Muzica atinge inimile oamenilor, animalelor și chiar influienţează plantele. Genurile muzicale sunt nenumarate, însă când doi prieteni se întâlnesc pot compune ceva fabulos într-o creeație care amestecă genurile, inoportunează simțirile prea închistate într-o anumita puritate și redau bucuria originală a acordurilor.
Ce mai contează că protagoniștii sunt doar maimuțe?
O zi plină de ritm și bucurie să aveți!
Si muzica ne poarta si muzica ne duce..
O zi ca aceasta in care esti plin de dragoste si viata. In care nu doresti nimic ,decat sa poti sa te bucuri de ceea ce simti. O zi binecuvantata cu liniste .In suflet . Si trec clipele cu bucurie , cu un prea plin din toate .Stii ca esti tu, implinit de vise si dorinte.Implinit cu iubire .Coboara spre tine intelegerea deplina a ceea ce esti , a ceea ce suntem. Putem face atat de mult! Siguranta absoluta in viata, in ceea ce stii. Si energia curge prin tine mereu, aducand un soi de plutire in univers.Nu esti singur niciodata.Si cum ai putea sa fii cu toata frumusetea ce ne inconjoara!Si cum ai putea fi cu lumina care te mangaie, cu aerul pe care il respiri pana la intreg. Si cum ai putea fi cu muzica care iti invadeaza sufletul si trupul deopotriva, curgand spre tine si nemurirea ta.Si cum ai putea fi cu talpile care iti ating pamantul din nou si din nou , mergand pe drumul tau. Bucuria si pacea te insoteste in toate ,pentru ca te poti iubi pana la disperare , nemuritoare fiind frumusetea ta, a omului cu a sa constiinta treaza pentru totdeauna.
Nu cred ca mai poti uita ceea ce ai invatat . Nu cred ca mai poti uita. Nu mai poti uita. Niciodata.
Ca sa ‘impacam’ si capra si varza, adica si maimutzele de astazi cit si nucile de ieri, va propun urmatoarea problema de matematica. Poate in felul asta alora de-i da afara din casa … inteligentza (din virful limbii, cel putzin) vor avea, in sfirshit!, sublima ocazie de a ne arata de-adevaratelea cit ‘da’ dashteptzi ‘e’ ei!…
:Wink:
Deci,…
…Maimutza si nucile de cocos…
.
Zece marinari naufragiaza pe o insula pustie. Acolo dau peste o maimutza si o multzime de cocotieri incarcatzi cu fructe coapte.
In prima zi marinarii aduna nuci de cocos si le asheaza intr-o gramada comuna. Seara, obositzi de munca din timpul zilei, ei hotarasc sa se duca la culcare ai sa lase pentru a doua zi impartzirea nucilor in zece partzi egale.
.
Noaptea, unul dintre marinari se trezeshte si, fiindu-i foame, se decide sa-si ia de pe acum partea lui de nuci.
Imparte nucile si constata ca mai lipseshte una pentru a fi zece gramezi egale. Totodata observa ca maimutza gasita de ei pe insula stringe in bratze o nuca. Marinarul incearca sa i-o ia pentru a avea un numar de nuci care sa se imparta exact la 10. Maimutza, isteatza ca orice primata, in incercarea de a scapa de ‘insistentzele’ bipedului, il loveshte puternic pe marinar cu nuca de cocos in cap si, involuntar, il omoara!…
…Ceva mai tarziu, un alt marinar se trezeshte flamind si incearca sa-si ia partea lui de nuci inaintea celorlaltzi. Mergind spre gramada de nuci, descoperă trupul primului marinar si se bucura in sinea lui pentru ca acum ii va reveni a noua parte din toata gramada! Se apuca se reimparta din nou nucile, dar si de data aceasta mai lipseshte tot o singura nuca pentru a fi noua gramezi egale. Si, din nou, al doilea marinar incearca sa-i smulga maimutzei nuca din bratze. Maimutza – ironia sortzii? – il loveshte puternic in cap si-l omoara si pe acesta!…
Rind pe rind, fiecare dintre naufragiatzi se trezeshte si, in incercarea de a-si face singur propria impartzeala, ‘impartasheshte’ soarta celor dinaintea lui pina la al zecelea caruia, in final, ii ramine toata gramada.
:Devil:
Nu stiu de ce, da’ incep sa cred ca e posibil chiar ca maimutzei sa fi inceput sa-i placa teribil de mult ‘jocul’ asta macabru in care, evident, cei mai evoluatzi nu erau in mod necesar si cei mai inteligentzi!…
.
Intrebare: Care este numarul minim posibil de nuci de cocos in gramada existenta pe insula?!?
Mai putzin nuca … maimutzei criminale, evident!…
.
Enjoy si … spor la numaratul ouaaaa…, aaa, pardon, al nucilor!
:Overjoy:
Acum vreo zece ani circulau prin ziarele americane si din Europa de vest variantele cu trei, cinci, sapte… marinari!
Romanaii sunt, cunoscut, buni matematicieni, asa ca se merita de dezmortit creierul!
Al meu mai degraba „ciocaneste” nucile sa vada daca sunt „goale”, decat sa le numere… asa ca m-as injosi daca asi cauta raspunsul gasit de altii!
Din punctul meu de vedere ..numarul minim de nuci de cocos de data asta ar fi 19 plus bineinteles nuca maimutei. Poate e corect poate nu …dar esenta consta in prima fraza care spune ca 10 marinari au strans …si primul a constatat ca numarul de nuci se puteau imparti in grupe egale la fiecare mai putin una. Ca sa fie o grupa ar trebui sa fie minim doua. Poate e corect poate gresesc….in rest nu mai are importanta e doar text din punctul meu de vedere….dar are si el rostul sau pentru ca …sa complice lucrurile simple…zic eu.
In copilaria mea bunicul m-a invatat cifrele, adunarea si scaderea jucand tabinet….cartile de joc au cifre si persoanaje colorate…apoi m-a invatat si alte jocuri pentru a intelege cand conteaza forma, cand continutul si cum pot jongla mental si practic in ele. La trei ani stiam sa citesc si sa scriu cu cuburi….la patru ani stiam sa scriu …ca sa invat dexteritatea si rabdarea cat si ordinea si curatenia in orice spatiu. Am invatat sa scriu cu pana si cu penita…ca sa respect sfintenia literei scrise, ce imi va deslusii lumea fascinanta a cunoasterii…dar si sa ma analizez pe mine si sa ma corectez…scrisul aratand o stare de spirit si o situatie statica a ordinii din creier/minte, ca sa ma pot autocorecta….scrisul dezvolta multiple aptitudini mentale cat si interpretative. Deseori citeam eu sau el un pasaj din ceva si analizam impreuna…nu gramatica…ci ideea..ce am inteles fiecare, fie rupta din context…fie in cadrul textului…..cititul dezvoltand abilitatea de adaptare la realitate si de a separa informatiile subiective de cele obiective…chiar daca trec prin subiectivismul personal raportat la nivelul de cultura si intelegere – experienta de viata traita. Adevarul spunea el ….este reprezentat de nivelul de perceptie al fiecaruia si poate sa fie foarte diferit in acelasi timp pentru acelasi text sau eveniment …si raportat la nivelul tau de stare de sanatate, mentala, intelegere, simpatie si antipatie personala…deci adevarul….este o stare a fiecaruia care ….poate fi foarte diferita in acelasi timp fata de acelasi eveniment. Uneori poti sa il vezi cu detasare, alteori foarte implicat si atunci bunicul spunea ca ..imi pun ocheri de cal. si gandesc ingust…doar o muchie…pierzand realitatea. Cand eram mai multi copii in curte ne dadea exemplul cu marul si fiecare sa il descriem asa cum il vedem….dar mar era si pe partea rosie, si pe partea galbena si de sus si de jos si in sectiune……verticala si in sectiune orizontala….deci cum e marul ? Fata de un text sau eveniment suntem in aceeasi situatie…avem capabilitatea de al intoarce pe toate fetele si apoi sa deschidem gura …sau aruncam cu ce ne vine si sustinem cu convingere….si mai ales avem dispozitia reala de a comunica pentru a ne dezvolta intelegand ca exista adevaruri fata de acelasi lucru, diferite de al nostru si perfect valabile ? Cum niciodata nu voi fi in capul, mintea su inima celuilat….pot doar sa ii simt efectele….cauzele…sunt doar la purtator si de el/ea create si influentate. Am avut o copilarie frumoasa si provocatoare in a invata si cerceta pentru a fi libera de orice constrangeri si actiuni umane…dar…asa credeam ca fac toti oamenii si aceea mi se parea realitatea…..dar…..inca ma minunez de …orgolii…..asa incat …realizez ca adevarul meu este mult prea paralel sau prea indepartat pentru a fi inteles desi este scris in cuvinte cunoscute simple…uneori repetitive…ca orice om obisnut cu naivitatea ca oamenii progreseaza macar in a mai afla ceva….si eu de la ei. Si intradevar putini stiu sa fie ironici si malitiosi inteligenti – majoritatea…folosesc acestea pentru a isi sublinia micimea pe atac, nu cultura pe informatie. Caragiale ar avea la materiale..dar putini ar putea fi precum Caragiale – scriitorul.
Frumoasa particica de … re-memorialistica a copilariei, Luiza. Interesanta si utila pt. ai mai tineri in special dpdv al modului cum era vazuta educatzia in acele vremuri; timpuri care-mi sint si mie familiare si care sint atit de trist pierdute pt. totdeauna…
In sensul asta cred ca e posibil ca latinii sa se fi gindit de fapt, atunci cind au formulat celebra „Carpe Diem”, mai degraba la memoria clipei si nu neaparat la clipa in sine; trecatoare, dupa cum bine stim…
Asta e, unii am avut noroc de bunici fabuloshi, altzii au trebuit sa se multzumeasca doar cu … parintzii parintzilor! Iar nu de putzine ori e chiar mai important din ce bunici te ‘tragi’ si nu din ce parintzi…
:Pleasure:
Nu, nu Luiza, nu asta e raspunsul corect…
Ca sa dau totushi o sperantza celor care chiar ar vrea sa intre in ‘jocul’ meu matematic – nu cel al maimutzei! – , o sa divulg faptul ca e o problema cu rezolvarea de tipul … c.m.m.m.c.
Adica … :Who-s-the-man: cel mai mic multiplu comun!
Iar mai simplu de atit chiar nu se poate…
:Wink:
Enjoy!…
Frei_herr iti lansez o provocare. Eu am fost multi ani convinsa ca asemeni bunicilor mei sunt toti bunicii…..viata mi-a demonstrat ca ei sunt exceptii….si mai am cunostinte care au avut sansa unor bunici de exceptie. Te rog sa scrii despre ei o carte…asa cum simti si iti aduci aminte…apoi te provoc sa scriem impreuna si/sau separat o carte( mai multe ) care se va numi Sapte ani de acasa. Eu scriu deja la ea,. asa cum simt si asa cum eu am fost crescuta si la ce m-a ajutat de-a lungul vietii. Poate este prea feminina desi eu am primit o educatie care se adapteaza oricui in linii mari….e adevarat ca mai imi bat si acum cu ciocanul peste degete cand bat un cui si tot nu am invatat mecanica decat de avarie pana la primul ajutor…dar ..cred ca dupa ce atatea s-au distrus ar trebui cat inca traim sa refacem in patrimoniul sufletesc al acestui popor ceea ce noi am trait ca fiind normalitatea unei educatii pentru viata pentru minte, pentru suflet, pentru inima si pentru sanatate. O carte usor de citit si inteles cu ..simtul umorului, al autoironiei…al caldurii sufletesti…al orgoliilor si consecintelor nefaste….o carte cu oameni despre oameni obisnuiti …..100% originala …si timpul o va judeca.
Având în vedere noile reglementări cu privire la protecția datelor cu caracter personal, introduse prin Regulamentul UE 2016/679, ce reprezintă baza legislației privind prelucrarea datelor cu caracter personal și a protecției acestor date, pentru statele membre UE și care sunt aplicabile începând cu 25 mai 2018, dorim să reconfirmăm angajamentul nostru pentru transparența și legalitatea cu care operăm datele personale ce ni le încredințezi.
Acest lucru înseamna că, pentru a vizita site-ul nostru, trebuie să avem acordul tău explicit.
În acest scop, apăsând butonul de mai jos vei găsi elementele principale pe care considerăm că este util să le cunoști pe această temă, în calitate de „persoană vizată”.
Informarea completă privind prelucrarea datelor cu caracter personal
În informare vei găsi răspunsuri la întrebările:
1. Ce înseamnă prelucrarea datelor?
2. Ce date cu caracter personal prelucrăm?
3. În ce scopuri prelucram datele personale?
4. Ce se întamplă dacă nu dorești ca datele cu caracter personal să fie prelucrate?
5. Către cine pot fi transmise datele cu caracter personal?
6. Se pot transmite datele în afara țării?
7. Care sunt drepturile tale privind protecția datelor personale?
8. Cât timp sunt prelucrate datele personale de către Mediafax Group?
Pentru orice cerere, solicitare de informare sau sesizare cu privire la exercitarea drepturilor tale, inclusiv în eventualitatea în care dorești să îți retragi acordul cu privire la prelucrarea datelor în scop de marketing sau cu privire la interogarea bazei de date, poți să ne contactezi folosind următoarele metode de comunicare:
Menționăm ca informațiile prezentate mai sus vor fi permanent la dispozitia ta, în format actualizat, pe website-ul filedelumina.ro.
Echipa File de Lumina
NOTE: These settings will only apply to the browser and device you are currently using.
Acest site utilizează cookie-uri
Folosim cookie-uri doar pentru a îmbunătăți experiența dumneavoastră, pentru a analiza traficul și pentru a evita atacurile informatice.
Nu oferim nici partenerilor noștri, nici altor rețele de socializare datele dumneavoastră cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.
De asemenea, newsletterul nostru se bazeaza pe grupul Yahoo File de Lumina. Abonarea, dezabonarea sau modificarea datelor dumneavoastra pot fi gestionate de dumneavoastra direct din cadrul Grupului. Va rugam sa va conectati la Grupul Yahoo FileDeLumina pentru cazul in care doriti sa va stergeti din lista celor care primesc Newsletterul.
Minunat si amuzant video-clip.!!! MULTUMIM…!!!
Si muzica ne poarta si muzica ne duce..
O zi ca aceasta in care esti plin de dragoste si viata. In care nu doresti nimic ,decat sa poti sa te bucuri de ceea ce simti. O zi binecuvantata cu liniste .In suflet . Si trec clipele cu bucurie , cu un prea plin din toate .Stii ca esti tu, implinit de vise si dorinte.Implinit cu iubire .Coboara spre tine intelegerea deplina a ceea ce esti , a ceea ce suntem. Putem face atat de mult! Siguranta absoluta in viata, in ceea ce stii. Si energia curge prin tine mereu, aducand un soi de plutire in univers.Nu esti singur niciodata.Si cum ai putea sa fii cu toata frumusetea ce ne inconjoara!Si cum ai putea fi cu lumina care te mangaie, cu aerul pe care il respiri pana la intreg. Si cum ai putea fi cu muzica care iti invadeaza sufletul si trupul deopotriva, curgand spre tine si nemurirea ta.Si cum ai putea fi cu talpile care iti ating pamantul din nou si din nou , mergand pe drumul tau. Bucuria si pacea te insoteste in toate ,pentru ca te poti iubi pana la disperare , nemuritoare fiind frumusetea ta, a omului cu a sa constiinta treaza pentru totdeauna.
Nu cred ca mai poti uita ceea ce ai invatat . Nu cred ca mai poti uita. Nu mai poti uita. Niciodata.
Ca sa ‘impacam’ si capra si varza, adica si maimutzele de astazi cit si nucile de ieri, va propun urmatoarea problema de matematica. Poate in felul asta alora de-i da afara din casa … inteligentza (din virful limbii, cel putzin) vor avea, in sfirshit!, sublima ocazie de a ne arata de-adevaratelea cit ‘da’ dashteptzi ‘e’ ei!…
:Wink:
Deci,…
…Maimutza si nucile de cocos…
.
Zece marinari naufragiaza pe o insula pustie. Acolo dau peste o maimutza si o multzime de cocotieri incarcatzi cu fructe coapte.
In prima zi marinarii aduna nuci de cocos si le asheaza intr-o gramada comuna. Seara, obositzi de munca din timpul zilei, ei hotarasc sa se duca la culcare ai sa lase pentru a doua zi impartzirea nucilor in zece partzi egale.
.
Noaptea, unul dintre marinari se trezeshte si, fiindu-i foame, se decide sa-si ia de pe acum partea lui de nuci.
Imparte nucile si constata ca mai lipseshte una pentru a fi zece gramezi egale. Totodata observa ca maimutza gasita de ei pe insula stringe in bratze o nuca. Marinarul incearca sa i-o ia pentru a avea un numar de nuci care sa se imparta exact la 10. Maimutza, isteatza ca orice primata, in incercarea de a scapa de ‘insistentzele’ bipedului, il loveshte puternic pe marinar cu nuca de cocos in cap si, involuntar, il omoara!…
…Ceva mai tarziu, un alt marinar se trezeshte flamind si incearca sa-si ia partea lui de nuci inaintea celorlaltzi. Mergind spre gramada de nuci, descoperă trupul primului marinar si se bucura in sinea lui pentru ca acum ii va reveni a noua parte din toata gramada! Se apuca se reimparta din nou nucile, dar si de data aceasta mai lipseshte tot o singura nuca pentru a fi noua gramezi egale. Si, din nou, al doilea marinar incearca sa-i smulga maimutzei nuca din bratze. Maimutza – ironia sortzii? – il loveshte puternic in cap si-l omoara si pe acesta!…
Rind pe rind, fiecare dintre naufragiatzi se trezeshte si, in incercarea de a-si face singur propria impartzeala, ‘impartasheshte’ soarta celor dinaintea lui pina la al zecelea caruia, in final, ii ramine toata gramada.
:Devil:
Nu stiu de ce, da’ incep sa cred ca e posibil chiar ca maimutzei sa fi inceput sa-i placa teribil de mult ‘jocul’ asta macabru in care, evident, cei mai evoluatzi nu erau in mod necesar si cei mai inteligentzi!…
.
Intrebare: Care este numarul minim posibil de nuci de cocos in gramada existenta pe insula?!?
Mai putzin nuca … maimutzei criminale, evident!…
.
Enjoy si … spor la numaratul ouaaaa…, aaa, pardon, al nucilor!
:Overjoy:
Acum vreo zece ani circulau prin ziarele americane si din Europa de vest variantele cu trei, cinci, sapte… marinari!
Romanaii sunt, cunoscut, buni matematicieni, asa ca se merita de dezmortit creierul!
Al meu mai degraba „ciocaneste” nucile sa vada daca sunt „goale”, decat sa le numere… asa ca m-as injosi daca asi cauta raspunsul gasit de altii!
:Geek: + :Crazy: = :I-got-an-idea:
Din punctul meu de vedere ..numarul minim de nuci de cocos de data asta ar fi 19 plus bineinteles nuca maimutei. Poate e corect poate nu …dar esenta consta in prima fraza care spune ca 10 marinari au strans …si primul a constatat ca numarul de nuci se puteau imparti in grupe egale la fiecare mai putin una. Ca sa fie o grupa ar trebui sa fie minim doua. Poate e corect poate gresesc….in rest nu mai are importanta e doar text din punctul meu de vedere….dar are si el rostul sau pentru ca …sa complice lucrurile simple…zic eu.
In copilaria mea bunicul m-a invatat cifrele, adunarea si scaderea jucand tabinet….cartile de joc au cifre si persoanaje colorate…apoi m-a invatat si alte jocuri pentru a intelege cand conteaza forma, cand continutul si cum pot jongla mental si practic in ele. La trei ani stiam sa citesc si sa scriu cu cuburi….la patru ani stiam sa scriu …ca sa invat dexteritatea si rabdarea cat si ordinea si curatenia in orice spatiu. Am invatat sa scriu cu pana si cu penita…ca sa respect sfintenia literei scrise, ce imi va deslusii lumea fascinanta a cunoasterii…dar si sa ma analizez pe mine si sa ma corectez…scrisul aratand o stare de spirit si o situatie statica a ordinii din creier/minte, ca sa ma pot autocorecta….scrisul dezvolta multiple aptitudini mentale cat si interpretative. Deseori citeam eu sau el un pasaj din ceva si analizam impreuna…nu gramatica…ci ideea..ce am inteles fiecare, fie rupta din context…fie in cadrul textului…..cititul dezvoltand abilitatea de adaptare la realitate si de a separa informatiile subiective de cele obiective…chiar daca trec prin subiectivismul personal raportat la nivelul de cultura si intelegere – experienta de viata traita. Adevarul spunea el ….este reprezentat de nivelul de perceptie al fiecaruia si poate sa fie foarte diferit in acelasi timp pentru acelasi text sau eveniment …si raportat la nivelul tau de stare de sanatate, mentala, intelegere, simpatie si antipatie personala…deci adevarul….este o stare a fiecaruia care ….poate fi foarte diferita in acelasi timp fata de acelasi eveniment. Uneori poti sa il vezi cu detasare, alteori foarte implicat si atunci bunicul spunea ca ..imi pun ocheri de cal. si gandesc ingust…doar o muchie…pierzand realitatea. Cand eram mai multi copii in curte ne dadea exemplul cu marul si fiecare sa il descriem asa cum il vedem….dar mar era si pe partea rosie, si pe partea galbena si de sus si de jos si in sectiune……verticala si in sectiune orizontala….deci cum e marul ? Fata de un text sau eveniment suntem in aceeasi situatie…avem capabilitatea de al intoarce pe toate fetele si apoi sa deschidem gura …sau aruncam cu ce ne vine si sustinem cu convingere….si mai ales avem dispozitia reala de a comunica pentru a ne dezvolta intelegand ca exista adevaruri fata de acelasi lucru, diferite de al nostru si perfect valabile ? Cum niciodata nu voi fi in capul, mintea su inima celuilat….pot doar sa ii simt efectele….cauzele…sunt doar la purtator si de el/ea create si influentate. Am avut o copilarie frumoasa si provocatoare in a invata si cerceta pentru a fi libera de orice constrangeri si actiuni umane…dar…asa credeam ca fac toti oamenii si aceea mi se parea realitatea…..dar…..inca ma minunez de …orgolii…..asa incat …realizez ca adevarul meu este mult prea paralel sau prea indepartat pentru a fi inteles desi este scris in cuvinte cunoscute simple…uneori repetitive…ca orice om obisnut cu naivitatea ca oamenii progreseaza macar in a mai afla ceva….si eu de la ei. Si intradevar putini stiu sa fie ironici si malitiosi inteligenti – majoritatea…folosesc acestea pentru a isi sublinia micimea pe atac, nu cultura pe informatie. Caragiale ar avea la materiale..dar putini ar putea fi precum Caragiale – scriitorul.
Frumoasa particica de … re-memorialistica a copilariei, Luiza. Interesanta si utila pt. ai mai tineri in special dpdv al modului cum era vazuta educatzia in acele vremuri; timpuri care-mi sint si mie familiare si care sint atit de trist pierdute pt. totdeauna…
In sensul asta cred ca e posibil ca latinii sa se fi gindit de fapt, atunci cind au formulat celebra „Carpe Diem”, mai degraba la memoria clipei si nu neaparat la clipa in sine; trecatoare, dupa cum bine stim…
Asta e, unii am avut noroc de bunici fabuloshi, altzii au trebuit sa se multzumeasca doar cu … parintzii parintzilor! Iar nu de putzine ori e chiar mai important din ce bunici te ‘tragi’ si nu din ce parintzi…
:Pleasure:
Nu, nu Luiza, nu asta e raspunsul corect…
Ca sa dau totushi o sperantza celor care chiar ar vrea sa intre in ‘jocul’ meu matematic – nu cel al maimutzei! – , o sa divulg faptul ca e o problema cu rezolvarea de tipul … c.m.m.m.c.
Adica … :Who-s-the-man: cel mai mic multiplu comun!
Iar mai simplu de atit chiar nu se poate…
:Wink:
Enjoy!…
Frei_herr iti lansez o provocare. Eu am fost multi ani convinsa ca asemeni bunicilor mei sunt toti bunicii…..viata mi-a demonstrat ca ei sunt exceptii….si mai am cunostinte care au avut sansa unor bunici de exceptie. Te rog sa scrii despre ei o carte…asa cum simti si iti aduci aminte…apoi te provoc sa scriem impreuna si/sau separat o carte( mai multe ) care se va numi Sapte ani de acasa. Eu scriu deja la ea,. asa cum simt si asa cum eu am fost crescuta si la ce m-a ajutat de-a lungul vietii. Poate este prea feminina desi eu am primit o educatie care se adapteaza oricui in linii mari….e adevarat ca mai imi bat si acum cu ciocanul peste degete cand bat un cui si tot nu am invatat mecanica decat de avarie pana la primul ajutor…dar ..cred ca dupa ce atatea s-au distrus ar trebui cat inca traim sa refacem in patrimoniul sufletesc al acestui popor ceea ce noi am trait ca fiind normalitatea unei educatii pentru viata pentru minte, pentru suflet, pentru inima si pentru sanatate. O carte usor de citit si inteles cu ..simtul umorului, al autoironiei…al caldurii sufletesti…al orgoliilor si consecintelor nefaste….o carte cu oameni despre oameni obisnuiti …..100% originala …si timpul o va judeca.