Adevarata frică
Un sultan se hotarase sa porneasca intr-o calatorie pe mare impreuna cu cativa dintre curtenii sau favoriti. S-a imbarcat cu slugi, bagaje si bucate alese in Dubai , iar corabia a inceput sa navigheze spre largul marii.
Imediat ce uscatul nu s-a mai putut zari , unul dintre curteni – care traise de mic in munti si nu vazuse marea niciodata – a inceput sa fie coplesit de panica. Inchis in cabina lui stramta , omul striga din rasputeri , urla ca un nebun si refuza sa bea si sa manance. Toata lumea de pe vas a incercat sa il linisteasca , spunandu-i ca acea calatorie nu este deloc primejdioasa si nu are nici un motiv sa se teama , dar , desi auzea cuvintele de mangaiere , acestea nu ajungea pana la inima sa infricosata. Sultanul nu stia ce sa mai faca , iar voiajul intre apele linistite ale marii si cerurile albastre netulburate de vreun nor a devenit un groaznic chin atat pentru pasageri cat si pentru marinari.
Au trecut in acest fel doua zile , nimeni de pe corabie neputand sa inchida vreun ochi din cauza vaietelor si urletelor. Sultanul era cat pe aci sa porunceasca reintoarcerea vasului in port , cand unul dintre consilierii sai , cunoascut pentru marea-i intelepciune , a cerut permisiunea sa ii vorbeasca :
” Inaltimea ta , cu permisiunea ta , voi reusi sa il linistesc pe acest om.”
Fara nici o ezitare , sultanul i-a raspuns nu doar ca ii permitea sa faca asta , ci ca ii va darui si o mare rasplata daca reusea sa rezolve aceasta problema.
Inteleptul le-a poruncit insotitorilor sai sa il arunce pe omul panicat in mare. Fara a sta mult pe ganduri , multumiti ca scapa in sfarsit de un cosmar de neindurat , cativa membrii ai echipajului l-au insfacat pe barbatul care se agatase febril de patul sau din cabina si l-au azvarlit in mare.
Omul s-a prabusit cu urlet de deznadejde in valurile cristaline , s-a dus la fund , inghitand o gramada de apa sarata si a revenit la suprafata strigand ca din gaura de sarpe , mai rasunator ca niciodata , s-a scufundat inca o data si a iesit iarasi deasupra apelor. In acea clipa, curteanul cel intelept a poruncit sa fie adus inapoi pe punte.
Din acea zi nimeni nu l-a mai auzit pe acel barbat sa se mai planga catusi de putin , el petrecandu-si restul calatoriei in liniste si chiar martusindu-i la un moment dat unui amic ca nu vazuse niciodata nimic atat de frumos precum privelistea marii unindu-se cu cerul la orizont. Voiajul , care fusese pana atunci un chin pentru toti , a devenit placut si relaxant.
La scurt timp dupa ce nava a revenit in port , sultanul l-a chemat la el pe curteanul cel intelept si l-a intrebat :
” Cum ai stiut ca daca il vei arunca peste bord pe acel om nefericit , el va reusi sa se linisteasca ?”
„Din cauza casatoriei mele ” , a raspuns curteanul.”Am fost mereu obsedat ca imi pot pierde nevasta ; eram atat de gelos incat nu ma mai opream tipand si urland la fel ca acel om .Intr-o zi , ea nu a mai suportat si m-a parasit , lasandu-ma sa simt groaznica experienta de a trai fara ea. In cele din urma , s-a intors la mine numai dupa ce i-am jurat ca nu o voi mai chinui niciodata cu temerile mele.
In acelasi fel , omul acela nu daduse niciodata de gustul apei sarate si nu cunoscuse nicicand ce inseamna agonia inecului. Cand a simtit toate acestea , a inteles cu adevarat cat de minunat este sa ai podeaua unei corabii sub picioarele tale”.
Autor: necunoscut
Comentarii (10)
Dă-i un răspuns lui dan Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Minunata pilda de viata.! Multumim.!!!
…… Salut voios si luminos dragii mei luminosi ! …. Afara e o vreme superba ! …. Un cer albastru
,minunat … Pasarelele canta … Copacii au inflorit …. Miroase a proaspat , a flori , a iarba , a verde crud …
….. Si ma simt suuuuuuuuupeeeeeeeeerrrrrrrr…… Asa ca nu ma pot gandi la tema zilei de azi …. De fapt nici
nu prea mai vreau sa ma concentrez pe astfel de emotii …. Vreau sa ma gandesc doar la Bucurie , la Lumina ,
la Iubire , la Entuziasm …. Asa ca simtiti Bucuria …. Simtiti Iubirea … Simtiti Entuziasmul … Fiti Fericiti ! …
….. Fiti Binecuvantati ! ….. Va iubesc pe voi toti ! …. Si … Va doresc numai Bine ! ….
…… Savurati astaaaaa …… Click pe link :
http://youtu.be/ll0hBwcJufk
Paulie !!! Papagalul istet!!!! sa ridem si sa ne aducem aminte ca suntem oameni !
Cite un dus rece e ABSOLUT necesar in anumite momente ale vietii! Ferice de cine nu are nevoie…Sa ne bucuram si sa dam slava lui Dumnezeu.
In Maramures am auzit un salut extrem de interesant !!Unul zice „Domnul sa fie laudat !,iar celalalt raspunde „In veci, amin!”..”Chiar si copiii se saluta la fel .
Acum, noi am inventat o alta salutare „Sa ai o zi buna!” Stiu ca este o traducere din alta limba,nu stiu de ce nu mai este bun salutul nostru traditional „Buna ziua!”Poate este spiritul de imitatie.Peste tot aud la fel ,la piata ,in magazine .Cine stie,poate asa va ramine…
Si asa e bine ,dar nu m-am obisnuit eu …Sa fiti binecuvintati si…aveti grija …dusul sa nu fie prea rece…
Frica – despre frica s-au scris mii si zeci de mii de pagini. In mininuvela de mai sus sunt cateva elemente. Omul care a trait la munte ca si oricine nu este obisnuit cu marea fie si pentru cateva minute – nu e adapteaza la tangaj – adica la faptul ca podeaua se misca pe valuri – se ridica si coboara – motiv pentru care, la multe persoane se declaseaza ceea ce se numeste „raul de mare” – ii vine continutul stomacului in gat si …. Apoi curteanul avea o cabina mica si vasul se tot legana – deci omul a facut si vertij – adica o stare de ameteala ca nu se regasea in echilibru si apoi claustrofobie – adica nu suporta spatiile mici inchise in care se simtea ca „il strang peretii”. Adunate, omul era firesc sa fie disperat pentru ca simtea ca se sufoca si moare si nici moartea nu venea repede – doar se chinuia si nu mai putea comunica cu ceilalti decat prin tipete – urlete de groaza si disperare. In momentul in care a fost aruncat in mare s-a confruntat cu alte frici – nu stia sa inoate, s-a scufundat in abis fara sa atinga nici un element stabil sau cunoscut, a inghitit apa nu doar pe gura si desi simtea ca se sufoca a reusit sa iasa la suprafata. S-a scufundat iar pentru a reiesi, apoi a fost salvat. Frica de moarte in conditii de necunoscut perfect posibile l-a facut sa taca chitic de frica singuratatii si ca nu cumva sa fie abandonat. Frica de abandon este cea mai mare frica pe care o are un om din copilarie pana cand pleaca. Toti vrem sa fim necesari, iubiti, apreciati, bagati in seama, injurati, dar sa fim vazuti si simtiti si sa se tina cont de noi ca existam fie ca facem un bine , fie un rau dar existam si vrem sa se tina cont de asta. Unii sunt in stare de orice numai si numai ca fie bagati in seama deoarece urla de singuratate chiar cand sunt intre oameni. Motivatia „inteleptului” mi se pare putin trasa de par pentru ca relatiile parteneriale indiferent de tip au legi proprii. Gelozia in exces si posesiunea persoanei si a timpului de viata a acesteia din dorinta de control sau dintr-un exces de grija nu inseamna intotdeauna iubire sau conses intr-o casatorie. Acum depinde de foarte multi factori plecand de la varsta si cunostintele fiecaruia care pleaca impreuna in pas in doi ca si motivele casatoriei. Daca el are bani si ea tinerete este si acesta o forma de afectiune. Dragostea de bani e sincera si vesnica – asa ca poate ea a avut motive serioase sa se intorca in special daca era frumoasa si cautata dar alternativele din piata nu-i corespundeau cerintelor financiare. Asa ca dr. Nevoie i-a indreptat pasi catre casa iar el vazand ca este parasit dintr-un exces comportamental jenabil – a avut inteligenta sa se schimbe singur. Decat singur si abandonat de fiinta care ii era draga si ii lumina viata prin talentele ei, mai bine isi schimba strategia de comportament si comunicare.
Fricile fiecarui caz sunt diferite dar toate sunt perfect umane. A invins frica de abandon care si pe unul si pe altul i-a invatat sa se adapteze la realitate, echilibrandu-se din mers. Dr. Nevoie a actionat instant invatandu-i regulile vietii.
Concluzia ar fi ca Dr. Nevoie apare atunci cand ai nevoie si daca vrei sa traiesti, te vei adapta realitatilor inconjuratoare, ramand echilibrat si prezent in propria realitate. Satisfactie garantata deoarece singur/a iei acesta decizie. Stramoasa mea spunea ca o relatie sa functioneze fiecare trebuie sa isi aduca contribuitia in fiecare zi cu ceea ce stie, poate si este cu adevarat util, necesar, benefic pentru amandoi si in special cu iubire si respect reciproc(implica si increderea in sine si in partener) – secretul unei convietuiri fericite. Cu drag si fara frici (desi sunt momente in care frica iti salveaza viata) – viata este frumoasa in fiecare zi indiferent de anotimp si de varsta.
Nota personala. Oricat de mult ai iubi natura, religia, umaniatea, beletristica, profesia, copiii, banii, nimic nu se compara cu fiorul cald al imbratisarii persoanei care iti raspunde sentimentelor si care simti ca te iubeste si il iubesti exact asa cum e – atunci ai totul pentru cateva clipe si iti da puterea de a renaste si de a te recreea. Din iubire oamenii au transformat lumea in mai bine sau in mai rau. Dar asta e un subiect foarte vast. Cu drag
Buna dimineata . Felicitari pentru comentariu dna. Luiza.
Ieri credam ca vom ramane doar cu papagalul Paulie cel glumet …al dnei Valeria.Nu am nimic cu papagalii in general , dar cand repeta zilnic aceasi litanie parca ai vrea sa auzi de la el si alceva…Dar ..ma rog ,asta e o chestiune ….papagaliceasca.
Stramoasa mea spune ca durabilitatea unei relatii ca a,, curteanului intelept ”din poveste ( ala caruia i-sa intors nevasa dupa ce plecase)
depinde de puterea de convingere a cardului – ala purtator de cont – si sensibilitatea simtului olfactiv al consoartei…
Daca a plecat , indiferent care din ei , bun plecat se cheama…Reintoarcerea si reimpacarea ….repacalire se cheama.Poti sa-ti scrii singur pe buletin Papagalul Paulica…
# De dragoste si dragosteala nu am mai zis nimic , dupa ce si dna. profesoara a spus ca nu e nici o problema daca esti indragostit de bicicleta , ursuletul tau de plus , sau frasinul din fata portii…Aia cu Iubirea Cosmica care depaseste dragostea unui barbat sau a unei femei….e o chestie ce tine de optica…Depinde cum vezi Cosmosul si Luna mai ales….Spun cunoscatorii ca se manifesta pe Luna Plina…
Sa inchei , era sa zic,, Domnul fie laudat” – da cred ca Dumnezeu e un tip cu foarte mult umor care nu se mai opreste din ras tot privind la particula creatiei sale numita om…
Sa aveti o zi buna.
Desi am sesizat ca DEX-ul produce uneori usoare „alergii” unora dintre comentatori ….si de aceasta data voi folosi DEX-ul (poate ca alergie….la alergie rezolva problema ) , unde scrie „negru pe alb” : ” Cui pe ( sau cu) Cui se scoate = un Rau face sa uiti un Rau anterior . Fiti Voi Insiva ! .
Salutul din Maramures este „Laudam pe Domnul nostru Iisus Christos” si se raspunde „In veci, Amin!” Cu variantele prescurtate „Laudam pe Iisus”, sau „Laude-se!” Si se raspunde cu „Amin”.
De Pasti, pana la Rusalii se saluta cu „Hristos a inviat”, se raspunde cu „Adevarat a inviat’ , dar asa se saluta in toata tara, chiar si conationalii minoritari folosesc salutul asta, fiecare pe limba lui, dupa care, de la Rusalii, cu Hristos s-a inaltat!”
Adica sa nu uitam sa traim in recunostinta, sa ne bucuram de ce avem. Opusul iubirii nu este ura, ci frica, care apare in absenta iubirii, a luminii…
SA ZAMBIM , FARA …FRICA !
Nu fii trist
azi fratele soare zâmbeşte
lumina cade pe flori
se face fluture
se face albină
sufletul ca un râu
curge spre Dumnezeu
poezie de Ştefan Balău
Ce-am făcut?!
…………………………………..
Mă întreabă unii ce secret
Am, de am „strâns” atâţia ani?
Şi le răspund aşa, discret:
Am râs (chiar de nu aveam bani)!
epigramă de Miltiade Ionescu
Domnule Vali eu recunosc ca de`aia te iubesc (amical aici pe site) eu pe dumneata. Cum le zici dumneata mai rar, aferim cum de le mai legi. Si uite asa iese de te prapadesti de ras si imi luminezi ziua. Acum ca tot e de indragosteala cum se zice filozofic, fiecare cu cine poate si pe cine are la indemana si-l mai tine fizicul ca in rest indragosteala sa fie si inima sa bata. Se spune ca daca te loveste iubesti si-un stramb de-aia e frumoasa indragosteala ca te face sa vezi orice in roz, tanar si frumos. Sincer cand te izbeste viata si realitatea incepi sa iti pui intrebari ca de exemplu: de ce ? oare ce mi-a placut atat de mult la tine ? cum de te suport ? si alte asemenea derivate. Dar cum spunea un clasic care nu mai e in viata „Show must go on” – spectacolul trebuie sa continue – fiecare cu propriul rol nescris dar jucat dupa minte, suflet, emotii, sentimente sau resentimente cu convingerea ca are dreptate chiar cand cu siguranta stie ca se inseala – dar incerca sa creda ca nu se vede si nu se stie. Uneori avem curajul sa schimbam , alteori nu in speranta de mai bine …dar…. cand se rupe caruta carpelile se vad mai ceva ca niste cicatrici pe fata.
O noua relatie , un nou inceput ……dar….. se uita obiceiurile vechi ? De ce dupa perioada de miere incepe perioada de fiere ? Cum e mai bine ?
Cu acte, fara acte ? Oare cel de langa tine devine un partener sau o proprietate care ti se cuvine sau un sclav de munca ? Ce esti dispus cu adevarat sa aduci si sa oferi fara a te pierde pe tine si fara a ramane egoist in universul tau paralel cu realitatea comuna ?Ce ai preluat din exemplul de viata al parintilor si cat le permiti sa intre in viata voastra de cuplu ? Da a prietenilor sau anturajului ? Cat de convins/a esti sa renunti la niste tabieturi personale pentru alte necesitati de familie care devin prioritare ? Familie si/sau cariera unde te regasesti cu adevarat si iti simti valoarea si stima de sine ? Poti sa le impletesti fara ca cineva sa sufere si tu sa rezisti tensiunilor ? Poate ca astea sunt precum cizelarea diamantelor – fac din noi briliante sau ne fac praf. Cu drag si cu respect.