcineva, dar Du a refuzat. I-a promis soţiei că va avea mereu grijă de ea. Şi-a părăsit locul de muncă şi a devenit îngrijitor cu normă întreagă pentru femeia pe care o iubea.
Locuiesc amândoi într-o casă săpată în piatră, mobilată simplu. Bărbatul face de toate, singur: de la tratamente naturale din medicina chineză până la schimbarea patului pentru soţia lui. Nu a încetat niciodată să caute posibile remedii pentru starea ei. Dacă află de vreun tratament bazat pe ierburi pe care nu l-a încercat, merge prin munţi în căutarea ingredientelor şi testează el tratamentul înainte de a i-l da ei, ca nu cumva să o otrăvească.
Dăruirea bărbatului i-a impresionat profund pe locuitorii aceluiaşi sătuc, care îi ajută pe cei doi soţi cu tot ce se poate: legume, medicamente, mâncare, orice le lipseşte. De asemenea, autorităţile locale îi ajută să primească donaţii, prin faptul că îi trec mereu pe lista celor în nevoie de acte caritabile. Zi şi noapte, de 56 de ani încoace, Du şi-a hrănit soţia, a spălat-o, a îmbrăcat-o şi nu a încetat să o iubească. Încă speră că ea se va vindeca.
Sursa şi foto: Daily Mail
Preluat de la: http://totb.ro
Comentarii (6)
Dă-i un răspuns lui M.D. Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Cuvintele sunt de prisos…Iubirea inteleasa la adevarata ei valoare.Multumesc Razvan este bine de
stiut ca-n aceasta lume preponderent a materiei exista si IUBIRE.
S-au scris si se vor scrie multe despre Iubire . Puterea ei poate sa suporte toate lucrurile, sa se bucure in toate si sa le infrumuseteze pe toate . Cand iubesti cu adevarat Dumnezeu se exprima prin tine …Iubirea este cel mai important atribut Divin pe care-l putem cultiva si dezvolta. Cand esti binecuvantat-a cu o asemenea iubire , o iubire care ramane la fel , indiferent de situatie, este o bucurie imensa .. Sa poti darui , sa sacrifici totul fara a astepta vreo rasplata … O iubire eterna … Doamne ! …Asta- i Magia vietii !
Oare cine nu si-ar dori sa poata darui atata iubire ?
Cand iubesti cu adevarat esti fericit-a , te simti implinit-a si nu mai ai nevoie de nimic !
Multumesc mult ! Inca o dovada ca si barbatii pot iubi cu adevarat !
Domnul sa ne binecuvanteze , sa ne dea puterea de a trece peste orice moment geu din viata noastra!
O seara frumoasa, sa ne bucuram de fiecare clipa si de tot ceea ce ne poate umple inima de bucurie!
Consider ca acesta este un exemplu al faptului ca : VIATA bate filmul . Ma inclin cu respect in fata cestui OM. Va imbratisez.
Dragii Rosa ! Si cu Multe Multumiri lui Razvan !
…Toate bune si frumoase, in continuare !…
Este sigur ca oamenii simt, percep si traiesc diferit ! Realitatea intrece insa de multe ori fictiunea, ori visarile, stimulate si autoinduse ! sa ca teoriile frumoase despre iubirea catre toti, la modul impersonal, chiar si cu sacrificarea aproapelui ( precum se procedeaza pentru starea de …”Avatar”… din „Deschiderea chakrelor”…etc.), pentru unii pot fi salutare, mai ales cand nu (prea) distrug pe altii. Cand insa ajung sa fie folosite drept „stindarde” care alimenteaza si cresc un sambure de egocentrism, ce produce lezari in jur, atunci intelegem mai bine ca Iubirea de sine si de semeni poate avea n fatete, intocmai ca un diamant, pe care trebuie sa il slefuim fiecare, in felul sau, pentru a se putea reflecta in n ipostaze Lumina Iubirii, de transmis pe mai departe. De multe ori, oameni obisnuiti, prin vietuirea lor curata sufleteste, devin cei mai nimeriti pentru a fi modele de invataminte. Batranul Du, din „Poveste de dragoste”, a ales calea umanitara, fata de baiatul din ” Deschiderea chakrelor”, acaparat, pana la urma, total, de acel miraj al autoperfectionarii sale. Lui i se impun insa renuntari la umanitate. Legenda Mesterului Manole, din spatiile noastre, detine unele conotatii asemanatoare, mesterul zidindu-si de vii sotia si copilul pentru a-si finaliza opera. Aceasta are o latura spirituala, dar o finalitate materiala. Insusi mesterul isi va pierde viata, deci o lucrare asemanatoare sau mai buna nu va mai produce. Daca ar fi existat, copilul sau ar fi putut continua si perfectiona valorile primite si talentul mostenit, in cultura in care s-ar fi nascut. Existand in Crestinism o Rastignire memorabila, plina de intelesuri, apologia sacrificiului, cu multiplele lui fatete, isi gaseste contraponderea in Invierea Celui care nu a sacrificat pe nimeni pentru Sinele Sau, ci pe Sine pentru Toti. In acest sens si Domnitorul Constantin Brancoveanu a ales sacrificiul propriu ( cu al baietilor si sfetnicului), pentru transmiterea unui mesaj de continuitate in credinta strabuna, in cea pentru tara si neam ( aspect care tinde spre evanescenta in contemporaneitate). Revenind in realitatea curenta, romaneasca, vom intelege mai bine ce ne este mai de folos acum, daca luam in calcul destui parinti ai caror copii, in virtutea autoperfectionarii dorite, ajung doar sa ii secatuiasca psihic si pecuniar (pe ai lor parinti), apoi sa ii ignore si sa ii paraseasca, plecand spre alte zari. Copiilor (auto)alimentati cu visuri (de pe n canale), acestea le par mai atractive tocmai prin noutatea si ineditul valorilor straine, care presupun altfel de obiceiuri si preocupari decat cele provenite dinspre parinti. Supra-acuta este si problema parintilor plecati pt a obtine resurse materiale, deci si a copiilor privati astfel (sentimental si fizic) de prezenta lor. Intr-un fel sau altul, atinsi de acele influente care le promit fericiri spirituale (si rezolvari materiale) pe alte coordonate de gandire si existenta fata de valorile autohtone, copiii si tinerii sunt cei mai vulnerabili, ridicand ( prin atitudinile lor, diverse) un mare semn de intrebare fata de cum se poate remedia mai bine si mai eficient aceasta situatie ! In primul rand, aici, la noi ! Cu mijloacele valorice de care dispunem, pe care le aflam, le selectam, le intrebuintam !…..In functie de ceea ce putem face, cat mai bine, fiecare !… Toate bune si frumoase, in continuare !…
completare: ” Dragii Rosa etc. ! Si cu Multe Multumiri lui Razvan s.a. ! „
scuze pt revenire ortografica :
Dragii Rosa etc.! Si cu Multe Multumiri lui Razvan s.a.!
…Toate bune si frumoase, in continuare !…
Este sigur ca oamenii simt, percep si traiesc diferit ! Realitatea intrece insa de multe ori fictiunea, ori visarile, stimulate si autoinduse ! Asa ca teoriile frumoase despre iubirea catre toti, la modul impersonal, chiar si cu sacrificarea aproapelui ( precum se procedeaza pentru starea de …”Avatar”… din “Deschiderea chakrelor”…etc.), pentru unii pot fi salutare, mai ales cand nu (prea) distrug pe altii. Cand insa ajung sa fie folosite drept “stindarde” care alimenteaza si cresc un sambure de egocentrism, ce produce lezari in jur, atunci intelegem mai bine ca Iubirea de sine si de semeni poate avea n fatete, intocmai ca un diamant, pe care trebuie sa il slefuim fiecare, in felul sau, pentru a se putea reflecta in n ipostaze Lumina Iubirii, de transmis pe mai departe.(continuarea in textul mai mare, anterior)