Delfin sau sticlă
Ai văzut vreodată cum se joacă delfinii?
Nu mă refer la cei ținuți în captivitate, ci la delfinii liberi, din apele oceanelor.
Trăiesc lângă ocean și, din când în când, am privilegiul de a vedea aceste creaturi splendide printre valuri. Ei nu își vânează hrana, nici nu fug de un atacator și nici nu vor să ajungă într-un anumit loc. Pur și simplu se distrează. Ei înoată printre valuri, se ascund sub ele și, crede-mă, fac surfing.
Ai văzut vreodată vreo sticlă în mare?
Știi ce se întamplă cu ea. Valurile o aruncă încolo și încoace, o înghit și o scuipă, iar la suprafață fac ce vor cu ea.
Între acestea avem și noi de ales. Între delfin și sticlă.
Delfinii folosesc valurile.
Ei nu pot decide cât de mari vor fi acestea când îi vor ajunge sau când se vor sparge, ci iau fiecare val în parte și hotărăsc: sub acesta ne vom scufunda, prin acesta vom înota, iar acesta e bun de surfing.
Ei pot hotări!
Sticla nu!
Valurile o aruncă așa cum vor ele.
Se află la discreția lor și plutește până ce e aruncata pe plajă, respinsă de ape ca un lucru lipsit de importanță.
Ce ești tu oare în oceanul vieții, delfin sau sticlă?
Folosești împrejurările, șansele în avantajul tău?
Sau ești o sticlă aruncată la întâmplare, dependentă de ziua de mâine, care decide în locul tău?
Speri și în același timp te temi de ghinion?
Nu poți decide cât de mari sunt valurile sau când și unde se vor sparge; ceea ce te face sa fii un învingător sau un ratat este tocmai reacția la împrejurări.
Autor text: Michael Beer
Comentarii (10)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Consider ca m-am nascut delfin…….am ramas ceva vreme delfin (si tare placut a fost) …….la un moment dat cand , am ignorat faptul ca sunt delfin si am ales sa fac pe plac „lumii ” si nu MIE, m-am transformat in sticla ……..pana cand „sticla s-a spart ” de „stincile „create in inimile oamenilor” (determinandu-ma SA INVAT O PARTE DIN LECTIILE VIETII ) si apoi…….. MI-AM PERMIS SA REDEVENIN DELFIN ………INVATAND IN CONTINUARE CUM SA ABORDEZ FIECARE „VAL CE APARE IN OCEANUL VIETII” , FACANDU-MI INSA , SI TIMP SA PRIVESC ” CERUL ” (si din nou ,tare placut este). Pace , armonie si bucurie
Multumesc pentru poveste. ii multumesc si lui Dan…, cam asa este cum spune el. Redevin delfin, dupa multi ani !
Eu una as dori sa fiu delfin dar cand in viata nu ai alta solutie decat sa fi sticla pentru ca nu ai mijloace materiale sau pur si simplu fizice si ma refer la bolile trupului asta e,plutesti pe val ,stiu ca este adevarat din propie experienta .DUMNEZEU SA NE AJUTE SA DEVENIM TOTI DELFINI,SA PUTEM FACE CE VREM CU VIETILE NOASTRE.
Ideal ar fi, ca Noi Toti, sa alegem sa fim Delfini.Si atunci, aici, inca odata spun, ca in acest caz, ar fi O Lume Minunata, O lume de Vis, de Basm… Feerie de Lumina si Culori…. Aici tindem, ne dorim si aspiram sa ajungem toti. Dar Calea e lunga si grea… Uneori ne poticnim si nu stim incotro sa o luam….Asa ca deocamdata e bine si daca ne mentinem pe valuri si incercam sa ne indreptam acolo unde dorim noi sa ajungem si nu unde vor sa ne arunce Valurile….Sa fim atenti si sa nu lasam sansele sa zboare pe langa noi. Fromoasa lectia de azi. Multumesc. O zi buna tuturor!
E stiu ca sunt delfin!
Toti ar trebui sa fim delfini. Atat pentru dibacia lor de a infrunta valurile, cat si pentru blindetea lor, si pentru spiritul de prietenie pe care-l ofera oamenilor.Din pacate avem perioade in viata cand din diverse motive sau din comoditate , ne transformam in sticle aruncate in apa. Si plutim , plutim , dintr-un loc in altul, e ca si cand ne-am lua o mica vacanta. De fapt mereu ma intreb cat este de folositor sa ne incrancem pentu a face ceva, a ajunge undeva, intrucat cred ca daca nu a venit momentul, nu suntem pregatiti pentru ceva, acel ceva nu vine. Toate la momentul potrivit. Eu cam m-am last in voia sortii. Sigur lupt cu valurile vietii care sunt inevitabile, dar parca nu dau din coate pentru a atinge ceva la care poate nici nu am dreptul. Totul trebuie sa fie lin, ca o mangaiere. Cat de lipsiti suntem de aceste mangaieri.!Incet , incet uitam sa fim umani.
Fiecare om are perioade in viata cand este STICLA ,depinde de structura interioara a fiecaruia cat de repede se ridica si redevine DELFIN.Desigur, toti ne dorim sa fim numai DELFINI ,dar viata este plina de valuri si vorba Batranului Dan „depinde de fiecare cum abordeaza aceste valuri „.Multumim Razvan pt. aceasta tema de meditatie,este binevenita .Pace si lumina tuturor.
Binenteles ca suntem de-a lungul vietii mai intai sticla si apoi evoluam (daca vrem s-o facem) la stadiul de delfin. Neavand cum sa anticipam valurile vietii merita sa fim pregatiti permanent pentru ele. Si nu numai din punct de vedere material (valorile materiale sunt volatile- valurile le matura si pe ele imediat) ci in suflet. Acolo se afla materialul robust si sigur. Iar sufletul se intareste cu credinta, incredere, iubire si speranta. Lumina si Iubire tuturor!
Mi-a fost dor sa redevin delfin.Doamne ce dor mi-a fost! Multumesc,Doamne pentru tot! Si tie Razvan cu pildele tale pe care le aduni cu atata drag pentru noi,si voua celor ce sunteti aici sa ne jucam frumos ca delfinii,sa invatam sa fim.Pace si iubire tuturor!
ma bucur ca sunt!