Cine sunt eu… cu adevărat
In clipul următor vă veți întâlni cu una dintre cele mai importante întrebări pe care ți le poți pune în viață – Cine sunt eu?
Aceasta este o întrebare importantă, una care sta la baza lumii în care trăim. În videoclipul următor vocea este a lui Gangaji, care citeşte un pasaj din cartea ei „The Diamond in Your Pocket” (Diamantul din buzunarul tău). Muzica a fost compusă de Lisa Gerrard şi Patrick Cassidy (piesa Elegy, de pe albumul Immortal Memory). Imaginile sunt din seria de documentare BBC Planet Earth.
Vizionare plăcută!
Orice gând ai avut despre tine însuţi, indiferent că te-ai subapreciat sau supraapreciat, nu reprezintă cine eşti tu de fapt. Este doar un gând.
Adevărul despre cine eşti nu poate fi gândit, pentru că este sursa tuturor gândurilor. Adevărul despre cine eşti nu poate fi numit sau definit.
Cuvinte precum suflet, lumină, Dumnezeu, adevăr, sine, conştiinţă, inteligenţă universală sau divinitate, deşi evocă binecuvântarea adevărului, sunt extrem de nepotrivite ca descrierea imensităţii a cine eşti tu cu adevărat.
Oricum te-ai defini pe tine copil, adolescent, mamă, tată, o persoană vârstnică, o persoană sănătoasă,o persoană bolnavă, o persoană suferindă sau iluminată, întotdeauna în spatele acestor cuvinte se află adevărul despre tine. Nu îţi este străin. Îţi este atât de aproape încât nu-ţi vine să crezi că eşti tu.
Adevărul despre cine eşti este neîntinat de vreun concept despre cine ai fi, indiferent că acel concept este ignorant sau iluminat, fără valoare sau măreţ. Adevărul despre cine eşti este liber de toate conceptele.
Deja eşti liber, iar ceea ce te împiedică să realizezi că eşti atât de liber este ataşamentul tău faţă de vreun gând despre cine eşti. Acest gând nu te împiedică să fii cu adevărat cine eşti. Deja eşti asta. Te împiedică doar să vezi cine eşti.
Te invit să îţi laşi atenţia să se scufunde în ceea ce a fost mereu aici, aşteptând deschis să fie văzut de propriul sine.
Cine eşti tu cu adevărat? Eşti vreo imagine care îţi apare în minte? Eşti vreo senzaţie care îţi apare în corp? Eşti vreo emoţie care îţi trece prin minte şi corp?
Eşti ceva ce altcineva a spus că eşti? Sau eşti răzvrătirea împotriva a ceea ce altcineva a spus că eşti?
Acestea sunt căteva dintre multele cărări de identificare greşită. Toate aceste definiţii vin şi pleacă, se nasc şi mor. Adevărul despre cine eşti nu apare şi dispare. Este prezent dinainte de naştere, pe parcursul vieţii şi după moarte.
Ca să descoperi adevărul despre cine eşti nu este doar posibil, ci este dreptul tău din naştere. Iar gânduri cum că această descoperire nu este pentru tine, sau că acum nu este momentul, sau că nu eşti demn să afli, sau că nu eşti pregătit, sau că deja ştii cine eşti, sunt doar trucuri ale minţii.
Este momentul să investighezi acest EU-gând şi să-i observi validitatea. În timpul acestei examinări, apare o deschidere a inteligenţei conştiente pe care o reprezinţi spre a se recunoaşte, în sfârşit, pe sine.
Cea mai importantă întrebare pe care poţi vreodată să ţi-o pui este: Cine sunt eu? Într-un fel aceasta a fost o întrebare la care ai încercat să-ţi răspunzi în fiecare stadiu al vieţii. Oricare activitate, fie ea individuală sau colectivă, are la bază ca şi motivaţie investigarea în vederea autodefinirii.
De obicei cauţi un răspuns pozitiv, care să te satisfacă şi fugi de răspunsurile negative, care nu-ţi convin. Odată ce această întrebare devine clară, potenţialul şi puterea ei direcţionează căutările pentru aflarea adevărului, care este cu final deschis, viu, a cărui profunzime de pătrundere e tot mai mare.
Ai experimentat atât succesul cât şi înfrîngerea. La un moment dat, mai devreme sau mai tîrziu, îţi dai seama cine eşti, şi oricum ai defini asta, nu este satisfăcător. Dacă răspunsul la întrebare nu este unul sincer, şi nu doar unul convenţional, vei fi în continuare flămând să-l afli.
Pentru că. indiferent de cum te definesc ceilalţi, bineintenţionaţi sau nu şi indiferent de cum te defineşti tu însuţi, nici o definiţie nu îţi dă o certitudine durabilă.
Momentul în care îţi dai seama că nici un răspuns nu este satisfăcător pentru această întrebare este crucial. Este deseori denumit ca fiind momentul în care eşti copt spiritual, momentul maturităţii spirituale.
În acest punct, poţi să începi să descoperi cine eşti cu adevărat. Prin puterea şi simplitatea ei, întrebarea „Cine sunt EU?” proiectează mintea înapoi la rădăcinile identificării personale, presupunerea fundamentală: „EU sunt cineva.”
Decât să luam automat această presupunere ca fiind adevărată, poţi cerceta mai adânc. Nu este greu să observi că acest prim gând, „EU sunt cineva”, duce la tot felul de strategii: să fii un cineva mai bun, mai protejat, un cineva cu mai multă plăcere, mai mult comfort, mai realizat.
Dar când chiar acest gând fundamental este pus la îndoială, mintea întâlneşte EU-l care se presupune a fi separat de ceea ce îl caută. Aceasta se numeşte investigarea propriului EU.
Cea mai fundamentală întrebare: „Cine sunt EU?”, este cea mai ignorată. Ne petrecem cea mai mare parte a zilelor spunându-ne nouă sau altora că suntem cineva important, cineva neimportant, cineva mare, cineva mic, cineva tânăr, cineva bătrân, fără să punem niciodată la îndoială cea mai fundamentală presupunere: Cine eşti tu, cu adevărat?
De unde ştii: asta este cine eşti? Este adevărat? Chiar? Când îţi îndrepţi atenţia către întrebare: Cine sunt EU? probabil că vezi o entitate care are faţa şi corpul tău. Dar cine este conştient de acea entitate? Eşti tu obiectul, sau, eşti tu conştiinţa acelui obiect? Obiectul vine şi pleacă.
Părintele, copilul, iubitul, abandonatul, iluminatul, victoriosul, şi înfrântul. Aceste identificări vin şi pleacă. Atenţia acestor identificări este mereu prezentă. Să te confunzi cu un obiect cu atenţie duce la plăcere extremă sau la durere extremă şi la un ciclu infinit de suferinţă.
Când te decizi să nu te mai identifici greşit şi descoperi direct şi complet că tu eşti însăsi acea atenţie şi nu aceste definiţii impertinente, căutarea ta de către tine ia sfârşit.
Când întrebarea „Cine?” este condusă inocent, pur, pe toată calea până înapoi la sursă, are loc o revelaţie imensă, uimitoare: Acolo nu există nici o entitate! Există doar acea indefinibilă, nelimitată recunoaştere a propriului tău eu ca fiind inseparabil de tot ce îl înconjoară.
Eşti liber.
Eşti întreg.
Eşti infinit.
Nu ai un capăt, nu ai limite.
Orice idee despre tine apare în interiorul tău şi va dispărea tot în interiorul tău. Tu eşti atenţia, iar atenţia este conştiinţă. Lasă chiar acum să moară toate definiţiile pe care ţi le-ai dat.
Lasă-le să piară şi observă ce rămâne. Vezi ce nu s-a născut niciodată şi ce nu va muri nicicând.
Simte uşurarea dată de renunţarea la corvoada autodefinirii. Simte irealitatea acestei corvezi.
Simte bucuria care există acolo.
Odihneşte-te în infinita pace a propriei tale naturi înainte ca vreun gând despre EU să se ivească.
Comentarii (10)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
…Toate bune si frumoase ! Multa fericire tuturor ! Intrebarea ” Cine sunt eu?…” (cine suntem fiecare) este diferita de intrebarea ” Cine sunt EU?”…, care presupune o mai profunda si personala analiza. In functie de ce am mostenit fiecare si cum ne-am format mental, in relatie si cu acele credinte si conceptii la care aderam, sunt si raspunsurile pe care le putem da. Acestea pot fi diferite de la un moment la altul al vietii fiecaruia. Din spatele lor transpar insasi nivelele de cunoastere si de receptare la care fiecare am ajuns la momentul respectiv. Deci niciodata nu poate exista un singur raspuns, pentru ca nu toti corespundem unei unice modalitati de intelegere si exprimare. Viata presupune si activitate concreta nu numai ganduri si starea de „odihna” a lor. Admitand aspectele benefice ale acesteia, nu trebuie insa a uita ca ramanerea in ea ne extrage din viata terestra. Depersonalizarea se poate induce pe diverse cai, iar ea devine un risc, de nonactiune, si chiar de autoanulare uneori,atunci cand realitatile din jur reclama insasi participarea efectiva, nu retragerea intr-o zona de (dorita si imaginata) protectie mentala.
E bine sa cunoastem cat mai multe, dar si sa alegem cu discernamant din ceea ce ne poate fi de folos, nu numai in sens individual, pentru ca la un mod singular viata fizica isi are finitudinea ei, cu transformarile de rigoare. Fiecare, suntem doar cate o parte dintr-un intreg, chiar daca acesta se reflecta (cu diferente) in fiecare ! Toate Bune si Frumoase Tuturor !…
Cine sunt eu ?Ce caut aici ?Ce misiune am ?Care e sensul vietii mele ?De ce am fost trimisa aici ?Eu nu sunt ca ceilalti , de ce ?
Sunt atatea intrebari pe care mi le-am pus si eu de-a lungul vietii si pana la urma am aflat raspunsul, cred eu. Sunt aici pentru ca de mine au depins trei copii, pentru ca de mine depinde un sot alcoolic si un cumnat asemenea, pentru ca eu trebuie sa invat ce e acceptarea si ce e iertarea, si ar fi atatea………..! Ce imi doresc e ca prin suferintele si renuntarile mele sa platesc toate politele si copiii mei sa nu treaca prin ce am trecut eu.Am avut regrete, am avut neimpliniri , am trecut uneori prin chinurile iadului si am crezut ca nu poate fi mai rau pentru a afla ca se poate si mai rau , mi-am blestemat soarta pentru ca apoi sa cer iertare, am invatat sa iubesc pe cel ce ma dispretuieste, si sa ma rog pentru el, am avut dorinte dar prea putine relizari, am luptat si m-am luat la tranta cu viata cu incapatanare , si continuu sa o fac, am aflat ca poti trai linistit chiar daca cel de langa tine vrea sa iti astearna iadul la picioare. Ma bucur ca traiesc , ma bucur de viata, incerc sa renasc ca pasarea Phenix,si totusi ma mai intreb uneori ,,Cine sunt eu ..?,ca sa vreau asta sau ailalta.Si totusi vreau !Vreau sa ma bucur de viata , de copii, de nepoti, De ziua de maine, de oamenii de langa mine pe care nu stiu cat ii voi avea alaturi ,buni sau rai , de florile din curetea mea, de pasarile care imi ciripesc la geam dimineata , de suieratul vantului prin ciresul din fata casei , de…………tot si de toate.Ma mai intreb uneori ,,Cine sunt eu …?,,sa ma rastesc la D-zeu pentru soarta ce mi-a fost data, sau de ce am acest drum de parcurs in viata ?Poate, acolo , de unde pornim ne acceptam o soarta pentru care venim aici si apoi facem nazuri ca nu ne place , ca nu ne convine, ca e prea greu , ca vrem altceva.Dar, nu !Nu trebuie sa abandonam !Asa ca un sportiv de cursa lunga care termina cursa fara a abandona trebuie sa fim si noi.Cadem ,ne ridicam , alergam istoviti dar rezistam.Cel care abandoneaza nu va avea decat regrete si remuscari.Eu nu am. Voi aveti ?
Si ,apropo, de filmulet.E atata gheata , e atata raceala, e atat de pustiu ! Ici , colo cate un suflet ! Eu una , as fi preferat soarele, caldura lui, pasari, oameni animale, orice vietati, dar nu pustiul.Si asa uneori e pustiu in sufletele noastre si suntem atat de singuri …!
Iertati-ma daca am suparat sau daca nu sunt la nivelul unora care sunt experti poate, in tot felul de karme dar eu imi exprim doar parerea mea simpla pentru care nu as vrea sa fiu pedepsita aruncandu-se cu pietre in mine.!
Sa veti o viata fericita precum sufletele voastre !
Numai bine !
Bravo Mihaela!
Este…magic! Fie doar si curajul de a-ti deschide sufletul „in fata” altora. Stiu ca toate incercarile traite de tine te-au facut un OM mai frumos ;).
…sa aruncam cu pietre?!….cine suntem noi sa aruncam cu pietre?…cred doar ca putem sa preluam stafeta purtata de tine ;)…
Toata intelepciunea, care-a fost , este si va fi, este cuprinsa in aceasta intrebare. Pentru ca a emanat si emana, din raspunsul la aceasta intrebare.
Atatea dogme, carti, maestri cd-uri, discutii, si totul se afla in raspunsul la aceasta intrebare?
Atat de simplu?
Atat de simplu. Dupa cautari ce-au durat vieti.
”Când întrebarea „Cine?” este condusă inocent, pur, pe toată calea până înapoi la sursă, are loc o revelaţie imensă, uimitoare: Acolo nu există nici o entitate! Există doar acea indefinibilă, nelimitată recunoaştere a propriului tău eu ca fiind inseparabil de tot ce îl înconjoară.”
Nu este nimeni, as completa eu.
Insa ego-ul, trebuie sa afle ce fel de nimeni, este Cel ce Este.
Materialul de mai sus, este suficient si complet pentru trezirea celui care este onest in cautarea Adevarului despre el insusi, si s-a saturat de-atatea carti si informatii spirituale sterile.
Si daca nu s-a saturat inca, tot aici va ajunge.Tot la aceasa intrebare.
Eu nu cunosc pe nimeni care sa fi raspuns vreodata la aceasta intrebare. Ai doar impresia in viata asta ca stii cine esti. Defapt nu stii nimic pentru ca ai avut mare grija sa uiti. Si o iei de la capat de fiecare data incercand sa aflii raspunsul. Si cand tocmai ai aflat… iti doresti sa fii altceva. Si iar o iei de la inceput intr-o alta viata. Pare o mare risipa de energie… la fel ca tot ce ne inconjoara.
Pare dar nu e!
Ce experimentam aici, cu amintirile ascunse, nu sterse, e doar o etapa a devenirii noastre!
Desavarsirea, inaltarea pe care o cautam e doar in acest plan!
Vor urma alte misiuni si mai spectacolase in infinitatea universului!
Viata e purtata peste tot si undeva va fi nevoie de tine sau de noi pentru a ajuta!
Si cum sa o facem daca n-am invatat ce inseamna viata!?
Pana invatam sa inmanunchiem, innobilam, dirijam energia, nu se risipeste, e doar folosita de altii mai iscusiti in a ne insela.
Dar vom trece si peste asta.
Nu o luam de fiecare data de la inceput, reluam doar teme ramase nerezolvate, au altele noi, cu amintirile ascunse, cum am subliniat, ca altfel nu am rezista nici un minut aici daca am sti cine suntem cu adevarat! Cei care ne duc la „mulgatoare” stiu mai bine ca noi!
ACUM , raspunsul meu la intrebarea : cine sunt EU cu adevarat ?, este acesta : eu SUNT . Va imbratisez
Mesajul de mai jos, va este adresat D-le Dan. V-am admirat atitudinea ce denota, cum spune autoarea filei, „”coacere spirituala”.
Admirabil.
Ego-ul, vechiul regim de convingeri lucreaza cu indoieli.
Sa nu-i permiteti niciodata sa va abata de la convingerea recunoasterii adevaratei d-voastra Naturi.
Aici se da, ultima batalie cu sinele fals.
Vorba profetului: ”vei cadea, ridica-te”. Iar si iar. Esti pe drumul spre Casa.
Exista o istorioara interesanta care povesteste ca un om a batut la usa unui sfant.
-Cine este acolo?
-Eu sunt…
-Nu esti pregatit sa intri…
Dupa o vreme de gandire ,a batut din nou la usa…
-Cine este acolo?
-Tu esti !
-Daca esti tu, intra !
Ar fi interesant sa aflam si parerea altora despre acest dialog…
Poate sa devenim mai smeriti,sa renuntam sa ne batem cu caramida in piept …vezi cine sunt…
Sa ne amintim ca Dumnezeu e in noi,imparatia e in noi…sa facem pasi spre a trai,spre a face cunostinta cu Dumnezeu…sa te pierzi ca sa te poti gasi…Sa nu uitam ,totusi ca puterea e in noi,ca suntem mladita in vita,DAR fara Dumnezeu nu putem face nimic…
Dar noi ,in cerbicia noastra zicem.EU AM FACUT, EU AM ZIS,EU< EU<EU…
Bineinteles ca am fost creati desavarsiti, chiar cu puterea de a deveni dumnezei….dar dupa har…Atunci vom vedea raiul,cand il vom lasa pe celalalt sa-l vada intai…