Iubește-mă, te rog!
Care este nevoia fundamentală a ființei? N-am întrebat ”care este dorința fundamentală”, deși iubirea e și o dorință, dar înainte de a fi dorință, e nevoie. Nu doar de aer avem nevoie să trăim, nu doar de apă, nu doar de hrană, ci și de iubire. Iubirea e aerul sufletului, e mâncarea sufletului și e apa lui. Ființa care nu are iubire nu mai vrea să trăiască și e de înțeles asta, căci sufletul bea, mănâncă și respiră iubire. Iată ce spune Luule Vilma în cartea sa, ”Lumina Sufletului – Învață să ierți”(Ed. Dharana), despre momentul în care se naște un copil: ”Mama geme din cauza durerilor sale, moașa e agitată din cauza muncii sale, medicul e preocupat numai de rezolvarea problemelor sale. Copilul, însă, simte și imploră: iubiți-mă, vă rog, întrucât numai atunci îmi este bine. Fără iubire nu pot rezista…”.
Ei, bine, nu doar copilul non născut strigă ”iubește-mă”! Copilul, care continuă să fie o prezență ascunsă în noi, chiar și în cei mai vârstnici dintre noi, pare să păstreze în memorie acest strigăt dintâi, așa încât în viața sa toată, prin tot ce face, prin tot ce caută, prin tot ce este, strigă disperat: ”iubește-mă, te rog”! În adultul rănit e un copil care strigă că vrea iubire. În bătrânul furios e un copil care cere iubire. În adolescentul rătăcit și disperat, e un bebeluș care strigă după iubire. În omul care pierde, în cel care greșește, în cel care ridică glasul la altul, în cel care lovește, în toate manifestările emoționale ale ființelor, un copil strigă disperat ”vreau să fiu iubit: nu mă iubești, dacă m-ai iubi, aș fi fericit”! Da, am fi fericiți dacă am avea iubire ne-ar cuprinde pacea, blândețea, bunătatea și ne-ar sfredeli pe dinăuntru înțelegerea pentru tot ce-i omenesc. Când suntem îndrăgostiți de o persoană trăim adevărata dimensiune a ceea ce poate iubirea, căci dragostea are în ea un fel de lumină, dar și un fel de nebunie. Îndrăgostitul strălucește, iartă, cântă, înțelege totul, se trezește bun fără să facă vreun efort: iubirea care-i hrănește sufletul iubește lumea, pur și simplu, și vede frumos chiar și urâtul. Iubirea poate lua în brațe copacii și poate vedea că și pietrele strălucesc. La această nebunie a iubirii visăm cu toții, dar așteptăm ca alții să ne iubească și, poate, această așteptare are în ea un firesc, poate-i chiar amprenta primelor clipe de viață, când – abia veniți pe lume, șocați de preocparea banală a celor ce ne întâmpină, de neștiința lor, de ignoranța lor – strigăm prin plânsul nostru dintâi: iubiți-mă, vă rog!
”Iubiți, vă rog”, zic și eu, căci acesta-i șocul bebeluțului, cum spune Luule Vilma: lumea care-l primește e banală, scufundată în nimicurile ei, îndepărtată de esența ei, de iubire. Iubirea pe care o dăruim e cel mai puternic vaccin împotriva celor mai aprige boli ale lumii. După iubire strigăm cu toții ca niște armate de a cerșetori și, poate, tocmai asta e problema: rămânem în stadiul de bebeluși, în acel strigăt inițial, în acea așteptare mistuitoare a iubirii pe care ceilalți au uitat-o printre grijile banale ale vieții. Să ieșim din așteptare înseamnă să iubim noi, să ne luăm înapoi puterea de a iubi, înțelegând că strigătul nostru după dragoste ar putea rămâne la fel de neânțeles cum a rămas strigătul copilului non născut. Toți spunem ”iubește-mă, te rog”, dar cine mai iubește dacă toți așteptăm doar să fim iubiți? Starea noastră firească e starea de iubire, cheia hranei sufletului nostru e-n puterea de a iubi, pe care o avem înscrisă în fiecare ungher al ființei și al biologiei noastre, dar șade ascunsă, încă neeliberată pentru mulți dintre noi din simplul motiv că am rămas…în așteptare. Și atâta ne obișnuim să așteptăm încât..dacă vine, dacă suntem iubiți într-o zi, ne cuprinde frica, groza și disperarea, căci iubirea e o forță, e un șuvoi nebunesc, e o stare de așa natură încât…schimbă toate reperele și ne dezbracă pe noi de Eul nostru, de orgoliile noastre și de tot ce am învățat că suntem. ”Te rog, iubește-mă” – ”Te rog, iubește tu”…ambele ipostaze sunt omenești și divine și, într-un fel sau altul, avem nevoie de amândouă, dar amândouă apar din starea noastră de ”a iubi”! Așa că… te rog, iubește tu! Te rog, iubește-mă!
Cat adevar,cutremurator,coplesitor….si de neinteles…pentru multi…!!! Suntem creati din iubire,tanjim dupa iubire…si trebuie sa daruim iubire…in jurul nostru…pentru a ne pastra propria armonie cu noi insine….!!! Numai asa ne putem justifica existenta de fiinte inteligente, ,rationale si emotionale pe Pamant….!!! Numai asa putem merge mai departe,altfel ne ofilim si murim,asemeni plantelor fara ploaie…!!! Ploaia iubirii binecuvantate sa ne cuprinda pe toti intr-o hora minunata ..pentru a darui unii altora tot ce avem mai bun in noi,caci oamenii nu pot progresa ,evolua ,avansa in orice domeniu…decat ajutandu-se unii pe altii sub semnul acelei iubiri universale care ne-a creat pe toti…!!! Multumim.!!!
…… Salut voios si luminos dragii mei luminosi ! …. Iubirea este singura Forta Creatoare si cu adevarat
Transformatoare …. Am fost creati din Iubire …. iar ea , Iubirea are capacitatea de a scoate tot ce e mai bun
din noi …. Doar ea , Iubirea , este Acel Ceva care ne poate ajuta pe fiecare sa devenim mai buni … Este Acel
Ceva care ne poate ridica , este Acel Ceva care ne poate ajuta sa o luam de la capat , este Acel Ceva care ne
poate impinge inainte …. Iar acolo unde este Iubire acolo este Dumnezeu … Am mai spus o si o mai spun din nou …
…. Cand ai o Inima plina de Iubire … doar atunci i L poti simti pe Dumnezeu … Cand Inima ta este plina de Emotiile
cele bune … si potrivite … si sanatoase … atunci i L poti simti pe Dumnezeu … Recunostinta , Iertarea , Bucuria ,Iubirea ….
….. Daruim Iubire si Primim Iubire …. Este un ciclu …. Si culmea ! … Cu cat imparti mai multa Iubire cu atat ai mai multa
Iubire ! …. Caci ea , Iubirea , este singura care se inmulteste atunci cand se imparte …. Este fascinant ! ….
…. Am putea vorbi zile intregi despre Iubire …. Saptamani si luni … care ar deveni mai apoi ani …
….. Au pus o in versuri poetii , au cantat o cu voci sublime cantaretii , vorbe mestesugite au pus in romanele lor
scriitorii ….. Amorezi cantand serenade sub balconul iubitelor lor …. Indragostiti patimasi ticluind scrisorele de amor …
…. Avem nevoie de Iubire …. Avem nevoie de Apreciere … Avem nevoie sa stim ca celorlalti din jur le pasa cu
adevarat de noi …. Avem nevoie …. Dar … inainte de toate … va trebui ca noi Sa Daruim … Sa stim sa daruim Iubire ,
sa stim sa daruim Apreciere …. Sa stim sa aratam ca ne pasa …. Mai intai Daruiesti … Mai apoi vei Primi …. Nu daruiesti
ca sa primesti … Nu … Daruiesti pur si simplu …. Deliberat …. Neconditionat …
….. Dragilor , multe s ar mai putea spune despre Iubire …. De aceea imi cer iertare pentru subiectivismul meu …
…………. Va iubesc dragii mei luminosi … si … Va doresc numai Bine ! ….
…… Asculta aceasta melodie …. Asculta aceste versuri …. Sunt pentru tine …. Pentru sufletul tau …
https://youtu.be/O3mHe8eVOoU
Iubirea vine de la Dumnezeu! Cat de adevarat e >:D< Multumesc File de lumina, va iubesc pe toti ce faceti site-ul acesta atat de frumos,hranitor. Minunat. Imbratisari.
Te iubesc, Razvan, va iubesc, dragi prieteni! Chiar ca a spune ” Te iubesc” sunt CUVINTE MARI, iar sa fim numiti „nebuni”….de iubire….este cel mai frumos dar de la Dumnezeu ! Eu sper sa traim cat mai curand acele vremuri in care sa ne iubim cu totii, sa fim mereu indragostiti si tineri in suflete, indiferent de varsta! Doar asa Planeta noastra Albastra va fi si ea salvata!
Recomandare (nu este sfat ) data cu iubire , Spera …fara a fi ATASATA de implinirea sperantei si …IUBESTE-TE si IUBESTE ! Te imbratisez …bineinteles cu iubire.
Eu iubesc fiecare ,,fila de lumina”care imi lumineaza diminetile.Eu iubesc gandurile voastre si mainile care tasteaza cuvinte magice.Eu iubesc sufletele voastre pline de lumina.
https://www.youtube.com/watch?v=CywUziMCLsU
Minunata transpunere in imagini , muzica si cuvinte a temei de azi .Apreciere si Recunostinta . Te imbratisez …bineinteles cu iubire.
https://www.youtube.com/watch?v=IEVow6kr5nI
” Toti spunem „iubeste-ma te rog” ,dar CINE mai IUBESTE daca toti ASTEPTAM sa fim iubiti ?” . consider ca este o intrebare care merita sa ne-o punem fiecare . S-ar putea sa CONSTIENTIZAM ca in aceasta viata merita din plin sa ne straduim sa FIM IUBIRE . Ca o completare la aceasta Fila minunata , realizata cu SIMTIRILE acestui MESAGER Al DIVINITATII pe nume Maria Timuc ,recomand inca un mesaj al dansei intitulat ” Cel ce nu te iubeste !”. Multumesc din inima Dooamna Timuc , multumesc din suflet Razvan . Va imbratisez.
Eun cintec care spune:E atit de frumos sa iubesti si sa fii iubit!Eatit de frumos sa iubesti si sa fii fericit!Dragostea nu mi-o poate nimeni lua!Iubirea este Dumnezeu!Dumnezeu e iubire pace si iertare!Amin!
Eu sunt o frunză.
Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză?
<3 Tu cunoşti frunzele copacilor
şi prin aceasta le şi stăpâneşti.
Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor
şi le stăpâneşte.
Când timpul, dinafara frunzelor,
se face toamnă, ucide frunzele.
Când timpul se face primăvară, le reînvie.
Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză
ca să elucideze frunzele.
Nichita Stănescu
Doi mari scriitori ai acestui neam vorbesc despre iubire in felul lor care este in concordanta cu modul meu de a simti:Octavian Paler si Zaharia Stancu
http://dindragoste.unica.ro/poezii-de-dragoste/octavian-paller/avem-timp.php
https://rovanova.wordpress.com/2012/02/20/ce-mult-te-am-iubit/
Iubirea este o lectie de viata a fiecarei zile. O traiesti sau nu, ea nu se mai intoarce. Face parte din timpul vietii tale pe care tu decizi constient sau nu sa o apreciezi. Nu exista in evenimente mari – desi exista evenimente majore – ci in acele zilnice care iti asigura viata si care ti-o intretin, simplu, complex, adevarat sau fals traim doar timpul prezent. Si toti cei de langa noi sunt in trecere mai lunga sau mai scurta care nu depinde doar de noi – fiecare dintre noi avand propriul drum si destin. Uneori comun un timp mai lung sau mai scurt. In asta si conta pretiozitatea clipei prezente si a unicitatii sale irepetabile. Bucuriile ne marcheaza sufletele si ne dau puterea de a depasi momentele grele si triste. Vine o zi cand unul sau altul dispare din cauze diferite. Raman amintirile , experientele si….lectiile de viata. Da, poate exista orice, dar eu iubesc viata la timpul prezent si imperfectiunea perfectiunii omului din viata mea…. daca e… si cand nu e, mi-e dor, dar imi trece repede – suntem oameni liberi. Suntem pe drumuri diferite din dorinta fiecaruia de a isi manifesta felul cum isi doreste viata….. pentru unii conteaza banii castigati mai usor …prin …metode moderne… pentru mine tot munca e. Cea de fiecare zi… si atunci aflii care este de fapt puterea si intelepciunea iubirii. Dar totul se vinde si se cumpara, mai putin adevarul, care doar exista. In fata constiintei fiecaruia conteaza cum se poate accepta in propria viata. Ne nastem liberi si asta este cel mai important si traim si plecam liberi asumandu-ne deciziile vietii noastre sau nu. Viata este un dar si cei ce ne iubesc cu adevarat de asemenea… si sunt cu adevarat nepretuiti si reciproca valabila. Dar…viata merge mai departe deoarece fiecare in parte suntem un Dar de iubire pentru acest pamant si acest timp. Cum ne comportam fata de noi insine si planeta pamant si viata si propria viata este o decizie zilnica . Avem un timp aici pentru a ne bucura si pentru a invata -depinde de fiecare cat traim mai mult si din ce….dar asta se poate doar impreuna comunicand si traind firesc cu bune cu mai putin bune. Uneori viata ne mai da cate o sansa, cate un Dar….pe care ….si care…si poate. Si este o forma permanenta de iubire si de manifestare a tineretii sufletului. Si este o decizie a vietii pe care ne asumam sau nu sa o traim… deoarece nimeni si nici chiar noi nu ne cunoastem ce vom face maine – va fi o noua zi, o noua lectie, o noua provocare. De asta este frumoasa viata si categoric nu avem timp sa ne plictisim si nici sa irosim acest timp care pare scurt cand suntem fericiti si infinit de lung cand suntem tristi. Va apreciez pe toti si va doresc sa fiti iubiti si sa iubiti adevarat, plenar, in fiecare zi a vietii voastre. Cu drag.
Iubeste….. si vei fi iubit!