Mărul
A fost odată un mare maestru budist care a cerut elevilor lui să descrie un măr. În timp ce punea mărul pe masă, le-a zis:
– Cel ce poate să-mi descrie cel mai bine mărul, poate să vina în pustiu cu mine.
Un elev a vorbit despre originea mărului şi cum a fost el introdus în ţara lor.
Al doilea a vorbit despre modalităţile diferite în care pot fi folosite merele în obţinerea cidrului, sosurilor şi deserturilor.
Al treilea a scos, în linişte, un cuţit mic din buzunar. A tăiat o bucată şi i-a pus-o maestrului în gură. Apoi, cu delicateţe, i-a împins falca în sus astfel încât acesta să poată muşca din ea.
– Da, aşa este, a spus maestrul celui de al treilea discipol. Nu putem folosi cuvinte ca să descriem un măr. El trebuie descris cu limba, dinţii şi gura. El trebuie gustat.
Ca şi în cazul mărului, singura cale de a ne cunoaşte sentimentele profunde nu este cea a minţii sau a gândurilor noastre ci aceea prin care reuşim să le experimentăm cu inimile noastre.
Autor text: necunoscut
Comentarii (12)
Dă-i un răspuns lui Luiza Bratu Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Minunata poveste…despre …mar..!!! Intr-adevar,marul este fructul minune cu o multitudine de gusturi,depinzand de soi..si perioada de vegetatie..!!! Tot asa sunt si oamenii…fiecare in felul lui..inconfundabil..si unicat…brazdat de filonul emotional cu care a fost…inzestrat…!!!Multumim..!!!
Poate gresesc imi cer scuze dar nu putem judeca totul prin gust e adevarat ca si dragostea trece prin stomac dar eu sint de scoala veche cred ca si inima si mintea vrea partea ei!Daca gresesc imi pare rau dar asa gindesc eu!
Nu confundati gustul si organele de simt cu stomacul dupa cum nici dragostea nu trec prin stomac. Iubirea in sine este hranitoare si vindecatoare. Comportamentul plin de afectiune al mamei care-si hraneste pruncul la san a condus la aceasta asociere intre mancare si iubire. Este un patern comportamental care in timp a produs multa suferinta persoanelor singure care s-au refugiat in mancare sa-si aline foamea de iubire.
Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa,e tocmai ce spuneam anterior despre etremitatea ratiunii, care ne poate aduce anumite pagube, cand inima est infundata din ceea ce nu e al ei, din emotie si afectiune !!!!!!!!! si reciproca e valabila. Foarte frumoasa poveste, simpla si concisa !!!!!!!!!!
O rectificare, referitor la emotie, cand ea e incarcata din gandurile ce ne pozitioneaza pe extremele trairilor, inloc sa faca pace impreuma pentru a gasi calea de mijloc. Emotia si afectiunea isi are locul in inima, iar gandurile/cognitiile in ratiune, mintea fiind teritoriu lor; prin unirea celor doua dimensiunii ne creionam spiritul…cum putem avea un spirit frumos, decat prin emotie si ganduri, prin echilibru lor !!!!
Sincer nu mi-am dat seama daca a merge in pustiu cu marele maestru budist este o recompensa sau o penitenta. Al doilea aspect ma gandesc ca daca unui profesor un elev ii raspunde la lectia despre mar, facand aceleasi gesturi de a taia o felie de mar si de ai misca capul intr-un mestecat cum se arata a fi ca exemplu pentru ceilalti, oare cum vor invata elevii ca trebuie sa ii demonstreze profesorului ca au inteles de exemplu o lectie despre foc. Se spune ca elevul invata de la profesor cum sa gandeasca si sa experimenteze , de asemenea respectul pentru dascal ca fiind o lectie de respect fara de inaintasi si fata de generatiile anterioare. Un tanar invata mai mult din atitudinea si pasiunea adultului de al initia in tainele cunoasterii. Calitatea invataturii sta nu numai in calitatea stiintei ci si in calitatile umane si valorile personale cu care se prezinta profesorul in fata elevului cat si a atitudinii de respect reciproc prin tinuta, gestica, mimica, comportament. Sunt profesori pe care ii iubesti si ii respecti si de la orele carora nu lipsesti niciodata, fiind fascinat de personalitatea acestuia si de modul cum iti deschide usile si iti indreapta pasii spre o cunoastere a materiei pe care o preda cu pasiune si daruire. Port inca in suflet amintirea unor oameni deosebiti datorita carora inca mai stiu ca pastrez o vesnica curiozitate in a studia. Si cred ca acesta este un maestru indiferent ca preda la o scoala laica sau spirituala. Iar elevii se comporta cu profesorii cum acestia le permit. Un profesor intelept il invata pe elev nu doar materia pe care o preda ci si la ce si cum o poate folosi in viata cotidiana – logic, util, aplicat. Cu drag.
Ca de obicei va invartiti pe langa subiect ! Cu respect.
Probabil simțurilese pervertesc mai greu ddecât mintea, rațiunea care poate genera judecăți diferite pentru acelasi fapt in funcție de starea de spirit.Simțurile nu sunt afectate de starea de spirit.
Aici e vorba de un Maestru si nu de un profesor si care-i invata pe discipoli sa-si foloseasca simturile si nu ratiunea.Omul si-a inchis simturile si a dat frau ratiunii.Ceea ce foloseste omul actual din imensitatea simturilor este cat un varf de ac.Cei care si-au deschis simturile la intreaga lor capacitate,pot mirosi culoarea,o pot auzi,gusta,o pot cunoaste doar prin atingere,pot mirosi ,gusta,pipai, vedea sunetul si lista continua.Absolut orice simt folosit de om ,cand se deschide poate inlocui pe oricare altul dintre ele si pe toate laolalta.E vorba de lucrat in multidimensionalitate.E ceea ce defineste un adevarat Maestru,iar discipolii erau acolo sa devina si ei Maestri.Invataturile limitate din scolile bazate pe logica indruma omul sa se descurce doar in limitare,dar numai prin acestea niciodata nu va ajunge la o constiinta complet expansionata care garanteaza iesirea din iluzie.Intuitia,gnostul,cunoasterea autentica se exprima prin simturi (care iau o amploare cu totul neobisnuita,nebanuit de curioasa prin incarcatura ce o poarta) si nu prin cuvinte.Chiar si comunicarea intre doi sau mai multi oameni ce au ajuns la o astfel de deschidere nu se mai bazeaza pe cuvinte, si totusi este mult mai completa.Cunoasterea prin SIMTURI da o mare libertate ,simplitate si usurinta vietii omenesti…
Logica te va duce din punctul A în punctul B. Imaginaţia te va duce oriunde…- Albert Einstein
…………………………………………………………………..
Imagineaza-ti…
… marul este iubirea pe care o simti in interiorul tau ..care te arde …care –si cere drepturile …Vrea sa se rasfete ..Sa se simta bine ..sa te simti bine ..Te patrunde , tot mai adanc …se contopeste cu bataile inimii tale …Devii una cu marul ….
Inchizi ochii..Te scufunzi cu totul in intuneric ..intr-un intuneric profund …Nu mai esti singur..Esti doar tu cu iubirea care te-a patruns cu totul in totul , care se deschide ..Doar pentru tine ….Nu mai auzi nimic ..doar bataile inimii tale.. …Sangele ti se zbate in acelas ritm..Te pierzi …Si te regasesti in samanta marului care vibreaza odata cu umbra trupului tau preschimbata intr-un cantec ..cantecul sufletului tau …
Se deschid ceruri apar curcubee..Culori pe care nu le-ai mai vazut niciodata ..se impletesc in acest dans mistic ..al culorilor , al parfumurilor … Inspiri involuntar ,…lacom , profund …Vrei sa-ti hranesti ultima celula , molecula din tine …cu scanteia vietii aprinsa in tine …
iti indepartezi degetele ..de la maini ..de la picioare ..Trupul ti se alungeste …permantind-ti libertate deplina …In semn de implinire totala …..
Te simti una cu marul si marul una cu tine ..Ii simti gustul ..dulce , amarui ..sau acru cum iti place tie ..Gura ti se umple de savoare …Salivezi a placere si satisfactie ca ai reusit si de data asta sa joci jocul de puzzle pana la capat si ai castigat …
………………………………………………………………
As putea continua la nesfarsit ..
Aceste lucruri , trairi nu se pot descrie prin cuvinte …Tot ce e scris deformeaza intr-un totul maretia acestor daruri divine ..pe care tu le traiesti…
Este exact ca si cum ai incerca sa-l descrii pe Dumnezeu …
Oare ar putea Cineva sa-L descrie ?
……………………………………………………
Avem nevoie de Curaj …mult Curaj Sa fim noi insine !
…………………………………………………………
Daca am trecut testul la descrierea marului ..M-as duce singura in pustie !
Imi place singuratatea , pentru ca pot sa fiu Ce vreau , Cand vreau si ..Cu Cine vreau ..Chiar si cu Un print !
Sa visati frumos !
Cred ca visele noastre sunt singura noastra realitate ..In rest ..niste piese de teatru jucate prost !
Tu si cu tine sunt singurele roluri pe care intr-adevar le joci cu adevarat ,… Fara masti , fara teama , fara …fara …
Cand vom reusi sa ne fim fideli noua insine , abia atunci nu-ti mai pasa daca te iubeste X si Y..daca esti tanar sau batran , cu riduri sau fara riduri …
O imbratisare cu parfum de mar ionatan !
Stimata doamna Geta Marmale – astept cu interes comentariul dvs. la subiect. Ma bucur ca ati folosit „cu respect” ceea ce inseamna ca aveti cele mai bune ganduri. Cu respect.
Iisus avea o pilda, nu o reproduc intocmai, dar era foarte similara povestirii de mai sus.
Spunea EL asa: „cand vrem sa stim ce bagam in gura si nu stim daca este bun sau rau la gust, nu trebuie scuipat in afara, mai intai rumegam bine inainte de a ingurgita.”
Si orice gust ar avea… important este sa inghitim totul, pentru ca numai asa are loc o ardere, un consum, o traire.
Ceea ce scoatem din noi, netrecut prin noi insine – este o etapa parazitara, nu o lectie, nu o replica a vietii, nu o sansa!
Rosa@
Imbucurator ca ai ajuns sa explorezi cu-adevarat trairi inalte, esti un spirit liber care se regaseste pe sine in consumul propriu si nu te arunci in afara ta fara sa „te gusti” cu tot ceea ce reprezinti in fiintarea ta.
Nu stiu cati ori sa te priceapa ce ai scris, pentru ca a pricepe o stare trebuie intai rumegata, gustatata si traita la propriu.
Chiar comentariul tau este un exemplu complementar pildei de mai sus, pentru ca orice parere pe marginea ei, trebuie simtita individual si experimentata, asijderea.
Gustati inainte de a inghiti si inghiti oricum ati degusta!