skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Cu un mic gest putem schimba viața cuiva

 

Intr-o zi, cand eram boboc la liceu, am vazut un coleg plecand pe drumul de la scoala spre casa. Numele lui era Kyle. Parea ca isi cara toate cartile cu el. Ma gandeam: „De ce si-ar cara cineva acasa, toate cartile? Trebuie sa fie un tocilar.”
Aveam planuri pentru intreg weekend-ul (petreceri si jocuri de fotbal cu prietenii), astfel incat am ridicat din umeri si mi-am vazut de drumul meu.
Mergand, am vazut o ceata de vlajgani alergand spre el. Au fugit spre el, i-au lovit maldarul de carti si l-au imbrancit, iar el a cazut in noroi. I-au sarit ochelarii pe care i-am vazut aterizand in iarba, la cativa metri mai departe de el. A privit in sus si atunci am vazut acea tristete teribila din ochii sai.
Mi s-a facut mila. M-am indreptat rapid spre el si, in timp ce bajbaia dupa ochelari, am vazut ca o lacrima ii aluneca din ochi. Inmanandu-i ochelarii, i-am spus: „Indivizii aceia sunt niste nenorociti. Ar trebui sa-si vada de-ale lor.” M-a privit si mi-a spus „Multumesc.” Avea un zambet mare pe fata. Era unul din acele zambete care arata o recunostinta reala.
L-am ajutat sa-si adune cartile si l-am intrebat unde locuieste. S-a dovedit ca locuia langa mine, asa ca l-am intrebat cum de nu l-am mai vazut niciodata. Mi-a spus ca a urmat o scoala particulara pana atunci.
Nu ma mai imprietenisem cu nimeni care sa fi urmat o scoala particulara. Am vorbit tot drumul spre casa, in timp ce l-am ajutat sa care o parte din carti. S-a dovedit a fi un tip tare de treaba. L-am intrebat daca ar dori sa joace fotbal cu mine si prietenii mei. A raspuns afirmativ. Am fost alaturi tot weekend-ul si, pe masura ce-l cunosteam mai bine, imi placea tot mai mult. Prietenii mei simteau la fel.
A venit si ziua de luni si l-am vazut pe Kyle carandu-si din nou maldarul de carti. L-am oprit si i-am spus: „Baiete, ai sa-ti faci niste muschi grozavi, daca le tot cari zilnic !” A ras doar si mi-a dat jumatate din ele.
In cei patru ani care au urmat, Kyle si cu mine am devenit prieteni buni. Cand eram in ultimul an, am inceput sa ne gandim la facultate. Kyle s-a decis sa mearga la Georgetown, iar eu la Duke. Stiam ca vom ramane mereu prieteni si ca distanta nu va fi o problema. El urma sa fie doctor, iar eu sportiv.
Kyle era oratorul clasei. Il tachinam mereu ca este un tocilar. Trebuia sa pregateasca un discurs pentru absolvire. Eram foarte fericit ca nu eram eu acela care trebuia sa ma ridic si sa vorbesc in fata tuturor.
In ziua absolvirii, l-am vazut pe Kyle. Arata grozav. Era unul din acei tipi care s-au regasit cu adevarat pe sine, in timpul liceului. Se maturizase si chiar ii statea bine cu ochelari. Avea mai multe intalniri decat mine si toate fetele il placeau. Cateodata deveneam chiar gelos. Azi era una dintre acele zile.
Am vazut ca era emotionat in privinta discursului sau. Asa ca l-am tras mai in spate si i-am spus: „Hei, domnule, vei fi minunat!” El s-a uitat la mine cu una dintre acele priviri recunoscatoare si a zambit. „Multumesc,” a spus.
Cand trebuia sa intervina, si-a dres glasul si a inceput. „Momentul absolvirii este unul in care le multumesti tuturor celor care te-au ajutat in toti acesti patru ani: parinti, profesori, frati, antrenori … dar, mai ales, prietenilor. Vreau sa va spun ca a fi prietenul cuiva este cel mai frumos dar pe care il poti oferi. Va voi spune o poveste. ”
Mi-am privit prietenul, nevenindu-mi sa cred ca istoriseste povestea primei zile in care ne-am intalnit. A marturisit ca planuise sa se sinucida in acel weekend. A povestit cum si-a curatat vestiarul, pentru ca mama lui sa nu trebuiasca s-o faca mai tarziu si cum isi cara toate lucrurile acasa. M-a privit adanc si mi-a zambit scurt.
„Din fericire, am fost salvat. Prietenul meu m-a salvat de la acest gest teribil.”
Multimea asculta cu respiratia taiata, cum acest tanar isi povestea momentul sau de slabiciune. I-am vazut pe mama si pe tatal sau, care ma priveau cu acelasi zambet recunoscator. Pana in acel moment, nu realizasem profunzimea a ceea ce facusem..
Nu subestimati niciodata puterea actiunilor dumneavoastra. Cu totii avem un impact asupra celorlalte persoane. Cu un mic gest putem schimba viata cuiva. Nu exista inceput sau sfarsit pentru aceasta. Ieri este istorie. Maine e un mister. Iar ziua de azi este un cadou.

Autor text: necunoscut

Comentarii (21)
  1. E bine sa ajuti pe cel care are nevoie, caci niciodata nu stim cat este de mare suferinta celorlalti. Din pudoare, din teama de ridicol, din diverse alte motive, oamenii si-o ascund. E un sentiment minunat sa ajuti pe cineva, chiar si fara sa ti se ceara… Gandul ca l-ai facut mai fericit, luminandu-i un moment din viata, mi se pare cel mai inaltatoare traire.

     
  2. Frumusetea mesajului e umbrita din pacate de neinspirata alegere a fotografiei insotitoare.
    Capa, Master hut (ca si Roba dealtfel) sunt simboluri Illuminatti si ar fi bine sa ne tinem la distanta de ele.
    Cei care le-au introdus stiu bine ce putere au simbolurile asupra noastra.
    A fost doar o adnotare care sper sa nu va sustraga atentia de la materialul plin de invataminte.

     
    1. Actiunea se petrece in SUA.
      La absolvirea liceului toti sunt imbracati asa. Este un simbol al absolventului.
      Fotografia se potriveste perfect cu textul.
      Multumesc.

       
      1. N-am spus ca nu ar fi imbracati asa!
        M-am referit la simbol si mai ales la ce reprezinta el!
        Noi ne sustragem „curentului” si incercam sa gasim calea cea buna.
        Nu e usor, si de aceea ma gandesc ca ar trebui sa tinem seama si de „semne” ca la urma detaliile alcatuiesc intregul.

         
  3. Buna ziua.
    Da Nicu,cele spuse despre simbolurile de mai sus nu m-au derutat si nu mi-a sustras atentia de la frumoasa poveste.
    Mi-a placut ,Razva, subiectul acestei povestioare si eu cred ca a face bine cuiva,a ajuta pe cineva conteaza mult pentru noi.Eu am o varsta inaintata si m-am lovit deseori de situatii in care as fi avut nevoie de un mic ajutor.Uneori mi s-a dat,alteori nu…Acum cand privesc inapoi si gandesc la momentele cand as fi avut nevoie de ajutor si nu l-am primit,ma intristez.Dar toate astea m-au invatat sa ajut cum pot pe altii.Nu vreau sa fiu defetista,dar va spun sincer ca m-am confruntat cu situatii in care am incercat sa fiu draguta,amabile sa ajut cu ceva daca-mi sta in putinta si,tristetea mea se adanceste,cand sunt nevoita sa spun ca nu am intalnit oameni care sa-mi impartaseasca felul meu de a fi.Poate am asteptat prea mult de la oameni…poate.Dar multi pe care i-am considerat de-a lungul anilor prieteni , incet ,incet au disparut,de parca nici nu exista.Fiecare cu experientele lui proprii.Din povestea de mai sus descoperim un moment fericit in viata cuiva.
    Fie ca voi toti,cei care cititi aici sa aveti momente bune din care sa nu iesiti dezamagiti.Incerc sa-mi transmut bunavointa in compasiune pentru tot ce exista,cu bine,Sefora

     
    1. Probabil doar ati …incercat sa fiti draguta si amabila . Se pare ca nu ati si reusit sa convingeti , dovada ca acei prieteni , sau cam evaporat…in tmp si spatiu. Aveti o varsta inaintata , acum familia trebuia sa fie ,,umarul ”…De dvs. depinde unde se afla familia aia….daca prin micile gesturi i-ati indepatat sau i-ati apropiat….( de suflet..).

       
    2. „Dar multi pe care i-am considerat de-a lungul anilor prieteni , incet ,incet au disparut,de parca nici nu exista.” Sefora
      Mai trebuie de aratat aici un aspect deosebit de important!
      In multe mesaje ceresti, autentice nu manipulatoare, s-a amintit deseori de „pretul” inaltarii!
      Desi inaltarea se face in parte si in comun, la urma urmei e pasul fiecaruia, si fiindca „lungimea” acestuia depinde de intensitatea lucrului la noi si aasupra intregului, nu se indeparteaza altii de noi pe cat ne indepartam noi de ei!
      Acest fenomen de „instrainare”, de insingurare face multora dintre noi viata „grea”!
      E o lupta acerba interioara in a ramane in tiparele vechi tintuiti de ego si dorinta sufletului de a nu rata aceasta sansa imensa si a merge „inainte”! Cine stie sanse cate am ratat pana acum nefiind „copti” suficient pentru un asemenea pas!
      Cu cat frecventele atinse sint mai inalte cu atat vom intalni tot mai putini care rezoneaza cu noi si sentimentul acesta ca lumea se indeparteaza de noi e si mai acut!
      Cea mai mare gresala ar fi sa stam pe loc sau, si mai rau, sa ne intoarcem la vechile tipare!
      Pe langa acestea mai apare si alt aspect; sufletul nu vrea sa „intre” in alte relatii pana nu si-a rezolvat temele ramase, urmand ca la momentul oportun sa „apara” persoana potrivita cu care vom parcurge viitoarea etapa a Drumului nostru!
      Si cum ultimele teme ramase sint din categoria celor vanjoase ce le tot impingem in colt de o vesnicie, e usor de inteles de ce ni se pare ca totul nu se mai sfarseste odata!
      Sigur ca la cei „mai in varsta”, cum afirma(i) candva, sentimentul ca „timpul” nu ne va mai „ajunge” sa traim vremurile multasteptate e si mai pregnant!
      Rabdare insa si incredere, credinta adevarata in Dumnezeu ca totul o sa fie asa cum trebuie e calea, desi e greu!

       
  4. Imi cer scuze ca amestec aici!
    In materialul de azi pus la dispozitie de Monica Visan sunt descrie mecanisme referitoare la tema cu care ne confruntam in urma cu vreo saptamana!
    http://de-mg42.mail.yahoo.com/neo/launch?.rand=3o0g9s5tqd2hp#mail
    Imi aduc aminte de prietena noastra Alice cu care incercam sa cautam raspunsuri la framantarile Ei.
    Desi ma gandesc ca e abonata la Editura For You si a primit acest mesaj, e bine sa nu-l scape.

     
  5. 1-Nu cauta sa fii ca altii, incearca sa fii ceea ce poti fi tu.
    2-Atunci cand simti ca totul in jur se prabuseste mergi mai departe. Daca ai prieteni adevarati te vor ajuta, daca nu trebuie sa gasesti singur forta de a continua.
    3-Fie ca succesul de acum sa fie inceputul unor mari realizari. Felicitari!
    4-Traieste din plin si nu irosi firele de nisip din clepsidra vietii tale!
    5-Nu uita ca esti o fiinta deosebita, ca esti unica. Fii multumita de felul in care esti. Si nu uita ca cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce, chiar atunci cand se parea ca nu mai este nici o speranta. … Cinci mesaje de incurajare ,sper ca macar unul sa va dea putere sa mergeti mai departe ! O seara Minunata ! :)

     
  6. Pentru Vali si nu numai…
    Cand spun „am incercat” este un mod de exprimare pentru a nu ma impauna cu anumite merite pe care altii le interpreteaza gresit.Dar dupa anii pe care i-am petrecut, stiu si eu destul de bine ce iseamna sa fii dragut si amabil….si sa ajuti pe cineva.Daca unii asa zisi prieteni s-au evaporat,eu am gasit explicatii si cred ca multi ce vor ajunge la aceasta varsta va descoperi ca vechii prieteni se evapora.Ce este foarte grav din punctul meu de vedere,este ca oamenilor poti sa le dai ajutor mereu,o singura data doar sa nu fii capabil de a ajuta si nu te mai cunoaste nimeni.Dar nu-i nimic,unii dispar,altii noi apar si important este sa ramai increzator in felul bun pe care ti l-ai dezvoltat.In ce priveste familia….chiar si in membrii unei familii se petrece acelasi fenomen:ajuti,te stiu,isi amintesc de tine : nu mai ajuti,te-au uitat…Dar daca ramai iubitor si nu astepti prea multe de la oameni,poti sa gasesti inlocuitori.
    O seara buna tuturor,Sefora

     
    1. Stimata doamna , nu am studii atat de inalte sa va explic in mod ,,vibrational ” cum e cu gesturile si alutorul celorlanti.
      Cerandu-va scuze am sa va relatez i scurta povestioara. Cunosc o persoana – doamna – cam la aceasi varsta , 73 de ani. Si ea incearca sa fie draguta si amabila….Are o singra fata . Fata pe care a indepartat-o …in timp , pe motiv ca nu a ascultat de parinti .Timpul a trecut .Doamna ramasa vaduva intre timp si inconjurata de asazisii prieteni care profitau de naivitatea ei cerand diferite sume de bani – din economiile ei de o viata – considerate , ajutor dragut de doamna. In schimbul acestiu ajutor ,,prietenesc ” dna. avea pretentia ca cei pe care ai ajuta sa ai faca diferite servicii …curat in casa : muncit in gradina ; carat la orice ora din zi si noapte in oras….Unii au inapoiat sumele de bani si sau dus …invartindu-se. Altii , cei care au luat cei mai multi bani sau plictisit de hazul ei si nu i-au mai dat nici un ban inapoi. Ea nu are nici o dovada in acest sens si nu are ce sa faca….Fata – neascultatoarea – a ajuns foarte bine in acest timp . Acum dna. in cauza face,,valuri” ( vibrationale…??)
      ca fata e nerecunoscatoare , ca cat bine a facut ea nu o mai cauta…..A da bani imprumut si a considera ca faci un bine e cea mai mare greseala….O vorba spune asa :,, Daca vrei sa-ti pierzi prietenii , da-le bani cu imprumut”…
      Cu un gest poti schimba ceva in viata cuiva , dar gestul ala trebuie sa vina din inima cu toata sinceritatea fara fatarnicie sau inganfare….
      – un cuvant de incurajare , o imbarbatare la un moment de restriste…..
      O zi buna…

       
  7. Consider ca Atitudinile ambilor tineri sunt de Apreciat . La cel ce si-a ascultat Inima ,pentru ca si -a „intins mana ” dezinteresat pentru a Ajuta .La cel ce si-a ascultat Inima si nu Mintea ( ce-l indemna la sinucidere ) pentru ca si-a „intins mana ” pentru a primi Ajutorul si pentru ca si-a pastrat Recunostinta peste ani ,fata de cel ce l-a ajutat sa-si continue Locul Vietii. Bineinteles ca nu intotdeauna se intampla asa . Mi-am adus aminte ,acum de o intamplare , traita cu ceva timp in urma intr-o localitate din Moldova.Era toamna si se insera . Am parcat masina in fata unui Hotel . Hotelul era amplasat langa o sosea foarte circulata (automobile , camioane ,TIR-uri sa). In acel moment a oprit aproape de mine o caruta plina cu lemne ce avea cocotati pe lemne doi oameni .Se intuneca „vazand cu ochii). Unul din oameni a coborat sa-si cumpere tigari . Vazand ca nu au montat la caruta nici un fel de semnalizare luminoasa , i-am spus . Omule , atentie se intuneca , circula si TIR-uri , sunteti in pericol de a nu fi observati noaptea . Raspunsul omului a fost : „Ce te bagi , bai , ce te bagi ? „…..

     
  8. Buna dimineata.

    Multumesc frumos pentru raspuns si lui Nicu,si lui Vali.
    Mi-a placut ce mi-ai scris domnule Nicu.Si sa stii ca si eu am inteles cum este cu aceasta indepartare sau instrainare fizica a persoanelor.Ce-mi vine mie greu sa admit este gandirea care te mentine deseori pe planul fizic mai mult de cat ar trebui.Mai de graba te mentine pe planul fizic,ceia ce spunea uneori Batranul Dan,atasamentele.Am crescut si dorit mult in viata sa am relatii frumoase cu oamenii si cand mi s-a intamplat sa intalnesc oameni ce veneau in intampinarea dorintelor mele,cred ca ma atasam cam repede si asta mi-a provocat multa durere cand dintr-o data acele persaone au disparut.
    Cat despre povestea ta,Vali,ai dreptate.Aveam cam anii 30 cand am constatat ca banii strica imediat relatiile cu alti oameni.Apoi am mai inaintat in varsta si am ajuns sa gandesc ca daca ofer cuiva ceva,bani sau obiecte,sa nu ma astept la recunostinta.Sa stii ca eu sunt genul de persoana care nu-mi place sa vad pe altcineva muncind pentru mine,atata timp cat mai pot si,la urma urmei,eu ce sa fac?sa ma uit la cel care munceste doar pentru ca are sa-mi inapoieze ceva bani?Asa ca,cei care se simt ,sa folosesc si eu expresia ta,vibrational in tandem cu mine mai stau in preajma mea,altii…nu comentez.Fiecare are dreptul sa mentina relatiile pe care considera ca-i sunt avantajoase din perspectiva lor.
    Multumesc pentru cuvintele frumoase,Sefora

     
    1. Ar trebui sa ne fie clar ca varsta fizica atinsa in viata asta nu spune nimic despre relatiile dintre cei cu stradanii spirituale care ne intalnim peste tot, ca si aici pe acest forum de exemplu, la nivel de suflet.
      „Varsta” sufletului, sau nivelul de dezvoltare atins la un moment dat de el, nu se poate face in mod sigur decat odata ajunsi ACASA dupa fiecare incarnare! Asa ca, desi „suna” civilizat, „domniile” nu hranesc decat ego-ul; asa ca pe mine nu ma deranjeaza nici daca ma tutuieste un copil de trei ani nici daca ma „cearta” unul de 90.
      Asadar fiecare am venit aici la momentul oportun potrivit capacitatilor noastre, temelor noastre cat si misiunilor alese de suflet sub atenta indrumare a Ingerilor lui Dumnezeu!
      Fiecare gen de munca a fost deosebit de importanta si nu putea fi evitata in acest proces.
      Inaltarea noastra cat si a Pamantului e un proces enorm de indelungat si are loc de o vesnicie si nu stim cat va mai dura!
      Nu ma indoiesc ca incarneaza acum in postura de copii ai nostri suflete evoluate care nur ar fi fost de exemplu in stare sa se manifeste in energiile „dure” care se manifestau cu nu mult timp in urma pe pamant! Noi suntem asadar „batranii”. ei sunt „copiii” desi asta e ceva arbitrar spus fiindca ne folosim de mijloace de etalonare pamantesti! La nivel de suflete e poate exact invers!
      Spuneai ceva de „gandire” si „atasamente in plan fizic”!
      Indiferent ca o clica demna de dispret a pus stapanire pe 95% din bogatiile pamantului, Universul dispune de bogatii imense si nu ne sant nici inaccesibile nici interzise!
      Baiul e ca pe parcursul a mii de ani am fost dresati sa ne folosim doar gandirea „fizica” fiind manipulati sa folosim doar o parte a creierului care e cel mai usor de manipulat! Deseori apar situatii de genul: ” Am vrut sa fac dar am stat si m-am gandit si nu am mai facut…”
      Intuitia care e o cale de acces la Sursele mai inalte am lasat-o, constransi, pe drum.
      Dependenta impusa noua de lumea materiala ne-a inlantuit si mai tare!
      Pe de alta parte sufletul alege moduri de manifestare in care matarialul sa nu joace un rol decisiv fiindca pericolul ca viata sa se desfasoare in jurul aspectului material e mare, si, mai ales acum in aceste vremuri fara precedent, a ne „impiedica” de astfel de obstacole e de neadmis.
      A invata insa sa ne descurcam cat mai mult posibil fara a depinde de aspectul material e greu insa. De aici deriva intreaga gama de probleme si suferinte. Dar cu cat putem transpune intelepciunea sufletului in „constienta” actuala terestra cu atat ne e mai usor. Sigur ca vom ajunge sa ne hranim cu o „mana” de hrana zilnic, ca mai apoi, candva doar „respirand” cum fac deja mii de pamanteni, dar e mai greu. Pana atunci am putea inlatura din viata noastra cat mai multe lucruri inutile care ne „atarna de picioare”, ca vorba Voastra, prietenii pleaca oricum!
      Pleca doar cei care nu mai trebuie sa interactioneze cu noi in viata asta! Vor aparea insa cei potriviti!
      Sa le spunem: bine ati venit in viata noastra!

       
  9. Multumesc!
    Eu mi-am schimbat punctul de vedere asupra perceptiei personale a existentei mele,cat si a existentei in general,dupa ce am trecut de varsta de 50 de ani,desi cam toata viata am fost altfel.Nu intr-un mod spectaculos,ci doar aveam o alta parere despre multe aspecte ale vietii si mi-a placut mereu sa spun adevarul.Stii vorba romanului:”ce mi-e-n gusa si-n capusa”.Asta nu placea…asa ca am trait si eu cum am putut.Dar cand ,dupa 1989 ,mi s-au deschis anumite posibilitati de intelegere mai vast,prin lecturarea multor scrieri cu subiect ezoteric,sau ,simplu,spiritual,mi-am mai explicat si eu multe.Acum stiu ca nu este usor sa evoluiezi,nu asa cum ni s-a dat de inteles ca evoluiaza fiintele ,la exterior mai mult.Am realizat ca atata timp cat constiinta umana nu evoluiaza in tandem cu dezvoltarea pe plan fizic,vom avea inca multe vieti de suferit.In consecinta fac si eu ce pot si-mi duc traiul zilnic tot cum pot.A,nu-ti spun,ce mi-ar place sa reusesc sa nu mai fiu o fiinta ce consuma asa mult ,fie hrana fie energie termica….dar de,vine fiecare cu bagajul lui spiritual.
    Asa ca,mi-a facut placere sa schimbam aceste idei.O zi buna ,Sefora

     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top