Rose Milligan -”Dust if you must”
Sterge praful, daca trebuie,
dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?
Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.
Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.
Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci (si va trebui sa te duci odata si odata),
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.
Aminteste-ti ca o casa devine un camin
atunci cand poti scrie “Te iubesc” pe mobila.
Comentarii (13)
Dă-i un răspuns lui Thoma Driza Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Foarte frumos. Poate da de gândit şi celor ce apreciaza doar lucrurile de faţadă şi nu ştiu sa guste adevăratele bucurii ale vieţii. Doamne ajută.
ce frumos!aceeasi parere ca a prietenei mele,deoarece eu cam sterg mereu praful ca sunt „obsedata”,cum zice ea,dar imi promit sa scriu TE IUBESC inainte sa-l sterg.
Doamne, cât adevăr!!!!!
Mulţumesc frumos pentru tot ce postaţi aici!
Parca as fi scris eu gandurile mele. A fost ca un dus rece. Sper sa ma fi trezit.
Un elogiu adus prafului ?, ma gandeam
Citind filozofia Rosei, pusa in rime…..
Dar oare poti percepe „caminul” si „iubirea”
cand fereastra este acoperita,
(de el – banalul praf),
obstructionand Lumina sa patrunda ?
Fara inefabila-i contributie –
Energia, caldura, cromatica si stralucirea ei,
Se poate oare metamorfoza
Casa in „camin”si in „iubire” cotidiene trairi ?
Filozofii, pierdere de vreme,
S-ar putea ca unii sa catalogheze
Reflectiile mele….
Un gand insa nu-mi da pace:
Oare o fi chiar pierdere de vreme
Preocuparea pt sters praful si lustruit?
Praful care ma impiedica,
Cu incapatanare si insistenta,
Sa vad, sa descopar, sa ma minunez poate din nou ……
Stralucirea, frumusetea, armonia ori atractia
Se afla atat de aproape, uneori,
Asteaptand doar o curatenie generala, deseori,
Spre a fi puse in valoare, reansufletite
Ori pur si simplu valorizate „intr-o noua lumina” ….
Mii de multumiri si din partea mea,superb!!!
Foarte emotionanta!
Asa este, sa nu spunem niciodata ca „nu am timp pentru asta” pt. ca trebuie sa sterg praful…intr-adevar vine un timp cand ai merge oriunde,dar sunt obstacole mai severe decat praful….
Cat de adevarat! Multumesc pentru inspiratia de a fi postat aceasta poezie. Hai sa fim mai profunzi si sa fugim departe de superficialul unei lumi care cumpara vieti la kilogram fara sa ii pese ca fiecare suntem unici! ca fiecare avem vaza noastra si ca stralucirea noastra e unica in aceasta multime, in orice multime….
Prin acest articol ati reusit sa transmiteti mai mult decat cuvinte,ceea ce este dincolo de cuvinte este esentialul.
Cata vreme suntem preocupati mai mult de aparente decat de ceea ce este cu adevarat important pentru noi nu prea avem cum sa ne bucuram de ceea ce ne iese in cale,neasteptat,nou,orice moment isi are importanta sa,orice clipa…trece viata in viteza pe langa noi in loc sa trecem noi prin ea.
Alergand cu sufletul la gura catre niste teluri propuse riscam sa pierdem frumusetea momentului prezent,ne tot legam de trecut sau speram intr-un viitor mai bun…uitam insa sa ne traim prezentul.
Astazi promit sa nu sterg praful ,sa vad ce se intampla…cu totii cunoastem raspunsul:maine o sa ma astepte tot acolo,un pic mai mult chiar…praful ne asteapta si maine,timpul insa nu…
Seara buna tuturor!
Aceste mesaje nu sunt intamplatoare si nici nu este o o intamplare ca sunt tot mai munlti cei care le citesc.Si eu spun de fiecare data cand un astfel de mesaj ma trezestre :”AHA”!.Multumesc cu recunostinta infinita vietii, momentului si tuturor celor care ne sunt tovarasi de drum.
Si praful face parte din cotidian!
Dragii mei, am citit comentariile si mi-am adus aminte de o poveste cu Pacala, care atunci cand a plecat din casa unui gospodar si acesta i-a spus TRAGE USA DUPA TINE, el a luat usa in spate si a plecat cu ea. O minunata prietena a mea foloseste aceasta vorba, cand cineva intelege un lucru la nivelul vorbelor folosite. La fel ca si Pacala ea spune: Nu intelege TRAGE USA DUPA TINE. Cateva comentarii m-au facut sa-mi amintesc de aceasta poveste si sa v-o spun, ca sa radem impreuna. Prin urmare, intreaga poezie se refera la a nu ne pierde in amanunte cotidiene, banale, care ne distrag de la ceea ce avem de facut, cu adevarat: sa ne traim viata intr-un mod prin care sa ne invatam lectiile, sa ne punem in slujba celorlati si sa actionam spre binele cel mai inalt al tuturor. Deci, sa stergem praful, dar sa nu facem din aceasta preocupare, tinta de baza a vietii noastre. Ocupandu-ne de a iubi oamenii, a-i ajuta, a-i intelege, a nu-i judeca, ne bucuram ca nu ne-am oprit in preocupari de mica importanta si ca putem scrie TE IUBESC pe praful de pe mobila. Sper ca ati inteles umorul situatiei si nu v-ati suparat pe mine. Va iubesc mult si va multumesc ca ne cititi. Cu drag, Monica Visan