Credem că ar trebui să lucrăm pentru a fi fericiţi, dar oare nu e invers?
Credem că ar trebui să lucrăm pentru a fi fericiţi, dar oare nu e invers? Într-un discurs în ritm rapid şi incitant, psihologul Shawn Achor susţine că, de fapt, fericirea susţine productivitatea. În plus, succesul în viață depinde de nivelul de fericire al creierului nostru. El demonstrează că toate paradigmele școlii și societății moderne se bazează pe o fericire viitoare la care nu ajungem niciodată, iar acest lucru ne aduce mereu nefericire în viață.
Când aveam şapte ani şi sora mea, doar cinci, ne jucam în partea de sus a unui pat suprapus. Pe atunci, eram cu 2 ani mai mare decât ea… adică sunt şi acum mai mare cu 2 ani… dar atunci însemna că trebuia să facă tot ce făceam eu, iar eu voiam să mă joc de-a războiul. Deci eram pe patul nostru suspendat. Pe o parte a patului îmi pusesem toţi soldăţeii şi armamentul. Pe partea cealaltă, erau toţi poneii surorii mele, pregătiţi pentru un atac al cavaleriei.
Sunt două variante a ce s-a întâmplat de fapt în acea după-amiază, dar, deoarece sora mea nu e cu noi astăzi, să vă spun povestea adevărată… şi anume că sora mea este cam împiedicată. Cumva, fără să fie ajutată sau împinsă de fratele mai mare, brusc, Amy a dispărut de pe patul de sus şi a aterizat cu o buşitură pe podea. Am privit agitat peste marginea patului să văd ce se întâmplase cu sora mea căzută şi am văzut că aterizase dureros pe palme şi genunchi, cu toate patru pe podea.
Eram agitat, căci părinţii îmi dăduseră sarcina să mă asigur că eu şi sora mea ne jucăm frumos şi cât mai liniştiţi. Având în vedere că îi rupsesem mâna lui Amy doar cu o săptămână mai înainte… împingând-o eroic din faţa unui glonţ tras de un lunetist imaginar, pentru care nici acum nu mi-a mulţumit, încercam din răsputeri… Ea nici nu l-a văzut venind… Încercam din răsputeri să fiu cât mai cuminte.
Am văzut chipul surorii mele, acel val de durere, suferinţă şi surprindere ameninţând să erupă din gura ei şi să-i trezească pe părinţii mei din somnul lung de iarnă la care merseseră. Am făcut singurul lucru la care mintea mea disperată de şapte ani s-a putut gândi ca să evite tragedia. Dacă aveţi copii, aţi văzut asta de sute de ori. Am spus: „Amy, stai! Nu plânge! Ai văzut cum ai aterizat? Niciun om nu aterizează aşa în patru labe. Amy, cred că asta înseamnă că eşti unicorn.”
Trişam, căci sora mea îşi dorea cel mai mult pe lume să nu fie Amy, sora de cinci ani rănită, ci Amy, unicornul special. Desigur, această opţiune nu se ivise în creierul ei până atunci. Vă imaginaţi cum biata mea soră manipulată era într-un conflict, căci micuţul ei creier încerca să dedice resurse ca să simtă durerea, suferinţa şi surpriza pe care le trăise sau să se gândească la nou-descoperita identitate de unicorn. Şi cea de-a doua a câştigat. În loc să plângă şi să nu se mai joace, să-i trezească pe părinţi, cu toate consecinţele negative pe care le-aş fi suportat, i-a răsărit un zâmbet pe toată faţa şi s-a urcat înapoi în pat cu graţia unui pui de unicorn… cu un picior rupt.
Ce am descoperit la această fragedă vârstă de cinci sau şapte ani… habar nu aveam pe atunci… era ceva ce va deveni avangarda revoluţiei ştiinţifice ce s-a petrecut după două decenii a felul cum privim creierul uman. Descoperisem ceva numit psihologie pozitivă, motivul pentru care mă aflu azi aici şi motivul pentru care mă trezesc în fiecare zi.
Când am început să vorbesc despre aceste cercetări în afara mediului academic, prin companii şi şcoli, primul lucru pe care mi-au spus să nu-l fac este să nu începi discursul cu un grafic. Eu vreau să încep discursul cu un grafic. Graficul pare plictisitor, dar este motivul care mă încântă şi pentru asta mă trezesc zilnic. Acest grafic nu înseamnă nimic; sunt date false. Ceea ce am descoperit…
Dacă aş obţine aceste date după ce v-aş studia pe voi, aş fi încântat, pentru că este clar că apare un tipar aici, iar asta înseamnă că voi fi publicat, şi asta contează cu adevărat. Faptul că e un punct ciudat deasupra curbei înseamnă că e un ciudat în încăpere… Ştiu cine eşti, te-am văzut mai devreme… nu-i nicio problemă. Nicio problemă, după cum majoritatea ştiţi, căci pot şterge acel punct. Îl pot şterge, căci sigur e o eroare de măsurătoare. Ştim că e o eroare de măsurătoare, căci îmi dă datele peste cap.
Unul dintre primele lucruri pe care îi învăţăm pe oameni la cursurile de economie, statistică, afaceri şi psihologie e cum eliminăm ciudaţii într-un mod valabil din punct de vedere statistic. Cum eliminăm valorile diferite ca să găsim linia cea mai potrivită? Ceea ce este minunat dacă vreau să aflu câte pastile Advil să ia în medie o persoană – două. Dar, dacă sunt interesat de potenţialul vostru, de fericire sau productivitate, energie sau creativitate, creăm cultul mediei prin ştiinţă.
Dacă pun întrebarea: „Cât de repede poate învăţa un copil să citească în clasă?” oamenii de ştiinţă schimbă răspunsul la „Cât de repede un copil mediu învaţă să citească în acea clasă?” şi adaptăm clasa spre medie. Dacă eşti sub media acelei curbe, psihologii sunt încântaţi, căci înseamnă că ai depresie sau altă problemă sau, să sperăm, amândouă. Sperăm să fie ambele căci modelul nostru de afaceri este că, dacă ai venit la o şedinţă de terapie cu o problemă, vrem să ne asigurăm că pleci ştiind că ai 10, ca să revii iar şi iar. Ne întoarcem şi la copilărie dacă e necesar, dar, până la urmă, vrem să te facem din nou normal. Dar normalitatea nu prea e media.
Ceea ce eu şi psihologia pozitivă propunem este că, dacă studiem ceea ce e aproape de medie, vom rămâne aproape de medie. Apoi, în loc să ştergem valorile diferite pozitive, cum am făcut eu intenţionat este să intervenim într-o astfel de populaţie şi să spunem „De ce?” De ce unii dintre voi sunt aşa mult deasupra curbei în materie de capacitate intelectuală, atletică, muzicală, creativitate, niveluri de energie, rezistenţa în faţa schimbării, simţul umorului? Orice ar fi, în loc să vă şterg, vreau să vă studiez. Deoarece poate putem strânge informaţii, nu doar despre cum să aducem oamenii spre medie, ci cum putem ridica întreaga medie în şcolile şi companiile din toată lumea.
Motivul pentru care acest grafic e important pentru mine este că, atunci când mă uit la ştiri, mi se pare că majoritatea informaţiilor nu sunt pozitive, ci negative. Majoritatea sunt despre crime, corupţie, boli, dezastre naturale. Şi, foarte repede, creierul meu începe să creadă că este proporţia corectă dintre negativ şi pozitiv în lume. Creează ceva numit sindromul facultăţii de medicină. Dacă ştiţi persoane care au fost la Medicină, în primul an de pregătire medicală, citind o listă cu toate simptomele şi bolile ce pot apărea, îşi dau brusc seama că le au pe toate.
Am un cumnat pe nume Bobo – e cu totul altă poveste. Bobo s-a căsătorit cu Amy-unicornul. Bobo m-a sunat de la Facultatea de Medicină din Yale şi a spus: „Shawn, am lepră.” Care, chiar şi la Yale, e extraordinar de rară. Dar nu aveam idee cum să-l consolez pe bietul Bobo, căci tocmai trecuse de o săptămână de menopauză.
Ceea ce descoperim nu e neapărat realitatea care ne conturează, ci lentila prin care creierul vede lumea care conturează realitatea. Dacă putem schimba lentila, nu doar că ne putem schimba fericirea, putem, în acelaşi timp, schimba orice rezultat educaţional sau de afaceri.
Când am aplicat la Harvard, a fost o provocare. Nu mă aşteptam să intru, iar familia mea nu avea bani pentru colegiu. Am primit o bursă militară peste două săptămâni şi mi-a permis să merg. Brusc, ceva ce nu era nici măcar o posibilitate a devenit realitate. Când am mers acolo, credeam că şi ceilalţi o văd ca pe un privilegiu, că sunt bucuroşi să se afle acolo. Chiar dacă eşti într-o clasă plină de oameni mai deştepţi decât tine, te bucuri doar să fii în acea clasă, eu aşa mă simţeam. Dar am descoperit acolo că, în timp ce unii simt asta, când am terminat după patru ani şi am petrecut următorii opt ani dormind în căminele studenţilor… Mi-a cerut Harvardul asta, nu eram cel tip. Eram funcţionar Harvard, consiliam studenţii pe parcursul celor patru ani grei. Cât am predat şi din cercetări am descoperit că aceşti studenţi, indiferent de cât sunt de fericiţi de succesul lor iniţial de a intra la această şcoală, după două săptămâni creierul lor nu se concentra pe privilegiul de a fi acolo, nici pe filozofia sau fizica lor. Creierul se concentra asupra concurenţei, volumului de muncă, a greutăţilor, stresului, să se plângă.
Când am fost prima dată acolo, am intrat în sala de mese a bobocilor, unde prietenii mei din Waco, Texas, locul unde am crescut eu… Ştiu că unii dintre voi aţi auzit de el. Când veneau în vizită, se uitau în jur şi spuneau: „Această sală de mese seamănă cu ceva de la Hogwarts, din filmul Harry Potter”, şi aşa este. Aici este Hogwarts din „Harry Potter” şi acesta este Harvardul. Când vedeau asta, spuneau: „Shawn, de ce îţi iroseşti timpul studiind fericirea la Harvard? De ce un student la Harvard ar fi nefericit?”
În această întrebare este cheia înţelegerii ştiinţei fericirii. Căci întrebarea presupune că lumea noastră exterioară determină nivelul de fericire, când, în realitate, dacă ştiu totul despre lumea ta externă pot prevedea doar 10% din nivelul tău de fericire pe termen lung. 90% din fericirea pe termen lung nu este determinată de lumea exterioară, ci de felul în care creierul nostru procesează lumea. Şi, dacă îl schimbăm, dacă schimbăm formula pentru fericire şi succes, putem schimba felul în care putem influenţa realitatea. Am descoperit că doar 25% din succesele la locul de muncă sunt determinate de I.Q. 75% din succesele joburilor sunt influenţate de nivelul de optimism, susţinere socială şi abilitatea de a vedea stresul ca o provocare, nu o ameninţare.
Vorbeam cu probabil cel mai prestigios internat din New England şi au spus: „Ştim deja asta. Aşa că, anual, nu doar le predăm elevilor, avem o săptămână pentru starea de bine. Şi suntem foarte entuziasmaţi. Luni seara expertul mondial vine să vorbească despre depresia la adolescenţi. Marţi seara e despre violenţa în şcoli şi acte de intimidare. Miercuri seara e despre tulburări de alimentaţie. Joi seara este despre consumul de droguri. Şi vineri seara alegem între sex neprotejat şi fericire.” Am spus: „Aşa sunt serile de vineri pentru toată lumea.” Mă bucur că v-a plăcut, dar lor nu le-a plăcut deloc. Linişte la telefon. În acea tăcere, am spus: „Ar fi o plăcere să vorbesc la şcoala voastră, dar să ştiţi că nu-i o săptămână despre starea de bine, ci despre starea de rău. Aţi subliniat lucrurile negative care se pot întâmpla, dar nu aţi vorbit despre cele pozitive.”
Lipsa bolii nu înseamnă sănătate. Iată cum ajungem la sănătate: Trebuie să inversăm formula pentru fericire şi succes. În ultimii trei ani, am călătorit în 45 de ţări diferite, colaborând cu şcoli şi companii în mijlocul unui declin economic. Am descoperit că majoritatea companiilor şi şcolilor urmează următoarea formulă a succesului: Dacă muncesc mai mult, voi avea mai mult succes. Şi, dacă am mai mult succes, voi fi mai fericit. Pe asta se bazează stilul de a creşte copiii, de management, modul cum ne motivăm comportamentul.
Problema e că este nesusţinut ştiinţific şi invers din două motive. Primul, de fiecare dată când creierul are un succes, doar ridici ştacheta referitoare la aspectul succesului. Luăm note bune, acum trebuie să luăm note şi mai bune, ai intrat la o şcoală bună şi apoi intri la o şcoală şi mai bună, ai o slujbă bună, trebuie să obţii una şi mai bună, atingi targetul de vânzări, îţi vei schimba targetul de vânzări. Dacă fericirea e de partea opusă a succesului, creierul tău nu ajunge nicicând acolo. Ceea ce am făcut e să împingem fericirea dincolo de orizontul cognitiv, ca societate. Asta e pentru că noi credem că trebuie să avem succes şi atunci vom fi fericiţi.
Dar creierul nostru funcţionează invers, asta e problema reală. Dacă poţi creşte nivelul pozitivităţii cuiva în prezent, creierul lor trăieşte ceea ce am numit avantajul fericirii, creierul tău, la pozitiv, evoluează mult mai bine decât la negativ, neutru sau stresat. Inteligenţa, creativitatea şi nivelul de energie cresc. De fapt, am descoperit că orice rezultat al ocupaţiei tale se îmbunătăţeşte. Pozitiv, creierul e cu 31% mai eficient decât negativ, neutru sau stresat. Eşti cu 37% mai bun la vânzări. Doctorii sunt cu 19% mai rapizi, mai precişi la găsirea diagnosticului corect la pozitiv, faţă de negativ, neutru sau stresat. Ceea ce înseamnă că putem inversa formula. Dacă putem găsi o cale de a deveni pozitivi în prezent, creierele noastre vor funcţiona cu mai mult succes căci putem munci mai repede, mai mult şi mai inteligent.
Pentru a putea face acest lucru, trebuie să inversăm formula, ca să putem vedea de ce sunt creierele noastre în stare. Căci dopamina, care pluteşte în sistemul nostru când suntem pozitivi, are două funcţii. Nu vă face doar mai fericiţi, activează toate centrele de învăţare din creier, permiţându-vă să vă adaptaţi diferit la lume.
Am descoperit că sunt întotdeauna modalităţi de a vă antrena creierul pentru a putea deveni mai pozitiv. În doar două minute, timp de 21 de zile la rând, vă puteţi reconfigura creierul, permiţând creierului să funcţioneze cu adevărat mai optimist şi cu mai mult succes. Am făcut aceste lucruri în cercetări la fiecare companie la care am lucrat, punându-i să scrie trei lucruri noi pentru care sunt recunoscători, timp de 21 de zile la rând, trei lucruri noi în fiecare zi. La final, creierul începe să reţină un model de a explora lumea, nu pentru ce e negativ, ci pentru ce e pozitiv mai întâi.
Ţinând un jurnal despre o experienţă pozitivă pe care ai avut-o în ultimele 24 de ore permiţi creierului să o trăiască din nou. Exerciţiul îţi învaţă creierul că comportamentul tău contează. Am aflat că meditaţia permite creierului că treacă de ADHD-ul cultural pe care l-am creat încercând să facă mai multe sarcini în acelaşi timp şi permiţând creierului să se concentreze asupra sarcinii actuale. În sfârşit, faptele bune la întâmplare sunt fapte bune conştiente. Îi punem pe oameni, când îşi deschid căsuţele de e-mail, să scrie un mesaj pozitiv, lăudând sau mulţumind cuiva din reţeaua lor de susţinere socială.
Făcând aceste activităţi, antrenând creierul aşa cum ne antrenăm corpurile, am descoperit că putem inversa formula fericirii şi a succesului şi, făcând acest lucru, nu doar creăm unde de pozitivitate, creăm o adevărată revoluţie.
Nu e invers……Nenea Shawn vorbeste mult ca un psiholog care tine neaparat sa te ameteasca ….Ce am inteles din tirada sa…
1.La varsta de sapte ani a descoperit ca e mai istet deact sora – sa , motiv care la facut sa devina psiholog si nu crescator de vaci ca un Texan adevarat.
2. Psihologia lui pozitiva nu la ajutat cu nimic , mai tarziu cand cumnatul lui – Bobo – era la menopauza si credea ca are lepra.
3 Intrebarea existentiala a fericirii : De ce studentii de la Harvard ar fi nefericiti ? si se mira si el ca cei isteti promoveaza in general si nu neaparat cei foarte destepti.
4. Lipsa bolilor nu inseama sanatate ( si cu atat mai putin fericire pozitiva)…asa ca du-te la doctor sa-ti spuna cat esti de bonlav si nefericit ….
5 Luati dopamina – face bine la creier si veti fi foarte fericiti – pozitiv…( daca nu gasiti cautati un dealer ….furnizor…)
6 Daca muncesti mult crezand ca asta ati aduce vreo fericire te inseli .Inverseaza formula . Tu fi fericit pozitiv si lasai pe altii sa munceasca -seful tau sigur va vedea asta si te va pomova , familia va fi fericita si ea .Asta in cazul in care nu vei fi concediat si atunci fericirea pozitiva va fi maxima
Asa o fi in America , la noi e altfel….
Sa fiti fericiti.
Imi permit sa va contrazic. Intr-adevar este invers. Daca ati urmarit cu atentie ati putut constata ca omul munceste cu gandul ca va obtine mai multa fericire „…de fiecare dată când creierul are un succes, doar ridici ştacheta referitoare la aspectul succesului. Luăm note bune, acum trebuie să luăm note şi mai bune, ai intrat la o şcoală bună şi apoi intri la o şcoală şi mai bună, ai o slujbă bună, trebuie să obţii una şi mai bună, atingi targetul de vânzări, îţi vei schimba targetul de vânzări. Dacă fericirea e de partea opusă a succesului, creierul tău nu ajunge nicicând acolo. Ceea ce am făcut e să împingem fericirea dincolo de orizontul cognitiv, ca societate. Asta e pentru că noi credem că trebuie să avem succes şi atunci vom fi fericiţi…”
Prin urmare, el spune ca alergam dupa himere. De fapt, este invers trebuie sa fim fericiti si optimisti si asa vom avea cele mai bune rezultate inclusiv in activitatea profesionala.
Interesant mi se pare ca un psiholog, ce foloseste doar metode stiintifice de studiu, ajunge la concluzia ca fericirea nu depinde decat in masura de 10% de factorii externi. Adica fericirea este in noi si acolo trebuie sa o cautam.
Restul punctelor 1-6 ale dvs. sunt extrem de amuzate. Evident, la fiecare dintre ele el a spus cu totul altceva.
Sa aveti o zi minunata!
Salutari cu tot respectul dl. Razvan.
Binenteles ca ce am punctat a fost intr-o nota amuzanta a respectivei expuneri despre fericirea pozitiva. In primul rand ma amuzat….
Personal nu stiu cum as putea defini fericirea in general ….Dar asta nu inseamna ca accept disertatia domnului Shawn …
E vorbarie goala . Realitatea cotidiana e cu totul altfel. Poti intelege exact ce spune respectivul….dar e utopie . E cumva ca ideia despre comunism….in care toti eram egali .Ideia de a nu fi niciodata multumit cu ce ai realizat recte scoala – educatia ; lucul de munca – ca totdeauna trebuie sa tintesti mai sus si mai sus…continu… te va face in tip de om absolut insuportabil pentru cei din jur…
Trebuie sa avem succes in general la scoala si apoi in societate – la locul de munca si pentru asta trebuie sa muncim – si sa invatam continu …A AVEA PRETENTIA CA TREBUIE SA FIU PLATIT CASA MUNCESC …trebuie fundamentata . Un loc de munca al obtii in urma unui interviu . Acolo nimeni nu te intreaba cat de fericit esti….Ce sti sa faci ? e prima intrebare . Apoi dupa ce demonstrezi esti intrebat si ce remuneratie doresti pentru aceasta exerienta a ta DEMONSTRATA . Asta despre succes in general
Viata e realista nu ludica ….vise si idei , despre ce bine ar fi , daca ar fi….sa ne concentram sa meditam….Viata e dura . Asa a fost mereu . Probabil ca se va schimba candva dar nu pentru toata lumea …Competitia este inscrisa acolo in gena umana….
A fi multumit asa cum esti , poate nu foarte bogat si nici considerat foarte destept….un om normal pur si simplu sa fi TU.
Atent la tot si toate , fara a exagera..sa vezi frumusetea ploii , maretia unui fulger ….firul de iarba rasarind primavara …un rasarit de soare ….sa ai timp pentru serviciul tau si pentru familia ta si cred ca poti sa te consideri fericit . Asta nu e reteta fericirii….
E doar o opinie personala…
Ce este de fapt FERICIREA …? Nu cred ca cineva detine secretul – stiinta fericirii cum zice acest Shawn….
E o stare sufleteasca , tine de multumirea personala . A fi multumit de persoana ta tine de alte concepte . De concetul religios , profesional …familial .. social ..Daca astepti sa te ,, trazneasca fericirea ” din senin…..ai de asteptat….Cred ca starea de fericire e suma tuturor celorlalte stari sufletesi .Repet , pentru a atinge aceasta trebuie sa depunem efort – e tot un fel de munca ..mai altfel….
O zi fericita.
FERICIREA este doar un sentiment obtinut in urma actiunilor pe care le intreprinzi zilnic sau ocazional. A fi FERICIT nu inseamna doar sa razi toata ziua si sa le spui si altora acest lucru sau sa razi de ei ca sunt mai putin dotati mintal in raport cu tine. Fiecare isi poate gasi singur fericirea daca stie ce cauta.
……Fantastic….Minunat…..Revigorant……Multumesc , multumesc , multumesc ….. Atata informatie inspiratoare
in doar 12 minunte….. E fantastic….Ideea de baza e ca noi ca oameni credem ca a avea suucces ne va face
fericiti…. In realitate e invers … Starea de fericire ne conduce la succes…. Fericirea e o stare de spirit …
…. Bucuria e o stare de spirit….. Sa stii sa te bucuri ca un copil de orice … Pentru ca intr o inima plina de
bucurie celelalte emotii negative nu mai incap …. Esti cu adevarat liber doar cand esti cu adevarat bucuros….
….Este atat de simplu sa devii complicat … dar … este atat de complicat sa fii simplu … Cu cat inaintam in varsta
devenim mai complicati … De aceea avem de invatat atat de multe lucruri de la copii … Uiitati-va la ei ! … Pot sa
se bucure din orice ! …. Si asta e cu adevarat minunat … Cati dintre noi privesc cerul si se bucura ?…Cati dintre
noi privesc un rasarit de soare … si ….brusc inima li se inunda de bucurie ?…. Cati dintre noi atunci cand se dau jos
din pat dimineata spun ” Doamne , iti multumesc din suflet pentru privilegiul de a avea o noua zi minunata ?…. ”
…..Putem cultiva starea de bucurie … Putem cultiva starea de fericire … Putem avea o noua perspectiva asupra
vietii …. Facand cateva mici schimbari in viata noastra putem avea parte de niste beneficii uriase…. Cand ai o minte
incrancenata , cand te incapatanezi sa vezi doar griji si probleme in jurul tau , cand esti macinat de frustrari …. poti
alege sa te schimbi , poti alege sa vezi lucrurile dintr o cu totul alta perspectiva….Si doar atunci cand vei face asta
vei reusi sa gasesti solutii la problemele tale….Doar atunci vei gasi raspunsuri la intrebarile tale….Viata inseamna
o suma de alegeri … Si noi putem alege sa fim fericiti … Bucurati va de Viata ! … Va iubesc pe voi toti … Si … Va
doresc numai bine ! ….
Exceptional- Asa este; si pentru ca este foarte simplu, pare IMPOSIBIL de atins.
Multumesc rasvan, multumesc, multumesc.
Si DA, functioneaza si practica celor 21 zile.
Multumesc inca o data
Buna dimineata.
Titlul acestei postari spune multe , dar imi permit sa adaug ca nu multi pricep.Si nu vreau sa jignesc pe nimeni spunand aceasta.Da,nu trebuie sa muncim pentru a avea succes,trebuie sa stim sa fim deschisi la a fi multumiti de viata noastra si atunci va veni si timpul pentru munca si munca va fi executata cu multa bucurie.Eu obisnuiesc sa spun : „NU TREBUIE SA MUNCESC PENTRU A FI PLATIT ci SA FIU PLATIT PENTRU A MUNCI.”Daca acest adevar ar fi corect inteles si aplicat vietii noastra impovorate de atata munca,stres,tensiune,viclenie,smecherie,atunci ceea ce spune acest psiholog ar fi cu adevarat inteles si corect aplicat.Pentru ca in viata asa trebuie sa se intample.Pentru munca mea trebuie sa fiu platita si nu sa muncesc pentru a fi platita,pentru ca azi in lume exact asa se intampla.Muncim ,muncim,muncim si abia reusim sa supravietuim intr-o societate ce promoveaza numai competitia pe criterii nesanatoase.Situatia este extrem de subtila.Va spun ca multi nu pricep aceasta subtilitate a frazei pe care am scriso cu majuscule.
Raportat la fericire este la fel.Nu vei fi niciodata fericit atata timp cat standardele societatii in care-ti desfasori viata se ridica mereu.Este ,da,o himera.
Pornind invers,de la fericire spre standarde ,vei reusi sa traiesti cu standardele pe care ti le cere fiinta ta.Modul cum se aplica aceste aspecte prin care se desfasoara vietile noastre,este de-a dreptul parsiv.Asa am fost condusi spre idealuri ne implinite,falsuri si concepte gresite.Ma bucur ca s-a inceput macar a se publica astfel de materiale prin care sa se deschida oamneilor ochii…..pentru ca intelegerile gresite despre perceptia vietii ne-a adus la astfel de situatii prezente.
O zi buna si multa intelegere corecta despre viata va doresc,Sefora
Foarte adevarat ce ne releveaza articolul. Adica, nu doar fizicul se poate antrena – ceea ce, se stie, duce intotdeauna la o mai buna stare fizica – ci si mentalul nostru. Trebuie doar sa ACCEPTAM ca se poate, sa incercam ( e simplu, prin meditatie, prin vointa, etc) si astfel putem sa ne imbanatatim starea noastra emotionala, nu doar sa avem asteptari din exterior! Atunci unde mai este contributia noastra? ce facem cu talantii daruiti noua de divinitate?
Exemplele date de autor ne arata cate ILUZII ne cream noi oamenii, le chiar hranim cu frici, cu subaprecieri, cu judecati eronate…
Daca experimentam RECUNOSTINTA pentru tot ce ne-a oferit divinitatea pana acum ( si bune si rele, caci din incercari INVATAM! si constientizam sa nu mai repetam aceleasi greseli) – lucrurile incep sa se schimbe miraculos, atunci desigur, raspunsul meu la intrebare este da, de acord cu autorul articolului si multumesc!
Viata, are un sens de curgere. Din interior, catre exterior. Sau de sus in jos.Totuna. Invers, mergi contra curentului.
Ce semeni in interior, culegi in exterior. Schimbarea semintelor negativitatii, cu pozitivismul, va reflecta in exterior roadele corespondente.
Nimic nu este mai inevitabil, decat acest proces.
A munci pentru a fi fericit….versus, a fi fericit in timp ce muncesti, face diferenta intre esec si succes, in materie de fericire, in acest caz.
Daca nu ai cultivata in tine starea de spirit pe care vrei s-o regasesti in viata ta, nici o mie de matanii si de rugaciuni n-o vor face.
in cartea care a ajuns sa fie contestata din cauza felului in care este propovaduita, scrie, negru pe alb:
”Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea”.
Bineanteles, este nevoie de disciplina, pentru ca procesul sa se desfasoare natural. Si de o inima iubitoare.
La asta , se refera termenul de ”profan”, termen pe tema caruia ma ciondaneam mai alaltaieri, cu D-nul Vali, prietenul nostru.
La uitarea acestor legi nevazute care ordoneaza viata, numite mistice , oculte sau mai stiu eu cum.
Nu la cate cartite misuna pe sub Antarctica.
Ne-am nascut sa fim fericiti si-mpliniti. Nu sa numaram vizuini. Au si ele rostul lor, ca tot ce-i pe-acest pamant, insa nu cel esential.
Pentru atata fleac, nu s-ar fi deranjat nimeni sa ia viata-n piept.
Sunt de acord si eu cu autorul materialului prezentat astazi. Zice bine, ce zice.
Este invers.
Schimbati macazul si fiti ce vreti voi.
Din inima va doresc si ne doresc tuturor sa fim fericiti.
……Pentru dna Ella….Multumesc din suflet pentru aceasta fraza : „Daca nu ai cultivata in tine starea de spirit pe
care vrei s-o regasesti in viata ta , nici o mie de matanii si rugaciuni n-o vor face,” …Intradevar , multumesc…
….Numai bine ! ….
Si eu, va multumesc pentru gandul bun, D-le Dan.
Numai de bine sa auzim.
Interesant speechul, este pentru mine o abordare stiintifica la granita catre spiritualitate. Ce spune Shawn este cunoscut de mii de ani si spus insa in alt formalism, unul antic desigur, si face parte din multe scoli vechi de spiritualitate, in special din traditiile yoga. Acolo se stie de peste o mie de ani ca pentru a schimba unei persoane o convingere, un tipar de gandire, iti trebuie 21 de zile. Asta desigur daca esti o persoana dedicata, nu asa din cand in cand.
Sigur, are rost sa aplici metoda daca iti disloci un tipar negativ si il inlocuiesti cu unul pozitiv.
Mai catre zilele noastre poate unii mai tineti minte ca Jasmuheen promova metoda ei de a te lasa de mancat prin anii ’90 ca o procedura stricta de 21 de zile? Ea mergea tot pe o traditie yoghina antica tot de 21 de zile.
Ei, Shawn a facut studii si a aflat ca ce spuneau anticii este adevarat si ca tot 21 de zile iti trebuie si acum sa-ti inlocuiesti niste convingeri negative de vibratie joasa cu unele pozitive de vibratie mai inalta care iti creaza si sentimentul de fericire, Bravo lui pentru efort!
Asta eventual dovedeste ca omul nu s-a schimbat referitor la acest subiect in ultimii cateva mii de ani.
Vom putea face ceea ce iubim , cand banii nu vor mai fi relevanti pentru noi, cand ne vom trai propriile vieti, cand vom face ceea ce ne spune inima !
1- ,, Un an are un Valentine’s Day şi 365 de zile de iubire.,,
2- ,,Lipsa iubirii dăunează grav sănătăţii ,, .
… Ma bucur ca , ceea ce inainte era ,, interzis ,, si-ti aducea multa suferinta , numai din simplul motiv ca tu nu erai , in ,,grafic ,, , astazi este exemplu… ca … izvor al Fericirii .. Tare ma bucur !
Multumesc , mult Razvan !
Toti , imi sunteti dragi !
Multumesc draga Razvan pentru acest moment de Intelepciune oferit de un contemporan . Pe langa recomandarile facute de cei ce si-au Regasit Sinele , pe parcursul a mii sau milioane de ani , si oferite cu Iubire pentru a-si sprijini semenii in Cautarile lor , de aceasta data Evolutia Stiintei , ajuta pe cei ce isi doresc acest lucru ,ca sa gaseasca Cheile Evolutiei Spirituale , Mentale si Materiale . Consider ca schimbarea ” lentilei ” la care se refera Oratorul se poate realiza folosindu-ne de Neuroplasticitatea Creierului . ” Procedeul ” insa nu poate fi realizat de Altcineva in locul nostru….. si necesita mult Curaj , Tenacitate , Perseverenta si Timp alocat din partea noastra .