Orbirea intenționată – o boală a umanității
Gayla Benefield îşi făcea munca – până ce a descoperit un secret îngrozitor despre oraşul ei, unde rata mortalităţii era de 80 de ori mai mare decât oriunde în SUA. Când a încercat să spună oamenilor despre asta a aflat ceva şi mai şocant: Oamenii nu vroiau să ştie. Într-un talk, parte lecţie de istorie, parte chemare la acţiune, Margaret Heffernan demonstrează pericolul „orbirii intenţionate” şi laudă oamenii obişnuiţi ca Benefield, care sunt gata să vorbească.
În nord-vestul Statelor Unite, chiar lângă graniţa cu Canada, se află un orăşel – Libby, Montana, înconjurat de pini şi lacuri, cu o faună şi floră uimitoare cu aceşti copaci enormi care strigă către cer. Acolo se află Libby, uşor singuratic, şi izolat.
În Libby, Montana e o femeie neobişnuită pe nume Gayla Benefield. Mereu s-a simţit stingheră, deşi a trăit acolo aproape toată viaţa, o femeie cu origini ruseşti. Mi-a povestit că la şcoală a fost singura fată care a ales să studieze desenul tehnic.
Mai târziu, a lucrat în domeniu, măsurând din casă în casă, lungimile ţevilor de gaz, de curent. Lucra în miezul zilei şi a observat ceva ciudat: în amiaza mare mulţi bărbaţi stăteau acasă, de vârstă mijlocie sau uşor trecuţi, şi mulţi respirau cu tuburi de oxigen I s-a părut ciudat. Câţiva ani mai târziu, tatăl ei a murit la 59 de ani, cu 5 zile mai devreme de încasarea pensiei. Fusese miner. S-a gândit că fusese epuizat de muncă.
Câţiva ani mai târziu a murit şi mama ei, iar asta era ciudat, pentru că mama ei provenea dintr-o familie extrem de longevivă. Unchiul Galyei trăieşte şi azi şi ia lecţii de vals. Nu părea logic ca mama ei să moară atât de devreme. Era anormal şi ea se întreba ce-i cu anomaliile astea. Şi-a mai amintit câteva. Şi-a amintit că mama ei, când şi-a rupt piciorul s-a dus la spital şi i-au făcut multe radiografii, două dintre ele la picioare, logic, dar şase la piept, şi asta nu mai era logic.
S-a tot gândit la toate întâmplările din viaţa ei şi a părinţilor, încercând să-şi dea seama ce reprezentau.
S-a gândit la oraşul ei. Era o mină de vermiculită în apropiere. Vermiculita se folosea pentru condiţionarea solului, ca plantele să crească mai repede şi mai mari. Se mai folosea în cantităţi mari la acoperişuri, pentru izolaţie, ca să menţină căldura în case în iernile lungi din Montana. Vermiculita se găsea pe terenurile de joacă. Pe terenul de fotbal. Pe patinoar. Ceea ce avea să afle era că vermiculita e o formă extrem de toxică de azbest.
Când şi-a dat seama despre ce era vorba, a început să spună tuturor ce se întâmplase, ce păţiseră ai ei şi cei pe care îi văzuse cu măşti de oxigen în case după-amiază. A fost uimită. S-a gândit că dacă vor afla, vor face ceva, când, de fapt, nimeni nu vroia să ştie. Devenise atât de agasantă cu insistenţele ei de a povesti vecinilor, prietenilor şi altora din comunitate, încât câţiva s-au adunat şi au făcut un abţibild, pe care şi l-au lipit mândri pe maşini, cu textul: „Da, sunt din Libby, Montana, şi nu am azbestoză.”
Gayla nu a renunţat. A continuat să cerceteze. Apariţia Internetului a ajutat-o. A vorbit cu toţi care o ascultau. Şi-a susţinut cauza până când un cercetător a venit în oraş studiind istoria minelor din zonă. I-a spus şi lui povestea şi, ca toată lumea, nici el n-a crezut-o, dar, întors la Seattle a făcut propria cercetare şi şi-a dat seama că ea avea dreptate.
Galya avea un aliat. Cu toate astea oamenii încă nu vroiau să ştie. Spuneau: „Dacă ar fi fost atât de periculos ne-ar fi spus cineva.” „Dacă din cauza asta mor toţi, doctorii ne-ar fi spus.” Cei obişnuiţi cu munca grea spuneau: „Nu vreau să fiu o victimă. Nu se poate să fiu eu victima, şi fiecare meserie are riscurile ei.”
Gayla a continuat şi până la urmă a reuşit să aducă agenţii federale în oraş să-i monitorizeze pe locuitori – 15.000 de oameni – şi au descoperit că rata mortalităţii era de 80 de ori mai mare decât oriunde in SUA. Asta se întâmpla în 2002 şi nici atunci nimeni nu s-a găsit să-i spună: „Gayla, caută şi pe locurile de joacă unde se zbenguie copii. E tapetat cu vermiculită.”
Nu era vorba de ignoranţă. Era orbire intenţionată. Orbirea intenţionată e un concept legal definit ca: informaţia pe care ai putea-o cunoaşte şi pe care ar trebui s-o cunoşti dar reuşeşti cumva să n-o afli. Legea decide că te orbeşti intenţionat. Alegi să nu ştii. E foarte răspândită în zilele noastre. O observi la bănci, când mii de oameni au oferit credite celor care nu şi le permiteau. Se vede în bănci, când dobânzile au fost umflate toţi ştiau ce se întâmplă, dar toţi au ignorat studioşi. Vezi asta la Biserica Catolică, unde zeci de ani s-a ignorat abuzul copiilor. Poţi vedea orbire intenţionată în escaladarea războiului din Iraq. Există orbire intenţionată la scară impresionantă, dar şi la scară mai mică, în familii, în case şi în comunităţi, dar în special în organizaţii şi instituţii. Companii cercetate pentru orbire intenţionată pot fi întrebate: „Există probleme la muncă pe care oamenii se tem să le discute?” Când cercetători au efectuat asemenea studii în corporaţiile din SUA au văzut că 85% din oameni răspun „Da”. 85% ştiu că e o problemă dar nu spun nimic. Când am refăcut studiul în Europa cu aceleaşi întrebări, am găsit acelaşi rezultat. 85%. E cam multă linişte. Multă orbire. Interesant e că dacă mă duc în companii din Elveţia ei zic că asta le e specific doar lor. În Germania – „O, da, asta e boală nemţească.” În Anglia: „Da, englezii lasă de dorit aici.” Adevărul e că ţine de natura umană. Cu toţii suntem orbi intenţionat în anumite situaţii.
Cercetările arată că unii orbesc intenţionat de frică. Le e teamă de urmări. Unii sunt orbi deoarece cred că e inutil să observi ceva. Oricum n-o să se schimbe nimic. Dacă protestăm împotriva războiului din Iraq nu se schimbă nimic. La ce bun? Mai bine mă fac că nu văd.
Problema peste care dau obișnuit e: „Ştii, cei care văd sunt cei care dau alarma, şi toţi ştim ce li se întâmplă.” E o întreagă mitologie despre cei care trag alarma. În primul rând se spune că toţi sunt nebuni. Dar ce am descoperit mergând prin lume şi discutând cu ei, e că de fapt, ei sunt chiar loiali şi deseori conservatori. Sunt dedicaţi instituţiilor pentru care lucrează şi motivul pentru care sparg tăcerea, pentru care insistă asupra problemei e pentru că le pasă atât de mult de instituţie încât vor s-o menţină sănătoasă.
Despre aceşti avertizori oamenii spun ades „N-are nici un rost pentru că vezi ce li se întâmplă. Sunt zdrobiţi. Nimeni nu vrea să treacă prin asta.” Avertizorii, în schimb, sunt mândri de ei.
Mă gândesc la Joe Darby. Toţi ne amintim fotografiile de la Abu Ghraib, care au şocat lumea şi care ne-au arătat ce fel de război se ducea în Iraq. Dar mă întreb cine îşi mai aminteşte de el, un soldat extrem de bun, obedient, care a găsit acele fotografii şi le-a predat. El spunea: „Nu sunt genul de om care să pârască, dar unele lucruri depăşesc orice limită. Se spune că ignoranţa e binecuvântare, dar nu ignori aşa ceva.”
Am discutat cu Steve Bolsin, un doctor britanic, care 5 ani s-a zbătut să atragă atenţia asupra unui chirurg periculos care ucidea copii. L-am întrebat de ce a făcut-o. „Pentru că m-a îndemnat fiica mea.” A venit într-o seară la mine şi mi-a spus: „Tati, nu poţi să-i laşi pe copii să moară.”
Sau mă gândesc la Cynthia Thomas, un adevărat soldat şi soţie de soldat, care văzându-şi prietenii şi amicii reîntorcându-se din Iraq, a fost atât de şocată de starea lor mentală şi de refuzul armatei de a recunoaşte şi de a-şi însuşi sindromul de stres post-traumatic, încât a stabilit o cafenea în centrul unui oraş milităresc unde ei să primească legal asistenţă psihologică şi medicală. Mi-a spus: „Ştii Margaret, când eram mică mereu spuneam că nu ştiu ce vreau să mă fac când o să cresc. M-am descoperit pe mine în cauza asta şi asta m-a schimbat total.”
Avem atâtea libertăţi, câştigate cu greu: libertatea de a scrie şi de a publica fără cenzură, o libertate inexistentă ultima oară când am vizitat Ungaria, libertatea votului, pentru care femeile au luptat atâta, libertatea celor din etnii, culturi şi orientări sexuale diferite să trăiască aşa cum doresc. Dar libertatea nu există dacă nu o foloseşti iar cei care avertizează şi oameni ca Gayla Benefield se folosesc de libertatea pe care o au. Ei sunt pregătiţi şi ştiu că va fi o dispută, şi ştiu că vor fi multe certuri cu vecinii, colegii şi prietenii, dar mă voi perfecţiona în acest conflict. Am să mă leg de sceptici pentru că ei îmi amplifică şi-mi întăresc cauza. Pot colabora cu adversarii ca să devin mai bună la ceea ce fac. Sunt oameni deosebit de încăpăţânaţi, cu o răbdare incredibilă şi o hotărâre absolută să nu fie orbi sau muţi.
Când am fost la Libby, Montana am vizitat clinica de azbestoză pe care a înfiinţat-o Gayla Benefield, un loc în care, la început, cei care aveau nevoie de ajutor şi tratament intrau pe uşa din spate pentru că nu vroiau să recunoască faptul că ea avusese dreptate. Stăteam într-un restaurant şi priveam cum camioanele mişunau pe autostradă cu pământ scos din grădini şi aducând pământ proaspăt, necontaminat.
Am luat-o cu mine pe fiica mea de 12 ani pentru că vroiam să o cunoască pe Gayla.
„De ce? Ce-i aşa mare lucru?”
I-am replicat: „Nu e un star de cinema, nu e o celebritate şi nici un expert şi ea ar fi prima să-ţi spună că nu e o sfântă. Cea mai importantă trăsătură a Gaylei e că e obişnuită. E ca tine, ca mine. A avut libertate şi a fost pregătită s-o folosească.”
Vă mulţumesc din suflet.
Comentarii (16)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Minunate discursuri! Avem mare nevoie de asemenea oameni care sa ne inspire si sa ne motiveze! Va multumesc mult pentru postari! O zi superba!
Multumesc Razvan pentru acest articol. Recunosc ca si eu m-am implicat in multe activitati pe care le-am facut sub aspectul omului obisnuit cautand sa antrenez mai multe prsoane in a face sau a lua atitudine pe chestiuni care mi s-au parut importante dar care nefiind profitabile si nefiind platite nu am avut succes. Ba mai mult am devenit persoana non grata. O parte cu ocazia comentariilor facute le-am mai dezvaluit. Modul cum sunt tratati nou nascutii si copii in leaganele de copii, cate abuzuri se fac fata de ei de catre personalul care ar trebui sa se ocupe si sunt platiti pentru ast mizeria, lipsa mancarii, lipsa atentiei si bun simt elementar.. Acelasi aspect si la azilele de batrani, stationare medicale – unde este ceva de neinchipuit de mizerie sub toate formele iar asistenetele, medicii si ingrijitorii pleaca cu sacosele pline cu mancare care ar fi trebuit facuta bolnavilor. Atitudinea care este in spitale atunci cand mor copii fata de acestia si fata de parintii care sunt inebuniti de durere constatand ca copiii lor de fapt au murit din negligente crunte medicale sau de igiena a spitalului, instrumentarului medical, nepriceperea personalului care nu au facut o corecta anamneza si nu au tratat corect copilul tinand cont de elemente conexe afectiunii baza cum ar fi alergiile sau intoleranta la vre-un compus. De fapt numai in situatii medicale si cazuri pot scrie o carte intreaga plecand de la lipsa de atentie, profesionalism, igiena fizica si mentala, bun simt. Nu se cunosc si nu se dorec a fi cunoscute elementele baza plecand de la igiena unitatii medicale in sine. Se spala pe jos cu apa si clor care este recunoscut a fi foarte toxic si provoaca foarte multe afectiuni atat de piele cat si respiratorii. Modul cum este manipulat, transportat un bolnav imobilizat , fiind trantit ca un sac. Lispa de respect fata de omul bolnav, tratamentele aplicate gresit si provoaca alte afectiuni. Graba doctorilor de a nu avea fise complete cu toate afectuinile unui pacient si le da liste lungi de pastile al caror efect se bate cap in cap. si genereaza alte afectiuni dar si un profit subsatantial medicilor din comisioane. Medicina se practica ca un act de comert fara nici o raspundere fata de actul medical. Daca pacientul mai e viu si vine si a doua oara insemna ca a functionat , daca moare a fost din vina lui – doar era bolnav.Acesta este un aspect. Alte persoane cu care am intrat in cnflict deschis a fost cei din invatamant care fac act de prezenta si isi prezinta nemultumirile salariale elevilor dar nu inteleg de ce se mai numesc invatatori sau profesori cand sunt atat de incompetenti si nemultumiti. Distrug generatii intregi de oameni, ii afecteaza psihic si emotional, ii face sa urasca scoala pe care o desconsidera total. Copii vad scoala prin atitudinea invatatorilor pe care nu ii mai respecta pentru ca ei insisi nu se respecta – si nu din cauza banilor – si crunt tocmai din cauza lipsei proprii de educatie, respect si responsabilitate. Ajunj tineri in clasa a 12 si nu stiu sa citeasca si sa scrie azi in 2013. Si aceasta este realitatea.
Japonia dupa al doilea razboi mondial a investit cele mai multe fonduri in invatamant si sanatate dar au si cerut rezultate si au pedepsit crunt pe cei ce au fost platiti si nu au avut rezultate cu elevii sau cu bolnavii. Azi Japonia este una dintre cele mai mari puteri economice si au cel mai ridicat nivel de trai. O tara fara resurse naturale, care pot locui doar pe o treime din suprafata insulelor – au cele mai puternice industrii, cei mai imoportanti cercetatori si cele mai bune rezultate in tehnologia de varf. A fi japonez este o carte de vizita ca a fi german. Ei vin in Romania pentru a face ceva si a raspunde de ceea ce fac dar nu dau spagi si nu fac lucru de mantuiala. Am avut discutii cu mai multe personalitati in diferite domenii venite in Romania pentru a se implica in a ne invata constructii in zone rurale, energie alternativa, irigatii, culturi si terasari pentru stabilizarea solului, tipuri de culturi de plante pentru medicina alternativa cum se cultiva si se prelucreaza, sisteme de irigatii. De asemenea in domeniul medical – de a e implica in a ne invata tehnici de prim ajutor si educatie medicala de familie. Asa cum au venit asa au plecat pentru ca nu i-a bagat nimeni in seama. Cand au fost inundatiile am invitat niste prieteni din SUA – o fundatie care ajuta in intreaga lume dupa dezastre fiind formata din voluntari care sunt invatat sa munceasca cu proprietarii pe care cu aceasta ocazie ii invata cum sa isi reconstruiasca temeinic, frumos, curat, practic o noua locuinta. La noi au fost ingroziti si au plecat in cateva zile deoarece au constata ca oamenii nu erau interesati de munca. Barbatii stateau in noroi pana la brau dar la bar , iar femeile vindeau cimentul, lemnul si se ofereau voluntare pentru sex nu pentru munca. Sunt cativa ani de cand nu ma mai implic pentru ca nu are rost. Politicul, prostia, rea vointa, animalitatea, tiganismele, furturile, minciunile, nesimtirea, spagile sunt mult mai importante decat realizarile. Sa vina starinii sa faca ei si sa avem si noi de unde fura. Strainii vin si fac bani din orice pentru ca stiu ce vor. Si mai stiu ca noi nu avem vointa si unitate. Asteptam mila si pomana. Iar daca cineva are initiativa e doborat de majoritatea care este deranjata ca trebuie sa faca ceva de care sa fie si responsabila .Am avut o discutii si cu persoane implicate in „spiritualitate ” si mi-a zis ca asemenea obedinta si credulitate nu a intalnit decat in tarile africane si in China indepartata. Probali de aceea au acest succes aici toti „spiritualii”. Cand religia tine loc de orice – , ne meritam soarta dar nu ne meritam tara.
Stiu ca poate ce va scriu nu va place sau nu place oamenilor, cititorilor care stau confortabil si se roaga in speranta saltului cuantic in XD sau a celor care se considerara credinciosi ferventi si profund spirituali. Va rog sa va mai ganditi inainte de a va ruga in ce realiate traiti si ce puteti face pentru dvs. si cei ce va inconjoara pentru a avea cu cat mai multi o viata cu adevarat fericita si bogata in toate realizarile. Suntem datori pentru noi, stramosii nostrii care ne-au lasat o tara si pentru copii care vrem sa ramana si sa aiba o viata in aceasta tara. Vrem generatii de oameni sanatosi fizic si psihic, educati, civilizati , care sa isi manifeste talentele native umane si profesionale aici in Romania. Cu respect.
Scuze pentru nenumaratele greseli de scriere. Conteaza ideea. Multumesc.
Draga Raluca cu o floare nu se face primavara – dar picatura sparge stanca. Conteaza la un moment dat perseverenta dar mai e o conditie – sa fii liber. Din cele mai vechi timpuri celor care au pus lumea in miscare li s-au inscenat toate idioteniile. Multi au fost recunoscuti si apreciati post mortem prin opera ramasa sau salvata. Putini sunt recunoscuti si apreciati in viata desi sunt adevarate comori nationale pentru ca ei au adus progresul pentru tara , pentru cultura, pentru oameni, nu pentru ei personal. Faptele lor au ramas in istorie, in mintea oamenilor – si de obicei sunt unicate nu produse de serie. Ei sunt cei ce schimba lumea. Dar asta nu te impiedica cu nimic ca o asemenea persoana sa fi chiar tu. Fiecare om este unic si se naste cu anumite daruri si talente unice. Bunica mea spunea ca un om se narte pentru familia lui, pentru orasul lui, pentru tara lui si pentru intrega lume. El decide pentru cine prin faptele sale zilnice. Ca o fapta sa fie buna inseamna ca ea aduce o usurare a vietii pentru omenire care cu aceasta ocazie mai invata ceva. Din pacate marile talente in cercetare necunoscute sunt in domeniul militar. Cand apar in viata civila sunt repede distrusi sau li se inchide gura prin toate mijloacele. Singura forma pentru cei ce raman liberi sau in viata le este opera. Sunt mii de exemple in istorie – cea mai crunta perioada a fost a Inchizitiei , apoi fiecare tara are istoriile ei proprii in care religiile si politicul au avut principalul rol distructiv. Specific – credinta este una , manifestata prin fapte si traire, fata de aberatiile religioase care inseamna alta – mai precis manipulare in vederea obtinerii unor scopuri personale si de grup.Cu respect
Nu stiu de ce ii spune „orbire intentionata” acestui sindrom sa-i zicem :)… Pentru mine pur si simplu este vorba de confort si inertie, atitudini pur umane, datorate mintii evident. Mintea omului obisnuit nu agreaza modificari bruste, si este foarte atasata de propriul confort, chiar daca este vorba de un confort reprezentat de fapt de adaptarea la o situatie precara. Chiar daca i se prezinta oportunitatea trecerii la o situatie mult mai buna, in cazul articolului de-a dreptul la salvarea propriei vieti, apare automat combinatia dintre frica de a parasi un confort cunoscut vizavi de ceva ce trebuie crezut pe cuvant si care va surveni in viitor, necunoscuta de fapt, si efortul presupus de a ajunge la acea noua situatie care reprezinta bataie de cap si stress. In plus tinerii se adapteaza mult mai repede schimbarii deoarece au mai multa energie si flexibilitate, in timp ce batranii au tipare mai adanci in ei si mai putina energie … ei, dar in timp si tinerii devin batrani si o iau pe aceeasi cale
Este tot o marturie a unui adanc tipar taranesc inamic schimbarii care este perceputa ca un mare risc.
De ce credeti ca taranii romani au scos proverbul „Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard!” ?
Este natura umana tipica care este adversara schimbarii, schimbarea fiind de fapt unul din principiile de baza universale.
Buna ziua.
Doamna Luiza Bratu,ai dreptate.Tot ce spui este adevarat.Eu nu m-am implicat in nici o situatie sociala ….poate pentru ca nu mi s-a intamplat nimic care sa ma propulseze in astfel de situatii.Dar ma uit in jurul meu si incerc sa inteleg ce este rau cu intreaga umanitate.Pentru ca nu numai la noi si cu poporul nostru se intampla ceva destul de rau incat sa nu reusim sa progresam.Daca vrem sa gasim explicatii putem gasi,dar adevarul pentru tot ce se petrece rau in lume ramane deocamdata un mister,desi informatiile ce dau navala peste noi dupa 1990 incoace poate sa ne conduca spre o idee despre ce se petrece cumva in lume acum si de veacuri.Eu citesc foarte mult si am fost preocupata de cand ma stiu de ce exista atata inechitate in lume.Pentru mine personal mi-am dat un raspuns,dar acest raspuns nu poate fi valabil pentru fiecare om al planetei.In ultimul timp studiez,ca sa zic asa,comentariile de pe anumite bloguri si imi fac o parere despre oamenii care ajung sa fie interesati de aceste especte ale umanitatii,pentru ca ,asa cum am mai spus,ce se intampla la noi ,se intampla si in alte parti ale lumii,depinzand de specificul fiecarui loc.Dumneata incerci sa explici ca ceva urat exista in poporul nostru….poate ai dreptate,dar eu am ajuns sa inteleg ca pentru orice exista o explicatie si sa-mi dau seama ca se intampla multe uraciuni si la cei pe care-i admiram.Nu le cunoastem noi ,dar ne place sa consideram ca ce poate fi mai urat exista numai la noi.Lucrurile nu sunt chiar asa.Eu apreciez acei oameni de stiinta care au o viziune larga asupra a tot ce se intampla cu umanitatea prezenta si scriu despre aceasta.Pentru ca sa apreciem corect situatia trebuie sa citim mult si sa avem o atitudine interioara subiectiva ,dar si o intelegere profunda asupra intregii existente.
Subiectul este profund si necesita timp si spatiu pentru a fi dezvoltat…. si in plus necesita o deschidere spre iubirea cunoscuta azi drept compasiune.Pentru indreptarea lucrurilor nu ne putem astepta sa se intample daca vom considera ca lucrurile se vor indrepta cu aceleasi metode ca pana acum.Aici apare notiunea de Bani si Putere,doamna Luiza Bratu.Cu bani si putere dispar toate neregulele ivite….intr-un anume loc,dar apar alte nereguli int-alt loc
Sa fim constienti,ai dreptate cu tot ce dezvalui in comentariul dumitale,dar lucrurile nu sunt chiar asa cum dai impresia dumneata ca ar fi.O analiza in profunzimea situatiei ar explica cumva,dar….hai sa inchei pentru ca alunec cam mult pe panta abstractionismului.
Sa aveti zile bune,Sefora
Si dumneata domnule Claudiu ai o mare dreptate.Indiferent de locul de pe acest mapamond natura umana isi spune cuvantul si dorinta de nu iesi din zona de confort se manifesta sub diferite aspecte.Iar nevoia de scimbare determina pe multi sa actioneze dupa cum le este firea.Eu,spre exemplu sunt deschisa la schimbare,dar cunosc oameni care nu si-ar modifica modul de viata sub nici o forma.Este un adevar cu care se confrunta umanitatea azi.Pe plan global,galactic ,pot spune,a aparut nevoia de schimbare.Dar fiinte ce nu vor sa renunte la zona lor de confort se impotrivesc si se impotrivesc atat de crunt incat putem ajunge la autodistrugere.
O zi buna tuturor,Sefora
Doamna Sefora comentariul dvs. imi aduce aminte de o intamplare. Eram la cimitir acum cativa ani ani intro-zi torida ca aceasta. La poarta cimitirului cersind era o batrana care nu era tocmai rau imbracata dar se vedea pe ea ca este epuizata fizic si deshidratata. „Fie-ti mila de o batrana saraca ca n-am nimic de mancare, dati-mi si mie de o paine „. Impresionata si sub influenta faptului ca mergeam la cimitir pentru un eveniment de comemorare a bunicii mele, m-am dus la un magazin din apropiere si i-am cumparat o paine si o sticla cu apa. Convinsa fiind ca acesta isi doreste batrana si ca fac un act de bine daruindu-i ceva ce ii era necesar. Ma gandeam si la faptul ca bunica mea spunea ca daca vrei sa faci un bine , daruieste-i acelui om ceea ce are nevoie, cand are nevoie. Plina de multumire sufleteasca ca pot ajuta pe cineva ca si cum ar fi bunica mea i le-am dat zambind si spunand ca ii doresc sanatate si ca ma bucur ca pot sa ii ofer ceva ce -i este de folos. Batrana le-a luat si apoi mi-a aruncat o privire rece cerandu-mi bani. „Eu nu am nevoie de painea ta – o voi da la porci, eu am nevoie de bani”. A baut o gura de apa apoi a golit sticla pe asfalt si a aruncat sticla. Si-a continuat repertoriul pentru o alta persoana care se apropia. A fost o lectie, este adevarat alta decat mi le dadea bunica care a trait in alte timpuri, nu indepartate ca ani dar foarte indepartate ca educatie.Pot sa va dau mii de exemple din 23 de ani de umblat prin Bucuresti si prin tara.
Si ca un mic comentariu. Am lucrat la Bancoop SA in utilimii doi ani de activatiate ai bancii. Eram ceea ce se numea atunci consilier – fiind ca profesie econimist-finantist. Printre clientii bancii zi zilnic depunatori erau multi cersetori care stiau sa faca cel mai avantajoase depozite cu cea mai buna dobanda. Erau cei care achizitionau cecuri si obligatiuni de stat. Cand banca a fost afectata si s-a intrat in insolventa nu pentru ca a fost un fenomen real ci a fost provocat pentru a fi …………..,
lumea a dat buluc pentru asi recupera banii. Desi se faceau plati zilnice in anumite plafoane pe liste facute de ei, cei ce nu le respectau erau tot cei ce le faceau. Cu greu au accepta sa isi imparta depozitele sub planul de garantare si sa isi recupereze banii de la alta banca care a preluat temporar obligatiile de plata ale Bancoop. Culmea este ca toti se vaitau ca sunt saraci si au fost furati – dar eu stiam cati bani au castigat din plasamente financiare si chiar si-au luat dobanzi pana in momentul retragerii. Am aflat si ca o parte din cersetori aveau apartamente achizionate pe sume minore din bani dati cu camata si garantie apartament. Am aflat si ca isi castigau banii din plasamente de fete din provincie in prostitutie. Dar nimeni nu este interesat sa intrebe cum un biet cersetor are de fapt o imensa avere. Pe unii dintre ei i-am intalnit in hoteluri sau in localitati din diferite zone europene unde isi permiteau condiitii exceptionale. Dar ei nu stiu limba romana, sunt necajiti, plini de aur, plini de bani si se vaita ca sunt saraci si neintelesi in Romania.
Sau de ce se fura mancarea bolnavilor de cei de la bucatarie impreuna cu administratorul spitalului, medicii si asistentele ?
Sau ce cauta in gospodariile oamenilor la rubrica fier vechi tevile taiate din sistemul de irigatie care a fost refacut de 10 ori ?
Se intampla in Romania pe fata. Justificarea este – noi suntem saraci si ne inghesuim la biserica sa ne ierte Dumnezeu pacatele si sa vina cineva sa ne dea bani, multi bani si sa nu cumva sa ne puna sa muncim fie si in propria gospodarie. Jegul cat casa, casa se prabuseste pe ei si ei mai fac 5 copii pentru a trai din ajutoare sociale. Stau in aceeasi camera cu toti si se impuiaza intre ei ca soarecii si mai zic ca sunt oameni. E realitatea. Am inceput sa scriu in speranta ca mai sunt si altii ca mine care vor sa se implice, care nu doar sa stea in fata calculatorului sa privesca sau sa strambe din nas ci sa devenim o forta care schimba ceva pentru noi in mai bine. Copii mei imi reproseaza ca n-am facut nimic si ca generatia mea a distrus Romania. Am facut multe dar nu se vede pentru ca sa faci ceva, inseamna timp , dedicare, curaj, ambitie, speranta dar si sa vezi ca ceea ce faci azi nu se distruge maine. Eu ma simt ca Mesterul Manole. Tot ceea ce am creat sub o forma sau alta s-a prabusit pentru ca am fost mintita si furata de cei ce au fost principalii beneficiari – partenerii si colaboratorii romani. Ca nu avem bani suficienti sa acoperim tot este o justificare pentru a nu face nimic. Banii se creaza prin munca si de multe ori sunt un indicator de eficienta dar implica asumarea multor riscuri pentru cel ce investeste si este exclus un sprijin din partea statului. Sistemul fiscal actual te darama din start, de restul se ocupa proprii colaboratori, piata si culmea pe ultimul loc concurenta. Te mai ajuta sa te faci praf neincrederea familiei, apropiatii care iti tot spun ca nu ai nici o sansa , ca ce stii tu, ca altii o fac poate mai bine ca tine, ca arunci banii pe ferestra, ca…… mii de motive – romanii sunt maestrii in a vedea nenorociri dar nu de a face ceva eventual unit si ordonat. Dar vor banii multi si drepturi -toate li se cuvin. Uitati-va ce jale este si in administratia publica.
Fiica mea este plecata in Germania de circa 1 luna si mi-a spus ca daca in Romania toata educatia primita i se parea timp pierdut inutil si fara nici o sansa de afirmare dupa terminarea facultatii – acolo contemporani cu noi este o alta lume. Locul de munca este clar determinat cu fisa a postului si protectia muncii. Se respecta timpul de munca si se sanctioneaza orice abatere de la disciplina sau din vre-un consum altul decat cel cunoscut in consumuri de materii prime. Deci timpul de munca este supravegheat si platit conform seriozitatii si implicarii in munca. Nu ai cum sa intarzii la munca deoarece transportul functioneaza ceas. Nu ai cum sa nu iti indeplinesti sarcinile de servici deoarece ele sunt calculate corect pe unitati de timp, nu ai cum sa nu oferi caliatea serviciilor tale pentru ca se vede imediat si esti zburat afara in secunda doi. Ai toate drepturile si avantajele dar esti obligat sa fi corect din toate punctele de vedere. Disciplina germana arata de ce Gemania este unde este din punct de vedere economic si noi suntem unde suntem. Ei merg la servici pentru a-si aduce contributia la dezvoltarea proprie, a firmei lor si pentru mandria de a fi german. In Romania daca ceri asa ceva unui angajat, adica implicare si corectitudine fara ai permite timpi morti cu telefoanele, conversatiile pe net cu prietenii, statul la fumat cate o jumatate de ora din jumatate de ora esti comunist -desi foarte multi habar n-au ce spun. La noi treaba merge si asa….. cum …ce mai conteaza….. ca oricum suntem in blocaj financiar…….. si poate ceva bani la negru…… si poate cineva iti va plati pana la urma factura care ai taiat-o acum doua luni……. si oricum banca suna zilnic ca ai intarziat cu rata la credit…. si vin iar facturile la utilitati…… si ….. te intrebi din ce traiesc cei ce stau toata ziua cu burta la soare sau prin cluburi , cu mii de euro aruncati ….. cand tu crapi facand lucrari care nu se platesc ….. si care sunt de altfel proiecte care aduc bani in Romania si locuri de munca de care nu este interesat nimeni. Dar asta este o alta poveste reala. Sunt multi specialisti si experti in economie care sunt indepartati si care din respect pentru sine pleaca si fac bani cu respect pentru ei in alte tari unde le este recunoscuta si apreciata valoarea umana si profesionala. Asa ca multi romani de 40 de ani ultra specializati si calificati pleaca din tara. La noi se inmultesc in schimb maestrii la scoala de duminica – guru, constelatori,predicatori si te mai miri ce .. experti in meditatii. Probabil acesta este viitorul… vom traii din rugaciuni si meditatii si lasa ca asa e mai bine, asa ne-a fost scris, ghicit in globul vrajitoarelor tiganci, ……s.a.m.d. Fara scoala reala, fara educatie, fara igiena, fara disciplina, fara ordine, fara organizare, fara coerenta, fara implicare. Viitorul este s acru, gandirea pozitiva in dimensiuni ……
…draga Luiza, as spune ca ai mari asteptari de la ceilalti: sa fie buni, curati, onesti, harnici ca nemtii si mai stiu eu cate
Vad ca tie ti-e clar cine in ce echipa joaca, cine merita si cine nu. Asa credeam si eu pe vremuri ca tine, dar de ceva timp mi-am dat seama ca facand asta ma credeam Dzeu, si ca de fapt consideram ca El a cam gresit si are Claudiu, dragul de el, solutii pentru un proiect al omenirii mult mai bun :):)
M-am lasat de ideile astea intretimp si stii ce? Am invatat acceptarea, nu ma mai stressez asa tare asa cum pare ca faci tu, si mie mult mai bine, sincer … fiecare pe drumul lui, eu lucrez sa fiu eu mai bun, iar ceilalti daca pot sa-i ajut si-mi accepta ajutorul foarte bine, daca il refuza la fel de bine. Nu stiu eu ce destin are fiecare si cu atat mai putin omenirea… A, asta nu insemna ca sunt indiferent, ci nu mai pun la suflet esecurile, caci incerc sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba.
Pe deasupra multe aparente inseala, apropo de a-i judeca pe ceilalti. Tot apropo, am lucrat in calitate de consultant senior si project manager timp de vreo 2 ani in Germania la o firma germana, ca angajat german ca sa zic asa, adica nu trimis din Romania la schimb de experienta sau detasat de aici acolo. Fiica ta este la inceput cu munca in Germania si asa sunt impresiile la inceput cand vii de afara despre ce-i acolo, dar eu am avut si subordonati nemti acolo pe parcursul proiectelor pe care le-am facut si crede-ma, lucrurile cu nemtii nu sunt chiar asa cum ti le-a scris fiica ta … sa treaca mai mult timp si o sa afli lucruri noi despre ei :).
Eu nu-ti zic sa nu te implici, ci iti recomand sa nu mai ai asteptari si sa nu mai pui la suflet … o sa vezi ca atunci cand in urma efortului tau nu se intampla nimic o sa ridici din umeri si o sa consideri ca in fond este normal, iar cand totusi ceva bun se intampla o sa te bucuri nespus!
Este extraordinar articolul! Asa este. Tacerea si orbirea nu este tipica celor formati in dictatura. Ea este incastrata in oamenii de pretutindeni, a inceput cu comuna primitiva in care zeii contraolau totul si aveau puterea absoluta (induplecabila cu ofrande) si continua cu societatile opresive de dupa comuna primitiva.
De fapt fiintele umane nu au fost niciodata libere in 3D
Cel putin asa cred eu.
Multumesc
ADU-TI AMINTE CA STA IN FIREA LUCRURILOR SA TE SCHIMBI IN PRIMUL RAND PE TINE DACA VREI SA SCHIMBI LUMEA !
Orbul nu îl poate ajuta pe orb. Cei ce bâjbâie în întuneric nu le pot arăta celorlalţi calea spre lumină. Cei care nu cunosc nemurirea nu îi pot ajuta pe alţii să scape de teama de moarte. Cei care nu trăiesc total şi intens, al căror cântec încă nu vine din suflet, al căror zâmbet este doar desenat pe buze, nu îi pot ajuta pe alţii să fie autentici şi sinceri. Cei care sunt ipocriţi şi prefăcuţi nu au cum să ajute alţi oameni să fie cinstiţi. Aceia care nu sunt încă ei înşişi, care nu ştiu nimic despre ei, nu au nici cea mai mică idee despre individualitatea lor – cei care sunt încă pierduţi în personalitatea lor, care este falsă şi modelată de societate – nu pot ajuta pe nimeni altcineva să îşi găsească individualitatea. Chiar dacă au cele mai bune intenţii, pur şi simplu nu este posibil.
Dacă flacăra vieţii tale nu arde, cum ai putea să aprinzi focul în lămpile stinse ale celorlalţi? În primul rând tu trebuie să arzi; abia după aceea poţi să îi aprinzi pe alţii. Trebuie să fii rebel ca să poţi răspândi rebeliunea în jurul tău. Dacă eşti aprins, dacă arzi, poţi crea un foc sălbatic care se va întinde mult peste viziunea ta. Dar mai întâi trebuie să fii în flăcări […]
Poţi să împarţi cu ceilalţi doar ce ai! Dacă eşti nenorocit, vei împărţi nenorocirea ta, iar când două persoane nefericite sunt împreună, nenorocirea nu este doar dublă, ci înmulţită la infinit. Acelaşi lucru este valabil şi pentru fericire, pentru rebeliune, pentru toate experienţele. Orice îţi doreşti ca lumea să fie, în primul rând tu trebuie să fii modelul. Trebuie să treci printr-o probă de foc pentru ca, prin propriul exemplu, să îţi dovedeşti filosofia de viaţă. Nu poţi doar să pledezi pentru el. Argumentele şi raţiunea nu te vor ajuta; numai experienţa ta le poate da celorlalţi gustul iubirii, al meditaţiei, al liniştii, al religiozităţii.
Nu încerca vreodată să ajuţi pe cineva înainte de a fi experimentat tu însuţi pentru că mai mult îl vei încurca. Este deja încurcat. Moştenirea perpetuată de secole a încurcat pe toată lumea. Ar fi drăguţ din partea ta dacă nu ai oferi nici un ajutor, fiindcă s-ar putea să fie periculos; ajutorul tău ar fi foarte riscant pentru celălalt. Întâi mergi pe cale, afla unde te duce – numai atunci vei putea ţine mâinile altora şi îi vei putea conduce pe ea.
În această lume, este foarte dificil să comunici. Trebuie să înveţi cum să îţi comunici experienţele în aşa fel încât ceilalţi să înţeleagă exact ceea ce ai vrut să spui; altfel, se poate ca tu să crezi că dăruieşti nectar, dar în vieţile altora să se transforme în otravă. Sunt deja foarte otrăviţi! Ar fi mai bine să te cureţi întâi pe tine însuţi, să îţi limpezeşti ochii pentru a vedea mai bine. Apoi, poate vei fi capabil să îi ajuţi pe alţii. Dorinţa este bună, dar binele nu se întâmplă doar din dorinţa de bine. Din străbuni se spune ca drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. Există milioane de oameni care ajută cu bune intenţii, sfătuindu-i pe alţii – fără a-şi face griji că nici măcar ei înşişi nu îşi urmează propriile poveţe. Dar bucuria de a da sfaturi este atât de mare! Cui îi pasă dacă eu îmi urmez propriile sfaturi sau nu?
Bucuria de a-i sfătui pe alţii este o bucurie foarte subtilă, egoistă. Cel căruia îi dai sfaturi devine ignorant; tu devii cunoscător. Sfatul este singurul lucru din lume pe care toată lumea îl oferă, dar nimeni nu îl acceptă; şi este bine că nu îl acceptă nimeni, pentru că este dat de oameni care nu ştiu nimic – deşi nu există nici o intenţie rea ascunsă în spatele lui.Adu-ţi aminte că stă în firea lucrurilor să te schimbi în primul rând pe tine dacă vrei să schimbi lumea. Revoluţia trebuie să înceapă cu tine. Doar după aceea o poţi face să radieze în inimile celorlalţi. Dansul trebuie să te cuprindă întâi pe tine, iar apoi vei vedea miracolul – şi alţii au început să danseze asemeni ţie. Dansul este contagios; la fel este şi dragostea, la fel recunoştinţa, religiozitatea, rebeliunea – toate sunt molipsitoare. Aşa că, în primul rând, flacăra pe care vrei să o vezi în ochii celorlalţi trebuie să existe în tine!
OSHO, Compasiunea – suprema înflorire a iubirii …Multumesc ! Razvan pentru acest minunat articol … Va doresc o zi cu Armonie in sufletele voastre !
Drag Rhoda fiecare cu drumul lui. Daca tu te recunosti si te ghidezi dupa ce scrii e perfect pentru tine. Citatele lui Osho care intre noi fie vorba personal nu a scris un rand iar ceea ce este scris a fost de discipolii lui cu studii superioare de management in comunicare, te pot baga in ceata deasa si justifica orice. De aceea a fost si contestat pentru efectele dezastruase produse mai multor oameni care i-au urmay principiile. De asemenea Osho a fost o buna masina de facut bani. Principiile lui erau valabile pentru altii pentru ca practic a pus in tema povestile indiene sub o forma comerciala acceptata de americani. Daca vei citi mai multe despre istoria lui Osho vei afla diverse. Oricum omul a fost de buna intentie aducand un pic de proza indiana in viata americanilor intr-o varianta digerabila de ei si care a produs ceva bani pentru mass-media. Daca te iei strict dupa Osho nu ajungi nicaieri dar suna bombastic cu vibratie catre un indubitabil absolut.
Eu nu dau sfaturi pentru ca nu ma pricep. Eu scriu ca simt, traiesc, constat in realitate. Bunica m-a invatat ca omul este masura faptelor sale si ceea ce ramane dupa tine sunt faptele, amintirile si ceea ce a impresionat cu adevarat lumea – asta daca ai curajul si puterea sa fii tu insuti.
Mi-a mai spus ca lantul de munti Himalaya – este un lant de munti care apartine lumii – frate cu ceilalti munti si totusi pe el sunt cateva varfuri muntose – ca orice varf solitar si dintre ele unul este mai inalt pentru ca asa a fost sa fie de la nastere. Asa sunt si oamenii. Unii s-au nascut la coada vacii si ajung in varful cercetarii mondiale , altii nu depasec pragul curtii si au mancat aceasi mancare si poate au avut aceeasi parinti. Diferenta a facut-o fiecare prin ceea ce a vrut sa fie pentru a darui ceva lumii ce simtea ca are, stie si poate mai presus de stiinta momentului in care s-a nascut el, de ceea ce oamenii stiu. Bunica mea aprecia unicitatea. Nu parintii, nu scoala, nici prietenii si nici religia nu te face ce esti ci ceea ce simti ca freamata in tine si iti asumi sa dezvalui lumii. Acum 10 ani nu erau smartphone si altele si altele dar cineva si le-a imaginat si le-a creat. Steve Jobs nu a avut facultate dar a creat un imperiu informatic si s-a ascultat pe sine in pofida timpurilor, vremii, concurentei. Da in istorie multi au murit pentru stiinta, creati, vise si au demonstrat ca omul poate zbura, se poate cufunda in adancuri si poate pleca in Univers. Pentru ceilalti erau nebuni dar au avut dreptate.
Daca astepti sa devii celebru prin copy- paste citatele altora poti fi un bun politician. Celebritatea nu insemna bani, inseamna sa ai curajul sa schimbi lumea trezind-o asa cum si-au asumat fiecare om caruia ii datoram tehnologia actuala , multi necunoscuti. Dar visele lor le-au transformat in realitatea de care ne bucuram toti si avem acces la informatie. Dar sa nu uitam unii sunt creatorii si de multe ori altii sunt beneficiarii. Critici vor fii intotdeauna , sceptici mii, si comentatori cati in luna si in stele. Daca astepti sa traiesti experiente ca sa faci ceva … asteapta poate le vei trai ,poate vei arde la propriu si la figurat si apoi vei scrie experienta in cunostinta de cauza, poti face orice si poti crede orice, poti scrie orice. Viata este frumoasa prin diversitatea ei pe care o experimentam diferit. Ceea ce este cu adevarat benefic ramane, dar ramane si prostia. Si prostia parca castiga mai mult teren, chiar exponential. Oricum prostia este usoara frumos ambalata si foarte bine promovata pe toate canalele media. Fiecare alege in orice moment cine e, ce vrea de la sine si ce poate cu adevarat sa faca pentru sine si ceilalti. Cu drag.
Draga ,Luiza Bratu ,nu am facut decat un comentariu ,asa cum am simtit …chiar daca este ,,copy-paste ,,…..In Lumea asta Mare toti avem voie sa ne dam cu parerea ….Important e sa tinem cont de toate …Nu se stie niciodata unde se va gasi varianta cea mai buna ,care ne va ajuta sa facem o Schimbare in bine …Viata noastra se rezuma la experiente …Cu cat mai multe , cu atat mai bine ….O alta parere …Te pup !
In seara asta la invitatia unor prieteni am vazut filmul ” O afacere regala” vi-l recomand. Mie mi-a placut foarte mult si oare istoria nu se repeta ?A fost cu atat mai „ciudat” cu cat azi chiar am avut mai mult timp sa stau pe net si sa va scriu. Filmul a venit …….. dar mai bine sa il vedeti.
Draga Claudiu e foarte bine ca ti-ai pastrat simtul umorului.
In privinta mea cred si vreau sa schimb ceva in bine in tara asta si asta o fac in fiecare zi . Daca 100 de oameni se schimba restul populatiei se schimba de la sine – de fapt acesta este principiul celor 100 de maimute – tehnica de predare. Recunosc si subliniez ca ma simt Mesterul Manole dar inca traiesc , deci inca sper in schimbari in bine. Asa cum poate am mai spus, scriu o carte despre bunicii mei asa cum au fost, cum au trait, in ce au crezut si cate ceva din faptele lor si in special cum m-au crescut si ce au sadit valori in mine care m-au ajutat in cele mai grele momente din viata mea. Si cum m-au ajutat sa traiesc cand nimeni nu imi dadea nici o sansa. Le sunt profund recunoscatoare si cred ca si altii se vor regasi sau isi vor regasi bunicii cu caldura si intelepciunea vremurilor apuse si a unor familii unite.Cu drag.
.
dragilor
fiecare aveti ,,dreptatea,, voastra…
sant o bunica ce atrecut prin multe, am peste 65 ani..
am trecut prin 2 sisteme, cel comunist, apoi prin cel ce se vrea capitalist, dar inca bajbaie…
da, suntem orbi din diverse motive
dar
as dori sa va rog, sa trecem la fapte
. nepotii mei sunt maricei, dar voi, poate aveti copii ce se joaca in parcuri, in curtea gradinitei pe spatii amenajate…
stie careva dintre voi din ce sunt facute ,,dalele,, acelea moi pe care cad copii si nu-si julesc genunchii?
unde este vermiculita in Romania? se utilizeaza in aceleasi scopuri si la noi?
eu stau la bloc, dar multi dintre voi aveti case pe pamant..cu ce sunt acoperite?
haideti sa ,,mijim,, un pic pleoapele si sa vedem ce este in jurul nostru, cum ne putem ajuta.
poate ca cineva dintre voi sau cunostinte, lucreaza in constructii, poate aflati si luati atitudine.
a vorbi despre ceva concret, a le spune si altora ce ai ,,pindeste,, sa le fure sanatatea, libertatea de exprimare si manifestare, inseamna a ajuta la ,,insanatosirea,, vederii noastre
altfel, pierdem timp
va multumesc ca existati dar mai ales ca incepeti sa va treziti
cu drag bunica
Va salut atat pe voi cat si cauza pentru care cei care nu sant de acord cu astfel de „indeletniciri”sa faca front comun,unindu-se intro —-cum vreti sa-i spunem ,doar pentru a a vea o denumire—–pentru ca ,in definitiv cauza conteaza ci nu numele,fie el chiar pompos. De aceea va rog sa ne instituim intro luare de atitudine organizata,caci daca atat politicienii cat si corporatiile nu au nicio pozitie ,e normal ca prin tot felul de tertipuri si manipulare sa isi atinga scopul pur financiar,deoarece viata omului are valoarea unui glont. Serviciile „probono” in ziua de astazi se fac tot mai rar ,semn ca omului nu-i mai pasa de apropiatul lui,in schimb marile corporatii isi cunosc FOOARTE BINE INTERESELE. Astept propuneri concrete.Cu stima tuturor. O duminica insorita va doresc ! NandideDrobeta.