skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

În căutarea fericirii

 

Soarele se aprinde peste lanurile de grâu ce unduiesc la marginea drumului. Colbul drumului păstrează amintirea pașilor mei. Pelerinajul meu nu este la o cetate sfântă, nu este la o biserică, nu este la o sinagogă sau la un templu fără nume. Eu merg către OM. Pelerinajul meu este către mine, mă caut în ceilalți. E poate ciudat să-ți cauți fericirea, întrebându-i pe alții, dar vreau să găsesc omul fericit, să mă învețe și pe mine să fiu la fel ca el.

Iată-l pe omul de la marginea lanului. Trudește la seceriș.

– Om bun, fii milostiv și răspunde-mi la o întrebare…

Omul se oprește, se îndreaptă de mijloc și mă privește lung. Pantalonii ponosiți flutură ușor în vântul amiezii, dezvăluind câteva găuri mici, pe care cămașa, prea scurtă, nu reușește să le acopere.

– Întreabă, dacă dorești. Îți voi răspunde, dacă doresc.

Privirea tristă face cât o mie de răspunsuri. Totuși, privind la fața ridată, bronzată puternic, mi-e jenă să renunț, așa că îl întreb:

– Ești fericit?

– Cu soarele care mă bate în cap, cu munca de dimineața până noaptea, cu banii care nu-i am? Cum crezi că sunt fericit? Ești idiot?

– Nu sunt decât… curios. Mulțumesc pentru răspuns.

Îmi iau la revedere și cu traista în spinare îmi văd de drum. După câteva ceasuri, zăresc pădurea și un pârâu ce își face loc, spălând pietrele cu apa lui cristalină. La marginea pârâului o casă mare, arătoasă, își dezvăluie formele impunătoare. Iarba tunsa scurt și formele florilor, închipuite de un grădinar iscusit, îmbie la bucurie. Aici voi găsi omul fericit, îmi spun în sinea mea.

– Om bun! Om bun, deschide poarta! Am o întrebare să-ți pun!

– Ce vrei mă? Care îmi tulburi liniștea? Se aude un glas ce se apropie.

– Un drumeț, cu o întrebare. Spun eu, sprijinindu-mă de stâlpul porții.

– Intră!

Deschid poarta și pășesc pe aleea pietruită, privind încântat la grădina minunată. Din neatentie, piciorul meu calcă pe iarbă.

– Ce faci, omule? Îmi strici grădina?

– Scuze… spun eu și îmi ridic repede piciorul ce deranjase gingașele fire de iarbă.

– Ai idee cât de mult mă chinui cu grădina asta? Tu vii aici să o plângărești? Ai sosit cu distrugerea? Aduci Apocalipsa? Ești mesagerul Iadului?

– Scuze… iartă-ma, nu vreau să deranjez.

– Ba asta faci! Ce vrei?

– Vreau să știu dacă ești fericit. Ai o grădină minunată!

– Cum pot să fiu fericit, când văd că animalele îmi dau roată? Cum pot fi fericit, atunci când apar cârtițele și îmi distrug grădina? Cum pot fi fericit, când praful drumului se așează peste gingașii mei trandafiri? Cum pot fi fericit, când nopțile pândesc animalele ce vor să pătrundă la mine în grădină, cu unicul lor scop de a distruge. Noapte de noapte stau cu pușca pe umăr. Asta numești tu, fericire?

– Este clar, am înțeles necazul tău. Voi pleca acum și te las cu grădina ta…

– Du-te și vezi pe unde calci!

Pașii mă duc departe de omul supărat și de a lui grădină. Mă gândesc că nici măcar o grădină minunată nu îți aduce fericirea. Păcat!

Înserarea se apropie repede și eu mă opresc la un han de la marginea drumului. Sunt singurul mușteriu.

Hangiul, cu gesturi exersate de mii de ori, îmi pune în față lista de bucate și mă întreabă ce doresc să mănânc, înainte de a merge la culcare.

– Îmi doresc o cană cu vin rece, și mâncarea casei, spun eu cu gândul că mâncarea casei trebuie să fie cel mai bun preparat al lui.

– Altceva? Mai doriti si altceva?

– Sa schimbăm două vorbe, dacă ai timp…

– Bineînțeles, spuneți…

– Ești fericit?

– Nu, am o nevastă urâtă și o muncă neplăcută. În fiecare zi trebuie să zâmbesc și să slujesc toanele oricărui dobitoc… Nu mă refer la tine, mă refer la toți ciudații care îmi calcă pragul.

– Și…?

– Și… nimic! Doar sunt sclavul tuturor. Ba mâncarea e prea rece, ba prea caldă, ori e berea proastă, patul tare, sau mai știu și eu ce i se năzare fiecăruia.

Tac, zâmbesc și înghit în sec, ca pentru asta sunt plătit. Eu insumi m-am făcut pe mine sclav. Asta e pâinea mea de zi de zi. Cum pot fi fericit, când trăiesc această nenorocire, în fiecare zi?

– Ai dreptate, spun eu întristat.

Dimineața a venit repede și m-a găsit pe drum. Dacă nu am găsit răspunsul, nu am zăbovit mai mult decât era necesar. Acum m-am oprit lângă o casă dărăpănată. Știu că nu voi găsi răspunsul aici, dar văd o droaie de copii în bătătură. Poate tatăl lor este fericit. Poate copii sunt răspunsul la întrebarea mea.

– Ești fericit, gospodare?, îl întreb pe omul ce părea a fi tatăl copiilor.

– Cum să fiu fericit? Alerg de dimineața până seara, ca să am o bucată de pâine pe masă. Nu sunt trist când rămân nemâncat, pentru că totul le-am dat copiilor. Sunt disperat când nu le pot pune nimic pe masă. Crezi că e ușor să crești atâția copii, când ești așa sărac ca mine?

– De ce ai făcut atâția copii?

– Nu sunt un prost! Dacă ar fi după mine, acum n-aș mai avea atâția, dar pe vremuri aveam mai mult pământ. A trebuit să-l vând când a fost seceta cea mare. Nu aveam ce mânca.

Dacă tu cauți un om fericit, atunci trebuie să te duci la unul bogat, nu-l căuta acolo unde sărăcia își înfige colții.

Iată, deci, că bănuiala mea se adeverește. Acolo unde este sărăcie nu există fericire, o voi căuta la cei bogați.

Au trecut trei zile de la acestă întâmplare și eu merg în continuare, întrebând unde îl pot găsi pe cel mai bogat om din aceste ținuturi. Mi se spune că e regele acestor locuri și locuiește într-un mare palat.

Cu multă trudă reușesc să găsesc palatul măritului rege și mi se permite să vorbesc cu el.

Sălile nenumărate, pline cu tablouri, statui, oglinzi, mi se deschid în fața ochilor. Vitraliile minunate de la ferestre lasă lumina jucăușă a soarelui să mângâie podelele de marmură, iar bloțile aurite vrăjesc privirea. Niciodată nu am văzut mai multe opere de artă, mai multă opuleță si bogăție.

Sunt condus în sala tronului, unde îl văd pe rege cum își mângâie câinele de vânătoare.

Îngenunchez și mă ridic, când mi se permite.

– Străine, am auzit că vii de departe.

– Da, măria-ta!

– Ce cauți?

– Fericirea.

– Și ai găsit-o?

– Nu! Am căutat-o peste tot. Nu am dat de ea.

– Ha, ha!

– Am venit să vă întreb dacă sunteți fericit.

– Nu am cum să fiu fericit! Toată lumea vrea averea și poziția mea. De zeci de ori a trebuit să-mi omor dușmanii care complotau împotriva mea. Eu nu am copii și sunt foarte nefericit. Zi de zi, la fiecare masă mă gândesc că pot fi otrăvit. Nopțile, aștept asasinul care a trecut de oamenii mei… Cum pot fi eu fericit?

– Speram și eu că voi găsi fericirea, aici.

– Te-ai înșelat, spune regele, făcându-mi semn că pot pleca.

Fac câțiva pași și îi aud vocea din spate.

– Dacă găsești fericirea, salut-o din partea mea și spune-i să mai treacă și pe aici. Ha… ha..

Nu mai am unde să o caut. Voi lua un vapor care mă va duce direct acasă, în portul în care locuiesc. Drumul meu lung pe uscat a fost fără succes.

De șapte zile suntem pe mare și am remarcat un om care șade cât este ziua de lungă privind în zare.

Mă așez lângă el. Nu spun nimic. Caut să văd la ce se uită. Privesc și eu în zare. Nu e nimic deosebit.

– Bună ziua, la ce te uiți?

– Ssst… liniște. spune el cu glas șoptit.

Tac și privesc în continuare. În față e marea, soarele, norii și evident, valurile. Ochii se concentrează asupra orizontului. Să fie oare ceva interesant, acolo ?

Nu găsesc nimic. Mă uit din nou la el. Are ochii căprui și părul bălai îi flutură în bătaia vântului. Hainele ponosite nu reușesc să inspire milă. Este mândru, are spatele lat și stă ca un rege. Sunt prea multe contraste aici. Un om ce nu se potrivește niciunui șablon. Oare la ce se gândește.

– Vreau să…

Vorbele mi se opresc, când simt strânsoarea mâinii lui. Ce pot să fac? Îl voi lăsa în pace. Dau să mă ridic, dar mâna lui mă oprește.

– Stai…, îmi spune el.

Să mi se fi părut? A fost glasul lui sau murmurul mării? Oricum, este clar că dorește să rămân.

Stau și aștept. Știu că nu trebuie să-l grăbesc. Încet, încet, liniștea mării mă cuprinde. Muzica și ritmul valurilor mă copleșesc. Soarele se apropie de asfințit și își trimite razele magice de lumină, printr-un grup de nori.

Mă pierd în această liniște și simt cum sufletul meu este fericit. Nu mai vreau nimic, tot zbuciumul și toată căutarea mi-au adus aceste clipe minunate. Totul e atât de simplu.

– Acum ai înțeles, îmi spune glasul omului de alături.

– Da.

El se ridică și pleacă. Îmi zâmbește peste umăr.

În mod ciudat, chiar dacă vasul nostru este cât o coajă de nucă, chiar dacă am mai călătorit încă șapte zile, nu l-am mai văzut niciodată.

I-am întrebat și pe ceilalți pasageri.

Nimeni nu își amintea de omul care privea în zare. Nimeni nu îl văzuse, iar căpitanul se jura că nu a avut niciodată un asemenea pasager.

Autor: Razvan
De acelasi autor – Trepte spre Cer

Comentarii (10)
  1. Mare adevar! Fericirea nu trebuie sa o cauti. Nu o gasesti la nevoias , sau la bogat. O gasesti in TINE !!! Asculta linistea, pacea, tacerea si lasa gandul liber sa zboare …
    Doar asa vei intelege ce este fericirea. E printre putinele lucruri , sentimente pe care ti le poti face singur, fara ajutorul nimanui. Doar sa vrei, sa o intelegi si o vei gasi !
    Frumoasa povestirea ta Razvane. Plina de invataminte si bine ar fi daca am urma-o ! Sarbatori fericite, iar lumina Sfintelor Pasti sa ne aduca fericirea mult dorita !
    ]Pentru toti cititorii „Filelor de Lumina” , pentru cei ce muncesc sa le realizeze, un „Paste fericit”!!!

     
  2. Consider ca Liberul Arbitru al fiecaruia dintre noi , ne Permite sa Alegem , ” Poteca ” spre Fericire sau „Poteca ” spre Nefericire , in aceasta „Calatorie prin Viata ” .Consider ca foarte important este Ghidul ( sau GPS-ul) pe care ni-l Alegem : Sinele Propriu (care este Conectat la Divinitate) sau Sinele Fals (care este conectat la Ego) .
    In cazul cand am Ales ca GPS -Sinele Propriu , Indrumarile Lui le vom primi prin Glasul Inimii si ne vom indrepta spre Fericire ,Iubindu-ne pe noi Insine si Iubind Tot si Toate, iar in cazul in care am ales ca GPS – Sinele Fals indrumarile lui le vom primi prin Glasul Mintii ( influentata de dogme ,invataturi , convingeri , patimi,atasamente , mandrie ,comparatii , neliniste , goana dupa bani si putere, orgolii samd) si ne vom indrepta spre Nefericire, neiubindu-ne pe noi insine si neiubind Tot si Toate…….. Rezultatele Calatoriei prin Viata , le testeaza fiecare dintre noi ……pe tot parcursul Ei. Atentie ! : Oricand Unul din Ghizi poate lua Locul Celuilalt ….tot noi putem Decide Aceasta . Consider ca poate exista si Varianta a treia : Sa Existe Armonie intre Cei Doi Ghizi ….dar asta inseamna sa renuntam la mandrie , atasamente , neacceptari , lacomie,convingeri samd , si sa Fim doar Fiinte Minunate ( cu Spirit , Minte si Trup ) in care Pulseaza Divinitatea , in acest mod fiind Continu in Armonie cu Noi Insine si cu Tot si Toate . Si inca ceva : Fericirea este o Stare la care poti ajunge , doar atunci cand ” Iti Faci Timp si Pentru Tine ” …….Fericirea nu se Vinde si nu se Cumpara …….Va imbratisez cu Iubire.

     
    1. De acord in mare cu tine Dane, doar ca ar fi bine sa incercam macar sa iesim din dualitate … Ca atare nu exista Sine Fals cum spui tu, si care subliniza ca suntem intr-un fel de razboi intre Sinele Superior si Ego-Sinele Fals. Stiu ca denumirea asta-i foarte popularizata de scolile spirituale atat antice cat si moderne dar te asigur Dane ca este o eroare grava. si care ne blocheaza evolutia spirituala. Trebuie sa intelegem ca fiecare concept/instrument dat de Dumnezeu se potriveste la ceva anume pentru care a fost dat acel instrument si nu la altceva… daca il folosesti la altceva decat scopul initial tragi consecintele de rigoare … este foarte simplu de inteles.
      Ego-ul iti foloseste foarte bine ca sa cunosti aceasta lume 3D si sa inveti/reamintesti diferite lectii pe calea destinului si atat; egoul insa trebuie sa fie sub controlul sufletului si nu invers cum a ajuns acum. Si in 4D vom avea un ego diminuat, iar in 5D si mai mic, si tot asa … Nu dispare niciodata complet pana la 12D, si este bine asa altfel pur si simplu nu mai poti explora nicio dimensiune si lume si n-ai cum sa evoluezi.
      Povestirea lui Razvan se refera la indivizi plin de atasamente ce nu aveau cum sa se simta fericiti, iar eroul a inteles ce inseamna fericirea abia cand sufletul lui probabil i-a aratat marea/natura parte a Creatiei, ca ceva de care te poti indragosti/admira fara a fi in proprietatea ta si deci fara atasamente.
      A, si Dane, pe vremuri credeam ca tine ca la „Fericire poti ajunge” cum spui tu ….. de atunci am mai experimentat si te asigur ca in Fericire pur si simplu Esti, este o Stare, in care poti intra fara munca, eforturi, tehnici sau mai stiu eu ce … Pur si simplu acum nu esti fericit si in clipa urmatoare, chiar si inexplicabil in termeni umani fara motivatie exterioara, plutesti in Fericire divina absoluta, vechiul extaz antic si medieval descrisi de misticii/sfintii de atunci. Am trait in cateva randuri asta si o cunosc din proprie experienta nu-ti vorbesc din carti. Fericirea umana provine din emotii umane, insa fericirea/extazul divin provine din unificarea spontana a noastra cu sufletul/Sinele superior si cu Dzeu; yoghinii evoluati care ajungeau la ea gen Yogananda o numeau parca samahdi.
      Sa stii ca iti admir pasiunea si dedicatia pentru Cale si de aceea mi-am permis sa-ti impartasesc din ceea ce am mai experimentat si eu, nu incerc sa-ti dau lectii.
      Cu respect

       
      1. Iti multumesc pentru gandurile bune si te invit (din proprie experienta) sa mai analizezi o data varianta numarul 3, pe care personal o agreez . Eu mi-am dat seama la un moment dat ca „sorbeam cu nesat ” din paharul umplut de propriul meu Sine Fals cu „bauturi ” ce aveau ” arome ” de mandrie , aroganta ,dispret ,ura , neacceptare , Atasamente , neiertare s.a. pana cand am Constatat ca „Imi daunau grav Sanatatii Sufletului , Mintii si Trupului ” . Din acel moment am inceput sa ” caut ” Remedii a acestui tip de „alcoolism” …..si vorba „proverbului ” ; Cine Cauta …Gaseste „. Despre Evolutie , mi-am spus opinia in comentariul diin Fila de Lumina, cu iepurele si broscuta , asa ca nu am de gand sa astept „n” D-urile. Chestiunea cu Starea de Beatitudine pe care am simtit-o in timpul mortii clinice , m-a determinat sa nu mai am Frica de Plecare , asa ca le spun tuturor sa Nu le Fie Frica de Aceasta . Asa ca prefer Sa Fiu in aceasta Lume fara frica de ce va fi Dincolo si …fara sa fortez Contacte cu acea Lume …..Te imbratisez cu Prietenie

         
  3. Multumesc Razvan, pentru aceasta poveste Minunata ! Este foarte Frumoasa si foarte Adevarata si pare-mi-se este scrisa de tine. E plina de Invataminte ! Parerea mea este, ca Fericirea este Pretutindeni ! Se afala, Oriunde si Peste Tot ! Se gaseste in Mine, in Tine, in Afara Noastra si in Tot Ce Este, in Tot Ce Ne Inconjoara. Ea pur si simplu Exista ! Trebuie doar, sa O simtim ! Depinde de noi cum privim lucrurile. Depinde de noi, daca ne dam voie sa O Simtim. Depinde de noi, daca ii dam voie sa se Manifeste in Noi si In Tot si Toate ! Numai de Noi depinde, daca vrem sa fim Fericiti sau nu ! Pentru da Dumnezeul, Divinul din Noi, acest lucru, Isi Doreste, Ne Doreste ! Daca, Noi traim in comuniune cu Divinul si in Armonie Perfecta cu Noi Insine, atunci suntem conectati la Fericirea Permanenta ! Batrane Dan, la fel simt si eu, si sunt intru totul de acord cu mesajul tau. Gabriel, iti multumesc pentru urarile frumoase. Iti doresc si eu, si Va Doresc la Toti Cititorii si Comentatorii de aici si de pretutindeni „Un Paste Fericit”, cu Lumina, Pace, Fericire, Bucurie, Armonie in Sufletele Voastre ! Va Imbratisez si Va Iubesc pe Toti !

     
  4. Pentru Razvan si pentru toti cititorii Filelor de Lumina, sarbatori Pascale cu sanatate , fericire(fericirea pe care trebuie sa o gasim in noi), bucurie si liniste. sufleteasca

     
  5. Pentru mine fericirea este o viata traita in liniste, iubire si adevar, astea 3 fiind un far care ma ghideaza.
    Pentru fiecare fericirea inseamna altceva, dar un lucru este cert, toti tindem spre armonie.

    Va imbratisez si va doresc PASTE FERICIT in lumina, credinta si iubire!!!

     
  6. Multumesc pentru povestea frumoasa si plina de invataminte. Oare ce i-as fi spus omului care lucra din greu ogorul? Ar trebui sa muncesc cu el cel putin cateva zile, eu cu convingerea ca de mine depinde sa fiu sau nu fericita.As aprecia ca Soarele ma incalzeste, ca ma bronzeaza frumos, ca am brate puternice cu care sa muncesc Pamantul, ca cineva se va bucura de rodul muncii mele. Dar asta spun de aici, din camera mea. La cel cu gradina frumoasa…..cred ca are iubire numai pt.flori nu si pentru el insusi., scoate din el tot ce e bun pt. a vedea in exteriorul lui ce ar putea sa -l imbucure si interior. Acel tata , cu multi copii, crred ca a raspuns tocmai cand era suparat, dar copii aduc si veselie…Iar, cand ne indreptam spre casa , parca totul se aseaza in spiritul nostru.E minunat sa simti bucurie, fericire, recunostinta, apreciere… asa cum simt eu acuma pentru tot ce am citit si de la comentatori. VA DORESC SARBATORI FERICITE (s-o gasititi mereu oriunde).

     
  7. Daca acest om m-ar intreba daca sunt fericita i-as raspunde cam asa: DA sunt fericita pentru ca……
    … sunt sanatoasa, imi simt inima batand si incalzindu-ma, imi simt emotiile infiorandu-ma, mintea are puterea de a ramane treaza si de a observa realitatea;
    … pot sa alerg prin ploaie sau in picioarele goale pe tarmul marii;
    …pot sa savurez aroma rodiilor coapte, sa sorb caldura vibranta a laptelui de abia muls, sa ma racoresc la atingerea revigoranta a izvorului de munte;
    …pot sa ma las imbatata de mireasma proaspata a florilor de cires, sa las boarea usoara a diminetii de primavara sa-mi mangaie delicat obrajii;
    …pot sa ma induiosez pana la lacrimi la vederea puritatii unui boboc de trandafir catifelat si inrourat;
    … pot sa ma bucur de azuriul cerului de mai, de curcubeul vioi al florilor care zambesc vesel in soare;
    … pot sa ascult zambind clinchetul vesel al strigatelor fericite de copii in jocul lor sprintar;
    …pot sa-L zaresc pe Dumnezeu in licarul jucaus din ochii fiecarui om care rade, in fiecare zambet sincer zarit intamplator pe strada;
    …pot sa aud ingerasii picurandu-mi ganduri discrete si diafane atunci cand le cer indrumare;
    …sunt fericita cand il aud pe fiul meu pronuntand magicul cuvant : „mama”….cand ii urmaresc fericirea sau tristetea sau concentarea sau sobrietatea sau orice alta reactie care i se perinda pe chip. Atunci am in fata dovada ca Dumnezeu exista: m-a ales ca intr-un moment potrivit al vietii mele sa contribui la crearea unei viati. Nu ma indoiesc ca EL este cel care a creat-o, a insuflat esenta divina micutului, dar m-a ales pe mine ca ajutor: sa legan, sa alaptez, sa mangai, sa veghez, sa indrum, sa pazesc, sa ma joc, sa zambesc, sa cant, …cum sa nu fiu fericita participand la un asemenea miracol?
    …sunt fericita chiar daca in drumul meu apare cate o dezamagire, o tradare, o problema, deoarece Divinitatea imi trimite in intampinare oameni frumosi, iubitori, cu suflete deosebite si luminoase – adevarati ingeri intrupati – care-mi aduc in dar solutii salvatoare, idei, multa iubire, atentie, intelegere;
    …sunt fericita pentru ca sufletul meu asteapta iubirea si daruieste la randul lui iubirea fara a obosi niciodata;
    …sunt fericita pentru ca am ales sa vin aici pe Pamant, am ales sa traiesc simplu si decent, am ales sa caut fericirea si s-o recunosc in orice moment: in bucurie dar si in tristete. In bucurie deoarece atunci fericirea creste dar si in tristete deoarece tristetea ne indeamna sa corectam ceea ce gresim.
    Si sunt foarte multe alte momente sau motive pentru care oricine poate fi fericit, depinde numai de noi sa ne oprim din iuresul ametitor si le dam atentie si sa nu lasam bucuria sa ne ocoleasca.
    Pacea, increderea si credinta deschid poarta miracolelor.

    Lui Razvan, cu multe multumiri pentru articolele puse cu mult suflet si intelepciune in aceste File minunate, cat si tuturor cititorilor acestui site:
    PASTE FERICIT CU BUCURII, LUMINA, INCREDERE, SPERANTA.

     
  8. In timp ce cautam fericirea in exterior, ea astepta cuminte in mine…o mana intinsa. Minunat articol si comentarii, multumesc si adaug, cu drag, urari de PASTE IN LUMINA!

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top