Trenul vieții
Poezia de mai jos este scrisă la intrarea în biserica de la Sădinca din jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici mânăstiri.
Un lung tren ne pare viața.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit și când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt stații
Lungi, de nu se mai sfârșesc
Și în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo țintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe și dureri,
Noi trăim hrăniti de visuri
Și-nsetați după plăceri.
Mulți copii voioși se urcă.
Câți în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist și frânt, sau istovit.
Vine-odata însă vremea,
Să ne coborâm și noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEȘNICIEI:
Am trait și n-am știut!
Iti multumim, Razvane pentru mesajele de bun simt ce ni le trimiti !
Multumesc. Buna comparatia cu trenul. Exact asa se intapla cu viata a marea majoritate a oamenilor.
Emotionanta poezie!
Citind cu EMOTIE acest MESAJ AL DIVINITATII , mi-am reamintit de SPUSELE TATALUI MEU : ” TRAIESTE CLIPA ! „. TATAL MEU a fost o FIINTA care desi nu a fost religioasa , avea CREDINTA PROPRIE in BUCURIA VIETII. Si-a dus cu DEMNITATE multi ani, si fara sa se planga infirmitatea (amputarea unui picior de la genunchi -provocata de arterita) dand dovada de un OPTIMISM si O DORINTA de VIATA cum la multi dintre noi nu se gasesc , indiferent cat am cauta. Aceasta se VEDEA si pe chipul lui -desi implinise 80 de ani , multi nu-i „dadeau ” mai mult de 65 . Si inca ceva , uneori ISI SIMTEA portiunea din picior amputata ! . Tarziu , dupa ce A PLECAT ,am inteles cu ADEVARAT , SEMNIFICATIA si IMPORTANTA expresiei TRAIESTE CLIPA !!!.,…..dar nu mai aveam CUI sa MULTUMESC prin „viu grai” …….. ITI MULTUMESC RAZVAN , VA MULTUMESC TUTUROR . Pace , accceptare si bucurie
Multumesc ,Razvan ! De fiecare data reusesti sa atingi o coarda sensibila a fiecaruia dintre noi , cei care te urmarim ,si te apreciem .Fiecare dintre noi este intr-un tren ,si fiecare dintre noi asteptam cate o statie : sa ajungem studenti , sa ne gasim un serviciu bun ,sa ne casatorim sa avem copii , etc ,etc . Toate au fost statii , si mereu dorim sa mergem mai departe : sa vina Pastele , sa vina Concediul , sa vina Craciunul = alte si alte statii = si la un moment dat ajungem la capatul de linie al trenului !Si ne pare rau ca nu am facut aia sau aia ,ca atunci am gresit , altcumva trebuia sa fac ! Dar este inutil – nu putem sa mai facem nimic ; timpul nostru a trecut ,si n-am stiut sa-l folosim . Tot ce iti doresti pe pamant sa se implineasca ,Razvan !
Multumesc,Razvan ! Te iubesc,va iubesc.
„Am trait si n-am stiut”,tocmai pentru ca am fost „arzatori de nerabdare” si „inainte tot privim” .Viata este un prilej de bucurie,implinire si e palpitanta traind momentul,clipa,fiind in ACUM.De fapt ,a trai se petrece doar in ACUM.Tot ce iese inafara momentului prezent este supravietuire,plina de asteptari,regrete,frica de moarte (mama tuturor fricilor),nemultumiri…intr-un cuvant,suferinta.E drept ca asa s-au desfasurat „scurtele” vieti ale oamenilor si tot asa se desfasoara ,atata timp cat nu intalnesc,nu au rabdare sa-si asculte chemarea interioara.Ascultand-o,realizeaza ca Viata nu-i lineara,nu-i trecatoare (Divinul a transmis:”Eu sunt Viata” si ,recunoaste oricine ca Acesta nu-i trecator si nu are cum sa fie „scurt”) si nu poate fi comparata cu un tren,decat in emotionale (emotiile sunt zamislite de minte,drept compensare a faptului ca ea nu poate SIMTI) „cantari” ale suferintei,regretelor,tristeti…etc.VIATA ESTE ,PRETUTINDENI E NUMAI VIATA,chiar si „acolo” unde, omul ce supravietuieste si nu traieste, numeste…moarte (avand aberanta impresie ca ceea ce el numeste moarte este lipsita de viata,adica lipsita de Divin,cu toate ca repeta-fara a constientiza-„DUMNEZEU,DIVINUL ESTE TOT CE ESTE”).Sub hipnoza sistemelor si aspectelor acestei dimensiuni,omul nu-i in stare sa „vada”,sa fie constient decat de un procent infim din ceea ce exista si,infricosat de „povestile” vadit tendentioase cu scopul de a putea fi supus,a ajuns sa creada ca Viata,Dumnezeu este doar o infima bucatica de realitate,ca si cum cineva legat intr-un sac foarte des in care nu intra lumina si nu vede altceva decat interiorul,crede ca atat este de „vasta” lumea,iar ceea ce este inafara sacului,e moartea.Cand astfel de „cunoasteri” mai sunt puse si in versuri mestesugite,storc lacrimi si zgarmana suferinte dosite prin ungherele sufletului.In literatura universala chiar sunt multi maestri ai condeiului care stiu sa „ofere” acea hrana omului,pentru ca,DA,omul iubeste suferinta si-si mai toarna cate un pic si prin arta.Sunt pline muzeele lumii de tablouri celebre,capodopere de suferinta ! Privind cu „ochii” actuali,imi dau seama cat de mult am fost hraniti ,pe toate planurile,cu suferinta,doar-doar sa nu cumva s-o uitam.Asa-zisii mari eroi ai apararii neamului si ai lumii,priviti altfel,sunt …criminali,as putea spune,fiind cei care au curmat cele mai multe experiente de viata pe Pamant.
Toata stima pentru Razvan;ceea ce am spus este o privire personala asupra lucrurilor si nicidecum vreun gand de critica la adresa lui.Pentru Razvan,multe multumiri.Postarile tale imi dau prilejul sa reflect asupra …”starii omenirii”.
Un gind bun pentru anul nou care a inceput….Daca in lumea asta ,sunt oameni ca RAZVAN si ca voi,cei care cititi,VA EMOTIONATI si chiar simtiti nevoia unui comentariu,mai mult sau mai putin filozofic,eu sunt fericita si recunosc ca VIATA E FRUMOASA!! LA MULTI ANI !
Versuri naive ,sincere si emotionante care ne invita sa meditam asupra marilor adevaruri : viata – moartea , fericirile – durerile… Ma intorc la Profetul lui Gibran .
Bun motiv pentru comentarii la fel de sincere ; ne ajuta sa ne deschidem sufletul si sa ne impartasim experientele intr-un climat de incredere ,pozitiv, terapeutic.
Multumim , Razvan ! Toata stima si aprecierea pentru felul in care dirijezi , cu mult tact si discretie , mersul evenimentelor
ADEVARAT dar si trist. Multumesc pentru ca ne trezesti la realitate.