Visul unei omizi
O omidă micuță coboară, într-o zi, înspre pământ. Foarte aproape de drumul ei era o lăcustă. “Unde te duci?”, a întrebat-o. Fără să se oprească din mers, omida a răspuns: “Am avut un vis azi-noapte; visam că priveam toată valea, de pe vârful muntelui înalt. Mi-a plăcut ce am văzut în vis şi mi-am propus să fac acest lucru.”
Surprinsă, lăcusta a zis, în timp ce prietena ei se îndepărta: “Trebuie să fii nebună! Cum vei putea ajunge tu, până acolo? Tu, o simplă omidă! O piatră va fi un munte, o băltoacă o mare și orice trunchi de copac, o barieră de netrecut.” Dar omiduța era deja departe și nu o mai auzea. Piciorușele ei minuscule nu se opreau din mers.
Deodată, s-a auzit vocea unui scarabeu: “Unde mergi aşa hotărâtă?” Deja transpirată, omiduța i-a zis gâfâind: “Am avut un vis şi vreau să-l realizez, să urc pe munte, ca să privesc de acolo, toată lumea.”
Scarabeul nu s-a putut abține din râs, s-a oprit la un moment dat și a zis: “Nici măcar eu, cu picioare atât de mari, nu aş putea să fac un lucru atât de ambiţios.” Se tăvălea pe jos de râs, în timp ce omida îşi continua drumul.
În acelaşi fel, păianjenul, cârtiţa, broasca şi floarea au sfătuit-o pe prietena noastră să renunţe. “Niciodată nu vei reuşi!”, îi spuneau, dar înăuntrul ei era ceva ce o împingea înainte. Deja sfârşită de oboseală, pe punctul de a muri, s-a hotărât să se oprească ca să se odihnească şi să-şi facă, cu un ultim efort, un culcuş unde să înnopteze.
“Voi fi mai bine”, a fost ultimul lucru pe care l-a zis şi a murit. Toate animalele din vale au trecut pe acolo să-i vadă rămăşiţele. Ea era creatura cea mai nebună dintre toate. Mormântul ei li se părea un monument al absurdităţii. Era un refugiu demn de cineva care a murit încercât să-şi realizeze un vis irealizabil. Într-o dimineaţă în care soarele strălucea în mod neobişnuit, toate animalele s-au adunat în jurul acelui mormânt, care se transformase într-un avertisment pentru cei îndrăzneţi. Deodată, au rămas înmărmuriţi.
Acea crustă tare a început să crape şi, cu uimire, au văzut nişte ochi şi o antenă care nu putea fi ale omidei pe care ei o credeau moartă. Încetul cu încetul, ca pentru a le da timp să îşi revină după şoc, au ieşit aripile frumoase, ca un curcubeu, ale acelei fiinţe impresionante pe care o aveau în faţă: un fluture.
Nu a mai fost nimic de zis, căci toţi ştiau ce avea să facă: va zbura până la marele munte şi îşi va realiza visul; visul pentru care trăise, pentru care murise şi pentru care s-a întors la viaţă. Toţi se înşelaseră.
Dumnezeu ne-a creat pentru a realiza un vis, să trăim pentru el, să încercăm să-l împlinim, să ne punem viaţa în joc pentru el şi, dacă vedem că nu putem, poate că avem nevoie de un popas şi de o schimbare radicală în vieţile noastre. Şi atunci, în alt mod, cu alte posibilităţi şi cu harul lui Dumnezeu, vom reuşi.
Doar căutând imposibilul, oamenii au găsit şi au atins posibilul, iar cei care s-au limitat la ceea ce era evident posibil, nu au înaintat în niciun fel.
Autor: necunoscut
Mulțumim cititorilor care ne trimit articole minunate ca acesta. Știm că își rup din timpul lor prețios, se gândesc la noi și la toți prietenii File de Lumină. Le dorim atât lor, cât și tuturor celorlalți zile senine, pline de bucurie!
Comentarii (6)
Dă-i un răspuns lui ELENA Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Sa stiti ca nu este nici pe departe pierdere de timp,daca noi pe noi nu ne ajutam in drumul spre ASCENSIUNE ,nimeni nu o va face. Sint doi OAMENI SUPERBI -DOMNUL RAZVAN care numai el stie cum sustine acest site si DOAMNA MONICA VISAN.Desigur mai sant oameni probono si ii stim apreciindu-i mult pentru efort .Multe si cu iubire SALUTARI ELENEI FRANCISC dar si SOTULUI. Apoi tuturor administratorilor de site-uri SPIRITUALE CARE NE MENTIN SI NE INCURAJEAZA focul viu al ASCENSIUNII. Si eu recunoscator pentru toata munca voastra dezinteresata VA MULTUMESC. Salutari lui CATALIN MANEA al carui vis acum se implineste !!!!
Da,… va multumesc si eu. Nu prea razbesc intotdeauna, zilnic sa citesc tot ce-mi trimiteti, dar majoritatea materialelor imi aduc zambetul pe buze sau.. un strop de CONSTIENTA (d-nei Monica Visan, multumiri ca v-ati gandit a traduceti ac. carte… ma uimeste continutul ei, m-a ajutat sa trec prin/ peste multe „ornamente” ale creierului si sa vad mai clar realitatea si frumusetea ei.)
in ciuda „realitattii”.
O zi frumoasa. ne-mohorata,
Va multumesc si eu,astept cu nerabdare e/mailurile de la Monica, sa ai numai soare in sufletel.
am citit articolul ,,visul unei omide,,si mi’a placut ,mi’a adus aminte de un lucru pe care vreau sa il povestesc;Anul trecut ,am fost pentru doua saptamani in vacanta in casa parintilor mei .Ei au o curte mare si frumoasa acoperita cu iarba,sub un mar o masa cu doua bancute unde dimineata ne beam cafeaua,un leagan unde citeam ziarul sau ce ne mai pica in mana.Intr’o dimineata am vazut o omida mare,maronie,cu multi peri frumos colorati.O priveam si ne miram cat de repede merge prin iarba dar a fost necesar doar un moment de neatentie ca sa o pierdem din vedere.Cum eram in vacanta,urmam aproape in fiecare zi acelasi ritual,stiti voi cum este,trazit mai tarziu,cafea, leagan,ziar…Bine,apare omida,urmeaza cu strictete acelasi drum prin iarba,dispare fara sa ne dam seama.Ne’am bucurat de ea si o asteptam diminata ca pe un musafir deosebit la cafea,aproape doua saptamani .Nu a lipsit in nici o zi-aceeasi ora,acelas drum prin iarba,grabita,grabita .Nu am aflat unde disparea si nici cand se intorcea,pe care drum, unde dormea …
Da in starea de omida,nu se poate ajunge „in varful muntelui”,dar dupa aducerea la moarte a omizii,din adancurile ei se naste o alta fiinta,o minunatie inaripata care-i indeplineste visul omizii.Pana nu lasam tot ce ne-a facut sa ne taram prin aceasta lume,nu se poate experimenta „varful”.Pentru aceasta e necesar sa nu dai crezare nicidecum neancrederii si fricii altora,de vreme ce pasiunea hotararii tale arde in propriul tau interior.Judecatile celor din jur,descurajarile lor,batjocura lor,persiflarea lor…nu-s demne de luat in seama si nici nu conteaza.Increderea nestramutata in tine in ceea ce priveste propriul vis,iti schimba „constiinta de omida”,ceea ce duce si la schimbarea modalitatilor (ce e inauntru e si afara !) prin care-ti poti indeplini visul (metafora transformarii taratoarei in zburatoare).
Simbolul transformarii omizii in fluture este arhicunoscut in „literatura de specialitate” ce sustine cu indrumari si sfaturi provocatoarea calatorie a cunoasterii de Sine,atragand atentia ca un om ce a permis integrarea Divinului in realitatea lui pamanteana,nu mai are nimic in comun cu atributele vechi care-l defineau pana atunci ca om.A absolvit marea si definitiva Schimbare !
Consider ca mai poate exista cel putin o varianta a modului „de a ajunge pe varful muntelui ” , deoarece „Omida ” era Hotarata sa-Si Indeplineasca Visul si avea Credinta ca Va Reusi .De asemenea avea Curaj si nu „apleca urechea ” la „carcotasi „. 0are ce se intampla avand aceste Stari ? Apar Sincronicitati care …Te ajuta Sa-Ti Indelinesti Visul (valabile si pentru omida ) . De exemplu ‘omida ‘ putea fi luata cu „ciocul ” (fara a fi omorata) de o pasare , pentru a fi mancata de puii ei aflati intr-un cuib pe varful muntelui . Inainte de a ajunge la cuib , pasarea o scapa din cioc , iar omida Supravietuieste………Indeplinindu-si Visul , de „a privi de acolo Lumea” . V-am facut macar sa zambititi „? Este minunat .