Rose
În prima zi de facultate, profesorul ni s-a prezentat și ne-a dat drept sarcină să facem cunoștință cu cineva necunoscut. M-am ridicat să mă uit în jur și atunci o mână fragilă îmi atinse umărul.
Când m-am întors, am văzut o bătrânică măruntă, cu chipul brăzdat de riduri, care mă privea cu un zâmbet ce îi lumina întreaga ființă. Spuse:
– Bună, frumosule. Mă numesc Rose. Am 86 de ani. Pot să te îmbrățișez?
Am izbucnit în râs și, după acceptul meu, mă strânse în brațe cu putere.
– Ce cauți la universitate la vârsta asta fragedă și inocentă? am întrebat.
– Vreau să găsesc un bărbat bogat, să mă căsătoresc, să mă stabilesc la casa mea, să fac niște copii, răspunse ea zâmbind.
– Hai să lăsăm gluma, am reluat.
Eram foarte curios să aflu ce o motivase să abordeze acest gen de provocare la vârsta ei.
– Dintotdeauna mi-am dorit să merg la universitate și acuma mi se îndeplinește visul, îmi spuse.
După curs ne-am dus la bufetul studențesc și am băut un milkshake de ciocolată.
Ne-am împrietenit pe loc.
Timp de trei luni, zilnic, după ore, plecam împreună și stăteam de vorbă necontenit. Eram de-a dreptul fascinat să îi ascult acestei „mașinării a timpului „confesiunile atât de bogate în înțelepciune și experiență.
De-a lungul anului, Rose a devenit „mascota ” campusului și se împrietenea cu ușurință cu toată lumea, oriunde s-ar fi dus. Îi plăcea să se pună la patru ace și să se lăfăie în atenția pe care i-o acorda toată lumea în jur. Și se bucura de fiecare clipă. La sfârșitul semestrului am invitat-o pe Rose să țină un discurs la banchetul fotbaliștilor.
Îmi vor rămâne mereu în minte învățăturile ei. A fost prezentată și a pornit spre tribună. Când a început discursul ei pregătit de acasă, a scăpat trei dintre cele cinci cartonașe pe care își notase ce voia să spună. Deranjată și stanjenită, se aplecă spre microfon și spuse pur și simplu:
– Îmi pare rău că sunt atât de neîndemantică. Am renunțat la bere în favoarea whiskeyului și marca asta, Lent, mă bagă în mormânt. N-am să reușesc să mai pun în ordine cartonașele astea, așa că am să vă spun ceea ce știu.
Noi am ras și ea tuși ca să-și dreagă glasul. Continuă:
– Nu încetam să ne jucăm pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm. Există numai patru secrete pentru a te menține tânăr, a fi fericit și a deveni un om de succes.
Trebuie să râzi și să guști umorul fiecărei zile. Trebuie să ai un vis. Atunci când rămâi fără vise, mori. Suntem înconjurați de oameni morți și nici nu ne dăm seama.
E o mare diferență între a îmbătrâni și a evolua. Dacă ai 19 ani și stai în pat inert timp de un an, fără să faci un lucru productiv, vei împlini 20 de ani. Dacă am 87 de ani și zac în pat timp de un an fără să fac nimic voi împlini 88. Toată lumea îmbătrânește. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e să evoluezi, identificând mereu oportunitățile care se ascund în inima schimbării.
Nu regreta nimic. Cei care sunt deja bătrâni nu regretă ceea ce au facut, ci mai degrabă ceea ce nu au făcut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Și-a încheiat discursul cântând cu avânt „Trandafirul”. Ne-a încurajat să îi studiem versurile și să le punem în practică în viața cotidiană.
Rose și-a luat diploma pe care o dorise atâția ani.
La o săptămână după absolvire, Rose s-a stins pe tăcute în somn. Peste 2000 de studenți au fost alături de cea care le-a demonstrat că: nu e niciodata prea târziu să fii ceea ce vrei să fii.
ȘI NU UITAȚI:
NU POȚI ALEGE SĂ ÎMBĂTRÂNEȘTI SAU NU; DAR POȚI ALEGE SĂ EVOLUEZI!
După ce terminați de citit, trimite aceste rânduri tuturor prietenilor tăi, le va prinde bine, cum cred că și ție. Îți mai zic…
Să-ți păstrezi simțul umorului la orice vârstă pare să fie rețeta perfectă uneori. Poți alege și tu.
Sursa: Editura For You
Comentarii (20)
Dă-i un răspuns lui Batranul Dan Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Impresionanta naratiuna!
I
MPRESIONANTE,ENERGIZANTE,RECONFORTANTE,….HRANA PT. SUFLET. MULTUMESC!
– „Nu încetam să ne jucăm pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm”.
La fel este si cu bucuria, umorul, prietenii, iubirea.Poate de aceea sunt asa de importante si asa de greu de pastrat…..
Multumesc frumos Razvan. Cred ca esti un om tanar.
Ma bucur ca sunt si astfel de tineri, atat de profunzi si sensibili. Si mai ales ca doreste sa impartaseasca si cu altii ceea ce este frumos , intelept si sensibil. Poate se transforma lumea. Multumesc incaodata.
Fiecare batran a fost tanar si fiecare tanar va ajunge batran.Regret ca astazi tinerii uita sa mai respecte batranii.Razvan,tu esti un tanar care stie cum sa faca ziua mai placuta batranilor.Iti multumesc.
Aceasta pilda as incrusta-o pe peretele de la intrarea fiecarei facultati si liceu pentru ca tinerii nostri au nevoie sa inteleaga diferenta dintre a creste si a evolua.Am impresia ca suntem intr-o inertie majora si cu cat se accelereaza timpul cu atat incetineste dorinta noastra a tuturor de a evolua. Sa fiti iubiti si increzatori in propriile forte.
A imbatrani este rostul timpului,a evolua este obligatia mea fata de mine si de Creator.Nu santem in acasta viata doar ca sa trecem prin ea.
Da,mi se potriveste.Am terminat in anul 2011 Psihologia , imediat am gasit post de psiholog ,exact ce mi-am dorit de-o viata si nu am ”decat” 57 de ani ! Am tot timpul ca sa fac ce mi-am dorit, nu?
FELICITARI!!DIN TOT SUFLETUL!!!Eu in ziua in care am implinit 46 ani,eram in examen…Terminam postliceala sanitara.Ca nu profesez inca,este alta poveste…una mai trista…
in prezent anumite filme seriale nu au scenariul scris pana la sfarsit .In functie de cum este vizionat si luand in considerare discutiile de pe forum regizorii cer modificari scenaristilor. Colibri , schimba scena de final a serialului ! gandeste-te la filmarea urmatoarei serii de episoade din viata ta.Ai incredere in tine si totul va fi super.
Felicitari Lucretia, oh, da, ai tot timpul sa te bucuri din plin de munca ta, facuta cu pasiune.
A propos, pasiunea si bucuria nu au varsta ! Ce parere ai de o persoana de …75 ani, care si-a dorit toata viata sa aiba o casa mica, mica, si o gradina mareee, maree !
Si acum are posibilitatea si si-a constriut …2 gradini cu flori , o sera, 2 gradini cu legume si o micuta vie ? Si munceste pe rupte la ele si asta o tine in putere si fericita ?
Acum deabia am o viata fericita si implinita, si ma bucur de ea zilnic .
Si, sa nu uit, nu se spune „batrana” , se spune ” cu multa experienta ”
Dorina
Nu conteaza anii din viata ta,ci viata din anii tai.
Exista cineva printre noi care sa nu aiba regrete ca n-a facut ce trebuia la momentul potrivit?
Din propriile TRAIRI , as spune (nu vorbesc vreodata in numele altcuiva , in nici un domeniu ) ca SINGURELE REGRETE daca ar fi sa-mi reamintesc de ELE (ceea ce nu mai fac ca Delfin ) sunt acelea in care nu mi-am urmat , SOAPTA INTUITIEI (pe care o consider SOAPTA INIMII sau a DIVINITATII DIN NOI )-ascultand insa SPOROVAIALA MINTII , si atunci cand am FACUT COMPROMISURI. Namaste.
Dupa opinii exclusiv feminine (10, deocamdata), poate e binevenit si un contrapunct „masculin”.. Da, implinitor pt corpul emotional si pt reamintirea sensului plenar al Vietii noastre. Doresc nu sa contest, doar sa completez : „NU POȚI ALEGE SĂ ÎMBĂTRÂNEȘTI SAU NU..” devine tot mai relativ, pe masura TREZIRII Fiintei Umane din somnul 3D si ascensiunea spre constiinta 4D (iluminare), mai ales pt cei putini care ei insisi „se aleg” pt nivelul 5D (inaltare). Nu e „poezie psihologica”, este o prefigurare tot mai bine conturata a unei realitati in curs de configurare.. Eliberandu-ne de aceasta grea si perfida „mantra”, cu adevarat incepem sa ne luam zborul, ca proaspat iesiti fluturasi din crisalida eonilor de hibernare.. In rest, DA, HRANA PENTRU SUFLET
Buna seara.
Aceasta postare chiar m-a impresionat.Stiam ca in multe tari din Occident,mai ales in Statele Unite,poti sa te inscrii la facultate la orice varsta o fi.Nu stiam ca se poate si la noi .Aici scriu o intrebare pentru Lucretia din Targovise,poate imi raspunzi si ne spui si noua[mie si fiicei mele,unde ai urmat psihologia.Adica am vrea cateva detalii pentru ca fiica mea ar vrea sa urmeze psihologia dar am gandit mereu ca aici este destul de dificil.Am sa te rog Lucretia,daca vezi mesajul meu sa ne raspunzi.Iti multumesc anticipat.
In rest,spuneam ca chiar m-a impresionat aceasta mica povestioara din care putem intelege toti cat de mult conteaza sa vrei sa faci tot ce doresti indiferent la ce varsta ti se ivesc oportunitatile si,apoi,sa stii sa-ti pastrezi umorul si tendinta de a fi jucaus,deasemenea necontand varsta.
Ma bucur ,ma repet,sa comunic cu voi.
Sa auzim de bine,Sefora.
Ignorati numerele ne-esentiale,inclusiv varsta,inaltimea sau greutatea.
Viata nu se masoara in numarul anilor ci in momente care iti taie rasuflarea.
Cand ai sufletul tanar nu imbatranesti niciodata.
Daca nu esti creativ nu-ti vei umple viata cu implinire, important este sa acceptam provocarile ce ne ies in cale si sa nu ne lasam dezamagiti de incercarile mai putin usoare.
Atunci unde exista simtul umorului,si oamenii relationeaza mai usor.
O seara buna!
„Nu încetam să ne jucăm pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm.”
„Trebuie să ai un vis. Atunci când rămâi fără vise, mori. ”
„Nu regreta nimic. Cei care sunt deja bătrâni nu regretă ceea ce au facut, ci mai degrabă ceea ce nu au făcut.”
„Nu conteaza anii din viata ta,ci viata din anii tai.” (Lucica Stoica)
„Viata nu se masoara in numarul anilor ci in momente care iti taie rasuflarea.” (Lumi)
Sufletul nu are varstă, este etern, pur, candid şi iubitor. Este copilul interior. Dă-i voie să se manifeste şi vei fi veşnic tânăr.
Namaste
Chiar daca viata se masoara in ani terestri…INTELEPCIUNEA este INFINITA….si daca impreuna am respecta si asculta „batranetea”….am fi cu totii „infinit” mai intelepti.
Iubire si Recunostinra.
Felicitari Razvan, dar si multe felicitari doamnelor care au postat mai sus si care si-au realizat visurile chiar la o varsta mai inaintata. Le urez multi ani sanatosi pentru a beneficia de aceste visuri realizate. Colibri … sa nu dispere! Daca a reusit la 46 de ani sa termine niste studii, sunt convins ca va reusi , cu putina credinta, sa-si gasesca si un loc de munca, poate chiar in domeniul privat! Mult succes! In final as dori sa spun ca e un mod fericit sa-ti traiesti ultimii ani realizand astfel de visuri si dorinti!