Greșeala
E luna mai, când florile se încălzesc la soare și păsările ciripesc vesele prin copacii plini de viață. Zăresc un bătrânel pășind agale prin colbul drumului. Sufletul meu e plin de supărare și necaz. Am fost gonit din casa mea, din rostul meu de soldații inamicului. Mi-au mâncat tot din beci, mi-au furat tot avutul, si pe mine m-au făcut sclav. Am reușit să scap doar cu hainele de pe mine.
Acum, sufletul îmi sângerează la fel ca în prima zi, deși au trecut mai bine de 7 luni de atunci. Sunt la multe zile departare de fostul meu sat. Am fost un suflet nomad. Acum doar sunt cel bun la toate, in acest sat de munte. O zi cosesc, alta sunt ajutor de fierar, alta sacagiu, și tot așa depinde ce are nevoie fiecare. Viața e dificilă, dar cel mai tare mă doare că mi-am pierdut tot avutul, și nu știu ce să fac. M-am rugat la Cel de Sus pentru un semn, pentru o lumina, ceva care să-mi arate ce să fac.
Am venit la această margine de sat, ca sa-mi primesc mesajul. Trebuie sa fie ceva străin de sat, ca să îmi apară clar în ochi că e un mesaj. Așa m-am rugat.
Acum l-am văzut pe acest bătrân. Are o față de sfânt, răspândește bunătate, liniște și pace. L-am lăsat să treacă. Îl urmăresc. Fiecare gest al lui este pentru mine important. Nu vreau să pierd nimic.
Barba sură și figura blândă, se potrivesc cu hainele purtate îndelung. O cămașă largă, albă, i se ivește de sub haina grosă din pânză de Tauris. Da, acea pânză care la început era purtată doar de nobili, dar care se găsește acum în fiecare târg. Nu este la îndemâna oricui, dar nici nu reprezintă o valoare. Haina este neagră și pantalonii sunt din același material. Cizmele însă, mai au un pic și se destramă. Pielea de porc este crăpată în mii de locuri. Se vede că sunt vechi, și îți dai sema că multe ținuturi și-au lăsat amprenta asupra lor.
Este un bătrânel interesant, extrem de vioi pentru vârsta lui. Oare câți ani o avea? La asta nu m-am gândit și totuși am decis că e prea vioi. Oricum, nu are nicio importanță. Bătrânul reprezintă o persoană pe care nu poți să nu o remarci.
„Doamne! Luminează-mă! Prin acest mesager al tău, arată-mi drumul! Arată-mi ce trebuie să fac, ca toate problemele mele să se rezolve!” Așa mi-am spus, pentru asta mă rog de atâta amar de vreme.
Bătrânelul s-a oprit de câteva ori. A schimbat vorbe cu oamenii de la porți, și acum se îndreaptă spre centrul satului.
Eu am fost la distanță prea mare, n-am auzit ce a vorbit cu oamenii, nu vreau să-și dea seama că îl urmăresc. Îl zăresc acum pe nea Ilie, cerșetorul orb, care-și face veacul în fața bisericii. E în curtea bisericii și îl văd cum se roagă. Bătrânul pelerin se oprește în fața lui și îi dă toate merindele pe care le poartă cu el. Bagă mâna în buzunar și îi mai dă și un galben. Apoi, face câțiva pași și intră în micuța biserică a satului.
Nu am de ales, trebuie să văd ce face înăuntru, așa că alerg până la poartă, intru în curte, sar peste câteva lucruri risipite de nea Ilie și intru în biserică. Durează câteva minute ca ochii să mi se obișnuiască cu puțina lumină din interior. Îl caut pe bătrân cu privirea. Nu-l găsesc. Îl caut peste tot. Biserica e mică, n-are unde să se ascundă. Intrarea este una singură. E de necrezut. Cum să se topească asemenea zăpezii un om ca el. Parcă a intrat în pământ. de 4 ori am verificat fiecare colț, fiecare ungher și tot nimic. Nu este aici. E clar, a fost semnul pe care-l aștept.
În mintea mea am revăzut tot drumul bătrânului prin satul nostru. Singurul lucru notabil a fost atunci când s-a întâlnit cu nea Ilie.
Acesta este semnul, parcă îl și văd pe Ilie plin de fervoare cum se roagă.
Asta voi face! Dacă Dumnezeu mi-o cere eu îi voi urma dorința.
Și timpul a trecut, iar eu sunt nelipsit din fața bisericii. Mă rog, atât cât pot, atât cât mă pricep, dar din toată inima. De o lună nu m-am mișcat de aici, stau și mă rog. Din când în când mai vine cineva cu o bucată de pâine sau o sticlă cu apă. E din ce în ce mai cumplit.
Căldura a început să devină insuportabila și eu sunt din ce în ce mai slab, cu mâncarea rară și insuficientă.
Am ajuns într-o stare jalnică. Mă rog la Dumnezeu de multe zile, ca să mă lumineze. Nu înțeleg, i-am urmat toate indicațiile, și totuși e mult mai greu și mai rău ca înainte. Luminează-mă Doamne!
In această clipă un miracol se întâmplă. Bătrânul iese din biserică, de parcă ar fi trecut doar câteva minute de când a intrat.
Vine spre mine și mă privește cu reproș. Are cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată.
Mă înclin în fața lui.
– Tu ești mesagerul divin?
– Da, am venit să-ți dau un mesaj, unul pe care-l ceri de mult în rugăciunile tale.
– Da, am văzut. Am facut totul cum trebuie și mă rog multe ore pe zi, dar, iată, că e și mai rău ca înainte.
– Ai înțeles greșit! Este un semn. Trebuia să faci ce am făcut eu, nu ce făcea nea Ilie! spune el îndepărtându-se.
Acum am realizat și eu.
Multumim.!!! Minunata pilda de viata.!!!
Buna dimineata, povestea pare interesanta , dar eu nu am inteles mesajul divin..Totusi ,citind mi-am amintit o alta poveste de demult , uitata de multi..Era tot asa Primavara …Razboiul se terminase si acum avea loc retragerea armatei Rosii ,,victorioase si eliberatoare’’…In satul in care traiau bunicii mei si-au facut aparitia , cu arme si fara bagaje…o grupa de sapte Rusii.Satenii erau deja invatati cu ,,nemerniciile ‘’ soldatilor Rusi si nu se asteptau la nimic bun din asta…Dupa un ,,chiolhan’’ de o zi si o noapte in care au devastat carciuma au decis sa plece , rechizitionand doua carute si colectand de prin casele oamenilor cam tot ce li-sa parut lor mai de valoare…Inclusiv biserica fiind pradata.Una din carute si caii din dotare erau ai bunicului meu – caii – mandria lui de om gospodar.El si fiul sau , Manole au sarit sa apere putinul ,,avut’’ furat de Rusii ,,eliberatori’’…Au fost culcati in colbul bataturii si cu armele la cap, au fost batuti crunt…
Rusii au plecat , precauti la inceput dar dupa ce au iesit din sat la vederea campiilor inverzite sau relaxat…Manole care cunostea locurile si cararile tainice, calare pe un cal a ajuns inaintea lor la o mica liziera de padure unde ia asteptat cu un…,,Kalasnicov’’…Pe seara sa intors in sat cu cele doua carute , inapoind tuturor bunurile furate…Nimeni nu la intrebat nimic , doar preotul la tot ,,descusut’’… caruia Manole i-a spus ca sa ,,inteles’’ cu Rusii si ..aia a fost.
Dupa un timp, tot Manole a depus o cruce mare de piatra acolo undeva pe liziera de padure si a sfintit-o preotul satului…Timpul a trecut si vremurile se schimbau , cand prin anii 55’ a aparut in sat Securitatea care pe baza unui zvon cauta sa afle cum a fost …Nimeni nu a spus nimic , numai preotul sa ,,inviorat’’la minte si a povestit tot ce credea el ca stie…Militienii au sapat si cautat la baza crucii de piatra unde au gasit ramasite umane , dar fara a putea stabilii cu adevarat daca era vorba de soldatii Rusii sau alcineva…Urmarea , l-au facut pe preot martor si l-au condamnat pe Manole la douazeci de ani de puscarie…Manole era erou , venise de pe front decorat de insa-si Regele , luptase pentru tara lui , chiar si pentru ,,tarcovnicul cu fusta neagra’’- tradator care se pupase si cu Nemtii si cu Rusii iar acum cu Comunistii…
Pe Manole – unchiul meu – l-am cunoscut prin 75’…il eliberasera si venise acasa.Locuia singur intr-o casa, fosta boiereasca ,in mijlocul unei livezi de ciresi.Era paznic de vanatoare si culmea… avea o pusca…Apriga fire ,taran patriot ,cunostea istoria altfel…Inca mandru la anii lui si dupa tot ce patimise…
Revenind la personajul povestirii de fata care dupa ce a fost cotropit , injosit deposedat de bunurile si viata lui normala….A ales calea nomadului si a saraciei…Unde sa ascuns ,,barbatia’’ si taria lui…? De ce nu a pus mana pe arma alaturi de armata tarii sale , sau sa se faca util altfel daca cu arma nu putea…Care e ,,pilda’’…Priveste in sus si roaga-te sa vina armata de Arhangheli..sa se lupte pentru viata ta sau a familiei tale…?
In poveste , mesagerul e un batran cu barba alba care il sfatuieste sa faca ce face el…Da el ce facea..? Fiind un nomad –trecator , se saluta cu taranii de pe la porti , ii dadea tot ce avea lu’ nea Ilie – orbul si se ,,volatiza’’ in biserica satului…Am inteles eu gresit …? Posibil sau nu…
Acesta e un punct de vedere personal fara pretentii de ,,sfat de viata’’dar de multe ori imi suna in minte cateva vorbe ,,poetice’’…
,, ..Cu o viata toi suntem datori
Da nu-I tot una ,Leu sa mori,
Ori caine in-lantuit…’’
O zi buna .
Ideea povestii este sa nu stea si sa cerseasca, sa nu faca nimic pe lumea asta ci sa devina un om bun, unul generos care da si altuia.
Acum revenind la partea anterioara, pot spune ca nu toti oamenii pot face ce a facut unchiul dvs. Poate nu sunt destul de puternici, poate nu au arme, poate dupa ce au fost jefuiti nu au mai avut ce sa faca. Cand nu esti priceput in lupta nu te poti pune cu soldatii antrenati sa ucida.
Deci, asta este situatia, trebuie sa acceptam ideea ca nu oricine poate fi erou.
O zi minunata sa aveti!
Corect, unui razboi nu-i supravietuiesc doar eroii…Bunicul sotiei se lauda ca e veteran de razboi , cu toate ca era luat in ras de ,,leatul ‘’ lui deoarece el fusese in serviciu la bucataria de campanie , toata armata lui…Ma rog , fiecare a facut ce a putut , nu neaparat sa traga cu arma…dar a participat .
Eroul povestirii tale , nu a stat degaba…In pribegia lui chiar acolo in satul ala de munte muncea , se facea util , dar durerea lui era acolo….acasa la toate cele ale lui.Nu era un om rau , dar cu putinul pe care il castiga de abia isi ducea zilele…
Gandul lui era tot timpul acasa …Rugaciunile lui erau directionate spre acest vis , al reintoarcerii acasa .A inteles gresit mesajul si a inceput sa se roage in fata biserici…Acum nu mai era util nimanui , ba din contra primea de pomana , ce se putea…
,,Sa nu stea sa cerseasca….sa faca ceva , sa devina un om bun si generos sa dea si la altii din ce are’’ …asta ar fi mesajul divin.Pai el nu statea inainte de al vedea pe ,,mesager’’… muncea , se framanta cauta o cale un semn pentru el…
Ca mai totdeauna eu vorbesc prin prisma exemplului personal.Cand am ceva de adaugat sau de spus la povestirile cu talc postate de dumneata…Personal am trecut printr-o stare asemanatoare ,… necotropit de inamici…Inselat de amici si de cei pe care i-am girat cu increderea .Ca si personajul tau am ramas doar cu hainele dupa mine…Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva, dar eu am avut puterea sa-mi revin , am luat-o de la capat am luptat cu toate fortele mele si cu ajutorul lui Dumnezeu ( nu cel din curtea biserici ) cel din sufletul meu..astazi am de zece ori mai mult decat am pierdut acum zece ani…
Nu ma mai lungesc la vorba , imi place cum scrii si imi place site-ul tau . Nu visez cai verzi , si pun faptele inaintea vorbelor…Sper sa nu te superi , dar povestirea de azi e …cam ,,slabuta in pilde’’.
O zi buna .
…… Salut voios si luminos dragii mei luminosi ! … Ce este de fapt Bogatia ? … Oare
Bogatie inseamna doar bani ? …. Eu cred ca poti fi extrem de bogat atunci cand esti sanatos …
…. Esti bogat pentru ca poti vedea un nou rasarit de Soare … Esti bogat pentru ca poti simti in
nari aerul proaspat de dimineata … Esti bogat , cu siguranta , atunci cand esti intreg si nu ai vreo
infirmitate …. Esti bogat atunci cand stii sa cladesti relatii frumoase cu cei din jurul tau … Esti bogat
atunci cand poti vedea Bucuria , Iubirea , Lumina in oameni … Esti bogat atunci cand ii ai pe cei dragi
langa tine … dar … esti bogat si atunci cand esti singur pentru ca … traiesti …. Si esti desigur bogat
atunci cand stii sa daruiesti din ceea ce ai … dar … mai ales din ceea ce esti … Nu te vei putea
considera niciodata sarac … Numara ti binecuvantarile pe care Dumnezeu ti le a dat ! …. Caci ceea ce
nu ai va fi cu singuranta , intotdeauna , mult mai putin decat … Tot ceea ce Ai …..
…… Uita te in inima ta ! …. Atunci vei sti ca esti bogat …. Chiar esti ! …
……………….. Va salut dragii mei luminosi … Si … Va doresc numai Bine ! …
Draga domnule Vali asteptam de mult sa mai scrii ceva, asa de bun simt sa inteleaga tot narodul, ca fiecare sa isi traga propriile concluzii dupa cum il duce mintea si pozitivismul. Recunosc ca esti ca o gura de aer proaspat dupa ce am stat intr-o camera inchisa ca sa pregatesc vata de zahar gandind roz. Unele exemple si concluzii se potrivesc ca nuca in perete si greu le inteleg daca au sau nu sens, dar pozitivism cu siguranta. Cand e prea mult din ceva si dulce si doar dulce, nici o fiinta vie nu rezista. In bucataria orientala in care se pregatesc multe preparate cu miere acesta este insotita obligatoriu de un dresing cu lamaie – chiar multa lamaie pentru a echilibra si pentru a pune in valoare exact calitatea fiecaruia, fara a face vreun rau celui ce le consuma. In final iese un gust echilibrat si o amintire placuta.
Tu scrii clar, exemplificand realist, cu simtul umorului si cu un usor perdaf ca sa nu plictisesti – pui mintea cititorului comentariilor tale la treaba si la autoanaliza. Daca cineva are ceva de invatat sau il ajuta cu ceva bine, nu, este o lectura placuta care este si un comentariu corect din punctul tau de vedere. Sincer … ma bucur ca existi ….si fericita familia ta ca te are. Iti doresc sanatate, succes, prosperitate, realizari si bucurii in fiecare zi impreuna cu cei dragi. Si lui Razvan ii multumesc pentru ca datorita lui acest site exista si ne mai aduna si pe noi niste rebeli. Cu respect
Domnul Vali (după închinare adusă de doamna Luiza),mai rămâne doar să fie apoteozat.
Oare nu cumva majoritatea dintre noi. oamenii suntem precum Ilie – „orbi ” si „cersetori ” stand cu „mana intinsa ” sa ne dea cineva sau Societatea ,ceva ca sa supravietuim ….nu sa TRAIM , sau precum personajul din povestire care sufera in continuare ca a pierdut bunurile materiale (ce oricum sunt efemere) asteaptand sa fie LUMINAT in schimbul rugaciunilor in loc sa aiba CURAjUL IN el isusi si IN DIVINITATE sa o ia de la capat , favandu-si timp SA SE CUNOASCA pe EL INSUSI , SA SE ACCEPTE,n SA SE IUBEASCA , SA APRECIEZ ce ARE DEJA , sa TRAIASCA IN PREZENT si sa CONSTIENTIZEZE ca INTAMPLAREA DIN TRECUT L-A INTARIT si I-A MARIT CREDINTA CA VA REUSI SA MEARGA MAI DEPARTE IN VIATA …….DARUIND……..DARUINDU-SI. Multumesc draga Razvan .
E foarte sugestiv faptul ca in cele din urma batranul a iesit din biserica…….si asa se termina povestea…..
mda… sa-ti dai seama ca ai vazut un semn e bine, dar sa-i intelegi sensul si mesajul e alta gasca.
asa am prins eu sensul mesajului parabolei. scuze de tautologie
multumesc.