skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Discursul călugărului

 

La poalele unui munte era un mare oraș. Negustorii, țăranii și meșteșugarii îi umpleau în fiecare zi străzile. Vuietul și hărmălaia de peste zi urca precum un abur până în chiliile și locurile de sihăstrie ale călugărilor ce-și duceau zilele pe acel munte. Mânăstirea mare și bogată era ca o perlă a credinței fixată sus deasupra zbaterilor și tumultului din marele oraș. În fiecare lună călugării trimiteau un șir de preoți și de călugări pentru a sta de vorbă cu credincioșii.
Tradiția cerea ca să se prezinte în Piața Mare în prima duminică din fiecare lună.
Totul începea cu o predică a unuia sau altuia dintre călugări. Doar cei mai sfinți și mai curați dintre cei care își duceau viața pe munte primeau această onoare.
Și totuși, un mare înțelept nu acceptase niciodată să coboare pentru a deschide sărbătoarea lunară din Piață. Trăise mult timp singur în meditație și rugăciune.
Într-o zi s-a trezit la ușa chiliei sale cu starețul care l-a rugat să-și calce pe inimă și să purceadă la următoarea sărbătoare în oraș pentru a ține o predică, un discurs sau ce dorea el, astfel încât să lumineze cât mai mulți oameni cu înțelepciunea sa.
La început, călugărul s-a împotrivit spunând că el nu degeaba refuzase până atunci toate invitațiile. Motivul lui era extrem de simplu. Nu avea darul vorbirii în public și nu dorea să facă de râs prestigiul celor care de-a lungul vremii deveniseră niște oaratori desăvârșiți.
De data acesta nu s-a mai putut opune întrucât toți oratorii erau plecați la o sărbătoare într-o altă mânăstire, tocmai în cealaltă parte a regatului. În plus, starețul i-a dat voie să-și scrie pe hârtii discursul și când va ajunge în Piață, să-l citească. Călcându-și pe inimă înțeleptul a acceptat. Zile și nopți s-a perpelit cu pana în mână. Zeci și zeci de pagini ajungeau zilnic la coș. Ce să spună, cum să spună… ce cuvinte să folosească… toate astea creau un iureș de frământări ce-i furaseră pacea zilelor.
Pe măsură ce se apropia evenimentul el devenea tot mai agitat. Pe de o parte, era nerăbdător să scape, să se termine odată și să se întoarcă la viața lui liniștită iar pe de altă parte, trebuia să-i respecte pe cei care vorbiseră de nenumărate ori înaintea lui și să nu știrbească faima mânăstirii. Îngrijorarea îl măcina și-l chinuia clipă de clipă.
Inevitabil, ziua în care trebuia să se prezinte în Piața Mare a sosit. Străbătând străzile înguste în fruntea șirului de călugări nu înceta să se minuneze. După mai mult de 30 de ani pe munte, shimbările pe care le vedea în oraș erau fantastice. Nu mai recunoștea aproape nimic. Doar strada șerpuitoare ce ducea în Piața Mare avea pe alocuri urme ale unui trecut pe care doar el și-l mai amintea. Era înconjurat doar de călugări tineri.
La începutul dimineții au ajuns la scena ce fusee pregătită pentru ei. Era din lemnul trainic de stejar și putea fi montată sau strânsă rapid. A observat imediat măiestria tâmplarilor care au realizat-o. Lemnele se susțineau unele pe altele fără să fie nevoie de niciun cui.
Zâmbind a urcat și și-a pus foile în față. Pregătindu-se să vorbească, o pală de vânt venită pe neașteptate i-a furat toate hârtiile și i le-a dus până în vârful castanilor ce mărgineau scena pe partea din spate.
O clipă a rămas încremenit. Apoi și-a luat inima în dinți și a spus:
– Calea spre fericire e simplă. Când ți-e foame – mănâncă, când ți-e somn – dormi, când ești singur – iubește, când nu ești singur – iubește, când muncești – muncește și când zâmbești adună-i pe toți în jurul tău.
– Dar asta facem și noi s-au auzit câteva voci din public…
– Nu! Voi când munciți vă gândiți la o mie de probleme, când mâncați discutați afaceri, când vă culcați vă gândiți iar la probleme. Nimic nu faceți astfel încât să fiți cu toată ființa voastră acolo, implicați trup și suflet.
– Și cum facem asta? întrebă un negustor din mulțime.
Înțeleptul zâmbi, arătă cu mâna în spatele său și grăi:
– Întrebați castanii, între frunzele lor veți găsi răspunsuri la multe întrebări.
Apoi câlugărul a plecat.

Autor: Răzvan
De același autor: cărtile VISE DE ÎNGER, FILE DE LUMINA, TREPTE SPRE CER pe care le găsiți aici: LINK

Comentarii (2)
  1. Cred ca este cea mai frumoasa povestire scrisa de tine si publicata pe acest site al tau. Mi-a placut mult si cea cu lupii. Dar aceasta este cursiva, eleganta, logica, utila si placuta de la inceput pana la ultimul cuvant. Am o singura mentiune- un intelept poate fi orice om care simte si traieste precum…personajul tau. Pentru a fi intelept – este o stare pe care o traiesti tu cu tine insuti, in relatia cu cei dragi, cei apropiati, cu mediul, la orice varsta, in orice loc, indiferent de credinte, indiferent de sex sau culoare a pielii, fiind un om obisnuit cu activitati obisnuite zilnice. Intelept de cele mai multe ori constata altii ca esti, dupa modul cum traiesti si te ajuti pe tine si pe cei de langa tine. Pomul se cunoaste dupa roade, omul dupa ganduri, atitudini, dupa fapte. Daca esti doar cu nasul in carti fara a fi in realitate, poti fi un invatat. Daca invatatura ta nu aduce un plus de informatie si valoare celorlati , nu esti decat un cititor, iar daca meditezi…esti …doar un om prezent in alta lume….deoarece din asta…inchizi ochii si ….ce mai conteaza restul si nici chiar tu …fiind teoretic si practic detasat. Cu siguranta …in realitate este la fel de util…ca o frunza in vant. Se spune ca intelepciunea apartine …unui neam…unui popor prin proverbele si zicatorile sale, care cuprind invataturile etice si morale – practice, care definesc valorile unui popor si pe care fiecare, citindu-le, le recunoaste si le poate aplica in viata zilnica. Noi doar le preluam si le dovedim inca o data valabilitatea si valoarea intelegandu-le rostul, sensul, utilitatea. Si cel mai simplu, demonstrat de timp, oamenii invata din povesti. Da, imi place foarte mult aceasta povestire – ceea ce este o dovada ca tu esti un intelept in devenire – demonstrat. Cu drag si cu respect.

     
    1. Multumesc pentru aprecieri. Aceasta este cea mai frumoasa povestire din punctul dumneavoastra de vedere. Fiecare om are preferintele sale. Chiar daca toate imi plac (inevitabil :) ) unele sunt mai aproape de sufletul meu decat cea de azi. Spre exemplu, „Baiatul„, „Paco„, „Tu cati ani ai trait pana acum” sau „Clipa de fericire„.. dar sunt mai multe. Asta ca sa ma refer doar la cele publicate pe site.
      O zi minunata sa aveti!

       

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top