Slăbiciunea
Liniștea, pacea, armonia şi viaţa dusă în calm şi cumpătare mi-au deschis porţile cerului. Păşesc candid în meditaţii zilnice, precum fluturii în bătaia soarelui.
Sunt privit ca un sfânt și nu am nicio grijă, niciun regret și nicio supărare. Le-am gonit pe toate. Am rămas doar eu și Universul, în fața Tatălui divin.
Totuși, zilnic, mii de diavoli îmi dau roată, vor să mă îndepărtez de drumul meu care duce către ceruri. Pe aceștia îi recunosc ușor și îi alung mereu.
Cum îi recunosc? E foarte simplu. Tot ce lovește în Iubire și tot ce îmi provoacă suferință nu este bun și este trimis de Jos, din negurile grele și îmbâcsite ale Iadului.
Odată recunoașterea făcută, e simplu pentru mine să-i ignor.
Nu de mult, a sosit în timpul meditației mele, un Înger de Lumină și m-a avertizat că în Regatul Negru, chiar Împăratul Damnaților ar fi trimis pe trei dintre cei mai iscusiți diavoli, să-mi întunece orizontul. Ei sosesc special ca să îmi dea un brânci și să părăsesc drumul Iubirii, drumul divin. I-am mulțumit îngerului și am așteptat.
Nu au trecut decât două zile și un călător s-a oprit să-mi vorbească:
– Tu ești Sfântul?
– Mi se mai spune așa…
– Te înșeală nevasta, cu Gheorghe, spune el zâmbitor.
– Eu o iubesc și nu mă deranjează, i-am răspuns eu.
– Dar… cum așa?
– Dacă ea are o experiență ce îi produce plăcere, de ce m-aș opune eu? Și apoi, ea este nevasta mea, nu sclava mea, nu proprietatea mea. Niciun om nu poate deține alt om. Fiecare dintre noi s-a născut liber şi așa trebuie să trăiască. În plus, am fost creați din Iubire. Părinții noștri s-au iubit și Cel de Sus ne-a creat pe noi. Deci, iubirea mea nu se va diminua cu nimic. Iubirea mă îndeamnă să mă bucur pentru fericirea ei.
La acest răspuns al meu, l-am văzut pe călător cum se evaporă și se transformă în fum. Atunci, am închis ochii și i-am mulțumit Creatorului că m-a ajutat să trec de primul dintre cei trei diavoli,
Peste încă două zile, îmi văd copilul discutând cu un alt călător. Nervos, după discuție, fiul meu sosește la mine și mă lovește cu ură.
– Ești cel mai jalnic tată! Cu meditațiile tale nu faci decât să-mi fie jenă de tine. Toată ziua cu gândurile în ceruri, nici nu te mai uiți la mine. Ești doar un dobitoc patetic!
– Ai dreptate fiule! Tu meriți mai multă atenție și mai multă iubire decât sunt eu capabil să-ți ofer.
Apoi îmi iau băiatul în brațe. Cu coada ochiului zăresc cum și acest călător dispare. Acum, eu și copilul, trăim o dragoste părintească mai puternică decât înainte. Inimile noastre sunt mai aproape ca oricând.
Și iar mai trec câteva zile. Stau în grădină la soare și mă bucur de o floare ce îmi aduce zâmbetul pe buze și fericirea în inimă, cu al ei colorit minunat… dar, se aude zarvă mare.
Sute de oameni se apropie. În fruntea lor este al treilea călător. Eu zâmbesc.
Oamenii ajung la poartă. O dărâmă. Încep să arunce în mine cu pietre, roșii, ouă și cu orice apucă. Vor să plec din satul și din viața lor.
Le fac pe plac. Îmi iau copilul și nevasta și îi părăsesc. Nu las supărarea să pună stăpânire pe sufletul meu. Îmi urmăresc pasiunea și iubirea.
Mă duc la o mânăstire, intrucât înseamnă că a sosit momentul să mă bucur de o viață singuratică. Îi mulțumesc Tatălui că am trăit să-l văd și pe al treilea diavol cum se evaporă în neant. Acum sunt liniștit.
După mai multe peripeții, ajung la o mânăstire ridicată pe un munte, o mânăstire neasemuit de frumoasă și de luminoasă. Bat la poartă și cer voie să mă adăpostesc.
Sunt primit cu brațele deschise. Rămân la ei.
Nu mă călugăresc; eu… am grijă de grădină. Este pasiunea mea. Meditez și mă rog singur, în grădina visurilor mele.
Plantez flori și… în spate, am aranjat cel mai special loc din întreaga grădină. Acolo, fiecare fir de floare, fiecare pietricică, fiecare fir de nisip sau de pământ este pus de mine, ca să creeze un cerc de iubire.
Iată cum trec zilele și săptămânile binecuvăntate, în care am parte de infinită bucurie.
Astăzi bate vântul. Merg în grădină și, dintr-o dată, văd o sticlă de plastic, purtată de vânt. Aterizează direct în zona cea mai sfântă a grădinii mele.
Urlu de furie și încep să-l blestem pe dobitocul ce lasă pe munte, mizerii și gunoaie!
Mă reped să smulg plasticul din minunata mea grădină. Când îl ridic de jos… văd trei chipuri zâmbitoare în fața mea. Sunt cei trei călători… cei trei diavoli.
Mi-au găsit punctul sensibil, au dat de slăbiciunea mea!
Care este slăbiciunea ta?
Autor: Răzvan
Inspirat după un text primit la Redacție
De același autor: Trepte spre Cer
Comentarii (21)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Consider ca SLABICIUNEA s-a datorat ATASAMENTULUI , fata de „mareata SA realizare ” – gradina perfecta …….Namaste .
Da, atasamentul, nevoia de perfectiune ne face vulnerabili.
O duminica cu mult soare!
Putem SIMTI CALDURA SOARELUI si ” DINCOLO DE NORI ” cum BINE „zice HOLOGRAF , nu-i asa ? Namaste
Asa e.
Namaste
Cea mai mare splabiciune … sa nu recunosti ca toti „diavolii” sunt in tine. Cu cat ii alungi mai departe , cu atat vor sta la panda. Sunt aspectele noastre care au venit sa fie acceptate, transmutate, integrate in intelepciune si apoi eliberate ca si energie pura. Cand multumim „diavolilor” , inseamna acceptare si asta ne ajuta sa ne vedem „slabiciunile” ca pe niste ” perle” si sa le descoperim valoarea. A privi spre in afara, a te condamna ca ai slabiciuni, inseamna sa ne mentinem tot in separare. Si pana cand?????????
Oare, exista om care sa nu se ataseze de ceva sau cineva? O zi minunata tuturor!
Nu cred ca exista om fara atasamente, suntem legati de semenii nostri si de lucruri, dar nu e chiar asa rau, pana la urma asta e viata, nu e perfecta, dar trebuie s-o onoram asa cum e, sa cinstim viata fiecaruia dintre noi.
Si oricum ar fi…..pana la urma totul e asa cum trebuie sa fie.
Sunt de acord cu dvs. Toti traim intr-un moment sau altul toate aspectele vietii, toate ne sunt date de Tatal Ceresc, pentru ca ne-a oferit posibilitatea de a experimenta. O zi minunata.
Da, am omis – trebuie sa multumim pentru ca ne-a dat posibilitatea de a experimenta.
Oare are vreo IMPORTANTA pentru Dumneavoastra , „Daca exista om care….” Consider ca aceasta ” Este fix problema fiecaruia ” cum zice un contemporan roman , deci ATASAMENTUL e „fix poblema Dumneavoastra ” …….mai in gluma dar …mai mult in serios. Mi-am permis sa va spun acestea deoarece cu ceva TIMP in urma , imi pusesem la fel intrebarea , insa , treptat …treptat ….Multumiri pentru urari.
Namaste
Buna dimineata. Poate ca eu nu am inteles si daca este asa imi cer scuze. Atasamentul nu cred ca ar trebui privit ca un pacat. Pina la urma consider ca atasamentul este o calitate(ganditi-va la catelul dvs care este atasat de dvs si sigur si dvs de el.)Poate ca trebuie sa intelegem cat de mult ne atasam,poate ca trebuie sa intelegem ca totui este trecator si sa nu cedam in situatia in care pierdem obiectul atasamentului. ~Eu asa vad lucrurile. Nu am trait experienta unei detasari totale de tot ce inseamna viata.
Si acum pentru ca tot am indraznit sa fac umilul meu comentariu, revin cu o precizare la ultimul cuvant adresat dvs. Sigur ca eu nu am fost clara in mesaj, Fetita era catelusa mea de 17 ani care nu mai este. Pling si acum. Este un pacat ca m-am atasat de o fiinta cu care am impartit aerul timp de 17 ani? Poate singura fiinta care nu a vrut sa ,ma paraseasca, intrucat s-a luptat cu suferinta 4 ani. O zi cu pace si lumina
Cineva spunea ; ” RADACINA NEFERICIRII ESTE ATASAMENTUL !” . ATASAMENTUL este confundat deseori cu IUBIREA ! ATASAMENTUL creeaza SUFERINTA ! IUBESC cateii (nu numai pe cei doi , care sunt langa mine ) dar …..NU MAI SUNT ATASAT de ei …cum eram cu ceva TIMP in urma . ATASAMENTUL (si nu numai el ) e un subiect ,ce merita SA VA FACETI TIMP SA-I DESCOPERITI CU ADEVARAT , SEMNIFICATIA . Pace ,armonie si bucurie
Toti avem SLABICIUNI in aceasta scurta calatorie pe planeta PAMANT,dar cel mai important lucru este sa SIMTI cand esti ATACAT(de asta nu scapa nimeni ,fie ca mediteaza ,fie ca este pur si simpu ,pornit pe calea LUMINII) si atunci singurul remediu este RUGACIUNEA(bineinteles ca daca simti atacul constientizezi si unde ai gresit si atunci depinde de tine sa cotracarezi).RUGACIUNEA, MILOSTENIA si FAPTELE BUNE sunt pasii care ne vor duce sigur la LUMINA DIVINA. Pace si lumina tuturor.
Rugaciunile,milostenia si faptele bune au fost folosite de milenii…De ce nu a ajuns omenirea la Lumina Divina ?Nu credeti ca ar cam trebui schimbate…metodele?Toate acestea te invita sa privesti inafara.Increderea in Sine si profunzimea proprie au si inceput sa dea roadele asteptate …E MOMENTUL SCHIMBARII TOTALE (si a metodelor de abordare …).
Suntem creati din doua forte, Iubirea si distrugerea. Pe parcursul vietii noi suntem datori sa cultivam Iubirea si sa ne cunoastem foarte bine fortele distrugerii din interiorul nostru. Asa am fost creati. Slabiciunea noastra cea mai mare este neputinta de a ne cunoaste. Dumnezeu ne-a oferit aceasta capacitate dar din nefericire foarte multi dintre noi nu o expluatam. Ne asteptm sa vina cineva din exterior sa ne spuna ce facem bine si ce facem rau, cand de fapt raspunsul pentru aceasta intrebare sta in noi. Trebui sa invatam sa ne ascultam pe noi insine, sa invatam de la toate cate a lasat creatorul si sa iubim frumosul din jurul nostru si din noi.
slabiciunea mea….mmda…faptul ca ma incred prea mult in oameni…chiar daca „mi-am luat-o ” de atatea ori…am ramas aceiasi „naiva”,si de fiecare data acord 100% credit celor cu care vin in contact…si iar o primesc….dar eu nu ma supar, (ce nu te doboara ,te intareste,spune o vorba inteleapta) si stiu sigur,ca va veni si vremea aceia,vremea in care nu ne vom mai putea minti,nu ne vom mai insela,si vom fi „sfinti” printre oameni si nu in singuratate si liniste…
ne vom invinge definitiv EGOUL ,iar ATASAMENTUL, va disparea precum ceata….(din nou ,naiva???)
Iubire si Recunostinta.
… hm, asa zisul „sfant” era de la inceput pe un drum complet gresit in opinia mea. Toata povestirea este clar construita din perspectiva dualitatii: „Sfantul” era in permanenta lupta cu diavolii si entitatile „rele” pe care le trimitea in iad, s-a bucurat intr-un fel de provocarea ce urma sa vina prin cei 3 diavoli abili, se umfla orgoliul de sfant in el cand mai trecea cate un test dat de un diavol, si tot asa.
„Sfantul” avea mari probleme cu acceptarea realitatii asa cum este, el hotarase deja ce este bine si ce este rau …. mai rau este ca nici macar pe el nu se accepta asa cum era in realitate, ci conform imaginii pe care si-o facuse despre el insusi in calitate de Sfant :). Normal ca avea si el atasamente pe care insa le ignora, si cand au aparut la suprafata in loc sa le accepte si sa le integreze le-a interpretat ca pe o infrangere/slabiciune. Pai ce progres spiritual poate sa iasa din asta?? Doar ego spiritual si nimic mai mult …
Tinta pentru mine este unitatea, bazata pe acceptarea tuturor aspectelor si integrarea lor, nu ducerea de batalii nebunesti printr-o jungla de „bine” si „rau” care sa ma afunde si mai mult in dualitate.
Pace si iluminare tuturor!
Mulţumesc, Răzvan! Această pildă mi-a atras atenţia prin subtilitatea ei ultimă. Din ea deduc şi simt ca fie şi un gram de mândrie şi ataşament faţă de construcţiile mentalului inferior, dărâma o viaţă de străduinţă. La baza oricărei ,,realizări” pun smerenia. Dacă scopul este doar liniştea de dragul deosebirii de celălalt, atunci ea va fi pierdută. Aşa e aici, şi până nu -ţi cresc aripi, vei plânge/râde, vei urca/coborâ. Omul este atât de frumos prin toate ale lui. Cei ce sunt în suferinţă au nevoie de ajutorul celui ce ajuns sa treacă dincolo de bine/rău nu prin teoria ,,nu vezi că eşti orb?” Infatuarea intelectului mi se pare mai periculoasă decât o stare mai puţin bună pentru ceva care aparent ne ,,răneşte”. Îi cunosti pe semidoctii spirituali dupa reacţii (aşa cum reiese din povestioară). Limbajul inimii, simplu, necomplicat poate fi înţeles de oricine. Parfumul maestrului în arta de a fi Viaţă este linistea şi pacea lui atât în tăcerile, cât şi în cuvintele lui.
Fostul meu sot Daniel, se considera si se considera in continuare guru.A participat la toate cursurile de spiritualitate pe banii firmei mele, cand nu au mai fost si s-au acumulat datoriile a descoperit ca aveam „energii negative”. De la diferitele d-ne Maestre a invatat detasarea – banii mei si ai firmei erau ai lui, se culca spiritual cu maestra ca sa faca schimb de energii pozitive. Apoi a luat la rand toate cunostintele mele feminine indiferent de mediu dar cu conditia sa aiba bani si o pozitie cat mai buna in vre-o firma multinationala sau o afacere proprie prospera. Nu conta daca erau sau nu casatorite, varsta, sau era al doilea, al treilea sau al cincilea amant – el era guru care facea schimb de energii cu detasare. Ii intrase in cap ca daca sta ore intregi in meditatie ascultand la casti fel de fel de mantre va deveni „apostolul Romaniei”, alesul polenizator, bucuria doamnelor constelatoare, singure, dispuse la manipularea sistematica a bietelor suflete ce nu inteleg saltul cuantic din 21.12.2012.Sedintele de constelatii familiale, reiky,arhangheli, etc., dureaza doua zile in weekend, costa cel putin 500 ron si participi la teatru si meditatii bine orchestrate de facilitator (guru). Stiam ca toti oamenii sunt buni artisti si toti avem nevoie de atentie si de convingerea ca suntem singurii care avem dreptate – dar constelatiile sunt spalari de creieri demonstrate si dovedite prin cate divorturi si probleme emotionale au provocat in familiile participantilor veniti sa isi solutioneze problemele familiale.Totul trebuie sa fie secret, participantii neavand voie sa spuna ce au vazut si ce s-a intamplat – dar vai si amar – consecintele sugerate de guru. La spitalul Obregia veti gasi multi guru sau oameni ce au participat la sedintele de „inaltare spirituala” sau „absolventi” de diverse grade de reiky sau radiestezie si nu numai. Pentru superspiritualii de la cursurile scumpe din weekend cu regret am constat ca au ramas pe pamant – universul nu i-a preluat. Au ramas si datoriile pe care le au de platit la banci sau bani imprumutati sau ecscrocati. Asta e, nu se vindeca nici cu yoga, nici cu ingeri, nici cu tamaie, nici cu lumanari, nici cu seminte, nici cu mantre. Cu siguranta cu munca, respect si bun simt. De asemenea cu o prezenta creativa palpabila si utila. Nici povestile si nici „futingul de vindecare” cu detasare nu sunt solutiile pentru prezent. Sunt pilde, povestiri de intelepciune, fabule, proverbe si zicatori care intradevar reprezinta intelepciunea populara si intelectuala – restul… Si foarte important – bunicii spuneau ca problemele se rezolva in Consiliile de familie la care participa toate generatiile si la care se iau cele mai bune decizii de sprijin si intrajutorare a fiecarui individ ce constituie familia. La noi in famile a functionat cat timp au trait ei si nu doar la noi. Asa s-au construit case, au crescut copii, au fost traditii, si sarbatori, ne-am ajutat la bine si la greu, la boala si la diferite incercari – eram o FAMILIE caruia ii pasa de fiecare membru respectat si iubit, cu o pozitie foarte clara si responsabila in cadrul familiei. Din pacate acum suntem evoluati si spirituali din carti nu din simtire, nu din respect, nu din educatie, nu din constiinta – asa ca nu mai este moderna familia. Nu se mai poarta responsabilitatea si asumarea consecintelor – spiritualii sunt de neinteles si cu cat pretul sedintei de inaltare este mai mare cu atat evolutia este mai verticala. Bunica avea o vorba- „Munca este grea pentru ca implica gandire si trebuie sa fie necesara si utila mai multora, prostia este usoara si se recomanda cu mult fum , benefic pentru inaltare, ca oricum nu doare.” si „Domnia si Prostia se platesc la fel de scump – asa ca fi atenta ce iti doresti si daca merita sa platesti.” Am calatorit cam zece ani prin tara si pot sa va spun ca nu am intalnit doua comune sau doua orase, sau doi preoti care sa aiba acelesi obiceiuri si ritualuri ortodoxe. Am inteles ca de aceea este dreapta credinta ca fiecare o aplica dupa cum intelege si ii convine. De asemenea acum in Romania sunt de patru ori mai multe biserici decat spitale si scoli. Veniturile patriarhiei sunt cca jumatate din PIB, neimpozitate si tezaurizate. Fiscul distruge firmele mici, de productie si de servicii cu super taxe si impozite. Rugati-va, rugati-va, rugati-va cu detasare si nemunca – sigur vom evolua, doar avem telefoane „SMART” si lipsa de educatie, cultura si sanatate. Ultima fraza nu este pentru prietenii File de Lumina voi sunteti sau cred eu ca sunteti lucizi si cu mult echilibru si bun simt. Cu drag si cu respect.
Draga Luiza,
A, si sa nu uit, riguros vorbind de fapt s-au lasat prinsi in capcana puterilor pshice si nici macar spirituale. Primele le poti obtine si fara dragoste, in timp ce ultimele le obtii numai cu iubire neconditionata.
ceea ce ai scris as spune ca reprezinta o exemplificare a diferitelor cai pe care o apuca ce-i ce se ocupa cu spiritualitatea. O buna parte alearga, de multe ori fara sa-si dea seama chiar, doar dupa tehnici psihice de fapt de toate felurile: de initiere, ascensiune, iluminare, influentare la distanta, etc. Din pacate ei omit cel mai important „ingredient” si anume Dragostea, pentru toti si toate, dragostea neconditionata din inima insa, nu cea interesata. Din pacate ce-i decrisi de tine au picat la acest test al dragostei asumate, si au ramas cu tehnicile si o atitudine de-a dreptul amorala vizavi de toti ceilalti, pe care-i utilizeaza fara jena pentru propriile scopuri. Pur si simplu ajung sa se innece intr-o mare de orgoliu si nimc altceva, doar ca cu parfum spiritual …
O famile unita in schimb, ai carei membrii isi asuma responsabilitati atat fata de ei insisi cat si fata de ceilalti membri, ce se poarta cu intelegere, blandete si dragoste unii cu altii, reprezinta o aplicare clara a principiului dragostei asumate si in unele cazuri chiar neconditionate, bazata pe legatura de sange. Acestia sunt de fapt, in opinia mea, mult mai aproape de Dzeu si de misiunea lor in viata decat cealalta categorie, pierduta in vise frustrate de putere spirituala asupra naivilor.
Tinta spre care tindem acum este ca intreaga umanitate sa ajunga ca familia pe care o descrii tu, fara insa sa mai conteze legaturile de sange si nici rasa, sexul, credintele si orice altceva… aceasta este de fapt o definitie a urmatoarei dimensiuni, a 4-a, catre care ne indreptam acum.
Da Claudiu. Ma bucur ca ai inteles perfect. Intelepciunea si informatiile sunt in toti si se trezesc atunci cand le folosim din si cu dragoste adevarata, cu respect, cu responsabilitate, cu bun simt impreuna cu cei dragi, membrii ai familiei, prieteni, colaboratori, oameni obisnuiti cu care intram in contact zilnic. Daca toti ne-am face treaba cu constiinciozitate si respect fata de semeni si natura, am trai cu totii in armonie fara sa facem nici cel mai mic efort. Am fi sanatosi, educati, fericiti, bogati sufleteste si material si ne-am da seama ca nu avem timp sa ne plictisim pentru ca in fiecare zi suntem co-creatori ai propriei vietii si a celor dragi noua. Ne-am folosi timpul vietii invatand si aplicand ceea ce ne dorim. Cu drag si cu respect.