In Evanghelia dupa Luca scrie:
Dar Petru a spus: „Omule, nu stiu despre ce vorbesti”. In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocos a cotcodacit, iar Domnul s-a intors si a privit drept spre Petru… iar Petru a iesit afara si a plans.
M-am inteles intotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, ii multumesc, ii implor adevarul.
Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreste sa-l privesc in fata… Iar eu nu pot. Chiar si cand ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cand simt ca el ma priveste direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatie nerostita in ochii sai, pentru vreun pacat nemarturisit. Sau poate vreo cerere: poate ca asteapta ceva de la mine.
Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si l-am privit in ochi! Nu exista nici o acuzatie, nici o cerere. Singurul mesaj pe care il puteai citi in ochii lui era: „Te iubesc”.
La fel ca si Petru, am iesit afara si am plans.
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Despre momentul ,,tradarii increderii’’ sau nerecunoasterii ca apartii unui grup sau ca esti adeptul unui ,,curent de opinie’’sunt multe de spus….Acesta se manifesta sub impulsul instinctului primar al supravietuirii cu orice pret…
In cazul expus …Petru intelegea si simtise pericolul situatiei .Intelegea si ca Invatatorul lui avusese dreptate cand ai spuse-se ,,Nu va canta cocosul de trei ori si tu te vei dezice de mine’’in ciuda ,,promisiunilor de atasamnet facute de ei – discipolii.(Ma rog Anthony zice ca a cotcodacit cocosul….asa o fi fost pe vremea aia )
Avem toti destule amintiri cu ,,prietenii devotati’’ atat timp cat ne mergea bine inpreuna…cand ,,mersul bun ‘’ al lucrurilor au scartait…prietenii sau evaporat si nici nu ne mai cunosteau….
E o vorba ,,Prietenii sunt putini ,iar cei care nu mai sunt inseamna ca nu erau…’’Apoi noi toti ne rugam mereu ,iar si iar pentru indepartatrea acestor falsi prieteni…prin repetarea zilnica aproape a cuvintelor ,,……si nu ne duce pe noi in ispita , si ne izbaveste ce cel rau’’…..
Dumnezeu ati asculta rugaciunea si exact asta face….
De fapt unde se afla Dumnezeu….? Sa il poti privi in ochi sa vezi ce vrea el de fapt de la tine…
Cam greu de raspuns la intrebarea asta dar nu imposibil…Ce spun eu ,nu are nici o baza stiintifica si nu poate fi luat ca adevar suprem…e doar o parere – ce cred eu de fapt…
Poti privi atent in ochii celui de langa tine…stiu idea e veche – nu am inventat-o eu –dar poti cu adevarat sa simti acea ,,privire divina’’in momentul cand faci bine.Cand faci un bine fara a face tam-tam din asta fara a expune sau a conditiona binele facut.
Poti simti ,,privirea lui Dumnezeu’’si in ochii unui catel gasit pe trada –al unui cersetor sau pur si simplu in privirea unui batran care neputincios , nu cerseste nimic doar, te priveste ….De tine depinde cum privesti toate astea ,cum si cat de nepasator treci pe langa tot si toate…..
Daca al privesti in fata pe Dumnezeu sau te faci ca ,,ploua ‘’ si te uiti in alta parte….
Daca al ve-ti privi in fata cu tot curajul…se prea poate sa nu ,,cititi mesajul ala de iubire’’…pe care la citit Anthony.Doar daca ve-ti continua sa o face-ti iar si iar…in fiecare zi…Dumnezeu va-va zambi si atunci ve-ti intelege cat de norocosi sunteti.
,,La urma urmei nu e decat intre tine si Dumnezeu , nu a fost niciodata intre tine si ei…’’
A spus o ,,tanti’’..care a anteles la finalul vietii ei asta…
Sa aveti un week end minunat.
Frumos comentariu , Vali , intelept, educativ. Multumesc
Jalnici, aproape inutili, oribili si futili, cumplit de vani,
Uite asa, cit o clipita, au mai trecut alti doua mii de ani…
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1rau.gif
Cu ochii tristi, reci, serbezi, goi, plini vesnic de durere,
In palmele-i-nfierate-adinc cu rosu semn de cui,
Suspina aprig Dumnezeu, azi, crunt si in tacere
Plingind in van, amarnic tare dupa copilul Lui…
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1durere.gif
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1nervos.gif
Jalnici, aproape inutili, oribili si futili, cumplit de vani,
Uite asa, cit o clipita, au mai trecut alti doua mii de ani…
Cu ochii tristi, reci, serbezi, goi, plini vesnic de durere,
In palmele-i-nfierate-adinc cu rosu semn de cui,
Suspina aprig Dumnezeu, azi, crunt si in tacere
Plingind in van, amarnic tare dupa copilul Lui…