Darul
Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-și încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o mașină expusă în vitrina unui magazin auto. Știa că tatăl lui își poate permite să cumpere o astfel de mașină, așa că și-a exprimat dorința să o primească în dar, la absolvire. Ziua mult așteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că mașina mult visată va intra în posesia sa.
O ușoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă. În seara dinaintea festivității de absolvire, tatăl și-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu și i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubește. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind emoționat:
– Felicitări, fiule!
Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile mașinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă. Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
– Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire, o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său. Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă și o familie frumoasă. Într-un târziu, și-a dat seama că vremea nu stă în loc și a hotărât să-și viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultății. Însă, înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anunță că tatăl lui a decedat și că toată averea i-a rămas lui, ca singur moștenitor.
Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost copleșită de tristețe și regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla Biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeași poziție în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o și a început să citească în ea. La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Mașina îl aștepta de ani de zile, în garaj.
De câte ori nu ați trecut cu vederea ce este mai frumos în viață, doar pentru că nu este „împachetat” așa cum v-ați așteptat?
De câte ori nu ați respins cartea binelui, doar pentru că avea coperțile urâte?
De câte ori nu ați lăsat iubirea să trecă pe lângă voi, doar pentru că nu arăta așa cum v-ați dori?
Frumoasa lectie!
Multumim pentru tot!
Eu va multumesc pentru cuvintele frumoase, pentru faptul ca ne sunteti aproape, pentru ca ne cititi.
O zi minunata!
superb, nu am putut sa nu plang cand am citit.
Doar un suflet deosebit, un suflet sensibil poate fie atat de miscat precum ati fost dvs.
Va multumesc.
O zi minunata!
Minunat, merita multe lacrimi pentru ca daca privim la viata care pe langa unii a trecut, putem sa ne vedem greselile si poate ca multe am vrea sa le indreptam dar nu mai putem.
Multumesc Razvan. Te-am descoperit cam tarziu, dar in viata nimic nu este intamplator. Mesajele tale imi alina inima, si inca nu le-am citi pe toate (ma refer si la arhiva).
Dumnezeu sa te aiba in paza si sa ne daruiesti cat mai mule clipe frumoase care sa ne bucure sufletul si spiritul.
Ma bucur ca va place. Arhiva noastra este destul de generoasa. In plus, mai exista si cartea Trepte spre Cer, cu si mai multe povestiri. http://filedelumina.ro/2012/12/23/trepte-spre-cer/
O zi minunata va doresc!
Multumesc de reminder
MINUNAT. M-a emotionat profund.Cat de ignoranti putem fii cateodata si pierdem ceea ce ne dorim cel mai mult. Pace, Armonie, Lumina si multa Iubire.
Intr-adevar, de multe ori strambam din nas in loc sa se acceptam cu bucurie ce ne da viata.
O zi minunata!
Fiecare dintre noi primim un plic (virtual) de la parintii nostri ; in plic este darul ; toate zilele si noptile pe care acestia le-au petrecut langa noi, in zile bune sau mai putin bune, dragostea si sperantele lor pentru noi, ani si ani de-a randul .
Dar mai ales, VIATA .
Da, viata pe care ei ne-au daruit-o .
Ce facem cu acest dar si cum apreciem toate celelalte daruri pe care nu le-am cerut , dar ei ni le-au oferit cu drag, ani de viata din viata lor ?
Va rog cugetati la acestea si dregeti daca e ceva de dres pana nu e prea tarziu !
Cu drag,
Dorina
Recunostinta si Apreciere. Consider ca Recomandarea ta prinde bine Oricui Simte un piculet cu Inima . Insa atunci cand Inima este „Impietrita ” , urechile au „antifoane ” iar ochii sunt acoperiti de o ” esarfa” netransparenta . Consider ca „antifoanele” si „esarfa” , sunt create de catre noi , prin lipsa noastra de Apreciere (si nu numai a acesteia ), cum frumos spui.
Consider ca in aceasta Fila de lumina , intalnim un Exemplu de Transformare a Dorintei in Atasament si …..Consecintele ce au urmat ,datorate „neimplinirii” Atasamentului. Consider ca Atasamentul este un ” virus ” tare placut Mintii (si in special Sinelui Fals- Orgoliul) dar ….tare neplacut Sinelui Divin. Pentru a „vedea ” „Realizarile acestui ” virus” , consider ca este de ajuns sa ne privim cu Discernamant si Detasare in Oglinda Sinelui nostru Divin si sa privim apoi , tot cu Discernamant si Detasare Lumea . Ce „vede ” fiecare si ce Atitudine adopta dupa aceea ….dupa cum am mai spus : Este Fix Alegerea Fiecaruia.
De cate ori nu am ranit iremediabil persoane dragi datorita superficialitatii si ignorantei? Dar nu aceasta este problema cea mai grava, ci faptul ca de multe ori am da orice sa putem da timpul inapoi si sa putem repara greseala. Si cand nu putem, degeaba am striga in gura mare ca ne pare rau, ca am fost superficiali, ca ne-am schimbat, ca noi de fapt nu suntem asa, uneori” mai tarziu” este egal cu ” in zadar”. In alta ordine de idei, ” de cate ori…” cine poate spune? Daca am sti, nu ar mai exista” de cate ori…”
Cred ca in viata trebuie sa ne multumim cu darurile pe care le primim si sa le acceptam fara sa ne gandim ca am merita ceva in plus.
A trebuit sa o pierd pe Mama ca sa-mi dau seama ca am trait 67 ani lana un Maestru , ca am ignorat sfaturile si invatamintele,ca sa le regasesc apoi in hectare de carti de spiritualite….Azi citez din Mama ca din clasici….cand minte e tulburata de materie,ce usor ignoram spiritul flamand de ADEVAR ! Multumesc Razvan ! Multumesc Batrane Dan !Chiar daca va citesc cu intarziere,asta nu inseamna ca v-am trecut cu vederea !
Si daca nu-mi las „amprenta ” nu inseamna ca n-am deschis pagina.Namaste !