Vrăjitorul
-Mama!
-Da, draga?
-Spune-mi o poveste!
-Bine. Pregateste-te de culcare si-ti voi spune o poveste despre un Vrajitor atotputernic, care-ti poate implini orice dorinta; un vrajitor care a crezut in existenta acestei lumi si apoi ne-a dat-o noua.
-Dar de ce?
-Asa, ca noi sa-l cautam si sa-l gasim pe el; asta e unica lui dorinta, si el ne asteapta.
-El inca ne mai asteapta?
-El e mereu in asteptare.
-Intotdeauna- intotdeauna, chiar si atunci cand noi nu il cautam deloc?
-Chiar si atunci.
-Pot sa-l cunosc?
-Sigur ca poti. Dar pentru a face asta ai nevoie de prieteni.
-De ce am nevoie de prieteni? Nu am nevoie de ei sa-mi spuna ce vreau sa-i cer Vrajitorului!
-Exista multe motive pentru care vei avea nevoie de prieteni. Imagineaza-ti ca te afli in aceasta calatorie intr-un desert. Cum vei stii incotro sa mergi? Daca esti singur, te vei rataci probabil, in drumul tau. Sau o furtuna de nisip te va intoarce din calea ta. Cine va fi acolo sa aiba grija de tine? Numai un prieten poate face asta.
Sunt multe lucruri pe care ar trebui sa le iei cu tine in calatoria ta: alimente, apa, haine si un cort, pentru incepatori. Cine te va ajuta sa le cari? Doar prietenii pot face asta.
Sau, daca te apuca tristetea intr-o noapte rece, atunci cand, capatul drumului este inca mult prea departe, sau drumul e prea greu si incepi sa gandesti ca Vrajitorul nu este altceva decat un miraj o minciuna ca el are si-ti va oferi putere? Doar prietenii sunt cei care te vor impiedica sa te intorci din drum.
In calatoria ta vei dori sa impartasesti visele si temerile tale, sa te odihnesti pe un umar prietenos si sa oferi propriul tau umar. Din nou, doar prietenii vor fi acolo, pentru tine. Cu ei totul va fi mai bine și desertul nu ti se va mai parea atat de aspru, gatul tau, atat de uscat sau picioarele tale, asa de obosite. La urma urmei, nici tu, nici prietenii tai nu va veti simti singuri, si va veti sprijini unul pe altul.
Apoi, in final, cand toate obstacolele vor fi depasite si v-ati atins scopul, nu va veti impartasi unii altora bucuria voastra? Cine te va imbratisa pe tine, iar tu, pe cine vei lua de umar, ca sa strigi cu bucurie si incantare: Am reusit sa facem asta! toti la unison? Cine va intelege toate acele sentimente coplesitoare, fara a trebui sa spui macar si un cuvant? Doar un prieten, care a parcurs acest drum impreuna cu tine!
Si atunci, momentul cel mai important, soseste și intalnirea cu Vrajitorul. El are o singura lege: mai mult decat orice altceva, importanta este valoarea prieteniei. Ori de cate ori prietenii adevarati vin la El, El mereu implineste dorintelor lor. La urma urmei, dorintele lor sunt de fapt, dorinte pentru aceleasi lucruri.
-Ce vrei sa spui?
-Gandeste-te la asta. Tu si prietenii tai ati petrecut atat de mult timp impreuna. Tu ai batut aceasta lunga cale, ati facut tabara, in fiecare seara impreuna si v-ati trezit in fiecare dimineata, impreuna, primind mereu aceeasi noua speranta. Ai facut noaptea de cart, pentru a permite celorlalti sa se odihneasca, ati luptat impreuna cu pericolele din jur, animalele de prada, ati mancat si ati baut din acelasi vas. Si acum, stii mai bine decat oricine cine-ti sunt prietenii si care le este dorinta. Si fiecare dintre ei stie ce-ti place tie si care ti-e dorinta. Inainte chiar sa-ti dai seama de asta, toate dorintele voastre s-au unit intr-una singura.
Acum sunteti inseparabili. Daca unul dintre voi ajunge la necaz, ceilalti, degraba sar sa il ajute. Oricare bucurie va fi impartasita celorlalti prieteni. Sunteti o echipa, si nu vei voi sa fii nicaieri altundeva decat alaturi de ei.
Vrajitorul citeste toate acestea in inimile voastre. Imagineaza-ti ca vede in fiecare din inimile voastre, dorinta comuna si o implineste de fiecare data.
Deci, ce crezi ca este mai bine: sa ai o mica dorinta individuala, sau o uriasa dorinta colectiva, pe care o impartasesti cu toti prietenii tai? Poate ca nu vei incepe aceasta calatorie singur, la urma urmei?
-Nu! Eu vreau ca prietenii sa mearga cu minea€¦
-Atunci, hai, incepe sa-i aduni si sa formezi echipa ta
-Dar cum?
-Povesteste-le despre Vrajitor!
Autor: necunoscut
Comentarii (9)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Caz concret. Vrajitorul esti tu Razvan , cel care ne-ai oferit sansa de a fi impreuna, oameni diferiti care sa isi manifeste unicitatea si impreuna sa contam de fapt unii pentru ceilalti. Si parerile cu „imi place” si cele cu „nu-mi place” atesta de fapt ca cineva isi exprima o parere. Mai sunt si cei ce citesc dar inca nu au acest curaj a se manifesta in scris. Vraja consta in faptul ca toti de fapt am devenit dependenti de acest site care ne bucura in fiecare zi si pe care il asteptam fie ca vom avea ceva de comentat sau nu. Venim din medii si din experiente de viata diferite si totusi suntem doar oameni obisnuiti chiar daca consideram unii dintre noi ca suntem mai alesi decat altii. In fond in fiecare eu am gasit ceva deosebit care spune ceva despre acel om. Probabil tu care le aduni pe toate le vezi altfel prin comparatie sau prin propriati experienta. Subiectele sunt oricum incitante si nu ne plictisim – ba chiar suntem provocati sa gandim si altfel decat poate ne-a dus experienta pana in acest moment. Si sunt pareri pe care poate nu le-am fi cunoscut niciodata astfel. Si mai ales este o proba de sinceritate care nu doare – o exersam pana ajungem sa traim de fapt asa cum suntem, constient. Sunt mesaje care au scos din noi tot ceea ce poate nici noi nu stiam ca suntem in stare si mai ales a aratat cati sunt asemeni noua si nu au avut cu cine sa impartasesca acest lucru temandu-se de gura lumii. Asa fiecare poate si-a gasit curajul si intelepciunea de a fi el/ea insasi – acceptandu-se si constientizand asupra propriilor greseli si sau decizii fata de sine si fata de ceilalti. Niciodata nu este tarziu sa reparam ce am gresit fata de oameni cat inca mai sunt in viata si poate si ei fata de noi acolo unde este cazul si vine din propria constiinta – solutiile vin de asemenea de la sine. E si acesta o forma de evolutie nu doar spirituala ci si de sanatate si implinire in realitate. Nu stiu daca am fi fata in fata ne-am vorbi la fel, poate da poate nu influentati de aspectul fizic sau de simpati sau antipati, dar in acest mod cu siguranta comunicam. Deci din punctul meu de vedere continua cu acesta „vraja” numita File de Lumina. Cu respect.
Da ,,,da ,da ,,ai dreptate Luiza, Razvan este vrajitorul ,,,,
Buna ziua.
O pledoarie pentru prietenie si pentru unitate de cooperare sau colaborare.A colabora si coopera este frumos si pare a fi un deziderat al vremurilor actuale,numai ca vremurile actuale par a determina pe multi sa se manifeste egoist.
A-ti cauta prieteni este un tel a multor oameni si in special la tinerete.Mai apoi,cand esti matur,poti cauta prieteni,dar,daca esti destul de realist,vei constata ca prieteniile facute la maturitate sunt mentinute de interese personale.Eu am aceasta experienta,si cu toate acestea nu incetez sa cred ca poate exista posibilitatea sa-ti faci prieteni si la o varsta inaintata.Dar mai intai trebuie sa fim onesti cu noi insine si sa fim constienti de motivele pentru care o prietenie se mentine multi ani sau o viata.Astfel de prietenii sunt rare.Prieteniile sincere.S-ar putea unii sa ma contrazica,dar viata arata tuturor daca si cand greseste.Referitor la prietenii.
O zi buna va doresc.
Buna seara Razvan,
De putin timp am intrat pe acest site .Tin sa -ti marturisesc ca apreciez munca ta si vreau sa-ti multumesc ca mi-ai dat sansa sa ma numar printre cei care te pretuiesc.
Va multumesc si sper sa gasiti cat mai multe articole care sa va placa la noi pe site.
Daca doriti, puteti sa va si abonati la newsletter-ul nostru.
In fiecare zi veti primi direct in casuta dvs. postala articolul zilei.
Sa aveti parte de zile pline de bucurie!
Consider ca cea mai minunata PRIETENIE este cea dintre Sinele nostru Fals (EGO-ul ) si Sinele nostru Adevarat (scanteia Divina din Inima ). Consider ca aceasta , este CREATOAREA tuturor celorlalte prietenii …cu TOT, cu TOTI si cu TOATE din viata noastra , fiind „Distrugatoarea ” Separarii ce ne-a „invaluit ” in „mrejele ” ei ….producand mare Bucurie VRAJITORULUI . Va imbratisez
Cred ca vremurile pe care le-am trait de la 1990 spre prezent ne-au supus multor incercari si provocari. Din unii a scos anumite caracteristici, din altii alte caracteristici, dar ceea ce este acum, in final, este o sorcova. Frumoasa , colorata, din hartie, cu sclipici. Categoric exista o piata europeana de manifestarea sorcovei dar….. nu este de fapt ceea ce ne reprezinta ca esenta. Si totusi asta promovam si asa ne promovam.
Prietenia de-a lungul timpului a capatat diferite forme si manifestari. Arareori mai gasesti doi prieteni de-o viata. Bunicii mei au avut cativa prieteni aproape o viata si majoritatea evenimentelor de familie si a sarbatorilor si a calatoriilor le faceam impreuna cu ei. Erau ca niste adolescenti mai tot timpul chiar daca aveau varste venerabile. Se ajutau si se sustineau reciproc indiferent de vremuri si de necazuri. Au plecat pe rand si „gasca ” lor cu fiecare plecat era mai mica si mai trista, dar cu demnitate au participat la fiecare insotire de drum. Parintii mei nu au avut prieteni si nici nu au stiut sa pastreze prieteni fiind foarte suspiciosi amandoi in a intrepreta orice. Eu am crezut ca am prietene, dar viata mi-a dovedit ca trebuia sa tin cont de proverbul „apara-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma apar singur”. Mi-a trebuit douazeci de ani dar am invatat si asta. Apoi am aflat ce buna prietena sunt cand aveam de dat si dadeam pe incredere – apoi cand eu am avut nevoie, nici un telefon nu mai functiona. M-au ajutat oameni care imi cunosc meritele profesionale si cei pe care i-am ajutat accidental fiind atunci prezenta si de care chiar uitasem. Unii oameni uita dupa un minut, altii te tin minte o viata. Asa este si cu necazurile. Asa am invatat ca daca am o problema sau o durere sa o spun unui copac, unui caine, unei flori dar niciodata unui om. Intre ce spui si ce iese sau interpreteaza… Pana si pe acest site daca scrii o urare sau o incurajare cineva va fi cu parerea „nu imi place” desi nu ii este adresat si nici nu il priveste personal. Dar asta este acum nivelul de educatie si de orizont. A face un rau este mai simplu, mai usor, mai la indemana si pentru unii chiar spiritual – considerandu-se sabia dreptatii. Sa creezi ceva impreuna cu cineva dureaza. Si partener de viata si de drum este din ce in ce o raritate – eu il numesc – eveniment cosmic. Inca exista exemple si speranta ca niciodata nu este prea tarziu. Eu spun ca niciodata nu este prea tarziu sa iti pastrezi sufletul frumos chiar daca trec anii si experientele de viata de indreptatesc poate sa sufli si in iaurt. Cand umanitatea din noi este mai presus de ranile noastre, inseamna ca am castigat batalia cu noi si cu viata. Stramosa mea mi-a spus sa imi pastrez lumina si caldura sufletului meu indiferent de vremuri si gunoiul sa il arunc in fiecare zi o data din casa si odata din suflet. Este o forma de sanatate fizica, mentala si emotionala si de traire in prezent. Privesc pe strada chipul oamenilor si gesturile lor si ma surprind inca de dispozitia mai repede a de fii rautaciosi in manifestari decat de a se respecta. Saracia invocata nu inseamna pierderea respectului de sine si a respectului pentru strada, oras, transport in comun, locuri publice. Poate ca asta ar trebui sa ne faca mai atenti si mai civilizati si atunci si viata tuturor poate ar fi altfel – si este simplu tine doar de atitudine si de constiinta ca apartinem toti unei comunitati, unei tari, unui mare suflet romanesc. Si poate asa intelegand ca impreuna trecem prin aceeasi realitate invatam sa devenim umani, civilizati comportamental si cu adevarat spirituali indiferent de nivelul de trai si sa nu ne mai facem rau unii altora. Putem evolua si depasi diverse greutati si altfel. E doar o parere. Cu respect.
Multumesc Razvan si tuturor celor ce au comentat ,….va doresc din adancul sufletului meu,sanatate la minte,trup si suflet si tot binele din lume !…o zi superba,plina de bucurii,liniste si pace in suflet !…va imbratisez !
Ma mir ca autorul textului e necunoscut, cand este evidenta similitudinea cu povestea Vrajitorului din Oz