skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Despre motivare cu Dan Pink

 

Iata ca stiinta a inceput sa inteleaga ca in cele mai multe cazuri motivarea nu este cea mai buna solutie pentru creativitate. Argumentele prezentate de Dan Pink sunt surprinzatoare si clatina concepte vechi si adanc inradacinate in lumea in care traim.
Vizionare placuta!

Trebuie să fac o mărturisire de la început. Cu puţin peste 20 de ani în urmă am făcut ceva ce regret, ceva de care nu sunt prea mândru, ceva despre care, din mai multe puncte de vedere, aş prefera ca nimeni să nu afle, dar pe care aici mă simt obligat să dezvălui. La sfârşitul anilor ’80, într-un moment de nechibzuinţă tinerească, m-am înscris la facultatea de drept.
În America dreptul este un grad profesional. Obţii un grad universitar. Apoi te duci la facultatea de drept. Şi când am ajuns la facultatea de drept, nu am avut rezultate prea bune. Ca să o spun frumos, nu m-am descurcat foarte bine. Eu, de fapt, am terminat studiile mele de drept în acea parte a clasamentului care a făcut posibili cei 90 la sută din vârf. Vă mulţumesc. Nu am practicat dreptul nici măcar o zi din viaţa mea. De fapt nu am fost lăsat să o fac.
Dar azi, împotriva judecăţii mele corecte, împotriva sfatului soţiei mele, vreau să deprăfuiesc ceva din acele cunoştinţe legale, ce a rămas din acele cunoştinţe legale. Nu doresc să vă spun doar o poveste. Vreau să susţin un caz. Vreau să susţin cu luciditate şi dovezi, îndrăznesc să spun un caz avocăţesc, despre regândirea modului în care conducem propriile afaceri.
Deci, doamnelor şi domnilor din juriu, priviţi aceasta. Aceasta este numită problema lumânării. Unii din voi poate au văzut deja asta înainte. A fost creată în 1945 de un psiholog numit Karl Duncker. Karl Duncker a creat acest experiment care este utilizat într-o mulţime de experimente din ştiinţele comportamentale. Şi iată cum funcţionează. Să presupunem că eu sunt experimentatorul. Vă aduc într-o cameră. Vă dau o lumânare, nişte pioneze şi nişte chibrituri. Şi vă spun „Sarcina ta este de a ataşa lumânarea de perete astfel încât ceara topită să nu picure pe masă.” Ce aţi face?
Multă lume începe prin a încerca să prindă lumânarea de perete cu pioneze. Nu funcţionează. Alţii, şi am văzut pe cineva din sală facând această mişcare. Unii au ideea măreaţă în care ei aprind chibritul, topesc marginea lumânării şi încearcă s-o lipească de perete. Este o idee teribilă. Nu funcţionează. Şi în sfârşit, după vreo 5 sau 10 minute, majoritatea oamenilor descoperă soluţia, pe care o vedeţi aici. Cheia pentru a reuşi este depăşirea a ceea ce se numeşte fixare funcţională. Te uiţi la cutie şi o vezi doar ca şi recipient pentru pioneze. Dar ea poate avea şi această altă funcţie, ca şi platformă pentru lumânare. Problema lumânării.
Acum vreau să vă spun despre un experiment folosind problema lumânării, realizată de un om de ştiinţă numit Sam Glucksberg, care este acum la Universitatea Princeton din S.U.A. Acesta arată puterea stimulentelor. Iată ce a făcut. A adunat participanţii. Şi le-a spus „Voi măsura timpul vostru. Cât de repede puteţi rezolva problema?” Unui grup i-a zis, voi măsura timpul vostru pentru a stabili norme, mediile pentru cât de mult îi trebuie în mod tipic cuiva să rezolve acest tip de problemă.
Celui de al doilea grup i-a oferit recompense. A spus, „Dacă sunteţi în primul sfert din topul celor mai bune timpuri veţi primi cinci dolari. Dacă sunteţi cel mai rapid dintre toţi cei pe care îi testăm azi veţi primi douăzeci de dolari.” Asta a fost cu mulţi ani în urmă, corectat pentru inflaţie. Este o sumă decentă pentru câteva minute de muncă. Este un factor motivaţional bun.
Întrebare: Cu cât mai repede a reuşit acest al doilea grup să rezolve problema? Răspuns: Le-a luat, în medie, cu trei minute şi jumătate mai mult. Cu trei minute şi jumătate mai mult. Nu prea are sens, aşa-i? Vreau să spun, eu sunt un american. Cred în pieţele libere. Asta nu este modul în care ar trebui să funcţioneze. Corect? Dacă vrei ca oamenii să execute mai bine, le dai recompense. Corect? Bonusuri, comisioane, propriul lor reality show. Îi stimulezi. Aşa funcţioneză afacerile. Dar asta nu se întâmplă aici. Ai utilizat un stimulent proiectat pentru a ascuţi gândirea şi a accelera creativitatea. Şi a produs rezultatul contrar. A îngreunat gândirea şi a blocat creativitatea.
Şi ceea ce este interesant despre acest experiment este că nu este o aberaţie. A fost reprodus de nenumărate ori timp de aproape 40 de ani. Aceste stimulente în masă, dacă faci asta, atunci primeşti aia, funcţionează în unele situaţii. Dar pentru o mulţime de sarcini, ele sau nu funcţionează deloc sau, mai des, chiar dăunează. Acesta este unul din cele mai solide rezultate în ştiinţele sociale. Şi de asemenea unul din cele mai ignorate.
Am petrecut ultimii câţiva ani studiind ştiinţa motivării umane. În mod special dinamica factorilor externi de motivare. şi a factorilor interni de motivare. Şi pot să vă spun că nu sunt nici măcar apropiaţi. Dacă priveşti rezultatele ştiinţei, este o diferenţă între ceea ce cunoaşte ştiinţa şi ceea ce fac afacerile. Iar ceea ce este alarmant aici este că sistemul de operare a afacerilor — gândiţi-vă la mulţimea de presupuneri şi protocoale aflate la baza afacerilor noastre, cum motivăm oamenii, cum utilizăm resursele umane — este construit în întregime pe aceşti factori de motivare externi, în jurul răsplatei şi pedepsei. Acesta este de fapt în regulă pentru multe din sarcinile tipice secolului 20. Dar pentru sarcinile secolului 21, aceea abordare mecanică, de tip recompensă şi pedeapsă, nu se aplică, adesea nu funcţionează şi adesea dăunează. Să vă explic ce înţeleg prin asta.
Deci Glucksberg a făcut un alt experiment similar cu acesta unde a prezentat problema într-un mod puţin diferit, aşa ca aici sus. În regulă? Ataşaţi lumânarea la perete astfel încât ceara să nu picure pe masă. Aceleaşi condiţii. Voi: sunteţi măsuraţi pentru normă. Voi: sunteţi stimulaţi material. Ce s-a întâmplat de această dată? De această dată, grupul stimulat a spart tot, depăşind mult celălalt grup. De ce? Fiindcă atunci când pionezele sunt scoase din cutie este foarte uşor de rezolvat?
Recompensa de tip dacă – atunci funcţionează foarte bine pentru acele tipuri de sarcini, unde există un set simplu de reguli şi o ţintă clară spre care trebuie să mergi. Recompensele, prin propria lor natură, îngustează focalizarea noastră, concentrează gândirea. De asta funcţionează în aşa de multe cazuri. Şi astfel, pentru sarcini ca acesta, o focalizare îngustă, unde vezi clar ţinta de atins, te arunci drept înainte spre ea, ele funcţionează foarte bine. Dar pentru problema reală a lumânării, nu ai vrea să priveşti astfel. Soluţia nu este în faţa ochilor. Soluţia este la periferie. Ai vrea să te uiţi împrejur. Recompensa de fapt îngustează zona noastră de concentrare şi restrânge posibilităţile noastre.
Să vă spun de ce este asta aşa de important. În Europa de Vest, în multe părţi din Asia, America de Nord, în Australia, muncitorii din birouri fac mai puţină muncă de acest tip, şi mai multă muncă de acest tip. Acea muncă de rutină, bazată pe reguli, pentru partea stângă a creierului, anumite tipuri de contabilităţi, de analize financiare, anumite tipuri de programare a computerelor, au devenit foarte uşor de subcontractat, foarte uşor de automatizat. Software-ul o poate face mai repede. Furnizorii cu costuri mici din întreaga lume o pot face mai ieftin. Deci ceea ce contează de fapt sunt abilităţile creative, orientate pe partea dreaptă a creierului, abilităţi de tip conceptual.
Gândiţi-vă la propria muncă. Gândiţi-vă la propria muncă. Problemele pe care le întâmpinaţi, sau chiar problemele de care am vorbit aici, sunt ele acel tip de probleme — au ele un set clar de reguli, şi o soluţie unică? Nu. Regulile sunt de neînţeles. Soluţia, dacă există de fapt, este surprinzătoare şi nu este evidentă. Toţi din această sală se confruntă cu propria versiune a problemei lumânării. Iar pentru problemele lumânării de orice tip, în orice domeniu de activitate, acele recompense de tip dacă – atunci, lucrurile pe care ne-am clădit aşa de multe din afacerile noastre, nu funcţionează.
Acum, vreau să spun că acest lucru mă înnebuneşte. Iar asta nu este — iată problema. Aceasta nu este o impresie. În regulă? Eu sunt avocat. Nu cred în impresii. Aceasta nu este o fiozofie. Eu sunt american. Eu nu cred în filozofie. Acesta este un fapt. Sau cum se spune în oraşul meu natal Washington D.C., un fapt adevărat. Să vă dau un exemplu ce înţeleg prin asta. Lăsaţi-mă să prezint aici în mod solemn dovezile. Findcă eu nu vă spun o poveste. Eu susţin un caz juridic.
Doamnelor şi domnilor juraţi, iată dovezile: Dan Ariely, unul din marii economişti ai zilelor noastre, el şi trei colegi au făcut un studiu al unor studenţi de la MIT. Ei au dat acestor studenţi MIT o grămadă de jocuri. Jocuri care implică creativitate şi abilităţi motrice şi concentrare. Şi le-au oferit pentru performanţă trei niveluri de recompense. Recompensă mică, medie şi mare. În regulă? Dacă faci foarte bine primeşti recompensa mare, ş.a.m.d. Ce s-a întâmplat? Cât timp sarcina a implicat doar abilităţi mecanice bonusurile au funcţionat aşa cum era de aşteptat: bonusul mai mare a dus la performanţă mai bună. În regulă? Dar odată ce sarcina a necesitat chiar şi cele mai rudimentare abilităţi cognitive, o recompensă mai mare a condus la performanţă mai slabă.
Apoi au zis, „Bine, să vedem dacă există vreo predeterminare culturală aici. Să mergem în Madurai, India şi să testăm asta.” Standardul de viaţă este mai redus. La Madurai o recompensă care este modestă după standardul Nord American, este mai semnificativă acolo. Acelaşi rezultat. O grămadă de jocuri, trei nivele de recompensă. Ce se întâmplă? Oamenii cărora a fost oferită recompensa medie nu au reuşit mai bine decât cei cărora le-a fost oferită recompensa mică. Dar de această dată, oamenii cărora a fost oferită recompensa cea mai mare, au avut cele mai proaste rezultate. În opt din cele nouă sarcini pe care le-am examinat în cele trei experimente, stimulentele mai mari au condus la performanţa cea mai scăzută.
Are cumva loc aici un fel de conspiraţie socialistă, lacrimogenă? Nu. Aceştia sunt economişti de la MIT, de la Carnegie Mellon, de la Universitatea din Chicago. Şi ştiţi cine a sponzorizat această cercetare? Banca Federală a Rezervelor a S.U.A. Aceasta este experienţa americană.
Să mergem peste baltă la Şcoala de Economie din Londra. LSE, London School of Economics. Alma mater-ul a 11 laureaţi Nobel în economie. Teren de încercare pentru mari gânditori în economie ca George Soros şi Friedrich Hayek, şi Mick Jagger. În ultima lună, doar în ultima lună, economiştii de la LSE au analizat 51 de studii privind plata după performanţă, în interiorul companiilor. Iată ce spun economiştii: „Am găsit că stimulentele financiare pot duce la un impact negativ asupra performaţei totale.”
Este o diferenţă între ce ştie ştiinţa şi ce se întâmplă în afaceri. Iar ceea ce mă ingrijorează, în timp ce stăm în molozul colapsului economic, este că prea multe organizaţii iau deciziile lor, politicile lor despre talente şi oameni, bazându-se pe presupuneri depăşite, ne-examinate, care sunt înrădăcinate mai mult în folclor decât în ştiinţă. Şi dacă vrem într-adevăr să ieşim din această încurcătură economică, şi dacă vrem într-adevăr performanţă înaltă în acele sarcini emblematice ale secolului 21, soluţia nu este să insistăm în greşeli. De a stimula oamenii cu o recompensă mai dulce, sau de a-i ameninţa cu o pedeapsă mai aspră. Avem nevoie de o abordare complet nouă.
Iar vestea bună este că oamenii de ştiinţă care au studiat factorii motivaţionali ne-au dat această abordare nouă. Este o abordare clădită mai mult pe motivarea internă. În jurul nevoii de a face lucrurile pentru că ele contează, fiindcă ne place, fiindcă sunt interesante, fiindcă ele sunt părţi ale unui ceva important. Şi pentru mintea mea, noul sistem de operare pentru afacerea noastră se învârte în jurul a trei elemente: autonomie, măiestrie şi scop. Autonomie, impulsul de a ne conduce vieţile proprii. Măiestria, dorinţa de a deveni tot mai bun la ceva ce contează. Scopul, dorinţa arzătoare de a face ceea ce facem în serviciul a ceva mai larg decât noi înşine. Acestea sunt blocurile constructive ale unui sistem de operare complet nou pentru afacerile noastre.
Vreau să vorbesc azi doar despre autonomie. Secolul 20 a inventat această idee de management. Managementul nu a emanat din natură. Managementul este — nu este ca un copac. Este ca un televizor. În regulă? Cineva l-a inventat. Şi nu înseamnă că va funcţiona pururi. Managementul este grozav. Noţiunile tradiţionale ale managementului sunt grozave dacă vreţi ascultare, comformitate. Dar dacă doriţi angajament, auto-conducerea funcţionează mai bine.
Să vă dau câteva exemple de noţiuni radicale despre auto-conducere. Ce înseamnă asta — nu vedeţi prea mult din ea, dar vedeţi primele semne stimulante că ceva într-adevăr interesant se petrece. Fiindcă ceea ce înseamnă este să plăteşti oamenii în mod adecvat şi drept, desigur. Eliminând problema banilor. Dând apoi oamenilor multă autonomie. Să vă dau câteva exemple.
Câţi dintre voi aţi auzit de compania Atlassian? Se pare că mai puţin de jumătate. Atlassian este o companie de software din Australia. Şi ei fac ceva incredibil de grozav. De câteva ori pe an spun inginerilor lor, „Mergeţi şi lucraţi în următoarele 24 de ore la orice doriţi, cât timp acel ceva nu face parte din sarcinile voastre de servici. Lucraţi la orice doriţi.” Aşa că inginerii folosesc acest timp pentru a veni cu o amestecătură interesantă de linii de program, cu o soluţie elegantă nonconformistă. Apoi ei prezintă toate lucrurile dezvoltate colegilor şi restului companiei, în această întâlnire sălbatică şi confuză de la sfârşitul zilei, la care participă cu toţii. Şi apoi, fiind australieni, fiecare serveşte o bere.
Ei numesc asta zilele FedEx (un serviciu global de curierat rapid). De ce? Fiindcă trebuie să livrezi ceva peste noapte. Este drăguţ. Nu este rău. Este o imensă violare a mărcii FedEx. Dar este foarte inteligent. Acea singură zi de autonomie intensă a produs o întreagă gamă de soluţii software care altfel nu ar fi existat.
Şi a funcţionat aşa de bine că Atlassian l-a dus la nivelul următor cu 20% din Timp. Realizat la Google, unde a devenit faimos. Unde inginerii pot lucra, petrece 20% din timpul lor lucrând la orice vor ei. Au autonomie asupra timpului lor, sarcinilor lor, echipei lor, tehnicilor utilizate. În regulă? Cantităţi radicale de autonomie, iar la Google, după cum mulţi ştiţi, aproape jumătate din produsele noi dintr-un an tipic se nasc în acea perioadă de 20% din timp. Lucruri ca Gmail, Orkut, Google News.
Să vă dau un exemplu şi mai radical. Ceva numit Mediul de Lucru Numai Rezultate. Prescurtat ROWE. Creat de doi consultanţi americani, implementat la cam o duzină de companii din America de Nord. Într-un asemenea mediu de lucru ROWE oamenii nu au program fix. Ei apar când doresc. Eu nu trebuie să fie în birou la anumite ore, sau la orice oră. Ei trebuie doar să-şi termine propriile sarcini. Cum o fac, când o fac, unde o fac, depinde complet doar de ei. Întâlnirile de lucru în aceste medii sunt opţionale.
Ce se întâmplă? Aproape în toate domeniile productivitatea creşte, implicarea angajatului creşte, satisfacţia angajatului creşte, fluctuaţia de personal scade. Autonomie, măiestrie şi scop. Acestea sunt elementele constructive ale unui nou mod de a face lucrurile. Acum unii din voi priviţi la asta şi spuneţi, „Hmm, asta sună bine. Dar este o Utopie.” Iar eu spun, „Ba nu. Am dovada.”
În mijlocul anilor 1990 Microsoft a pornit o enciclopedie numită Encarta. Ei au folosit toate stimulentele potrivite. Toate stimulentele potrivite. Ei au plătit profesionişti pentru a scrie şi edita mii de articole. Manageri bine retribuiţi au supravegheat întreaga afacere pentru a fi siguri că va ieşi în buget şi la timp. Peste câţiva ani o altă enciclopedie a pornit. Un model diferit, aşa-i? Fă-o din plăcere. Nimeni nu este plătit un cent, un euro sau un yen. Fă-o fiindcă îţi place să o faci.
Dacă aţi fi mers acum 10 ani aţi fi mers la un economist, oriunde, şi aţi fi spus „Uite, am aceste două modele diferite pentru a crea o enciclopedie. Dacă ar fi mers împreună la concurs, care ar câştiga?” Cu 10 ani în urmă nu aţi fi găsit un singur economist treaz pe planeta Pământ, care ar fi prezis modelul Wikipedia.
Aceasta este bătălia titanică între aceste două abordări. Aceasta este meciul Muhammad Ali – Joe Frazier al factorilor de motivare. Aşa este? Acesta este al 3-lea — şi final — meci dintre cei doi, din Manila, Filipine, 1975. În regulă? Factorii de motivare interni împotriva celor externi. Autonomie, măiestrie şi scop, împotiva recompensei şi pedepsei. Şi cine câştigă? Factorii de motivare interni, autonomie, măiestrie şi scop, printr-un knockout. Să recapitulez.
Este o nepotrivire între ceea ce ştie ştiinţa si ceea ce face businessul. Iată ce ştie ştiinţa. Unu: acele recompense din secolul 20, acei factori de motivare pe care le credem parte naturală a afacerii, funcţionează, dar numai într-o gamă foarte îngustă de circumstanţe. Doi: Acele recompense de tip dacă – atunci distrug deseori creativitatea. Trei: Secretul performanţei ridicate nu sunt recompensele şi pedepsele, ci motivaţia internă nevăzută. Motivaţia de a face lucrurile de dragul lor. Motivaţia de a face lucrurile fiindcă sunt importante.
Şi aici este partea cea mai bună. Aici este partea cea mai bună. Ştim deja asta. Ştiinţa confirmă ceea ce ştim în inimile noastre. Deci dacă reparăm această nepotrivire dintre ceea ce ştie ştiinţa şi ceea ce face businessul, dacă aducem motivaţia noastră, noţiunile de motivare în secolul 21, dacă depăşim această ideologie leneşă şi periculoasă a recompensei şi pedepsei, putem să ne întărim afacerile, putem rezolva o mulţime de probleme ale lumânării, şi poate, poate, poate putem schimba lumea. Aici se încheie pledoaria mea.

Comentarii (13)
  1. Buna dimineata.
    Da,dar a trebuit sa intram binisor in sec 21 ca sa se ajumga a se pricepe ce ne spune Dan Pink,care este avocat prin atestarea hartiilor si care nu este ,de fapt ,un avocat,ci un observator,un bun observator,as spune eu.
    Ii dau perfecta dreptate.Deci:autonomie,maiestrie,scop.Autonomie, impulsul de a ne conduce vieţile proprii. Măiestria, dorinţa de a deveni tot mai bun la ceva ce contează. Scopul, dorinţa arzătoare de a face ceea ce facem în serviciul a ceva mai larg decât noi înşine.
    Autonomie , exact cum explica Dan Pink,sa ne conducem vietile proprii.Sa fim lasati a ne conduce cum simtim,nu cum ni se impune.Nu pentru a primi recompense.Nu pentru a ma dovedi mai bun ca altul.Deci,nu competivitate.Pur si simplu de a face ceea ce trebuie pentruca-mi place,ca vreau ,ca este bine pentru mine si cei din jurul meu.Si a face acest lucru prin si cu maiestrie.Sa-mi dovedesc mie insami ca pot fi mai bun pentru mine insami,nu pentru a fi apreciat,nu pentru a primi o recompensa,nu pentru ca asa gandesc altii.Ci pentru a ma depasi pe mine insami,a-mi depasi limitarile.Si am ajuns la scop.Foarte interesanta analiza si perfect pentru vremurile ce par a se intrezari la orizont.Pentru ca abia se intrezaresc.Multi nu vad aceasta imagine de perspectiva,de orizont larg,de a – ti descoperi creativitatea fara constrangeri,fara aprecieri si fara recompense.Si fara Frici.
    Dar aceasta imagine,a omului care sa-si insuseasca aceste calitati este inca de domeniul viitorului.Pot intelege perfect aceasta demonstratie expusa in acest filmulet.Atata timp cat omul asteapta sa fie recompensat pentru ce face,pot intelege cum se ajunge la strangularea creativitatii.La un procentaj mic poate functiona,dar per general,se vede la ce se petrece actualmente in lume,pe plan mondial.Omenirea se confrunta cu o stagnare in orice compartiment al existentei si cel mai clar se observa in arte.Si acum in economie.Este o cale lunga de a educa conceptele fiintei umane pe care am vrea sa o intalnim la tot pasul si care sa traiasca liber,cu un cuget liber,fara a gandi ca pentru ce face primeste o rasplata.De dragul de a face,de a ma depasi pe mine insami.Foarte frumos,daca am ajunge la un astfel de OM.
    Cred ca ar mai fi multe de comentat,dar ia timp de gandire si de intelegere a ceea ce este expus aici.
    Va doresc multa constientizare a existentei ,in general si a celei personale.
    O zi buna.

     
  2. Am testat acest sistem in firma pe care am avut-o acum vre-o 10 ani. Am oferit colaboratorilor si angajatilor atat motivatii profesionale, umane, emotionale, de implicare , de creativitate, de adeziune , de sustinere in dezvoltare educationala, de libertate de opinie si creativitate si …….. un timp a mers si …… daca il dai nas lui Ivan ti se urca pe divan. Intr-o economie haotica cu legi care se schimba mai des decat chilotii si cu politicieni corupti si nereguli numite spagi sau cotizatii la partid este greu sa ai o firma prospera cu romani pentru romani.Si apoi romanii mei au devenit din ce in ce mai lacomi si si-au facut firme capusa pe langa, care mi-au destabilizat nu doar afacerea ci si increderea in serviciile profesionale acordate. Mai mult desi aveau autonomie locala in a gestiona documente si bani – au „uitat” sa predea banii – firma fiind raspunderea mea. Asa ca m-am trezit direct in penal. A fost un dus groaznic de rece in care a ramane sanatoasa la cap si fizic a fost o mare provocare mai ales ca toate au insemnat timp si cheltuieli peste cheltuieli ca sa pot curata legal si corect totul. Au platit pe langa mine si nevinovati dar au invatat o lectie de viata, ca daca esti bun s-ar putea sa devi infractor fara stiinta ca te fura apropiatii si asociatii. Extra bonus a fost propriul sot dar povestea asta deja o stiti. Modelul prezentat de Dan Pink este un model functional intr-un stat in care exista legi reale, functionale pe domenii de activitate dar si generale care clarifica si sustin activitatile economice. Asta inseamna stabilitate si coerenta politica si economica pe termen mediu si lung. Orice modificare legislativa si in special pe politici fiscale nu se schimba de n ori pe an cu consecinte necunoscute si fara sa tina cont de modul cum ele chiar devin aplicabile si functionale. Prezentul in Romania este aberatie totala pentru ca nu ai parghii economice si politici fiscale sustenabile nici macar valabile o luna intreaga. Despre ce sa vorbim ? Ce firme ? Ce domenii de activitate ? Ce salarii ? Mai bine ramem visatori si spirituali gandind pozitiv si nefacand nimic , uitandu-ne cum ne conduc tiganii, poate vin rusii, americanii sau cine mai vor intradevar sa muncesca, noi romanii devenind cetateni zen , ortodocsi, sectanti, maestrii, guru si visatori pe-o creanga asteptand sa pice din cer inaltarea in absolut. Cu drag si cu respect tuturor.

     
    1. Dan Pink vorbeste strict despre creativitate, adica despre cercetare, despre dezvoltarea de noi produse/servicii. In acest domeniu, recompensa cea mai buna este oferirea de timp personalului in care sa se „joace” cu ce doreste, recompensele materiale fiind cele care ingradesc creativitatea.
      Ceea ce ati spus dvs. se referea la alt tip de activitate, unde clasicele recompense/sanctiuni functioneaza foarte bine.
      O zi frumoasa sa aveti!

       
  3. Multumesc.Este o lectie de educatie noua,care se poate aplica in primul rand in scoli.Daca ar fi educati astfel,copiii ar porni in viata avand ca baza o astfel de modalitate de lucru.Nici n-ar concepe ca lucrurile sa se petreaca in modul vechi de a actiona.Astfel de educatie n-o pot primi de la un sistem de invatamant care se bazeaza pe notare,in functie de cat de abil este elevul sa imite (de fapt asta se petrece in scolile traditionale;se incearca a se memora ce au facut,gandit,inchipuit altii).Aprecierea cu nota maxima e recompensa,iar cu nota mica e pedeapsa si atunci care-i traiectoria pe care o imprima invatamantul invechit copiilor inca de timpuriu?E goana dupa recompense si frica de pedepse si in aceasta zapaceala nu are cum intra creativitatea.Pasiunea pentru ceva anume ar trebui ingrijita prin permisiunea data copilului de a face ceea ce il face sa-i cante inima lucrand si atunci rezultatul poate fi dincolo de asteptari.Deja sunt scoli in lume care au eliminat din sistem,notare,examenele,testele obligatorii si Omul iesit de pe „bancile” unor astfel de scoli este destupat ,increzator,creativ si nu stresat de concurenta.El isi urmareste propriul succes,nevrand sa darame meritul altcuiva,ci-si urmeaza propria pasiune.Daca programele greoaie si stufoase,inutile in ultima instanta,ar fi eliminate din sistemul de invatamant si i s-ar da copilului posibilitatea sa-si urmeze pasiunea,lumea ar putea fi plina de genii in materia aleasa liber si nu de mediocritati.Impunerea ,recompensa pentru imitatie si pedeapsa au adus lumea in starea de stres actuala,gata oricand sa se lupte pentru avantaje si castig,dand din coate sa elimine pe oricare altul,spre a fi pe primul loc,dar niciodata nefiind multumita de cat a dobandit.Este vorba despre hipnoza in care este educata.Chiar daca este proprietarul (patronul) afacerii,format fiind in aceeasi hipnoza si daca nu reuseste sa-si schimbe constiinta adaptandu-se la nou,va mima doar schimbarea spre aceasta noua abordare si rezultatul va fi tot nemultumitor.Deschiderea catre noua perspectiva nu pote fi doar mimata.Cine „se prinde” ca asa cum au mers lucrurile,nu mai pot sa mearga,si produce prin el insusi schimbarea de macaz,tot ce tine de deciziile luate,vor urma calea reusitei.Libertatea data angajatilor trebuie sa fie sincera si nu de ochii lumii.Daca in strafundurile celui care pretinde ca o da ,mai salasluieste neancrederea ca …poate nu a procedat bine,nu iese nimic ,pentru ca el nu se va abtine sa si-o arate cu o anumita ocazie intr-o forma sau alta de pedeapsa .Si iarasi,numai schimbarea de constiinta schimba fata lumii.Pentru ca mai toti am fost formati de scoli si societate in sistemul recompensa-pedeapsa,revine fiecuia dintre noi,daca alege,sa-si produca schimbare in propria constiinta.Altfel,in noua era care se instaleaza pe pamant,va suferi cum au suferit generatii de-a randul.Acum e momentul !

     
  4. Buna seara , nu exista nici un stat de pe acest Pamant care sa poata implementa acest sistem .
    Unele companii de IT – nu dam nume – au deja implementate sisteme revolutionare de lucru . Angajatii lor beneficiaza de multe alte oportunitati punandu-se baza pe creativitate . Caracteristica de baza e ca totul se desfasoara in circuit inchis. Aceste companii ofera totul acolo in …curtea lor. Aparent sunt liberi dar de fapt ei – angajatii – sunt atent supravegheati , monitorizati…Atfel perioada considerata de munca poate fi si de 24 de ore..Angajatii stiu asta dar din cauza ..salariilor care sunt mai mult decat recompensatorii ….nu zic nimic.
    Ce s-ar intampla daca un director de astfel de companie le spune ca nu ai mai poate plati dar ca ai invita sa faca ce faceau si pana acum doar asa de dragul lucrului bine facut….Din pasiune. Din nefericire cu ..pasiunea nu platesti facturile nici scolarizarea copiilor….nici rata la masina nici ..nici..Ati vazut poate si oameni pasionati , creativi , care faceau ce le placeau….dara daca asta nu le aduce si un beneficiu – recompensa – ramanea la nivel de …hoby .
    Pe de alta parte ma gandesc ce distractie ar fi ca o companie din Romania sa incerce sa motiveze angajatii in aces fel…Autonomie , maiestrie si scop…Veniti cand vreti , plecati cand doriti sau ne vedem cand vreti voi….Ce distractie ar fi…
    Apoi msr. Pink vorbeste doar despre productie de software ….Un software e la doua clicuri de mouse….
    Motivatia de a face lucrurile doar de dragul lor . Motivatia de a face lucrurile doar pentru ca sunt importante.
    Ma gandesc cat de motivata e o femeie care munceste la o fabrica de textile si ea coase gulerele la sute si sute de camasi….
    Stiu sunt ingust in ..viziune. Nu dragilor . Competitia sociala a fost si va fi mereu…Avem nevoie ca cei mai destepti sa conduca companiile…
    Cel mai destept din echipa noastra va fi considerat sef….Sau dam concurs si la final cine are nota cea mai buna e sefu…
    Ashimov asi inchipuia prin ani 67 ceva asemanator …o otopie. Dare el vorbea de o schimbare radicala a vremurilor si mai ales a oamenilor…in care cine nu mai era motivat , creator , dinamic…si mai ales imbatranea era invitat politicos..la o plimbare cosmica doar dus….
    O seara buna.

     
      1. Cine nu mai e motivat, creator, dinamic,….si pe deasupra isi mai si permite sa imbatraneasca, isi scrie singur invitatia ( nu prea politicos cu el insusi) la o plimbare cosmica.
        Si i se pare ca, traieste o utopie !
        Din punctul Vietii, de vedere, a nu fi motivat, creator, dinamic, constituie o utopie.
        In schimbarea radicala a vremurilor, nu este nimic utopic.
        Nu este nimic mai relativ, decat utopia.

         
      2. Probabil stiti dvs.,,ceva,,. Ceva ce mie cel putin a-mi scapa. Dati un exemplu concret …ca asa doar facand pe misteriosii…

         
        1. Nu-i vorba despre nici un mister,dar daca ne uitam in istoria descoperirilor stiintifice constatam ca marile genii nu s-au supus regulilor educationale sau sociale.N.Iorga a refuzat sa faca ciclul primar al scolii,invatand singur;Einstein a mers la scoala abia pe la 9-10 ani si media de absolvire la matematica a fost 5 (pentru ca se baza pe recompensa/pedeapsa,dar valoarea efectiva a elevului nici nu avea nevoie de un profesor).Astazi in lume sunt oameni dotati cu abilitati care nu sunt cuprinse in nici un manual din care sa invete abilitatea lor si sa mai fie si notata de cineva.Daca ne uitam „peste umar” la cum au facut 99% dintre membrii societatii si nu avem incredere in enorma deschidere ce se produce acum,ni se pare ca inrobitoarea metoda recompensa/pedeapsa este normala,dar este o…carcera.Generatiile noi de copii (tineri) vin deja cu daruri uimitoare pentru cei ce se asteapta ca totul sa functioneze la fel.(Amintesc aici cazul recent,pentru cei care au vazut emisiunea „Romanii au talent”,a baiatului care dadea raspuns fulgerator si exact la operatii matematice complicate -extragere de radicali,ridicare la putere etc.-)Astfel de oameni (si sunt muuulti !) nu au nevoie de o anumita perioada pe care sa si-o petreaca la serviciu pentru a fi eficienti.Cel mai important lucru in tema pe care o discutam este libertatea pe care ti-o da pasiunea,talentul tau care se reveleaza din propria fiinta si care nu admite sa fie ingenunchiata de reguli absurde de „pirdut vremea”,sau…”timpul trece,leafa merge”.Nu se poate ca un om dotat exeptional sa nu fie lasat sa-si aduca aportul exeptional intr-o societate comerciala.Ies din calcul cei care se angajeaza pentru salariu.Angajat fiind pentru a-ti pune in practica pasiunea,nu ai cum sa nu te consideri implinit.Bucuria personala conteaza ! Si aduce altfel de rezultate ! Atat pentru angajat,cat si pentru angajator !E vorba de urmarea pasiunii si nu de supravietuire .

           
      3. Oare traim si schimbarea radicala a mentalitatii oamenilor ……aceasta-i intrebarea ? Vremurile se tot schimba ……O vorba ” zice : La vremuri noi …oameni noi …….insa „noii” acestia au ceva nou in mentalitate ?….intrebare pe aceeasi tema . (na ,ca m-am molipsit cu puncte ,puncte ………).Fii Tu Insati !

         
    1. Angajatii nu sunt monitorizati si supravegheati. Spre exemplu, la Microsoft, la sediul central din Redmond, datoria celor de acolo era sa fie prezenti la sedintele programate in cadrul grupului din care faceau parte. In rest, puteau lucra la birou, in parc, acasa si la orice ore din zi si noapte. La Google n-am fost asa ca nu va pot spune cum e acolo, insa am auzit ca si ei stau in aceleasi conditii ca cei de la Microsoft, ca intr-un campus universitar.
      Asa cum ar fi normal oriunde, fiecare avea ceva de facut, dar nu trebuia sa stea la birou de la ora X la ora Y. Daca isi termina treaba intr-o zi si trebuia sa o prezinte peste o saptamana, avea 6 zile libere. Pe nimeni nu interesa cand iti faci treaba.
      In plus, oratorul se refera la o perioada de timp bine stabilita (o zi pe saptamana/luna sau variante) in care muncitorii sa poata face cercetare de dragul cercetarii, sa incerce idei nebunesti ce n-ar fi de regula aprobate de sefii lor.
      Evident aceasta abordare nu functioneaza intr-o fabrica de textile dupa cum ati subliniat si dvs.
      O seara minunata!

       
  5. Buna seara.
    Toti vorbiti de vremurile actuale si de conditiile oferite actualmente la orice loc de munca de pe glob .Si mai vorbiti referindu-va la mentalitatea predominanta in vremurile noastre.Eu nu stiu daca acest Dan Pink s-a referit in demonstratia lui la aceste vremuri,dar pentru mine este limpede ca un astfel de program lejer in modul cum ar putea omul,fiinta umana ,sa fie creativa,face categoric referire la un timp in care mentalitatea oamenilor este cam 80-90% schimbata.Adica la un timp al viitorului.Cativa pasi putem recunoaste ca s-a mai incercat,dar nu la absolut intregul program de munca.Si evident astfel de schimbari majore nu se vor produce intr-o perioada de criza economica in care job-urile sunt din ce in ce mai putine.
    Cineva la un comentariu anterior ,de pe alta postare,vorbea frumos de dreptul nostru de a visa.A crede ca astfel de program se poate implementa undeva acum,dupa parerea mea este un vis.Atat timp cat omul cunoaste ca munca lui trebuie sa fie recompensata cu un salariu,nu se va schimba usor mentalitatea.Deasemenea ,cand guvernele aplica taxe interminabile si mereu in crestere,oamenii vor dori sa fie recompensati pentru munca lor.
    Eu cred ca exista resurse sa schimbam ceva in mentalitate.Acesta este primul pas si apoi trecem la aplicarea unui program lejer.Eu nu cred ca este utopic,dar dureaza mult pana sa ajungem a profita de shimbari in felul cum este tratata fiinta umana si munca fiintei umane.
    Sa aveti o seara placuta si multa constientizare a ceea ce traim

     
  6. Cineva spunea : ” Nici un lucru maret din lume nu s-a realizat fara PASIUNE ” . Iar altcineva spunea : ” Ca sa Reuseti ,in ceea ce ti-ai propus trebuie sa pui Suflet in ceea ce faci ” . Din experienta vietii mele consider ca aceste „Vorbe ” …sunt demne de urmat . Fiti Voi Insiva !

     

Dă-i un răspuns lui Razvan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top