skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Pieptenele și Cartea

 
Bătrânețea îmi ronţăie mușchii şi oasele, precum rod șobolanii, grânele din hambar. Eu sunt sărac, aşa am fost mereu. Nu am lucruri de valoare, nu am o casă mare, nu am nimic ce și-ar dori altcineva. Totuși sunt fericit, da sunt fericit că sunt bogat, iar bogăția mea se măsoară în ceea ce contează cu adevărat. Am fost binecuvântat cu o minunăție de femeie, care-mi este alături, de 55 de ani.
Ne înțelegem din priviri, eu știu când o doare chiar dacă sunt departe, sus pe deal. Are un suflet minunat iar ochii ei, chiar dacă acum sunt plini de riduri, când mă privesc mă simt ca la 20 de ani. Cu ea în inimă și-n gând, nici n-am băgat în seamă toate greutățile și necazurile. Le-am depășit cu zâmbetul pe buze. Acum este mai greu, la bătrânețe toate sunt dureroase, grele și obositoare. Ne-am făcut casa la margine de sat, acolo am primit de la un gospodar preamilostiv o mică palmă de pământ. Doi ani am lucrat pentru el, ca sa-mi plătesc datoria. Apoi, cu mâinile goale, am ridicat acest bordei din lemne si pământ. Of, Doamne, când îi văd pe alții ce case mari și-au făcut, am o fărâmă de necaz. Nu-i mare, dar există. Necazul meu e că iubirii mele nu i-am oferit mai mult.
Din fericire, ea are suflet mare şi mă ia aşa cum sunt şi nu dă multe parale pe lucruri fără importanţă, cum ar fi bogăţiile, faima sau pământurile rodnice din sud. Mi-e atât de dragă, când o aud mormăind cu oarece năduf: „Cin’ să lucreze atâta amar de rânduri de cultură. Câte stomacuri ai? Să stai noaptea cu puşca, pitit prin cucuruz? Să trăieşti cu frica să nu te fure, să nu-ți ia averile? Ha! Oameni fără minte!”
Ea m-a învăţat, mi s-a dăruit cu sufletul şi inima ei mare. Mi-a arătat că dragostea e totul, iar restul, doar amăgire este. Acum, privind în urmă, realizez ce norocos am fost. Eram un copilandru fără şcoală, cu mintea plecată numai după şotii, când am văzut-o prima dată. La început nici nu am remarcat-o, în drumul spre cişmea. Totuşi, satul e mic şi i-am văzut părul lung şi ochii. M-a fermecat. Dar eu eram sărman, cel mai sărac băiat din întreaga vale. Nu îndrăzneam să sper. I-am zâmbit, plin de emoție, şi ea mi-a răspuns cu un surâs ce din soare era rupt.
Amintirile sunt multe şi dragi. Aproape că nu cunosc un loc în bătătură, în casă sau prin sat, unde să nu am o amintire dragă cu ea, zâmbindu-mi dulce.
M-a învățat ce e IUBIREA. Mi-a arătat un răsărit, o muscă, o floare, o albină şi tot ceea ce ne înconjoară. Dragostea deplină pe care o aveam pentru ea m-a ajutat să văd lumea prin ochii ei minunaţi, am putut să simt cu degetele ei şi, cu sufletele îngemănate, am pornit să cercetăm această lume minunată. M-am schimbat. Am ajuns să mă bucur de tot și toate, cu inima deschisă şi plină de iubire. Totul este atât de minunat. Iar asta simt de 55 de ani. E un miracol şi o binecuvântare trimisă mie de Creator. În fiecare zi îi mulţumesc pentru că are grijă de sufletele noastre şi ne dă atâta bucurie.
Dar alţii nu-s așa ca noi, sunt trişti, îngrijoraţi şi parcă pururea trăiesc într-o celulă în care singuri s-au închis. Ei de mult au pierdut cheia şi acum privesc minunea lumii, printre zăbrele.
Nu pot să uit cum, mai dăunăzi, stăteam chiar lângă drum. Un boier mare trecea călare pe un mândru bidiviu. Eu am văzut cum i-a căzut ceva de la brâu. M-am repezit degrabă să văd ce este şi să-i dau înapoi omului, ce și-a pierdut pe drum. Era o carte mititică, dar frumos scrisă, colorată şi în coperți de piele. Am ridicat-o din colbul drumului şi am alergat strigând către boier.
Surpriza mea a fost mare. Boierul, în loc să ia cartea, mai rău s-a speriat şi a dat pinteni calului nărăvaș. A zbughit-o degrabă, sus peste deal. Degeaba am alergat, degeaba l-am strigat. S-a speriat de mine ca de boală, dar sărăcia nu se ia. Ostenit, m-am așezat pe o buturugă şi am râs către cer, cu cartea-n mâna stângă.
Am dus-o acasă şi o ţin pe lavița din spate, că nu ştim buchisi. Eu mă mai uit în ea și văd cum scrisul joacă, cum literele fug grăbite, de pe o pagină pe alta. Mă bucur de migala celui care a scris-o și de bucuria pe care a avut-o, desenând acele rânduri, pe care eu nu le pot citi. Mi-e dragă cartea, o țin ca pe-o comoară, iar când o să pășesc pe al umbrelor tărâm, visez să stau alături de mândra-mi soție ,iar cartea s-o am la căpătâi.
Iubita mea nevastă râde, mereu mă împunge şi-mi spune că în carte or fi doar cuvinte goale ori deşarte, spuse de un ameţit. Dar am văzut cu câtă dragoste o șterge şi cum o strânge-n brațe. Ştiu că la mine se gândeşte atunci când o atinge, iar într-o zi, venind din spate, din grădină, am auzit cum îi vorbea cu drag, de parcă eu eram acolo, între acele pagini.
Acum, la bătrânețe, șed mai mult. Pe scăunelul mic din faţă, de pe prispă, îmi încălzesc oasele și sufletul, privind în depărtări. Aud un geamăt, e iubita ce mă strigă. Sar repede din scaun şi fug în casă.
– Ce s-a întâmplat, iubirea mea?
– Pieptenele…
– Ce e cu el?
– I s-au rupt trei dinți.
– Şi? E o problemă mare?, întreb eu curios.
– Erau ultimii trei, îmi spune ea, zâmbind.
Mă întorc și ies cu ochii în lacrimi. Nu am bani. Sunt prea sărac. Cu pieptenele acela își aranjează părul lung și minunat. E o problemă pe care trebuie să o rezolv rapid, dar cum? De pomană n-am cerut în toată viața mea şi nu mă voi prosti acum la bătrânețe. De muncit la altul… nu am unde, că nu mai pot.
Înserarea mă prinde pe drumul de-ntoarcere din sat. Am dat cartea pe un piepten nou. Dar neguțătorul este un suflet mare, a zis că dacă află că-i carte valoroasă o să-mi plătească mai mult, dar acum nu știe, că n-a mai văzut așa carte. Pentru mine e important doar pieptenul, acum. Mă duc să-l duc iubitei mele, că are nevoie.
Trec de poartă și mă gândesc la minunatu-i zâmbet. Îi va înflori bucuria pe faţă, văzându-mă cu pieptenul cel nou. Deschid uşa şi… surpriză! E tunsă scurt!
Şi-a tăiat minunatu-i păr! Ştia că nu avem bani.
Mă vede cu pieptenul în mână. Dintr-o privire, ştie. Ştie că am dat cartea. Cu lacrimile în ochi, mi se repede in brațe.
O strâng la piept tare, tare şi plângem amândoi.
Aud un glas ce strigă-n poartă. O las şi ies din casă. Îl văd pe negustor, cu cartea-n mână.
– Ia banii ăștia şi cartea înapoi.
– Cum așa?
– Am fost cu ea la un cărturar. Mi-a spus că e minunată, că e un exemplar rar. Mi-a dat toți banii ăştia, ca să-i dau voie să o copieze. L-am lăsat. Din banii primiţi am oprit preţul pieptenului. Restul sunt ai tăi. La fel şi cartea.
Acum plâng cu lacrimi mari. Printre suspine, cu greu găsesc puterea de a întreba:
– Ce e în ea? Ce scrie în Carte?
– În Carte sunt cuvintele Domnului! E o Carte sfântă, ce trebuie păstrată cu multă dragoste în inimă și doar de cei aleşi. Are un destin propriu şi îşi alege singură proprietarii.
– Chiar așa?, întreb, ștergându-mi lacrimile.
– Da, aşa mi-a zis cărturarul. Domnul a ales ca voi să aveţi parte de această Carte. El vă iubeşte mult.

Autor text: Răzvan

Comentarii (59)
  1. Iti multumesc pentru acesta poveste minunata, am citit-o cu lacrimi in ochi simtind trairea iubirii neconditionata, cu care fiecare am putea trai si ne-am putea bucura experimentand aceasta minunata viata.Minunat.

     
    1. Iubirea este neconditionata, altfel de iubire nu exista.
      La greu si la durere sau pe cele mai inalte culmi ale fericirii daca ai in suflet iubire, atunci viata e minunata.

       
  2. Ai talent. Astept cu nerabdare ca muza sa-ti inspire alte povestioare pline de Iubire si Lumina. Iti multumesc. Fi binecuvantat.

     
    1. Muza-mi ofera emotii si trairi cat pentru o viata in doar cateva clipe. Eu sa am putere sa le astern in scris.
      Ma simt binecuvantat, va multumesc!

       
    1. Multumesc mult. Nu stiu daca reusesc mereu sa transmit ceea ce vreau sa spun, dar ma straduiesc.
      Sa aveti o zi minunata!

       
  3. Da,aceasta este IUBIREA,trecuta prin toate hatisurile vietii si dainuie si peste atatia ani.Iti doresc din tot sufletul sa ai parte de ea.Stiu ca putini au curajul sa recunoasca ,ca este f.greu sa stii cand anume sa te opresti,de multe ori treci pe langa ea.Adevarat,la batranete se linistesc apele si se vad multe (daca vrei)Este multa intelepciune in aceste randuri .SUCCES in continuare.

     
  4. Frumoasa poveste. Cand eram copil vedeam plimbandu-se prin parc, in fiecare duminica, cupluri de batranei tinandu-se de mana. Fata lor era luminoasa si linistita. Imi doream si eu cand voi fi batrana sa fiu ca ei. Astazi nu mai intalnesc asa ceva. Sanatate tuturor si toate bune.

     
    1. Este tare pacat. Probabil acum sunt mai multe griji si necazuri decat atunci.
      Sanatate si bucurie si dumneavoastra!

       
  5. Nu sunt de prea mult timp abonata la acest site,DE-A LUNGUL A TREI ANI ,am primit de la o prietena prin forward mai multe din povestile scrise AICI si m-au impresionat placut .Am hotarit sa ma inscriu eu personal pentru ca prietena mea intra mai greu pe net acum, e plecata din tara cu serviciul si atunci m-am hotarit sa ma inscriu eu ….
    Iti astept cu drag mailul in care stiu sigur ….o alta poveste minunata ma asteapta sa o citesc.Iti multumesc Razvan pentru ce faci ….imi esti tare drag si asta si pentru ca pronumele tau e ca al fiului meu cel mic…..faci un lucru minunat prin scrierile tale ,sunt sigura ca ai un suflet minunat si ca esti un baiat bun cu un suflet mare,nu pot decit sa iti dooresc fericire si mult noroc .Sa ai parte numai de bine si sa ne bucuri zilele si sufletele cu povestioare noi si pline de invataminte.Eu stiu ca un om invata toata viata lui si tot nu se poate numi destept deci…..invat in continuare din povestioarele tale;
    ITI MULTUMESC CA EXISTI!

     
    1. Acum trei ani nu existam, noi suntem prunci, abia avem cateva luni.
      Va multumesc pentru cuvintele frumoase si vom incerca mereu sa fim la inaltime.
      Sa aveti numai zile minunate!

       
  6. FELICITARI ! …desi am 57 ani imi hranesc inca sufletul cu povesti ,cu zane….lucrez in Italia , si in vara asta am fost cu familia pentru care lucrez in vacanta ,intr-un satuc care se numeste BAGNOLI dar este numit si IL PAESE DELLE FATE….satul zanelor…un satuc plin de legende,de povesti…o minune…ceva asemanator cu povstea ta…FELICITARI inca o data !

     
    1. Magda draga,

      Ce ar fi daca ai scrie aici unele dintre povestile de acolo, din satul cu zane ?
      Daca iti poti face timp din cand in cand sa ne impartasesti si noua din bucuriile tale, ar fi minunat !

       
    1. Aveti dreptate, bogatia e in suflet, nu in alta parte.
      Nu este fericire mai mare decat sa-i faci o bucurie omului iubit.

       
  7. Am citit pe nerasuflate si acum … lacrimile au izbucnit in suvoi, facand sa paleasca orice cuvinte de apreciere mi-as dori sa-ti transmit. A fost un balsam pt sufletul meu … Fii binecuvantat! Te rog nu te opri nicicand sa scrii tot ceea ce simti si, DA, transmiti de fiecare data emotia in starea pura! Am citit, in timp, toate povestioarele de pe acest site si ti-am multumit de fiecare data in gand, fara sa scriu niciun comentariu :( insa, acum … exceptionala pilda de viata si o deosebita perspectiva asupra a ceea ce este cu adevarat dumnezeiesc.

     
  8. Consider ca toti oamenii isi doresc intalnirea cu SUFLETUL PERECHE. Oare DE CE se uita foarte repede , ACORDUL dat unuia celuilalt sa FIE IMPREUNA si la bine si la greu ? Unele raspunsuri ni le prezinta aceasta povestire : oamenii nu MAI SIMT CU SUFLETUL si INIMA „simt” doar cu mintea ce poate fi influentata foarte usor de „mirajul lumii materiale”, dorintele „le fura ” timpul de a se bucura de A FI IMPREUNA UNUL CU CELALALT , NEACCEPTAREA FAPTULUI , ca SUFLETUL FIECARUIA TREBUIE SA RAMANA LIBER asa cum s-a nascut , nu vor sa se mai bucure de BUCURIA CELUILALT sa. Sincer , o consider o povestire emotionanta , ce merita sa fie SIMTITA , INTELEASA si URMATA de cei ce au PERCEPUT MESAJELE. Multumesc. Pace si bucurie

     
    1. Ca intotdeauna apreciez gandurile dumneavoastra pe care ni le daruiti prin aceste comentarii.
      Va multumesc!

       
  9. Chiar daca am acest model in parintii mei, mi-au dat lacrimile deoarece, asa um s-a mai spus, nu prea se mai intalneste” iubire cat vom trai” . Felicitari! Foarte frumos,educativ…

     
  10. O poveste foarte frumoasa pt ca ilustreaza starea edenica (fara momentul sarpelui/ marului). Un Adam fericit, desi sarac, putin invidios si analfabet pare verosimil. Insa pare greu de crezut ca Eva nu invata sa citeasca cartea, ca se multumeste doar sa o stearga de praf. Altfel spus, o Eva care nu musca din mar?! Asta ar fi solutia fericirii autentice ?

     
    1. Stimata doamna, m-a amuzat analogia dumneavoastra. Recunosc nu am privit povestea din acest unghi si in niciun caz nu m-am gandit la Adam si Eva cand am scris-o. Eva este minunata cu si fara mar. Solutia fericirii autentice este simpla, este modul optimist de a privi viata. Nu stiu daca Adam si Eva au fost fericiti sau nu, cat a durat fericirea lor si cum i-a afectat din punct de vedere emotional marul.
      Multumesc. Sa aveti o seara minunata si numai comentarii savuroase!

       
  11. Desi sunt o d-na in varsta,citesc tot ce inseamna,FRUMOS,ADEVAR,IUBIRE,CREDINTA=VIATA.Ti-am citit ,cu multa dragoste si emotie,absolut toate scrierile tale,si abia le astept cu nerabdare pe urmatoarele.Esti de o sensibilitate rar intalnita si cu har Dumnezeiesc,in tot ce faci si scrii.BINECUVANTAT sa fii,in veci.Iti multumesc ca existi in viata si-n sufletele noastre,balsamul si hrana inimilor,deseori triste si insingurate,MA PLEC TIE,COPIL CU SUFLETUL CURAT,SI-ATAT DE SENSIBIL…!!!..cum rar mi-a fost dat sa intalnesc….!!!

     
    1. Buna ziua,
      Nu stiu daca mi-ati citit toate scrierile. Unele nu le-am publicat inca, iar altele sunt simple ciorne. Va multumesc pentru cuvintele minunate.
      Vreau sa mai fac o precizare, nu sunt copil, iar poza aceea ce apare este ratacita de mult pe Internet. Pot spune ca am ajuns in floarea varstei.
      Va doresc doar zile minunate!

       
  12. Felicitari si multumiri autorului; frumoasa lectie de viata. Ar trebui citita de toata lumea, mai ales
    de catre persoanele care cred ca bogatia fizica este importanta. Important in viata, este credinta
    si iubirea neconditionata !!!

     
    1. Cei care au nevoie de sfaturi sau Lumina le vor capata negresit. Sunt convins ca daca cineva are nevoie de povestea mea o va gasi atunci cand va fi timpul.

       
  13. Ce frumos !!!!! Ai pornit de la CARTE catre IUBIRE….sau invers !!!!! Sau amandoua !!!!Un dar de la Dumnezeu !!!!!!Cine are parte de Iubire il are pe Dumnezeu …..caci EL e numai IUBIRE !!!!! Foarte mestesugit spusa povestea !!!!!! Daca mai stii,nu le tine pentru tine,da-le lumii caci are mare nevoie de pilde ca sa gaseasca CALEA.

     
    1. Am pornit de la Iubire. Povestea in sine este un animal. O creatura cu viata proprie, se scrie singura, eu doar bat literele la tastatura, nimic mai mult. Ea se duce, se intoarce si isi alege singura drumul si nu prea tine cont de ce vreau eu. Cuvintele se astern singure.
      DIn pacate nu stiu alte povestiri, nici pe aceasta n-o stiam pana cand nu am scris-o.
      Va multumesc!

       
  14. File de lumina=oaza de balsam pentru sinele meu ,astept in continuare portia zilnica de seninatate.Spor in toate.

     
  15. Atunci cand poti sa creezi emotie prin ceea ce ,inseamna ca insusi harul lui Dumnezeu se află în acele cuvinte. Mi s-a facut pielea de gaina, mi sa-u umezit ochii și am zâmbit cu nostalgie și apoi cu bucurie. Multumesc.

     
    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase. Gasiti mai multe povestiri frumoase in cartea mea Trepte spre Cer.
      O zi minunata!

       
  16. Pe vremea cand calatoream prin tara am intalnit intr-o gospodarie, in bucatarie un stergar cusut cu o o imagine in care un barbat si o femeie intizand mainile unul spre celalalt, intre ei o masa cu o lumanare aprinsa si un vas cu fructe, pe fundal soarele si luna si deasupra scris cu litere de mana „O mare Iubire este o mare Fericire”.Stergarul sau tabloul era cusut de gospodina familiei si era asezat deasupra mesei din bucatarie. In multe gospodarii am intalnit fel de fel de asemenea stregare-tablouri dar acesta mi-a ramas in minte. Cand am venit in Bucuresti i-am povestit bunicii. Ea mi-a spus ca inainte toate femeile coseau si isi puneau in cusaturi toata frumusetea sufletului lor. Femeile in afara timpului cand se ocupau de gospodarie, copii, sot sa ii ingrijesca, aveau diferite activitati. Unele se pricepeau la tors si impletit, altele la cusut presuri sau panza. altele la cusut si brodat ii, camasi, haine, lenjerie. Femeile se intreceau in a avea cea mai frumoasa gospodarie, cei mai bine crescuti copii, cea mai unita familie, cea mai avuta in a lasa mostenire pricerera personala in modul de a avea si dezvolta o frumoasa familie. Sambata femeile se adunau pentru a coase impreuna, a canta, a povestii, a se mandrii cu rodul muncii lor. Batranele erau respectate si invatau tinerele arta mestesugului lor si arta de a traii in familie si societate. La inceputuri sau in lumea satului toate femeile participau la sezatori si multe lucruri privind intelepciunea s-a transmis pe cale orala in comunitati. Acestea le-au tinut unite si au dovedit continuitatea si stabilitatea unui neam de-a lungul timpului. Barbatii aveau alte activitati dar si preocupari comune cu femeile in muncitul pamantului, stransul recoltelor, pregatirea preparatelor de iarna si bucuria traditiilor. Sarbatorile romanesti de la sate au multe legaturi cu sarbatorile pamantului si viata la sat se desfasoara dupa acest calendar al anotimpurilor. Viata oamenilor, animalelor si plantelor au timpul si rostul lor si totul are un rost bine cunoscut si respectat de comunitate. Unitatea de cultura si teritoriala o recunosti dupa constructii, costume populare, traditii locale, cusaturi, cantece, povesti,bucatarie si ospitalitate. Unitatea era data de familie. Familia insemna o mare iubire. Mare iubire nu in sensul declarativ sau sex cum ar fi interpretat azi. Iubirea atunci era un juramant de credinta fata de cel ales, de pleca in pas in doi de-al lungul vietii , asumat si respectat atat fata de celalalt, fata de sine si fata de comunitate. De aceea casatoria era considerata o mare responsabilitate pentru care erau pregatiti din familie. Darurile cu care veneau fiecare erau in primul rand vrednicia demonstrata a fiecaruia si capacitatea dovedita ca pot intemeia si sustine o familie. Familiile mai avute se uneau intre ele pentru a-si proteja si inmultii averea dar si acestia munceau ca sarg si responsabilitate mai departe. Din cele mai vechi timpuri simbolurile puterii, intelepciunii, rezistentei in fata oricaror calamitati si nonorociri, echilibru si stabilitatea, ordinea fireasca a lucrurilor a fost data de elementele, foc, soare, luna, bogatia bucatelor pe masa data de roadele pamantului. Bogatia consta in intelegere, comunicare, munca impreuna, bucurie impreuna, luminati de caldura caminului in care arde focul vesnic pregatit impreuna, sub ocrotirea cerului si sustinerea pamantului. Viata este un ciclu atempora in care oamenii se nasc, traiesc si mor implinindu-se pe sine impreuna cu cei contemporani lor. Raman nemuritori prin faptele de viata, prin mostenirea de neam transmisa din generatie in generatie. Unii si-au transmis averea insemnand pamantul, altii casele, altii traditii si obiceiuri. Fiecare familie este unica si are propriul destin, care o parte se bazeaza pe cunostintele si valorile invatate in famile si valorile sau non valorile proprii. Bunica spunea familia este cel mai frumos si mai responsabil dar pe care il primesti in viata. Nu ai fi existat daca nu ar fi fost parintii tai si ei nu s-ar fi iubit. Cum au inteles sa isi manifeste iubirea si educatia fata de tine – esti ceea ce esti si ai comportamentele si valorile in reflexe. Copil fiind faci ceea ce fac parintii si esti oglinda lor vie. Scoala prietenii, anturajul, propriile teribilisme sau incercari iti definesc de-a lungul timpului personalitatea. Familia este o decizie importanta pentru ca una dintre consecinte este aparitia altor vieti care depind integral de tine cel putin in primii 18 ani ai lor. Inainte tinerii erau pregatiti pentru acest pas important in viata de catre parinti si bunici si familia reprezenta o mare onoare, respect, devotament. Azi societatea pune accent pe dezvoltarea Ego-ului si pe calcarea in picioare a oricaror valori ale familiei traditionale. Copii invata de la gradinita ca ei au drepturi, familia le da tot ceea ce acestia isi doresc fara ai responsabiliza in vre-un fel. Adolescenti isi doresc senzatii tari si le obtin prin sex. alcool, droguri,tatuaje, moda excentrica, muzica data la maxim, conversatii virtuale pe internet si moda facebook, dandu-le iluzia ca sunt importanti, au multi prieteni si actiunile lor sunt justificate.Se trezesc adulti cu sau fara bacalaureat – oricum scoala este o activitate la care trebuie sa o bifezi ca prezenta cand si cand – doar unii chiar o si folosesc. Cei ai caror parinti au bani obtinuti prin vanzarea terenurilor lasate mostenire isi cumpara si diplome universitare. Valoare umana, calitatea individuala, responsabilitate sociala si culturala …………. nu sunt neceasare deoarece societatea nu le promoveaza si nici familiile care isi adora copii deveniti maturi. Se casatoresc, pentru in joaca de-a viata, constata ca le vin urmasi si nunta este obligatia parintilor de a o face. Apar proprii copii dar ei insisi sunt inca copii din punct de vedere mental si desi ca varsta adulti, sunt complet iresponsabili. Nu au locuri de munca si poate nici un gand sa munceasca nu de alta dar nu stiu nimic, asa ca parintii sunt obligati sa ii tina, sa le plateasca intretinerea si sa le cresca copii. Dar nu ajung banii si pentru distractie, mall-uri,vacante….. Deci nu le mai place viata in doi … chiar trei sau patru…. dintre care cei mici sunt complet niste necunoscute despre care nu prea au invatat de pe internet cum se cresc, sau asculta fel de fel de lectii de la unii la fel de nepriceputi ca ei. Parintii care au muncit toata viata ca sa le ofere tot confortul sau atat cat au putut si stiut ei, devin niste neica nimeni care trebuiesc in continuare storsi de bani doar de asta sunt parintii si oricum sunt depasiti. Poate chiar mor mai devreme si lasa pensiile si casele pe care ei sa le vanda, doar n-o sa munceasca, nu de alta dar nu prea au unde. Copii lor sa ii educe societatea si oricum cine mai pune pret pe scoala. Internetul este plin de oameni care au reusit sa aiba multi bani organizand activitati spirituale, oricum a fost moda sfarsitul lumii care a imbogatit toate sectele, bisericile, autodenumitii lideri spirituali care s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Si apoi vine sfarsitul lumii provaduit de toate bisericile si formatiunile spirituale – deci – ce responsabilitate, ce munca, ce respect, fata de cine si de ce ?La ultimele terapii moderne se spune ca parintii si stramosii sunt de vina pentru toate neimplinirile si nerealizarile lor personale. Eu cred ca principala vina este ca nu au fost educati in simtul responsabilizarii fata de sine, fata de familie, fata de munca, fata de demnitatea personala, fata de continuitatea societatii si trairea in prezent, fata de responsabilitatea fata de natura. Tehnologiile au avansat dar nu si adaptarea omului care din pacate isi distruge mediu traind virtual. Daca nu traieste virtual traieste intr-un univers asa numit spiritual care nu are decat vagi legaturi cu realitatea. In numele dezvoltarii spirituale multi si-au abandonat familiile, copii, locul de munca. Au invatat sa traiasca in societati conduse de guru, predicatori si autonumiti terapeuti in diferite tehnici cu denumiri care mai de care mai ezoterice. Guru le vindeca trecutul, ii divorteaza, traiesc in comun un sex desantat pentru a fiecare apartine comunitatii si spiritualitatea se transmite in direct de la mentor la membru mai rapid si mai plenar prin sex si tot asa se consolideaza vibratiile, iar cei bogati trebuie sa ii ajute pe cei mai putin avuti dar egali in credinta. Deci de ce ar mai avea nevoie de familie cand ei fac parte din noua credinta spirituala in care se hranesc fizic, spiritual si trupesc pe saturate fara responsabilitati ?Si apoi devin brusc crestini ortodocsi frecventi si nelipsiti de la sluba de duminica dimineata pentru iertarea pacatelor. Ciudat este ca sunt din ce in ce mai multi. Stresati de munca unii, de lipsa increderii in sine si incapacitatea de a-si intemeia o famile responsabila, de o societate care are o economie disfunctionala, de orgolii, se agata de un trecut pe care nu il cunosc si spera ca fantasticul din povesti sa se manifeste in realitate. Viata este frumoasa in doi pentru asa se cunosc mai bine unul pe celalalt dar si pe sine cine este cu adevarat, ce stie si ce vrea de la sine, ce intr-adevar se poate realiza in doi. Nimeni nu se naste cu carte de instructiuni si nici o relatie nu este ca la carte sau ca a parintilor. Fiecare relatie este unica si de aceea ea se creaza continuu in spiritul valorilor recunoscute de amandoi si al responsabilitatilor asumate la bine si la greu. Fiecare este dependent si interdependent de celalalt si amandoi evolueza formandu-se unul pe celalalt apreciindu-si talentele si individualitatea diferita. Toate speciile traiesc in armonie in famiile pe care si le concep , fiecare recunoscandu-si drepturile si obligatiile in natura fata de sine si fata de specie. In natura ambele sexe sunt egale si importante prin rolul lor existential. Iubirea adevarata este cand te implinesti pe tine prin tot ceea ce te inconjoara, ce iti aduce implinire, bucurie si satisfactia unei vieti implinite prin ceea ce lasi in urma in sufletele , inimile, mintile celor ce te-au cunoscut. Cu siguranta vei si gresi , vei si suferii vei si plange, vei fi si ingenunchiat , neputincios, invins dar vor fi trecatoare si de cele mai multe ori va trebui sa te invingi pe tine pentru a te ridica si a-ti fi util in prezent. Sa fi si sa ai un partener de viata este un dar cu adevarat de a traii Creatia cu toate bucuriile si responsabilitatile ei.

     
  17. Multumesc pt.minunata povestire din care am invatat ce inseamna iubirea,respectul ,increderea si atasamentul.

     

Dă-i un răspuns lui magda Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
https://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top