Joe Dispenza – Mecanica mintii

Creierul se ocupă de interacțiunea cu mediul. In faza de învățare, memorăm informații sau moduri de abordare a unor situații noi. Apoi aplicăm ceea ce am învățat.

Ne propunem să personalizăm, sa demonstrăm, să ne adaptăm comportamentul. Când facem asta, vom aveam o nouă experiență.

Când trăim acea experiența nouă, când suntem îm mijlocul ei și folosim toate cele 5 simțuri, iar informațiile de la simțuri se duc către creier, prin cele 5 căi diferite, atunci neuronii se grupează și forțează creierul să elibereze substanțe chimice. În momentul îm care avem un sentiment nou, înseamnă că avem o experiență nouă. Sentimentele și emoțiile sunt produsul final al experiențelor. Țineți minte: cunoașterea este pentru minte, experiența este pentru corp.

Nu e suficient să trăim experiența o singură dată. Trebuie să fim capabili să o repetăm. Iar când începem să o repetăm foarte conștienți, atunci experiența devine o parte a modului nostru de a fi. Modul nostru de a fi este o sumă de abilități, reacții emoționale, comportamente, condiționari acumulate de-a lungul timpului, ce sunt declanșate în situații cunoscute, fără a le mai trece prin filtrul conștiinței. Cel mai banal exemplu e când mergi pe un drum cunoscut și te întrebi cum ai ajuns la capăt, deși ai fost cu mintea in altă parte. Dacă repetăm experiența de multe ori, ea este stocată în sistemul subconștient, numit sistemul „a fi”.

Din momentul în care ne simțim așa cum gândim, începem să gândim în modul în care ne simțim, iar creierul emite și mai multe substanțe chimice care reiau ciclul simt cum gândesc, gândesc cum simt. Acest ciclu, în care gândul devine sentiment și sentimentul gând, produce o stare de a fi în care nu putem gândi mai bine decât ne simțim.

O persoană care suferă și a memorat această stare emoțională, timp de 20 de ani, se află în acel sistem subconștient. Se poate spune, conștient „vreau să fiu fericit” – mintea, intelectul, spune asta – dar corpul a memorat nevoia de suferință. Când o persoană se decide să facă un efort conștient să se schimbe, își dă seama peste puțin timp că face aceleași lucruri, gândește aceleași gânduri.

Începem să ne schimbăm, atunci când nu mai permitem ca mediul înconjurător (oameni, lucruri, locuri, situații) să activeze aceleași circuite în creierul nostru, când începem să devenim conștienți de aceste programe/reacții subconștiente. Cultivarea unei armonii interioare determină creierul să comute de pe sistemul de supraviețuire, pe cel de relaxare, neuro-sistemul nostru va produce unde alfa în creierul nostru, care apoi vor duce la schimbări chimice în corpul nostru. În momentul în care începem să simțim bucurie, înălțare, inspirație, condiționăm corpul față de o minte nouă. Pur și simplu, ii trimitem corpului, un nou semnal.

Dacă trăim folosind doar substanțele chimice pt supraviețuire vom avea stări de agresiune, mânie, frică. Războiul, competiția, politica, toate sunt doar rezultatele condiționărilor pe care le-am cultivat și în care ne complacem să trăim. Cealaltă stare a minții în care trăim se numește creație. Când te afli, cu adevărat, în această stare, uiți de tine însuți. Nu mai există sine, nu mai există trup, numai există nici timp. Ești atât de implicat în ceea ce faci, încât gândul devine experiența unui alt sine.

Starea adevărată de creație implică un nou set de stări care se relaționează cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare înaltă. Acestea nu se găsesc în afara noastră, ci înăuntrul nostru. Când eliminăm barierele, blocajele acelor stări emoționale ale minții, care ne mențin în starea de a întări ego-ul, când „desfacem” ego-ul, identitatea noastră, atunci pătrunde Lumina prin noi și avem tendința să adoptăm acele caracteristici ale puterii din ființa noastră, ale minții superioare: să fim bucuroși, generoși, altruiști, iubitori, inspirați, răbdători.

Multumim lui Patrocle3000 pentru acest clip minunat