Cei trei copaci
Tare demult, pe vârful unui munte, au prins rădăcini trei copăcei. Fiind aproape unul de altul, s-au împrietenit și stăteau toată ziua de vorbă, căci ce altceva ar fi putut face?!
– Eu, dragii mei, zise primul copac, nu voi sta toată viața aici. Sigur un tăietor de lemne va vedea cât de frumos e lemnul meu. Mă va tăia și va meșterii din mine un cufăr minunat, în care vor fi așezate comori fără pereche: bani de aur și bijuterii cu pietre scumpe… Ce norocos voi fi, să port asemenea comori!
– Să dea Domnul sa ti se indeplineasca visul, prietene!, spuse cel de-al doilea arbore. Nici eu nu cred ca imi voi petrece restul vietii aici, in padure, caci – vedeti voi- eu vreau sa duc o comoara si mai de pret: pe rege, caci el e cel mai pretuit si mai admirat om. Cand va veni un taietor prin padurea noastra va observa imediat ce lemn tare si bun am si va mesteri din mine o corabie rezistenta si puternica, unde toti se vor simti in siguranta; o corabie gata sa strabata marile si oceanele lumii si pe care sa navigheze, fara indoiala, insusi regele! Ce norocos voi fi, sa-l pot purta chiar pe imparat!
– Dragii mei, zise si cel de-al treilea copac, eu unul imi doresc sa raman in padure, caci sunt in varful muntelui si visul meu e sa cresc mai mare si mai sus decat orice copac din lume, iar crengile mele sa atinga cerul, pentru a-L vedea acolo pe Insusi Dumnezeu. Asa, oamenii isi vor aminti mereu de mine. Ce norocos voi fi, sa ajung atat de aproape de Domnul! Si uite-asa se rugau cei trei copaci, sperand ca Bunul Dumnezeu le va asculta rugaciunile si fiecare isi va vedea visul implinit. Anii treceau unul cate unul, cei trei copaci prindeau radacini adanci, iar ramurile lor inverzite se ridicau tot mai sus.
Si iata ca, intr-o dimineata, trei taietori de lemne au urcat pana in varful muntelui. Primul copac il privea cu emotie si nerabdare, pe omul care se apropiase de trunchiul sau.
– O sa-i vand acest copac, tamplarului din sat, zise primul taietor. Si incepu imediat sa il loveasca cu toporul. Mare era bucuria copacului, vazand ca omul il taie.Visul sau era pe cale sa se adevereasca. Al doilea copac, mai mare decat primul, astepta si el cu nerabdare sa fie ales de catre taietori. Si chiar asa s-a intamplat.
-Tii, ce lemn bun, prieteni, zise al doilea taietor. Ii voi vinde copacul acesta, tamplarului din port. Sigur voi lua un pret bun pe el. Tare bucuros era si cel de-al doilea arbore. Si dorintele lui deveneau realitate. In port, ce altceva ar fi putut ajunge, daca nu o mandra corabie, pe care sa navigheze insusi regele?! Cel de-al treilea copac, insa, era speriat si tremura din toate crengile, de frica taietorilor, caci daca l-ar fi doborat, visul sau s-ar fi spulberat si n-ar mai fi crescut pana la cer, sa fie aproape de Dumnezeu.
-Eu unul, zise si ultimul taietor voi dobora copacul acela falnic din varful muntelui si il voi duce acasa. Vai, cat de trist era cel de-al treilea copac, nici nu se poate povesti! Caci loviturile de topor ii taiau nu doar trunchiul sau maret, ci ii spulberau toate sperantele. Dupa cateva ceasuri, cei trei copaci erau deja taiati, curatati de crengi si incarcati in carute. Primul dintre ei ajunse la tamplarul din sat, iar acesta, vazand ca e destul de mic si nu putea scoate mult lemn di el, zise: -Ia sa fac o iesle pentru animalele din grajd si sa pun paie in ea.
Primul copac a inteles ca visul sau nu se mai putea implini. Ajunsese o iesle abia incropita din cateva scanduri, parasita intr-un grajd, nebagat in seama de nimeni, decat poate de animalele care veneau sa manance fanul si paiele, asezate in ea. Al doilea arbore a fost vandut tamplarului din port, care chiar de a doua zi a inceput sa mestereasca la el. Insa nici gand de corabia falnica la care visase copacul. Mesterul a facut o corabioara mica, o barca pescareasca. Fara indoiala ca o ambarcatiune asa modesta si firava n-avea ce sa caute pe marile si oceanele lumii, asa ca nici pomeneala de vreun rege care sa urce pe puntea ei. Oamenii au dus-o pe un lac mai mare din apropiere, pentru a fi folosita la pescuit si la traversat apa. Si uite-asa, si cel de-al doilea arbore si-a vazut sperantele naruite.
Al treilea copac a ajuns in gospodaria celui care il taiase. Acesta a facut din el cateva barne groase, pe care le-a dus intr-o magazie intunecata din fundul curtii si le-a lasat acolo.
Vai, cata durere simteau acum cei trei copaci! Asta le era soarta: nici unul sa nu-si poata indeplini visul! La ce-ar mai fi putut ei spera!
Iar anii treceau mai departe. Primul arbore, care era acum doar o iesle pentru animale, statea mereu in grajd. Dar intr-o seara de iarna, un barbat si o tanara fata au poposit in acel grajd. Iar noaptea s-a petrecut o minune nemaipomenita: Fecioara a nascut un Prunc, pe Care L-a numit Iisus. Ea a luat copilasul si L-a asezat chiar in ieslea cu fan. Se uita Maica Domnului cu atata drag la Prunc, incat copacul a inteles ca cea mai mare comoara pentru o mama este copilul ei, iar el avea bucuria sa tina chiar aceasta comoara. Au venit si pastori care, cazand in genunchi, s-au inchinat Pruncului din iesle. Au mai sosit si trei magi intelepti, care I-au adus micutului, daruri. Iar deasupra cantau cete de ingeri. Era o noapte sfanta, caci acum se nascuse Insusi Dumnezeu, iar el, primul copac, fusese binecuvantat sa-si vada visul implinit.
„Ce norocos sunt, gandi el, sa pot tine cea mai de pret comoara din toate timpurile!” Era mai mult decat visase!
Anii au trecut mai departe: zece, douazeci, treizeci de ani… Cel de-al doilea copac, cel care ajunsese barca pentru pescari, era in fiecare zi la fel de trist. Mereu ii purta pe apele lacului si niciodata nu se intampla nimic. Pana intr-o zi, cand o furtuna puternica a inceput sa ridice valurile, iar vantul batea in panze, gata-gata sa le rupa. In atatia ani de cand naviga, nu-si amintea sa fi vazut o urgie mai mare. Pe punte oamenii erau speriati, caci micuta corabie avea sa cedeze, fara indoiala. Un singur calator era linistit: El S-a ridicat si a certat vanturile si marea. Si iata ca o minune fara seaman s-a intamplat: valurile au incetat deindata, iar vantul nu mai batea deloc. Cine era Cel care ii putea porunci naturii ce sa faca? Cine era Acela de care ascultau marea, vantul si cerul? Toti Ii multumesc, caci era Iisus Hristos, Mesia, Mantuitorul oamenilor. Cat de fericit era acum si cel de-al doilea copac, caci fusese binecuvantat si visul sau se implinise! „Ce norocos sunt, gandi el, sa-L pot duce pe Regele regilor, pe Imparatul imparatilor, pe Insusi Fiul lui Dumnezeu!” Era mai mult decat visase!
Cel de-al treilea copac, insa, chiar si dupa atatia ani, era tot acolo, in magazie, taiat in lemne groase. Dar uite ca, intr-o zi, barnele sale au fost scoase la lumina zilei. Au fost legate intre ele, pentru a forma o cruce mare, apoi puse in carca unui om nevinovat, ce fusese condamnat pe nedrept. Cu greu ducea omul crucea mare si grea. De cateva ori s-a prabusit sub povara ei, fiind biciuit de soldati si ocarat de oamenii ce strigau de pe marginea drumului. Cel de-al treilea copac era ingrozit: simtea parca si el durerea acelui om nevinovat. Daca ar fi putut, ar fi devenit mai usor, pentru a-l ajuta macar cu atat, pe cel ce se trudea cu crucea in spate. Apoi, crucea a fost infipta in pamant, iar Omul rastignit pe lemnul ei. Si ce minune mare s-a intamplat in ceasul acela, caci pe el, pe cel de-al treilea copac, era rastignit Insusi Mantuitorul Iisus Hristos. Visul sau se adeverise: era cel mai aproape de Dumnezeu. Iar lemnul sau era binecuvantat, plin de har si sfintenie. „Ce norocos sunt, gandi copacul, sa-L pot avea pe Dumnezeu langa mine, iar eu sa fiu langa El!” Era mai mult decat visase!
Visele voastre se vor implini!
„Povestea celor trei copaci” este scrisa de Leon Magdan. Este inregistrat pe un CD pe care actrita Daniela Nane l-a facut pentru Patriarhia Romana, in lectura Mariei Ploae. Pentru cei interesati, aceste povesti se gasesc la Pangarul Manastirii Radu Voda. Sunt doua CD-uri cu povesti pt copii facute de Daniela, se cheama „Povestea celor mai frumoase daruri” si „Povestea bisericii din satul meu” (in total 12 povesti pe aceste doua audiobookuri).
Tot acolo gasiti, daca va intereseaza, „Viata Mariei Egipteanca”(cu Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Maria Ploae), „Pildele lui Solomon”(cu Victor Rebengiuc) si „Paraclisul Sfantului Mucenic Filimon, ocrotitorul fauritorilor de spectacole” (corul Evloghia, citeste Victor Rebengiuc).
Comentarii (13)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Dumnezeu sa ne ierte greselile noastre cele multe si mari si sa ajute slabei noastre credinte.
Emotionant..si incurajator.. visurile mereu pot fi atinse…important este sa le ai..sa ai un tel …!
Doamne!Miluiestene pe noi pacatosii!
…O ” vorba din batrani ” ne atentioneaza : „FII ATENT (A ) LA CE-TI DORESTI , pentru ca …. E POSIBIL SA SE IMPLINEASCA ! ” …….” chiar daca modalitatea IMPLINIRII DORINTEI (VISULUI) , nu coincide cu modalitatea TRASATA de minte ” ……ar adauga , Batranul Dan .Si inca ceva : ” VISELE NOASTRE ……SE POT IMPLINI , DEOARECE SUNTEM CREATORI , IN CARE PULSEAZA DIVINITATEA …….. ! ” FIECARE OM ESTE CAPABIL , SA-SI DESCOPERE , MODALITATEA IMPLINIRII LOR …. . Namaste
Să nu cazi în deznădejde,când te-n cearcă o urgie,Domnul,va preface-n tine,întristarea-n bucurie! Amin!
…Scurt MESAJ si …….DEMN de urmat ….. Va imbratisez cu drag.
Orice gand lansat in Univers va deveni Realitate…ai grija ce=ti doresti…(de acord cu *Batranul Dan)…tot ce emitem ,indiferent daca e bine sau rau,primim…De aceea este bine sa gandim mereu frumos si inaltator,iar Rasplata va fi pe masura. Felicitari tuturor celor implicati in aceste pretioase *povestiri*.
Iubire si Recunostinta.
….ENTUZIASMUL din INIMA TA , RADIAZA prin cuvintele TALE . Recomandare (nu sfat ) : TINE-O TOT ASA !!!!!!!!!!!!! Cu mult drag , te imbratisez.
Uite,de exemplu avem comentatori care-si doresc sa fie miluiti,pacatosi fiind.Li se va indeplini.Mereu vor fi pacatosi si mereu vor fi miluiti (ca si pana acum),dar mereu nu vor vedea …ca si pana acum.Cand asociezi dorintei tale imaginea pe care o ai despre tine,acea imagine se va perpetua,ba va creste chiar.La fel si ci …greselile multe,cu slaba credinta…Conteaza simtirea,fondul in care primesti binefacerile.”Universul” nu judeca;”priveste”,vede in ce te scalzi si da in plus exact conform a ceea ce porti cu tine,considerand ca iti place,te serveste,altfel n-ai mentine acea stare.Retineti,sunt sigura,spusele:”Celui ce are i se va mai da,celui ce n-are i se va lua” (aprox.).Exact la asta se refera:cel ce se considera a fi in lipsa si isi manifesta dorinta din acea stare,lipsa va primi,iar cel ce cere cu sentimentul implinirii,implinire va primi.Este o „lege” a cuanticitatii dupa care functioneaza … aportul de energie.Indiferent ce cuvinte ar slefui omul,ele nu sunt intelese de…”ingeri”(entitati chiar specializate in indeplinirea cererilor),ei necunoscand nici o limba ,dar „citesc” starea si ajuta la …ingrosarea ei.Asa ca…FII ATENT LA CE SENTIMENT PORTI IN TINE CAND CERI !
Cand am inceput sa citesc aceasta poveste, ma asteptam, asa cum ne-am obisnuit pe acest site, la un final frumos , plin de invataminte, dar finalul a fost peste masura de inaltator si chiar divin! O poveste deosebita , folosind niste arbori, simpli , dar mareti in visele lor si mai ales in realizarea lor. Sa nu uitam sa visam! Sa nu uitam sa ne dorim realizari, care poate la prima vedere nu sunt fezabile! Sa avem speranta, caci Dumnezeu va avea grija sa ne calauzeasca pe drumul ales pentru indeplinirea viselor, dorintelor noastre , daca ele sunt bune si corecte pentru viata noastra si a celor din jur! NAMASTE!!
Pentru mine exista o diferenta intre primii 2 copaci si cel de-al 3-lea. Indiferent ce iti doresti in afara naturii tale divine (adica cu Dumnezeu) se indeplineste tot pentru a ajunge, in final, sa cunosti adevarata ta natura si folosinta. Unii copii sunt destinati a fi barci pentru Hristos, altii iesle tot pentru El, iar altora, care de la inceput au in maduva dorul de Dumnezeu, visul de unire li ,,se adevereste”. Unii cauta si aspira la fructele de la poalele pomului fructifer, altii la cele de mai sus… putini cauta fructul ultim, cel mai de sus… piatra unghiulara pe care se cladeste vesnicia. Cu mare drag si cu bucurie, Daniela
Multumesc,Lucica, pentru comentariul foarte bine documentat si foarte pertinent.
Iubire si Recunostinta
in ceea ce priveste starea interioara din care doresti si realizare:
Primit-am ieri doua-ntrebari
Nascute si din dor,dar si uitari
Si din scapari
In compromisul de a pizmui
Un buzunar al nu stiu cui o fi.
Ca n-are nici o importanta
Al cui e.Si-n ulrima instanta
Ma uit la energia se a fost creat’
Chiar in tandem cu doru-adevarat
Si-l vad zbatandu-se neampacat
in rasu-plansu’ celui afectat
De grija buzunarului umflat.
Si ma cuprinde o mirare:
Sa fie asta binecuvantare
Pentru serviciul ce ne-a fost facut
Si nu a fost vazut
Mai mult decat un buzunar umplut?!
Daca eu bine-am priceput
Amicu „A.” ne-a explicat:
Primesti asa precum ai dat.
Si daca stau sa cantaresc
In buzunar serviciul ce-l primesc,
Observ ca roade Lipsa-n mine
Si Abundenta nu mai vine
Ca n-are cum sa mai incapa
In buzunarul ce de-atata lipsa…crapa.
Sa crape,sa se duca,mii firimituri
Sa se strecoare lipsa prin rupturi
De bucurie sa-mpartim fripturi
Si vinuri fine sa ciocnom,
Sa nu ne pese cat platim,
Sa n-avem chef sa stim
Cat cheltuim,
Sa „pipaim” cu incantare
Ce doar simtind „traind pe picior mare”
Si-atuncea Universul ne raspunde
In mii de runde,
Cu-aceeasi abundenta ce-am simtit
Si bucurosi noi am trait
Fiindca El observa-n unde,
Unde
Clipeste in noianul saraciei
Un bec al desfatari-n bucurie
Si-i da mult pe deasupra bogatie,
Iar celui ce-i in lipsa de-abundenta
Si este carcotash,
Cu bogatie-l mai serveste?Ash !
S-alege doar c-o mica…flatulenta.
S-am auzit eu dialog sincer
Intre stapanul Univers si inger
(Ca ingerii nu-si sunt stapanii lor
Acesta-i darul dat Oamenilor)…
Si ingeru-ntreba pe Univers
Cum sa serveasca Omul mai intens
Si i-a raspuns:Ba,uita-te ,priveste
Si unde vezi ca bogatia „clipoceste”
Inseamna ca acestuia ii place,
Deci tu da-i bogatie,n-ai ce-i face,
Iar unde-i stinsa lampa bogatiei,
E omul saraciei
Si pentru ca-l iubesc fara conditie
Ajuta-l tu sa moara chiar de inanitie.
Deci,intelegeti voi,dragi ingerasi
Sa dati mai mult decat se cere-acelorasi
Vibratii emanate din Paman
Ca este sfant
Si nu il contrazic nici cu-n cuvant.
Sa repetam:te uiti in ce se scalda,
Deci,asta-i place
C-acea traire-i este calda
Si da-i in plus,ca n-ai ce-i face.
Si zise ingerul ceresc:
Dar,uita-te se chinuie si sufera si se caznesc
Si sa-i ajuti,iti cer,eu indraznesc.
Gandesti asa ca tu nu esti stapan
Si creator in toate;
E propria realitate
Si nu privi cu strambatate
Ca mie mi-s la fel de dragi
Si cei care se lafaie-n palate
Si cei doar in nadragi
Si nu mai pune intrebari,
Caci ei iubesc aceste stari
Si ti-am mai spus:
Se-aici de „sus”
Le dau din plin exact ce au
Ca invers Eu nu pot sa dau;
E-o curgere spre flacara aprinsa
(De saracie,sau de bogati-extinsa)
Si-o intretin la cerere nestinsa.
Dar,ce-i cu tine-asa schimbat?
De unde-ti vin neancetat
Aceste sentimente ce-altadat’
Nu le aveai?
Ia stai…
Au,nu cumva te pregatesti
Acolo jos tu sa traiesti
Sa-nveti ce nici nu banuiesti?!
Raspunde-mi,nu-i asa?
Ba da!
Atunci,ia seama ce le-am spus,
Dar spusa mea in van s-a dus:
„Cand tu-ti insamantezi ogorul
Nu lasa gandul sa-si ia zborul
Nu te itzi,
Si nu privi
In curtea altuia,vecin,
C-ai sa traiesti mareu in chin
Si lasa buzunarele straine,
Priveste-n buzunarul de la tine
De vrei sa-l ai ‘naintea altora
(Spre-a fi exemplu si nu altcumva)Plin cu de toate,doldora.
Si nu-ncerca
Sa te compari cu-altcineva
Nici n-avea grija altcuiva
Pentru-a putea
In bucurie viat-a savura
Si nu uita,Tu cat traiesti
Pe-aceste plaiuri de povesti:
Nu pot sa-ti decat ce ai
Creat in felul tau de trai
Si daca ai,mai ia,
Iar daca n-ai,mai…va
Si vei veni aici mereu
Pan’ „a avea” nu-ri va fi greu.
Cand nu conteaza cum si ce
Fac toti ceilalti,fie orice,
Si-ti vezi de propriul tau facut
Esti gata pentr-un alt NOU INCEPUT
Pe care inca nu l-am prevazut,
Dar e stiut doar vag
Si experienta voastra-l va aduce-n prag.
Cu drag,
Lucica.
P.S.Si n-are nimica
Daca oricine-ar fi s-a suparat.
E chiar ce si-a creat
(scuzati eventualele …greseli;nu o mai corectez)
Iar subsemnata s-a distrat.