Nu aveți nevoie decât de 10 minute de meditație zilnică
Când a fost ultima dată când nu ați făcut absolut nimic timp de 10 minute? Nu ați trimis niciun SMS, nu ați vorbit, nu v-ați gândit la nimic?
Andy Puddicombe descrie puterea de transformare a acestei stări: vă puteți împrospăta mintea timp de 10 minute pe zi, fiind pur și simplu atenți și trăind momentul prezent. (Nu e nevoie să ardeți tămâie sau să stați în poziții ciudate).
Trăim într-o lume foarte ocupată. Ritmul vieții e adesea nebun, mintea e mereu ocupată și tot timpul facem ceva.
Aș vrea să vă gândiți puțin: când a fost ultima dată când nu ați făcut nimic? Doar 10 minute, nederanjați de nimic? Când spun „nimic”, chiar vorbesc serios. Adică, fără emailuri, SMS-uri, internet televizor, chat, mâncare, cărți, fără să vă gândiți la trecut sau la viitor. Pur și simplu, nu faceți nimic. Văd multe fețe nedumerite. Probabil e un lucru care vă dă de gândit.
Dar e un lucru extraordinar, nu? Vorbim despre mintea noastră, cea mai de preț resursă, prin intermediul căreia experimentăm fiecare moment al vieții noastre, mintea pe care ne bazăm să fim fericiți, mulțumiți, stabili emoțional ca indivizi și în același timp blânzi, grijulii și atenți în relațiile noastre cu ceilalți. E aceeași minte de care depindem să fim concentrați, creativi, spontani și să avem cel mai bun randament în tot ce facem. Dar nu ne ocupăm deloc de ea. Petrecem mai mult timp având grijă de mașină, de haine, îngrijindu-ne părul – ok, poate nu părul, dar înțelegeți ideea.
Rezultatul e că devenim stresați. Mintea zbârnâie ca o mașină de spălat, se agită continuu, emoții confuze se perindă și nu știm cum să reacționăm. Trist e că suntem atât de distrași încât nu mai suntem prezenți în lumea în care trăim. Nu vedem lucrurile cele mai importante pentru noi și ce e mai grav e că toată lumea presupune că așa e viața, deci trebuie să continuăm așa. Dar nu e deloc așa.
Aveam 11 ani când am fost la primul meu curs de meditație. Credeți-mă, aveam în cap toate stereotipurile posibile: statul pe podea cu picioarele încrucișate, tămâia, ceaiul de ierburi, vegetarienii, tot tacâmul, dar mama se ducea și eram intrigat, așa că m-am dus și eu cu ea. Văzusem și câteva filme kung fu și credeam în sinea mea că aș putea învăța să zbor – eram foarte naiv la vremea aceea. Pe când eram acolo, ca mulți oameni presupun, credeam că asta nu e decât aspirină pentru minte. Ești stresat, meditezi puțin. Nu credeam că poate acționa preventiv până am împlinit 20 de ani, când în viața mea s-au succedat rapid o serie de lucruri serioase care mi-au dat viața peste cap și dintr-o dată am fost inundat de gânduri, emoții dificil de gerat, nu știam ce să fac. Cum înăbușeam unul, altul revenea iar la suprafață. A fost o perioadă extrem de stresantă.
Cred că fiecare reacționează diferit la stres. Unii se îngroapă în muncă, bucuroși că se gândesc la altceva. Alții se îndreaptă către prieteni, familie pentru sprijin. Alții devin dependenți de băutură sau medicamente. Eu am ales să devin călugăr. Am abandonat facultatea, m-am dus în munții Himalaya, m-am călugărit și am început să studiez meditația.
Sunt adesea întrebat ce am învățat în acea perioadă. Evident, unele lucruri s-au schimbat. Să fim serioși, celibatul monahal schimbă o serie de lucruri. Dar schimbarea a fost mult mai intensă. Am învățat să apreciez și să înțeleg mult mai bine momentul prezent. Asta înseamnă să nu mă pierd în gânduri, să îmi mențin atenția, să nu fiu copleșit de emoții puternice, ci să învăț cum să trăiesc în prezent, aici și acum, să fiu atent, prezent.
Cred că acordăm prea puțină atenție prezentului. Sună banal, dar petrecem mult prea puțin timp trăind în prezent, de aceea devine ceva extraordinar. Recent s-a făcut o cercetare la Harvard care susține că mintea noastră e pierdută în gânduri în circa 47% din timp. 47% din timp. Iar această rătăcire a minții e o cauză directă a tristeții. Nu suntem aici pentru atâta timp, dar să ne petrecem jumătate din viață pierduți în gânduri și potențial destul de nefericiți, nu știu, pare puțin tragic, mai ales când putem face ceva în legătură cu asta, când există o tehnică eficientă, practică, fezabilă, dovedită științific care permite minții să fie mai sănătoasă, mai vigilentă și mai puțin distrată. Și frumusețea acestei metode e că nu necesită decât 10 minute zilnic, dar ne influențează toată viața. Însă trebuie să știm cum să procedăm. Avem nevoie de exercițiu, de un cadru pentru a învăța să fim prezenți. În esență, ăsta e rolul meditației. Ne familiarizează cu momentul prezent. Dar trebuie să știm cum să medităm corect pentru a benefica la maxim de efectele ei. Iată rolul acestor obiecte, în caz că vă întrebați, fiindcă majoritatea oamenilor presupun că meditația vizează doar oprirea gândurilor, îndepărtarea emoțiilor, oarecum controlul minții, dar realitatea e alta. Meditația înseamnă să pășim înapoi, să observăm clar cum gândurile și emoțiile vin și pleacă, fără să judecăm, păstrându-ne mintea relaxată, atentă.
De exemplu, chiar acum dacă mă concentrez prea tare pe mingii, nu pot să mă relaxez și să vă vorbesc în același timp. Dacă mă relaxez prea mult vorbind cu dvs., nu mă pot concentra asupra mingiilor. Le voi scăpa. În viață, ca și în meditație, există momente când concentrarea e un pic prea intensă și viața devine cam așa. E un mod neplăcut să ne trăim viața fiind atât de încordați și stresați. Alteori, ridicăm prea mult piciorul de pe accelerație și lucrurile iau forma asta. Desigur, când medităm vom ațipi uneori. Dar căutăm un echilibru, o stare de relaxare atentă când putem permite gândurilor să vină și să plece fără implicarea obișnuită.
Când învățăm să fim prezenți suntem adesea distrași de un gând. Să presupunem că e un gând care provoacă neliniște. Totul merge bine și dintr-o dată apare acel gând. Ne spunem: „Oh, nu realizasem că eram neliniștit din cauza asta.” Reluați meditația și repetați: „Oh, sunt îngrijorat. Chiar sunt neliniștit. E atâta neliniște.” Și înainte să vă dați seama vă neliniștește gândul de a fi neliniștit. E o nebunie. Dar facem cu toții asta tot timpul, în fiecare zi. Dacă vă gândiți la ultima dată, nu știu, aveați un dinte care se mișca. Știți că se mișcă și că doare. Dar ce faceți la fiecare 20, 30 de secunde? Aoleu, doare! Și astfel accentuați ideea, nu? Și continuăm să ne spunem asta tot timpul. Doar învățând să ne observăm mintea putem să începem să renunțăm la aceste povești și tipare de gândire. Când te așezi și observi astfel mintea, vezi numeroase alte tipare. Poate observi o minte care chiar e neliniștită – tot timpul. Să nu fiți suprinși dacă apare o stare de agitație în corp, când nu faceți nimic, mintea se agită. Veți găsi o minte foarte monotonă și plictisitoare, care e aproape mecanică, urmează ciclul trezire, mers la muncă, masă, somn, trezire, muncă. Sau poate e chiar acel gând enervant care se tot plimbă prin minte. Orice ar fi, meditația oferă oportunitatea, potențialul de a observa și a câștiga o altă perspectivă pentru a vedea că lucrurile nu sunt mereu cum apar. Nu putem schimba toate lucrurile mărunte din viață, dar putem schimba modul în care le percepem. Iată potențialul meditației, al prezentului. Nu trebuie să ardeți tămâie și chiar nu trebuie să stați așezați pe podea. Nu e nevoie decât de 10 minute zilnic pentru a observa, a vă familiariza cu prezentul și a crește gradul dvs. de concentrare, calm și claritate în viață.
Comentarii (5)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Daca imi permite-ti, e acelasi cu a petrece 10 minute pe zi gandind/ meditand la Dumnezeu chiar si fara a arde tamaie sau a sta in pozitii ciudate (ca sa citez din al treilea rand de text), cu alte cuvinte 10 minute de rugaciune pe zi este cu siguranta un efort prin care putem atrage asupra noastra si a tot ce ne inconjoara energiile pozitive provenite de la Sursa Creatoare, de la Dumnezeu. Indiferet de pozitia corpului, conteaza numai unde este mintea, si mai presus de minte „receptorul frecventei”, conteaza unde este inima, „generatorul frecventei”. Cum spun sfintii parinti: roaga-te si fa ce vrei.
Buna seara.
Interesant este ca atunci cand esti tanar nu gasesti 10 minute sa stai linistit.Din pacate la noi nu a existat conceptul de a medita si intr-o perioada,din intelegeri gresite,anumite persoane religioase explica total gresit a sta linistit si a medita,golindu-ti mintea de toate gandurile ce te pot tulbura.
Spun toate astea pentru ca mie mi-a ajuns la cunostinta conceptul meditatiei si am si incercat sa-mi gasesc timp pentru a medita,dupa ce am trecut de varsta de 50 de ani.Din experienta mea deci,eu pot sa va asigur cat de benefic este sa stai,doar sa stai in sezut,pe un fotoliu si sa lasi mintea sa se linisteasca,observand gandurile ce vin si pleaca.Este odihnitor si incepi sa vezi cu multa claritate ce ganduri te tulbura,care ganduri nu au ce cauta in constientul tau si usor usor iti dai seama ca emotiile negative se estompeaza.
Da,este un exercitiu benefic si relaxant.Te determina sa cunosti linistea de care avem asa mare nevoie si nu o gasim nici unde,doar stand….si nefacand nimic,cum bine spune Osho cand vorbeste despre Zen : „you stay and doing nothing”.
O seara frumoasa in liniste si pace,Sefora
Asta e ca in povestea cu Badea Mitru, ciobanul, de pe munte!
La Tine ar suna cam asa:
-Ce faci Lele Sefora!? Stai si te gandesti?
-Numa stau!
A „sta” si a nu „gandi”, e greu, desi ar trebui de stiut ca in ultimul timp au disparut multi din factorii perturbatori (paraziti energetici, programe malefice introduse in noi, frecvente distructive emise permanent in jurul pamantului de puterea oculta) care au ingreunat atingerea acestei stari.
Deci in paralel cu exercitiul si invatarea unor tehnici, factorii externi au fost determinanti.
Am fost bruiati mii de ani cu ajutorul unor instalatii plasate in jurul globului de abia reuseam sa simtim ca suntem fiinte vii!
Nu mai amintim aici de otravirea sistematica a alimentelor, a atmosferei, apei,etc.
Pas cu pas, mai opintindu-ne, mai ajutati am trecut si aceste incercari, si desi au slabit din intensitate ca urmare a nenumaratelor masuri de purificare de cei aflati in slujba Divina, de pe pamant sau dinafara, inca mai actioneaza asupra noastra.
Conceptul de „meditatie” (care nu e altceva decat a vorbi CU Dumnezeu in comparatie cu cel de „rugaciune” – a vorbi LUI Dumnezeu!) a fost discreditat sistematic de catre puterea oculta cu ajutorul mediilor, ajugandu-se ca la simpla citire a termenului „meditatie” sa ne apuce strechea!
Ceva asemanator s-a facut ultimii zeci de ani cu Yoga. II apuca turbarea vazand ca sub ochii lor se formeaza o grupare tot mai puternica energetic bazata pe exercitiu nu doar pe insusirea unor dogme folosite de biserici si care pot fi manipulate.
Nimic nu e intamplator, totul a fost indreptat sistematic asupra zonelor de pericol ce ar putea submina cat de cat puterea.
In schimb am fost manipulati sa facem orice altceva decat ce e de folos purificarii si inaltarii!
Un bombardament infernal ne insotea permanent. Dinainte de a ne afla in burta mamei, ne luau in „primire”, cand ne „invarteam” pe „sus” in asteptarea incarnarii ne luau „in primire”!
Ei stiau cine suntem, noi nu reuseam sa aflam cine suntem sau ce se intampla cu noi nici dupa trecerea vietii!
Si ajunsi ACASA, plini de elan promiteam: „Lasa-ma Bunule Dumnezeu sa ma intorc ca promit ca de data asta voi afla adevarul!”
Nu ajungeam bine „aici” si „cadeam” in aceeasi „capcana” ca in zeci de vieti dinainte! Si incet, incet am mai „insurubat” la contractele sufletului dinainte de incarnare si ne-am mai „montat” cate un „obstacol”, in forma unui „sut” undeva, candva, sau a unei suferinte, ca nu se putea la nesfarsit sa revenim si sa nu invatam lectia!
Acum ne lamentam: „Bunule Dumnezeu, de ce trebuie sa sufar atata, ca nu am facut nimic rau nimanui toata viata!”
Ce am facut in ultimele 4-5 si care determina in proportie de 85% din ce ni se intampla in viata asta, nu prea vrem sa auzim!
Noroc ca in adancul sufletului e ancorat puternic sentimentul necesitatii „devenirii”, evolutiei sufletului nostru!
Tendinta spre desavarsire e profund ancorata in adancurile fiecarei celule din noi, si ea actioneaza indiferent de „tragerile de timp” la care suntem supusi!
Apropo, aceeasi „tendinta” sta si la baza vindecarii trupului, in momentul in care e inlaturat blocajul, prin efort propriu sau dinafara, se pune in miscare mecanismul vindecarii, adica celula se reindreapta spre starea ei sublima, asa cuma fost ea creata!
Fara asta nici nu ar fi putut aparea medicina actuala, fizica, adresata doar ultimului corp din cele sapte, cel mai dens.
Dar asta e o alta tema, stiti voi mai multe!
Consider ca in viata multor oameni ,lipseste TIHNA (in DEX se gasesc semnificatiile ei ) ce poate da aceleasi rezultate cu meditatia de 10 minute sau de „N”minute fara tamaie si lumanarele ci ….chiar la volan in orele de varf a circulatiei in Bucuresti cand peste tot se aud claxoane si injuraturi. . Caile de a ajunge la ea sunt multiple , dar necesita in primul rand Curaj ,Dorinta si Perseverenta pentru a o „aduce ” in viata noastra , chestiuni pentru care multi dintre noi (asa cum faceam si eu cu ceva vreme in urma ) nu „au timp” …..in realitate consider ca „nu-si fac timp” .