Paco
Se povestește că în Spania, acolo unde soarele cântă ode de iubire, și unde oamenii sunt primitori, exista o mică familie de oameni simpli. Doar tatăl și fiul mai rămăseseră să facă treburile gospodăriei și precum și să meargă la munca câmpului. Femeia plecase de câțiva ani într-o lume mai bună. O doborâse o boală necruțătoare, o epidemie care îndoliase întregul sat.
Băiatul devenise un tânăr plin de putere ce-și ajuta mereu tatăl, dar avea alte idei, alte gânduri ce îl făceau să stea mereu ca pe ghimpi. Nu accepta ca viața să-i ofere atât de puțin precum vedea în jur. Se gândea mereu să-și încerce norocul în marele oraș. Oricum, tatăl lui îl scotea mereu din minți cu cererile și cu bombănelile sale. Tânărului i se părea că bătrânul îi caută mereu nod în papură și oricât de mult se străduia nu-l mulțumea niciodată. Pe de altă parte, bătrânul său tată dorea să scoată om de ispravă din el, așa că mereu îi dădea să facă câte ceva și mereu îi atrăgea atenția. atunci când greșea.
Din păcate, lipsa cuvintelor calde și bune dintre cei doi nu a făcut decât să adune supărarea în inima tânărului Paco. Zi de zi, cupa amărăciunii se umplea. Credea că tatăl său îl pedepsește, în loc să-i vadă iubirea din privire. Inevitabil a sosit și momentul în care o simplă vobă de dojană a fost cea care a umplut paharul. Atunci copilul a izbucnit și mute vorbe grele i-a aruncat în față bătrânului, vorbe de ocară, spuse la supărare, cuvinte care rănesc și care dor.
Apoi, tânărul Paco și-a luat câteva merinde și a plecat de acasă către marele oraș.
Zilele au trecut, soarele a încălzit multă vreme pământul. Încet, încet au trecut săptămânile care s-au transformat luni, apoi în ani. Un timp lung, în care suferința tatălui nu putea fi stinsă de nimic. Și-a dat seama că greșise, că nu și-a încurajat niciodată fiul, și că acesta a plecat având dreptate. Paco, în schimb, ducea cu el cupa amărăciunii în sufletul lui. Știa că timpul trece, și tatăl său devine din ce în ce mai bătrân și mai neputincios. Dar, nu se mai putea întoarce. Vorbele grele ridicaseră între ei un zid mult prea gros. Acum devenise ajutor de fierar și era mândru de dibăcia lui. Cunoscuse o fată minunată, Maria, un înger cu chip de om, care îl făcea extrem de fericit.
Bătrânul tată aflase de la un vecin că băiatul său trăia în marele oraș, așa că a pregătit 100 de tăblițe pe care a scris:
„Dragă Paco,
Sunt convins că ești supărat pentru cearta noastră. Doresc să știi că eu te-am iubit mereu, tu ești toată averea mea, ești inima mea, ești partea mea mai bună. Nu ai nevoie de iertarea mea, pentru că nu am fost niciodată supărat pe tine. În schimb, eu îmi cer iertare pentru că am fost atât de neîndemânatic în a-ți arăta cât de mult te iubesc. Paco, dragul meu fiu, eu voi fi duminică la prânz în piața din centrul orașului. Te voi aștepta în speranța că vei dori să mă vezi.
Cel pentru care tu ești lumina și bucuria,
Tatăl tău”
Bătrânul tată își puse tăblițele pretutindeni prin oraș, în locurile publice, legate de pomi, de garduri, în special acolo pe unde treceau cei mai mulți oameni, prin târguri și chiar lângă biserici.
Apoi, bătrânul așteptă. Câteva zile lungi chinuitoare s-au scurs cu greu pentru nerăbdarea ce-i prinsese sufletul într-o menghină de fier.
Oare va veni? Oare a gasit mesajul? Oare este Paco în oraș? Oare mai este supărat? Mii de întrebări îl măcinau pe bătrân clipă de clipă.
Dar, ziua de duminică a sosit în sfârșit. Bătrânul și-a pus cele mai bune haine și a plecat către oraș. La ora prânzului a mers direct în piața din centru.
…800 de Paco îl așteptau acolo… printre ei, și-a descoperit fiul.
Dar, și mai uimitor era că sute de bărbați soseau din toate părțile pentru a-și întâlni și strânge în brațe copiii.
Mulți dintre cei 800 de Paco au fost fericiți în acea zi de dumnică. Atunci și-au uitat dușmăniile, supările, necazurile. Întregul oraș a fost cuprins de un val de iubire.
În acele momente Dumnezeu era în piața din centrul orașului.
poveste din cartea File de Lumină de Răzvan Serbu
De acelasi autor: Trepte spre Cer, File de Lumina, Vise de Înger
Comentarii (16)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
….. Salut voios si luminos dragii mei luminosi ! …. Sa poti ierta , sa stii ierti … este…. una dintre cele
mai mari provocari ale Vietii …. Cati dintre noi stim sa o facem ? … Cati dintre noi avem nevoie ca sa fim
iertati ? … Cat de greu este sa poti sa spui ” …Te-am iertat …. ” …. Cat de greu este sa poti sa spui …simplu…
…. ” … Iarta – ma… ” ? …. Atata povara in aceste cuvinte simple … Cantaresc parca tone … Familii care se
destrama , parinti si copii sau frati intre ei care nu si mai vorbesc cu anii … Fiecare asteapta ca celalalt sa
faca primul pas …. Fiecare astapta …. Si asteptarea e grea si … macina sufletul … si … deterioreaza sanatatea …
….. De ce toate astea ? … De ce ? …. Viata e atat de scurta …. Viata e atat de frumoasa … E atat de frumoasa
pe cat vrei tu sa o vezi … Ne putem permite oare luxul de a o irosi asa usor ? … Ne putem permite oare luxul de
a sta suparati , de a nu ne vorbi cu anii ? …. Ne putem permite acest lux ? …. Nu cred … Dumnezeu are atata
rabdare cu noi , Dumnezeu ne iarta de atatea ori …. Doar noi intre noi nu ne putem ierta ….
…. Dumnezeu este Iertare … asa cum … Dumnezeu este Iubire … Cand alegi sa ierti iti vindeci sufletul …. Cand
spui ” … Iarta – ma … ” ….te vindeci pe tine …. Alege sa ierti ! …. Alege sa traiesti frumos ! … Alege sa te bucuri de
tot ceea ce Dumnezeu ti a daruit ! …. Fii cel care are puterea de a spune ” …. Iarta – ma … ” …. Fii cel care are
puterea de a spune ” … Te am iertat …. ” …. Iarta …. si … vei fi iertat …
….. Va iubesc dragii mei luminosi …. Si … Va doresc numai Bine ! ….
Trebuie sa-i accepti pe ceilalti cu bune si cu rele, trebuie sa accepti bucuria dar si necazul trebuie sa accepti ca ai gresit, trebuie sa accepti ca si ceilalti gresesc. Atunci vei fi impacat cu tine insuti.
Absolut superb. Aproape mi-au dat lacrimile, mai ales ca si eu trec printr-o drama asemenatoare: am plecat de acasa acum multi ani si relatiile cu parintii mei au ramas reci si aproape inexistente, motiv pentru care ne evitam reciproc. Atunci cand ne vedem (si atunci pentru scurt timp) ma critica continu si in general pluteste o stare de tensiune si energie negativa, de poti sa o tai cu cutitul.
Eu mi-am facut viata mea in alta parte si, zic eu, mi-am gasit fericirea. Dar nu e zi de la bunul Dumnezeu sa nu ma gandesc la ei cu dragoste.
Asa ca povestea de azi este ca un balsam pentru ranile mele si da, imi permit sa scap o lacrima. Pentru parintii mei.
Multumesc Clement pentru ca ti-ai deschis sufletul si ne-ai facut partasi la o farama din viata si din trairile tale. Ma bucur ca ti-a placut aceasta scurta poveste.
O zi minunata!
Buna ,dragilor !
E o poveste impresionanta ,care iti aduce lacrimi in ochi intradevar, si in care ne regasim cu siguranta fiecare.
Eu una imi aduc aminte ca inca din copilarie ,cand faceam cate o boacana, oricat insistau ai mei sa imi cer iertare pentru greseala ,nu o faceam.Puteam accepta pe urma pedepsele(bataie,cearta etc.) dar din gura mea nu iesea,,te rog iarta-ma”.M-am intrebat de multe ori ,,de ce” si cred ca am gasit raspunsul: un copil,orice ar face,bun sau rau ,in inima si sufletul lui nu stie ce e raul si il face inconstient,fara voie si atunci se vede nevinovat cand cei mari ii reproseaza ceva.
Dar anii au trecut si am dat de adevarata viata .Am constientizat ce e bine ,ce e rau si chiar daca altii au gresit fata de mine nu am asteptat sa isi ceara iertare.Era de ajuns un gest sau o privire pentru a-mi da seama ca le pare rau si uitam totul.Mai rau era cand altii imi reprosau ca le-am gresit…………………din gura mea nu iesea ,,te rog iarta-ma”oricat incercam.Nu puteam spune …………In gandul meu ma certam ,imi dadeam palme ,dar nu puteam …..Ceva nu ma lasa si nu stiam ce.Acum sunt mai matura,zic eu si pot face lucrul asta usor.Cum pot si de ce? Nu-mi explic nici eu .S-a intamplat pur si simplu.Dar ma gandesc ca ceva s-a intamplat in interiorul meu,inconstient si ma simt mult mai bine acum. E placuta iertarea si iti da o stare de bine.Momentul acela are ceva divin .Te invaluie dragostea si bucuria de a stii ca totul e bine, ca nu se ridica nici un perete intre tine si ceilalti.
Nu mai pot spune decat ca acolo unde e iertare e si dragoste, si invers.
Sa aveti parte numai de bine.
Va imbratisez cu drag.
A cere iertare reprezinta un gest social, un gest care ne ajuta sa ne integram in societate. Iertarea reprezinta de fapt un lucru fals. Cum poti sa ierti pe cineva care te-a ranit? O spui din varful buzelor dar in inima ta nu o poti face. Da, el se va simti mai bine, dar asta nu schimba cu nimic situatia. Atunci cand accepti totul, iertarea devine inutila deoarece nu mai ai ce ierta. Odata acceptat si inteles, orice eveniment, intamplare, rana, devine parte din tine, din experienta ta. Nu poti ierta o experienta pe care o detii si care ai imbratisat-o deja.
O zi minunata!
Da ,d-le Razvan,o fii un fapt social iertarea dar eu ma refeream la mine ,la cea care trebuia sa ceara iertare pentru ca asa voiau altii de la mine ,pentru a se simti ei bine.Dar eu sunt fericita ca am putut spune pana la urma aceste vorbe, ca si ,,te iubesc ” care era egal cu ,,iarta-ma”, odata , de mult.Insa eu ma bucur si ma simt bine ,chiar fericita pentru ca nu ma costa nimic in ai face fericiti pe cei de langa mine daca ei considera ca le-am gresit, desi ,uneori nu ma simt vinovata.Poate in felul asta renunt la ceva din mine dar o fac cu placere.
Si aveti dreptate cu ceea cei spuneti Olgai referitor la copiii orfani ,parasiti.
Ceea ce am primit am dat si eu parintilor mei pana la un moment dat: Am fost abandonati bunicilor inca de la cateva luni (suntem 4 frati)asa ca incrancenarea mea poate de la asta a pornit.(Eu nu am avut un Paco al meu.)
Dar i-am iertat cu adevarat.Nu-i condamn,nu-i judec ci ma judec pe mine si incerc sa fiu ce nu au fost ei.Nu stiu sa fac o filozofie a vietii, a dragostei sau a iertarii dar ceea ce am scris a fost cu sinceritate si contine doar ceea ce eu simt si fac.In rest,fiecare are personalitatea,experienta lui de viata,trairile sau valorile dupa care se ghideaza.Depinde de fiecare ce face cu ele,incotro se indreapta si la ce le foloseste.
In rest,sa auzim numai de bine.
A-ti cere iertare a fost pt. dvs. echivalent cu a recunoaste ca ati gresit. E greu cateodata sa facem acest pas. Totusi, asa cum ati constatat si dvs. primii pasi sunt cei mai grei. Apoi, totul este mai simplu. Exista cuvinte care dor, exista cuvinte care ranesc, dar exista si cuvinte care aduc mangaierea si care te inalta. Daca le folosim pe acestea din urma constatam ca viata noastra s-a imbunatatit considerabil. Multi ne vor raspunde in acelasi mod.
Nu neg ca exista persoane care se straduiesc sa-i faca pe ceilalti sa sufere, sunt oameni mici, sunt oameni rai. Odata ajunsi in posturi de conducere fac din puterea lor o arma cu care-i lovesc pe ceilalti. Vor sa umileasca, crezand ca in felul acesta se vor bucura mai tare.
Ar trebui sa ne rugam pentru ei si pentru sufletele lor, sa ne fie mila de ei. Acesti oameni care cultiva raul si uratul au parte in viata lor doar de rau si de urat indiferent cat de bogati sau de puternici ar fi. Au o viata searbada plina de ura, ei cauta in locul gresit bucuria si fericirea.
O zi minunata sa aveti!
Emotionanta poveste..! multumesc Razvan si tuturor ptr.comentariile de exceptie ! Poate sunt o exceptie,dar cuvintele IERTARE,DRAGOSTE,DOR,urari de BINE, au fost si sunt mereu prezente ptr. Paco al meu-lumina si sufletul vietii mele-…consider ca nu numai prin rostire,scriere , ci prin faptele si sacrificiile noastre de parinti,de lacrimile ce nu mai contenesc,lacrimi de drag, de dor,ce-mi brazdeaza fata,chiar si-n prezenta lui cand venea acasa,rugandu-l sa ne scrie doua randuri,ca toata familia-i este bine-sanatoasa,n-au fost suficiente motive de a tine o relatie normala de fiu-parinti….odata demult, acum vreo zece ani, mi-a spus ceva ce-mi rasuna si acum in minte si-n suflet: „eu nu vreau sa traiesc ca voi…eu vreau sa ma ridic s-ajung cineva ,acolo unde-mi este apreciata munca la adevarata ei valoare,unde sunt respectat ptr. ceea ce sunt si ptr ceea ce fac”…si intr-adevar absolvind aici facultatea ,a ajuns sa lucreze in calc.sacastige bine,sa fie f.respectat,apreciat,are o familie splendida…doar ca „a uitat” complet de mama,mama ce inca-l mai asteapta pe Paco sa-l stranga ln brate cu tare mult DRAG, cu tare multa IUBIRE….lacrimile -mi curg pe obraz si ma intreb, ..oare unde am gresit ?…cu respect va imbratisez .
Nu ati gresit cu nimic. Dar omul este facut in asa fel incat sa primeasca de la parinti tot timpul, ingrijire, indrumare, dragoste, atentie, invataminte pentru a-l ajuta in viata. In acest fel el cand ajunge matur are o datorie sfanta catre ei. Totusi, el nu-si va plati aceasta datorie catre ei ci către proprii lui copii. Asa este legea firii. Tot ce ai primit de la parintii tai vei darui mai departe copiilor tai. Bineinteles ca exista si exceptii, copii orfani etc.
O zi minunata sa aveti si sa aveti parte de cat mai multe clipe frumoase langa Paco, al dumneavoastra.
Minunat Razvan,
esti un foarte bun scriitor, minunate sunt povestirile tale ce conduc cititorul catre spiritualitate, catre CASA, catre CREATOR…
Daca un singur Om a reusit sa faca fericite 800 de persoane cu 100 de tablite pe care a scris :
,,
……… eu te-am iubit mereu, tu ești toată averea mea, ești inima mea, ești partea mea mai bună. …………
………………….
…………..tu ești lumina și bucuria,
Tatăl tău”
Intrebarile pe care mi le pun :
Daca , fiecare
… parinte , ar arata copiilor , cat de mult sunt iubiti ………
…. copil si-ar respecta parintii
…baiat ,fata .frate , sora …… sot , sotie ..si-.ar arata prin fapte, vorbe , gesturi tandre ….cat de mult iubesc persoanele de langa ele …
… Dumnezeu ar cobori pe Pamant ..
Si..s-ar instala Raiul….
Veselia , Fericirea , Bucuria , iubirea ….s-ar simti la ele Acasa ..
Minunat ! …
..Frumoasa poveste ..
Multumesc , Razvan
Cat despre mine …Sunt ca o carte deschisa ..Niciodata nu am ascuns vr-un sentiment , emotie ..stare …
Cred ca as exploda !
… Daca e bine ..daca e rau ..Nu mi-am pus niciodata aceasta intrebare …Dar … am incercat uneori ,, sa ascund ,, anumite stari..si ..Am dat gres !
Asa ca ..Am lasat-o ,,balta ,,…
…. Am fost si eu acolo in ,, piata din centru ,,…
Am vazut atati de multi oameni fericiti incat mi-au dat lacrimile …
… Am trait si eu la randul meu o bucurie imensa …
…. Un singur regret am avut … Nu eram suparata pe nimeni !
O noapte linistita !
Read more: http://filedelumina.ro/2014/07/15/paco/#ixzz37YytBQCU
Razvan felicitari si multumiri :ceea ce ai scris merita toate aprecierile noastre!! Esti un scriitor din Lumina si pentru Lumina!!!,ai demonstrat iarasi ,fara sa ai intentia aceasta sunt sigura !!
Clement,scuze pt.ca imi permit sa iti scriu doua,, trei, vorbe:poate stii principiul de a te gandi la cei pe care poate i-ai suparat cu ceva, incearca sa vorbesti cu ei in gand, sa iti ceri iertare tot in gand cu sinceritate, de cat de multe ori poti si vrei..sa le explici de ce te-ai suparat,sau i-ai supparat si la un moment dat toate se vor aranja(dar ideea este sa iti ceri TU iertare,ca si cum ati fi impreuna si vorbiti )…eu stiu ca functioneaza,am probat!! Vei reusi cu siguranta si tu!! SUCCES
Cu drag, Carmen-Gabriela
Este miezul noptii si suntem la granita dintre 15 si 16 Iulie, iar pe data de 16 Iulie, un Inger a ales sa coboare pe Pamant! La Multi Ani, Razvan! Si sa ne incanti tot timpul sufletul cu povestioarele tale minunate!
” Sa incercam sa emitem mai multa energie prin intermediul inimii, decat prin intermediul mintii!”
Este minunat cand un parinte Constientizeaza ca propriul copil trebuie considerat un Suflet Liber care trebuie lasat sa-si aleaga singur Calea. Multumesc Divinitatii ca am avut un asemenea tata. Este Minunat cand un tanar are curajul sa porneasca pe propriul Drum . Este minunat cand ranchiuna ,judecata si neiertarea sunt inlocuite cu Iubire .