Cele patru piersici
Odată, un țăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineața la el și i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-și vadă de treburi și să-și împartă ziua cum cred ei de cuviință. Seara însă, cand s-a întors, i-a chemat pe toți patru în tindă și l-a întrebat pe cel mai mare:
– Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta?
– Ce să fac, tătucă, am mâncat-o și-ți mulțumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, l-am plantat în spatele casei, am udat locul și nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos și roditor.
– Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea, ce-ai făcut cu piersica ta?
– Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă și fragedă …
– Și apoi ?
– Păi, am aruncat sâmburele și m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.
– Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că „lacomul mai mult pierde și leneșul mai mult aleargă”. Dar ție ți-a plăcut piersica, a fost bună? – l-a întrebat țăranul și pe cel de-al treilea fiu al său.
– Nu știu.
– Cum nu știi, ce-ai făcut cu ea?
– Am vândut-o. M-am dus cu ea în targ și am dat-o cu zece bani. Uite-i!
– Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viață; mai ales, nu ceea ce ai primit de la părinți.
În sfârșit, țăranul l-a întrebat și pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toți.
– Dar ție ți-a plăcut piersica?
– Nici eu nu știu, tătucă.
– Cum, și tu ai vândut-o?
– Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, și i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea și mi-a mulțumit din suflet.
Cu lacrimi în ochi, tatăl și-a luat copilașul pe genunchi și i-a spus:
– Nu știu ce te vei face tu în viață, dar știu că, indiferent ce drum vei urma, el va fi spre Lumină, iar tu vei fi un om cu inima mare și asta e tot ce contează.
Autor text: necunoscut
Comentarii (19)
Dă-i un răspuns lui Daniela Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Eu daca as fi primit o piersica as fi impartit-o in doua. Jumatate as fi mancat-o eu pentru ca era darul meu, jumatate as fi daruit-o cuiva drag si am fi mancat piersica in acelasi timp. Intotdeuna „piersica” este mai buna cand o imparti si o servesti impreuna cu cineva drag. Cand fetele erau mici si le dadeam cate un fruct sau o napolitana sau un biscuite sau orice, fiecare impartea in doua si faceau schimb cu o jumatate – asa era cel mai bun. Au vazut ca eu faceam acelasi gest cu tatal lor. Totul este mai bun cand imparti, dar te si bucuri de el. Bunica spunea ca daca poti sa imparti un colt de paine esti bogat. Bunica nu manca niciodata un fruct nou aparut – adica trufandale pana nu impartea intai. De obicei daruia unui copil sau unui prieten sau cunostinte care intra atunci pe poarta. De fapt bunica stia sa „inmultesca” mancarea sau orice facea in asa fel incat putea oferii oricarei persoane care ne trecea pragul, cate ceva. O dulceata cu apa rece, sau serbet, sau prajituri, sau felii de paine cu unt si miere, ……… fructe. Asa era ea bogata sufleteste si intotdeuna avea. Din ceea ce primea ajutand oamenii, ajuta alti oameni. Si mai avea un zambet cald si linistit – o liniste si o caldura cum rar am vazut. Dupa moartea fratelui tatei in schimb a devenit ingandurata si parea mohorata dar era pur si simplu secatuita de durere. Nu a inteles cum s-a intamplat, cum cu medici si in spital fiul ei a plecat in floarea varstei si ea nu a avut timp sa il ajute. Ceea ce a mai tinut-o in viata a fost bunicu care nu stia ce sa mai faca dar ii respecta durerea si eu „zaneata” familiei care avea mereu ceva de intrebat iar ea s-a simtit datoare sa ma invete. De la ea am invatat sa impart alimente si bucurii ca un dar nesfarsit. O mancare buna si o vorba buna vindeca orice suflet – zicea ea si ca de obicei avea dreptate. Cu drag impart si acest site cu prieteni, cum si acest site a impartit bucurii cu mine. Cu drag si cu respect
Daca e sa privim realitatile vietii de acum, cred ca mai mare succes in viata vor avea al doilea si al treilea din baietii taranului. Si sa ma explic…:
– in actuala societate se descurca si castiga de regula cel hapsan, lacom, care chiar iti smulge din mana ….”piersica”;
– in cel priveste pe al treilea!…pai cine are succes acum?…negustorul…..cel ce vinde …..orice ….chiar si tara!!!
Gospodarul si milosul, vor creste mult in ochii celor din jur, dar nu vor atinge treptele cele inalte ale societatii, pentru ca nu au loc de arivisti si tradatori !
Poate sunt prea cinic, dar , din pacate , asa vad eu acum societatea umana ….de pretutindeni !
Hi ,draga Luiza
Mi-a placut tare mult ce ai scris si mi-a mers la inima.Asa si trebuie sa fim buni la suflet ,la inima sa impartim iubirea si celor care cred ca nu au nevoie de ea.Numai prin iubire si compasine putem avea o lume mai buna.
Cu aceasta ocazie multumesc lui Razvan si Monicai pentru frumosul,interesantul material si voua dragi prieteni de la distanta.ma refer la km dar,de altfel va simt aproape de mine.
Cu recunostiinta si iubire ,Petra-Amba.
Draga Petra Amba ce am scris eu apartine familiei si extins reprezinta un mod de viata dar …..nici asta azi nu iti tine familia unita ….. pentru ca….. De o mie de ori are dreptate si crud realism Gabriel. Realitatea ne izbeste asa cum a scris el si ceea ce mi-e mie drag, se spulbera chiar si in familie. Prima familie s-a destramat dupa doazeci de ani – pentru ca eu castigam mai mult ca sotul meu, el fiind cadru militar si eu mic investitor privat, apoi calculatorul si jocurile care pe el il captau mai mult ca realitatea si apoi anturajul nostru de prieteni care ne-au barfit pana ne-am despartit. Intre noi nu mai exista nici un fel de comunicare doar frustrari si reprosuri. Amandoi eram mai mult plecati de acasa si doar multa abilitate si comunicare am reusit sa imi educ fetele pentru a avea frumoase calitati umane si sa isi continue normal si firesc studiile pana la absolvirea unei facultati si a avea o frumoasa raportare la o relatie indiferent de ceea ce s-a intamplat intre mine si tatal lor. De altfel dupa divort si tatal lor a venit cu picioarele pe pamant cand a realizat ca nu mai are familie, sarbatori, micile traznai si galagia vesela a casei, parfumul fiecarui anotimp ce reiesea si din bucatele pregatite impreuna cu fetele. Cu al doilea sot a fost o teapa – considerand ca este un om inteligent care nu a avut noroc pana la varsta de 38 de ani, dar fiind aparent muncitor si ambitios, am crezut dat fiind ca lucram si in acelasi domeniu si intelegea latura aceea ca pentru a construi o firma muncesti mai mult decat oricine. Isi dorea o familie calda, stabila si copii. Dar de fapt dupa casatorie totul a devenit o mare minciuna si iubirea si adevarul cel mai important erau banii firmei. Apoi anturajul meu de prietene cu care participam la diferite cursuri de „spiritualitate”. A devenit si foarte violent chiar in timpul ce eram insarcinata cu primul lui copil si ma miscam greu fiind foarte riscant pentru mine – a treia sarcina cu placenta praevia jos inserata cu riscul oricand de a plezni si a murii amandoua.Dar banii si spiritualitatea care a nivatat ca este intre picioarele femeilor erau mai presus decat orice, pe principiul – polenizarea e spirituala si Dumnezeu de la biserica iarta orice. A fost un jaf ordinar cu consecinte grave 3 ani cat a mai durat casatoria si alti doi ani grei de criza si incercari de a stinge datorii la banci. Evaluand pagubele – financiar a fost dezastru si sumele insusite de el……. ramase de plata pentru mine…… uman alt dezastru pentru ca am realizat ca de fapt toata aceasta „spiritualitate” noua nu sunt decat tehnici de manipulare si dezvoltarea a unui ego supradimensionat si nerealist care nu a provocat decat traume majore in familiile celor ce au participat la asemenea cursuri indepartandu-i de realitatea obiectiva. Totul nu este decat o alta forma de comert numita jaf de constiinta dar care pentru cei ce tin asemenea cursuri au incasat bani frumosi si s-au imbogatit peste noapte fara constiinta. Catre asta s-a indreptat si el. Familia nu mai este spiritual la moda – deci polenizari libere i speranta ca vre-o doamna indiferent de varsta dar cu bani multi il va lua pe langa ea sau il va sponsoriza. Cand a devenit prea cunoscut ca manipulator de doi bani s-a casatorit cu o doamna mai retrasa care are un serviciu bine platit intr-o multinationala si apartament proprietate, spunandu-i ca este singur si stingher in Bucuresti si guru prin vocatie. A tinut si au impreuna o fetita, dar a inceput sa isi arate adevarata fata. Problemele mele si-au gasit solutiile in insasi probleme. Am luat-o de la minus ca si cum ar fi fost de la zero si am inceput sa recladesc si sa ma recladesc ca om din toate punctele de vedere. Si aici m-au ajutat foarte mut sfaturile bunicii care parca ar fi tot timpul langa mine. M-am privit in oglinda asa cum sant si mi-am zis ca indiferent cum arat eu, sunt cea mai frumoasa creatie a naturii si a iubirii mai ales ca ma priveam singura in oglinda …. si m-a bufnit rasul. Bunica spunea ca rasul e primul semn de insanatosire. Daca poti rade fie chiar si de tine inseamna ca o sa traiesti vesnic. Si asa inarmata cu un zambet pe fata si cu convingerea ca orice face un om poate face si altul, si ca oricum sunt cea mai frumoasa, cea mai destepta si cea mai iubita mamica din lume – deci sunt invingatoare. Viata mi-a oferit si a treia sansa de a avea un partener. Cel mai important lucru este ca ne respectam reciproc si ne intelegem fiecare calitatile si mai putin calitatile dar colaboram si ne facem viata si existenta cat mai frumos real posibil. Si fetele sunt linistite si fiecare isi vede de viata ei si impreuna ori de cate ori avem ocazia. Bunica spunea ca viata si fericirea ti-o cladesti in fiecare zi si fiecare om e unic asa ca respecta-i unicitatea. Pe cea de a treia fetita o port in suflet mereu si o simt ca este langa mine mai ales in momentele cand din diverse neputinte temporare sunt trista. Pot sa spun ca datorita ei am inceput sa vizitez si apoi sa scriu pe acest site. Am simtit ca vrea sa comunic si altor mamici cum sa depasesca durerile despartirii in plan fizic si sa ramana frumoase si intregi fizic si mai presus de orice sa nu se mai intample aceste lucruri acum in acesti ani. Am simtit si ca trebuie sa atrag atentia asupra maleficitatii atator cursuri de spalat creieri care nu au nimic de fapt cu nici un Dumnezeu sunt doat manipulare si jaf ordinar – nimic comun cu spiritualitatea determinata de viata in armonie, iubire si respect firesca intre oameni si oameni si natura. Si apoi am sperat ca suntem din ce in ce mai multi oameni care gandim frumos si realist, util noua si semenilor nostrii si cine stie poate ca intradevar ne vom face o viata mai buna aici in Romania pe care cred ca toti o iubim chiar daca cu greu ne mai gasim sensul si utilitatea. Pentru mine acest site este o oaza de bucurie si liniste, de speranta si incredere ca ceva se misca cu adevarat spre binele nostru. Este zilnic in viata mea cu ceva ce parca raspunde nevoilor mele sufletesti din acea zi si constat ca nu numai mie. Suntem oameni cu suflete frumoase ce suntem raniti de realitatea care nu ne reprezinta si ne-am inchis sufletele in tacere. Dar se pare ca Razvan nu ne lasa si ne provoaca zilnic sa mai daruim cate ceva , sa avem curajul sa fim noi insine cine suntem cu adevarat nu doar in familie ci si in viata de fiecare zi. Va multumesc tuturor celor ce participati ca acest lucru sa fie posibil si asa sa ne pastram mintile si sufletele curate,fericite, tinere si intelepte. Si multumesc Amba Petra ca desi ne raportam diferit, purtam in suflete aceeasi frumoasa lumina a bucuriei de a fi impreuna mai buni si mai apropiati sufleteste. Bunica spunea sa nu uit cand sunt singura sa aprind o lumina la geam – intotdeauna lumina ei va strabate dimensiunile si cineva care ma iubeste imi va raspunde ….. acum e lumina calculatorului conectat la lumina sufletelor ce citesc. Cu drag
D. Luiza, în comentariul de ieri la una din postări scrisesem că pentru mine emanați o putere interioară deosebită, însă am dat delete
. Citindu-vă gândurile îmi dau seama că ea vine dintr-un curaj pe măsură. Mi-am luat o vorbă în serios și ea spune că de cele mai multe ori doar sufletele greu încercate, după ce se liniștesc și intră în pacea de dincolo de cuvinte, au o strălucire de diamant. Mă bucur pentru toate suferințele pe care le-ați trăit pentru că altfel nu cunoșteați și nu puteați ajunge în străfundurile întunecate ale Ființei noastre. Suferința celuilalt nu-mi este necunoscută și ea m-a învățat și pe mine destule. Cât de frumoasă este și cât poate fi de caldă o inimă cu cicatrici după ce cunoaște setea de Lumină și Adevăr! Vă fac o urare tare dragă mie: să aveți sănătate sufletească și trupeasca, bogăție de iubire și măreție din modestie! Cu dragoste, Daniela
Teoria conform căreia suntem UNA cu tot și toate este minunată, însă doar cunoașterea fără trăirea inimii este pierdere de timp și vânare de vânt. Viața m-a învățat, destul de blând, că nu ție îți dau ceva, ci tot mie :). Valabilitatea lui a primi = a da vine de departe, începând cu gândurile cu care te gândesc. Și pentru a simplifica viața până la frumusețe, după ce ai primit cunoașterea urmează practica, iar practica este fiecare clipă a zilei și nopții cu tot ce aduce ea și starea mea de atenție trează pe ce este acum. Fluxul mi se pare a fi primești dăruind, orice stagnare și idee de ,,al meu” determinând o băltire a apei. Și cum sunt apă multe procente mă întreb: ce vrei să fii, izvor susurând sau o apă stătătoare cu toate atributele ei? Cam așa văd eu lucrurile
O zi frumoasă tuturor!
Buna ziua tuturor !
Multumesc pentru minunata pilda d-le Razvan!
CATE SUFLETE MINUNATE APRECIAZA POSTAREA !
sI PENTRU CA IN VIATA NU CEI CU BANI SUNT FERICITI, SA IA AMINTE CA E FOARTE VALABILA PILDA:” PRIMESTI,DARUIND”…
VA UREZ TUTUROR NUMAI CLIPE LINISTITE CU MULT SOARE LA FERESTRA INIMII..!
Buna ziua.
Doamna Luiza,imi place foarte mult sa citesc ce povestesti despre bunici.Foarte frumos.Am avut intotdeauna un respect deosebit pentru oamenii care vorbeau frumos despre bunici,desi am intalnit oameni care nu au amintiri frumoase despre bunici.
Eu am fost o fiinta care nu a avut prilejul sa se bucure de bunici.Desi bunicul dinspre mama a trait inca mult cat am fost eu copil,nu l-am cunoscut si mama nu prea ne vorbea despre tatal ei,intelegand din putinele spuse ca nu fusese o relatie despre care sa-i placa sa povesteasca.In rest,alti bunici nu am avut.Toti plecase din aceasta lume.Iar eu nu am bucuria de a fi bunica.Dupa anii 50 am crescut pisici.Am si acum o pisica foarte draga pe care,pe langa ca o consider ingeras,mai spun uneori ca este nepotica pe care nu o am.Am avut un motanel care m-a bucurat timp de 14 ani…L-am adus cu mine din Statele Unite.Nu stiu daca as fi iubit un nepotel la fel de mult cum am iubit acest motan.Si el este ingeras….Fiecare cu bucuriile lui.
Citesc mereu cu placere ce povestesti despre bunicii dumitale.Sa-ti fie viata plina de bucurii….si celorlalti cititori sau comentatori,cu dragoste,Sefora
Doamna Sefora v-am spus ca sunt un om obisnuit care a avut marea sansa de a avea niste bunici de exceptie. Cu cat a trecut timpul cu atat ii apreciez mai tare. Ei au trait in realitate , cu realism si intelepciune, gandind de doua ori pana a deschide gura si de a le vorbi tuturor pe limba si intelesul fiecaruia respectandu-i. De la ei am invatat sa vorbesc, sa cant, sa ma bucur, sa ma joc, sa ingrijesc gradina, pe mine, si pe cei din preajma mea. Am incercat sa imi fac o familie dupa modelul lor de intelegere – dar difera materialul clientului si educatia se face greu cand tentatiile sunt multe. Democratia aceasta prost inteleasa a promovat alte valori decat cele umane , normale si firesti. Au contat mai mult banii, anturajele, calculatoarele, telefoanele mobile, bunurile achizitionate, cautarea sinelui in cursuri care mai de care mai sofisticate si la moda, in detrimentul familiei, educatiei si timpului petrecut impreuna cu membrii familiei mai batrani sau mai tineri. Ruptura dintre generatii pe motive de democratie prost inteleasa a dus si la starea economica si politica actuala. Nu se respecta si nu se apreciaza ceea ce avem real, dar visam la ceea ce va fi, fara sa facem nimic concret azi. De teama de a nu fi raniti , ranim noi si suntem raniti gratuit si astfel suntem de fapt opera noastra completa asteptand mantuirea. Cand nu ne vom mai rani reciproc si ne vom aprecia ca atare a ceea ce suntem , stiim si facem acum, vom descoperii ca viata este foarte frumoasa in fiecare zi si ne ofera solutii de a ne pune in valoare si a fi fericiti cu adevarat. Doar de noi depinde cum traim – de nimeni altcineva. Din pacate ii apreciem sau ne aducem aminte de parinti sau bunici cand nu mai sunt si ne dam seama ca de fapt nici nu ii cunoastem – i-am ignorat atatia ani ei facand de fapt parte din noi si singurii care ne iubesc asa cum suntem. Vrem ca noi sa fim apreciati de partenerii nostri si de copii nostrii dar noi nu comunicam cu ei si e firesc sa nu dea doi bani pe noi, cand noi nu ne apreciem la randul nostru parintii – este exemplul pe care noi il dam. Generatia actuala este rodul nostru al parintilor care am oferit tot fara sa cerem nimic si acceptand toate manifestarile lipsite de bun simt si respect minimal al copiilor nostri fata de noi si orice valoare umana sau naturala. Am lasat ca tehnologiile, moda si religiile sa ia locul educatiei firesti si invatarii cum sa fim si sa ne comportam ca oameni in familie si societate responsabili de faptele noastre. Acum culegem ce am semanat si nu ne place – ne dam loviti si bolnavi. Suntem atat de bolnavi ca ne-am imbolnavit singuri cand suportam consecintele propriilor decizii proaste. Bunica mea spunea ca viata este un roman care se scrie singur iar boala este o paranteza care ne lasa un timp de introspectie fata de ceea ce am gresit fata de noi. Un om traieste si citeste romanul nu paranteza care trebuie sa fie cat mai scurta sau inexistenta. Bolile apar acolo unde nu se respecta regulile vietii de respect, igiena, iubire si responsabilitate. Creierul este atat de destept incat ne scoate din circuit ca sa revenim la realitate. Bunica spunea ca o durere de cap are mii de cauze. Este ca un semnal luminos dintr-o camera cand undeva in cladire incepe un incendiu. Daca spargi becul care te anunta de incendiu pentru ca te deranjeaza lumina intemitenta nu insemna ca ai stins si focul care arde in alta parte – poti doar sa il lasi sa te arda mai bine si mai temeinic fara sa mai poti salva ceva. O analiza corecta a cauzelor indiferent de care, te ajuta sa te vindeci si sa iti schimbi comportamentul si modul de gandire. Bolile care le avem sunt rezultatul nostru direct. Creierul ia ca buna orice informatie si atunci cand una gandesti si altfel actionezi te trozneste de nu te vezi – si tu esti cel care le-a provocat, nimeni altcineva.Teoretic toti suntem sanatosi pana la proba contrarie – iar manifestarea unor boli reprezinta modul total gresit cum ne abordam si ne comportam cu noi in viata zilnica reala. Bunica mea spunea sa fiu capabila sa discern adevarul in orice si nu o pot face decat prin analiza comparata si prin timp raportata la scopul si necesitatea actiunilor mele de care sunt direct responsabila fiind un om intreg. Sanatate si bucurii draga Sefora si sper sa termin cat mai curand cartea despre bunicii mei pe care sa o daruiesc acestor generatii care au uitat ca nemurirea nu consta in lucruri ci in viata care se transmite de la generatie la generatie cu toate calitatile sufletului, mintii si traditiilor mostenite. Cu drag si cu respect.
Foarte adevarat; si foarte frumos; apreciez comentariile dumneavoastra si le citesc cu placere; sunt un amestec deosebit de intelectualitate rafinata, spiritualitate, curaj, nervozitate, initiativa si intelepciune; bucur ca impartiti din cosul preaplin cu piersici! Lumina Pace Iubire
Draga Daniela ai scris o fraza care personal m-a pus pe ganduri cum sa o inteleg si apreciez. Mai precis „Mă bucur pentru toate suferințele pe care le-ați trăit pentru că altfel nu cunoșteați și nu puteați ajunge în străfundurile întunecate ale Ființei noastre.” Nu cred ca cineva normal din toate punctele de vedere se poate bucura de suferintele altui om chiar daca prin aceasta metoda si-a pastrat umanitatea. Nu doresc nimanui, nici celui mai aprig dusman sa treaca prin ele. Sunt convinsa ca sunt si alte cai de a-ti obtine intelepciunea, umanitatea, frumusetea sufletului. Eu nu am avut de ales. Simplu, traiam sau muream fara a fi cuiva de folos, nici macar mie lasand in urma mea multe lucruri incurcate. Bunica mea a spus ca atata timp cat respir inseamna ca am toate sansele din lume sa traiesc si sa fac ceva util pentru mine si semenii mei. Ca moartea este calea cea mai simpla de a fugii de responsabilitatile si consecintele faptelor tale de care esti direct raspunzator. Avand asemenea educatie nu aveam voie si nici dreptul sa cedez in fata greutatilor. Insemna ca nu onorez memoria si educatia pe care am primit-o si pe care eu la randul meu o ofer fetelor mele . As fi fost nimeni absolut care nici macar nu ar mai fi trebuit vreodata pomenit. Bunicii au infruntat bogatia, saracia, foametea, raboiul, moartea, tortura, injustitia, nedreptatea, umilinta, dar si izbanda, creatia, sanatatea, medicina traditionala, mestesugurile, prieteniile adevarate, viata, traditiile si mai ales iubirea adevarata si intelegerea in orice timp indiferent de cauzele externe sau interne. Eu trebuie sa las aceste lucruri prin exemplul propriu in viata reala azi. Cred ca acum avem mare nevoie de noi toti – toate generatiile sa ne adunam mintile si intelepciunile in a ne face bine si a stopa aceasta distrugere a neamului si a traditiilor si valorilor noastre stramosesti. E tot ceea ce avem si lasam mostenire. S-a distrus mult prea mult si prea repede incat nu am mai avut timp de a invata de la familiile noastre cine suntem de fapt, care ne sunt radacinile si ce avem de transmis de fapt, valoriile noastre reale, altele decat averi iluzorii – azi sunt – maine nu din diverse motive. Ne-am instrainat atat de mult si cei ce suntem in tara, dar si fata de cei plecati care si ei sunt dati peste cap ca nu mai recunosc nimic si li se pare lipsit de sens sa revina intr-o tara in care nu mai au nimic cunoscut la a se raporta. Acum au bani, ordine si liniste dar sufletele tanjesc dupa „acasa” dupa traditii, dupa familiile ravasite. Si totusi cand vin in tara arunca harti pe jos si scuipa si injura dar…. o fac ca pe propriul obraz. Cand ne vom trezi cu adevarat la un comportament responsabil toate se vor schimba si asta tine de fiecare nu de moda, nu de guru, nu de biserica, nici de mine care poate va toc sistematic cu familia si valori, ci doar de fiecare in parte acolo unde e in viata lui. Cu drag si cu respect.
D. Luiza, acum nu e timpul să înțelegeți ce am vrut să spun prin acea bucurie. Vă ofer doar un reper personal: consider toate situațiile care mi-au adus suferința, inclusiv pe cei care mi-au intrat cu cizmele în suflet, cei mai mari guru, după cum menționați. O fi nebunie, o fi puterea împrumutată de la Pasărea Phoenix, sau de la… ? Și nu cred că sunt singura persoană care mulțumește pentru suferință ca un instrument perfect de șlefuire și de întărire psiho-morală și nu numai… ci și a Credinței, căci eu nu m-am văzut de una singură, am cerut ajutor… la început după mai multă încrâncenare și neîncredere, apoi… lucrurile s-au schimbat. D. Luiza, dacă nu vă aduc liniștea și zâmbetul prin cuvinte, când ne vom întâlni vă voi cânta. Toți avem aceeași soartă, am venit la scrâșnitul dinților pentru că asta înseamnă Pământul actual! Acum vedem, prin suferință, ce bine e să ne iubim și că singura viață adevărată e doar cea plină pană la cer de iubire. Vă veți bucura și dumneavoastră de cel mai frumos diamant, care nu ar putea fi șlefuit cu atâta măiestrie decât cu cele mai dure materiale abrazive. De ce să ne uităm la alții și să ne comparăm suferința? Unii vin cu alt bagaj, nu au nevoie de lecții tari. Să ne bucurăm că zâmbim după zile triste. Închei prin a vă mărturisi că acumularea de moralitate există în 3 planuri de egală importanță pentru liniștea, pacea și bucuria de a trăi: 1.familia cu tot arborele ei
; 2. Relația personală cu Dumnezeu, decisivă prin respectarea Legilor Ființării; 3. Relația cu cei din jur, cu toți, nu numai cu unii (desigur cei din drumul zilnic al vieții fiecăruia). De aceea, de v-am întristat cât de puțin, îmi cer iertare! Mulțumesc! Sunt o micuță crație care vrea din tot sufletul să învețe să iubească… Cu dragoste, Daniela
Draga Daniela am inteles dincolo de cuvinte, de aceea ti-am si raspuns asa. Eu personal imi doresc ca oamenii sa invete din durerile trecute ale altora pentru a nu le repeta in propria viata. Nici un om nu este fericit ca sufera sau ca pierde pe cineva drag cu care ar fi putut fi impreuna fericiti cat mai mult timp aici in realitate. Poate ca ar fi fost si greutati si necazuri si suparari dar ar fi fost in viata alaturi de tine. Sincer eu as vrea sa nu mai existe suferinta asa cum, cand e frig dai drumul la o sursa de caldura si e cald. Suferinta poate construi dar intai distruge mai mult decat poate este nevoie. Poate ca este o dalta pentru diamante, dar cine vrea sa fie diamant ?- Eu vreau sa fiu un om obisnuit care sa fie fericit cu evenimentele fiecarei zile. Sunt oricum importanta ca exist si pot sa imi aduc contributia la fericirea , linistea si confortul familiei mele mai mare sau mai mica. Sunt utila si ma simt ca un diamant solar radiind bucurie nu fatele rezultate prin lovire care nu ajuta pe nimeni. Parafrazand mie mi-au placut pildele lui Isus cand era viu si oamenii se puteau bucura de el si intelepciunea lui. Faptul ca l-au umilit, batut, schingiuit a facut sa ii urasc pe toti acei nenorociti de preoti evrei care nu suportau adevarul si bunul simt si nici macar nu au avut curaj sa il ucida ei ci au obligat acel pretor roman care le-a indeplinit voia. Mai mult decat atat – chiar si cei mai apropiati prieteni l-au tradat sau l-au lasat singur de frica mortii. Poporul insasi pentru care a venit al lumina la bun simt si corectitudine morala si spirituala – facand numai bine – i-au hotarat moartea si au salvat un rebel si un ucigas. Poporul evreu si apoi crestin – aici imi da cu virgula, a ales sa ii pastreze si onoreze amintirea cu Isus murind schigiuit pe cruce. Ce fel de fiinte spirituale , inaltate, bune, normale si sanatoase suntem noi care un simbol de adevar, lumina si iubire il purtam in case si lacase de cult schingiuit – asta ne reprezinta de fapt ? Acesta este iubirea, adevarul si iluminarea la care tindem si el sa ne ierte toate greselile noastre neconditionat pe care noi le facem din ce in ce mai multe si mai grave impotriva a ceea ce inseamna viata si creatia totala si completa a unui Dumnezeu pe care zicem ca il iubim si recunostem ca Tata ? De ce ma mira atunci ca ne ignoram si umilim bunicii si parintii – daca asta invatam si in biserica – mi se pare firesc. Fiica mea cea mare cand era mai mica m-a intrebat: Mama de ce spun oamenii ca il iubesc pe Dumnezeu prin Fiul lui dar pe acesta il pretuiesc mort si nu viu ? Mami, daca Isus ar veni acum si ar vedea ce s-a ales de invatatura lui si cum il respecta oamenii ce crezi ca ar face ?Iar la filmul magistral creat de Franco Zefirelli fetele au spus – inchide ca nu mai suportam, dar eu le-am obligat sa vada. In acea seara copiilor mei le-a fost foarte rau si mi-au spus ca sunt si eu o criminala care pot sa ma uit si sa accept cum este chinuit un om care a adus si a facut numai bine. De atunci a ramas si o vorba in familie ca nici un bine nu ramane nepedepsit. Le-am spus ca aceasta nu este credinta noastra si ca noi ne tragem dintr-un alt neam si nu purtam povara crimelor lor impotriva umanitatii asa cum evrei le-au reluat si in genocidul din al doilea razboi mondial. Ei au pornit razboiul impotriva lor (evreii din SUA impotriva evreilor din Germania) si apoi au acuzat alte popoare. Poporul din care noi ne tragem si spiritele acestui pamant nu au nimic cu criminalitatea si nici cu raboaiele de cucerire si manipulare economica si politica. Suntem altfel si asta ne va salva ca natie si popor – noi avem invataturile neamului pastrate neam de neam cu sfintenie in suflete si traditii – noi suntem crestini prin ocupatie nu prin convingere si recunoastere. Deci eu cred ca spiritele acesti neam ne vor ajuta inca o data in a ne pastra fiinta nationala, sanatatea fizica, emotionala si morala chiar daca credem ca le-am uitat. Ele nu ne-au uitat dar ne dau o lectie de a invata respectul si demnitatea sau …..se alege praful. Nici un parinte nu da cheile casei unui copil oligofren convins de propriul adevar foarte diferit de cel universal real. Asa ca eu nu cred ca suferinta este calea – dar educatia permanenta ta. Si daca vom fi mai multi probabil ca ne vom cunoaste si Adevaratii Parinti Spirituali ai Acestui Neam. Timpul si atitudinea noastra a fiecaruia va decide cand si daca. Cu drag si cu respect.
Chiar vă iubesc, Doamnă! De aceea a venit El, de aceea îi spune Mântuitorul… a venit pentru că iar trebuia să fim scoși din ciclul evoluției cosmice, de buni ce eram și atunci… a venit să dea un exemplu și că se poate să ne ridicăm către Acasă indiferent ce alege mulțimea pe care trebuie să o ierți că nu știe ce-și face. Recunosc că eu l-am răstignit de multe ori prin inconștiența mea (aici mă gândesc la tristețile și dezamăgirile mele trecute). Târziu am înțeles că oamenii au, fiecare, nivelul lui de înțelegere a vieții. Dacă pe mine mă interesează valorile sufletului sau iubirea pură și simplă, sigur voi fi etichetată cu capul în nori. Să vă împărtășesc ceva: una din cele mai grave boli ale sufletului este dezamăgirea. Vezi că au rămas tributari puterii de a domina și de a înfrânge libera voință a celor din jurul lor, însă dacă afli că toate condițiile sunt special create pentru ca tu, Daniela sau Luiza, să alegi din trei căi una: calea experiențelor de tot felul, calea egoismului sau calea iubirii. Ați dat un exemplu briliant: dacă Lui, care era Blândețea, Modestia și Iubirea caldă, i-au făcut ce i-au făcut și atunci ca și acum… D. Luiza nu cred că vă dați seama de un lucru: dacă noi două, micuțe zidiri, ne dăm seama și vrem altă lume, lumea Lui, sigur există foarte mulți alți oameni care s-au trezit în același fel. Poate noi nu o să mai apucăm acele zile fără de nopți și întristări… ÎNSĂ, Dumnezeu nu-și încalcă promisiunile, Planul se va duce la îndeplinire… copilul din mine zice (sau cine-o zice
) că de am fi mai mulți pe calea iubirii timpul s-ar mai scurta. Până atunci intenționez să trăiesc într-o lume așa cum a fost la începutul începutului și să uit tot… Nu-i așa că atunci când ajungi la mama acasă, la căldura casei și a sufletelor celor dragi uiți tot greul? Dacă nu-l uiți, niciodată nu vei fi fericit! Vă îmbrățișez!
Ei, draga Daniela incepem sa vobim aceeasi limba si cred ca daca suntem mai multi care gandim si ne schimbam, vremurile sunt aproape, mai aproape decat poate ne dam seama. Eu cred ca le prind si am ceva ani inaintea ta sau asa simt ca sigur le prind si cine stie de fapt cat voi traii.Daca copiii si nepotii si stranepotii vor avea o lume mai frumoasa cu adevarat in fiecare zi, inseamna ca n-am trait degeaba. Eu nu imi propun sa uit, imi propun sa scriu experientele trecutului pentru ca cei ce vor veni sa nu repete aceleasi greseli intelegand consecintele. Istoria este ca si radacina, te conecteaza puternic cu pamantul si te ajuta sa iti gasesti reperele in tine in caz de furtuna si chiar sa renasti cand esti lovit intelegand ca atata timp cat ai si un suflu plapand in tine – tot te poti intoarce la viata din plin – este doar o chestiune de timp. Familia este o radacina foarte puternica pentru orice specie – de aceea tehnicile de manipulare distrug intai familia si relatiile de familie pentru a putea manipula si distruge usor individul si sau natia. Destrama si condu. Distruge-i omului valorile autentice si nu mai valoreaza o ceapa degerata. Banii sunt in cont iar viata intr-un glont. Razboiaiele se castiga si la masa verde. Calde imbratisari.
Stimate doamne , dvs. traiti intr-o lume frumoasa ,zefirica…inalta plina de toate cele dar numai de real nu. Lumea ….lumea reala e alta…Va urmaresc si citesc , deoarece sunt un cititor pasionat al acestui site – File de lumina – pentru care ai multumesc dl.Razvan…
Normal ca nu ai cum sa citesi articolul de fond fara sa citesi si comentariile.Ami plac oamenii buni si iubitori …darnici si generosi de pe …net.
In domeniul virtual fiecare poate sa fie asa cum a-si dorea el sa fie….sa aiba bunici sfatosi care aveau raspunsuri la orice intrebare – fie ea si existentiala ….Pe la inceputul secolului , se puneau cam aceleasi intrebari gen ,,Generatia tanara , incotro ?? ”’……..iar raspunsuriel erau parca trase la indigo cu raspunsurile pe care le citim azi cam peste tot. Nu am studii inalte si nici vreo bunica sfatoasa nu am avut dar viata ma invatat tot ce trebuia sa stiu , toate la vremea lor , am facut si greseli dar din greseli am invatat . Exemplul personal a fost cel care a vorbit in locul meu ….poate nu ma pricep la cuvinte foarte tare ….dar pe Dumnezeu nu la biserica l-am cautat el e acolo in sufletul fiecaruia. Vorbe …vorbe ….despre cum sa fie si ce sa facem auzim in fiecare zi….dar de arata nu ne arata nimeni .Ce vedem e exact contrariul a ceea ce spunea X sau y ieri.
Oamenii vor sa fie respecati dar ei nu respecta absolut nimic. Oamenii vor ca lumea in general sa fie darnica ….dar ei personal nu-ti dau o cana de apa…am exemple personale repet nu vb din povesti….
Lumea pe care o visati dumneavoastra nu a fost si nu va fi ……si asta tocmai din cauza oamenilor .
Cum se spune ,,Frumoasa tara pacat ca e locuita…”
Domnule sau doamna Vali . Ai toate informatiile pentru o viata frumoasa in dumneata – poate nu ai si poezia dar ai toate informatiile de care ai nevoie in fiecare zi. Cu cat vei iti vei deschide mai mult universul fiind atent si urmarind cauze – efect in natura si propria viata vei descoperii si legile dupa care sa iti ordonezi viata. Daca tu esti ordonat cu tine toate se aseaza fara sa iti dai seama sau sa faci vre-un efort. Vei vedea ca ti se va intinde o cana cu apa inainte de a o cere. Schimba-te tu si lumea in care te invarti si traiesti se va schimba dupa tine – nu este o lozinca este o realitate. Cand esti nervos toate merg prost, cand esti bine dispus si soarele e mai cald. Cei din jur isi manifesta starile dupa tine ca sa iti faca pe plac sau sa te infrunte depinde de caz. Un caine se apropie de tine daca simte ca ai inima buna si vrei sa il mangai sau sa ii dai ceva – fara sa stie cum te cheama, ce studii ai, ce ai mancat azi sau daca te-ai certat la munca cu cineva. El vine pentru tine atunci ca amandoi aveati nevoie de o mangaiere. Animalele simt si se comporta ca o lectie de viata pentru noi aratandu-ne ca nu conteaza haina, diploma, culoarea pielii, banii din buzunar sau din cont – conteaza fiinta umana si sufletul ei. Noi oamenii nu ne comportam firesc si nu ne respectam reciproc – atunci ne vaitam ca ceilalti nu o fac. Despre mine cand m-am mutat unde locuiesc acum, un timp vecinii au ras pentru ca in timp ce mergeam pe strada pana la colt unde stiu ca este un cos de gunoi, adunam toate micile ambalaje si harti aruncate pe strada. Indiferent cum eram imbracata – fie si foarte elegant, apoi imi scoteam un servetel umed, ma stergem pe maini se mergeam mai departe. Au ras, m-au barfit dar azi nimeni nu mai arunca decat daca este strain o hartie pe strada si se intampla ca cineva care o vede sa o ridice si sa o duca la cosul de gunoi sau sa ii faca direct observatie. In alta zi eram atat de nervoasa ca a plouat si o alee dintre blocuri de acces catre strada principala era plina de cacati de caine. Pur si simplu am ajuns acasa si am pus afise ca nu e nimeni obligat sa suporte mizeria nimanui mai ales ca se pot produce infectii grave la copii sau batrani. Dupa doua zile si primaria a inceput sa puna afise in tot sectorul si s-au dat si cateva amenzi. Deci daca vrei ceva, se schimba si depinde si de tine daca ai curaj ca tu sa primul care se schimba asa cum vrei sa fie lumea din jurul tau. Nu iti trebuie mult decat vointa. Eu am propus printr-un profesor introducerea in scoli a doua materii obligatorii „igiena personala” explicata pe grupe de varsta si „eductia civica” care a mai fost si pe ici pe colo mai este, pentru ca fiecare fiinta umana sa inteleaga ca are drepturi si obligatii personale si sociale cu consecinte in realitate de care este direct responsabil si se sanctioneaza ca atare prin legi si Constitutie. Respectul si educatia se invata, se ofera si apoi se cere. Este o forma continua atat in famiie cat si in scoala si societate. Cat timp tu nu esti un exemplu personal si nu faci ce ceri, nu te astepta sa le primesti de la cineva. Iar copii fac ce fac parintii, nu ce acestia le spun. Cand un parinte scuipa pe strada, isi face nevoile la colt si arunca ambalajul de la tigari pe unde trece sau ambalajul de la ciocolata sa nu se astepte ca copilul lui sa faca altceva si nici alti concetateni. Am iesit asta vara la iarba verde , la padure , dar a trebuit sa plec pentru ca gunoaiele mai vechi lasate de romani cu dragoste de tara au facut din padure cosul de gunoi. Respectul de sine insemna sa lasi un loc frumos si curat cum ti-l ofera natura – nu deseurile tale de nesimtire. Vedeti totul e simplu – ne respectam pe noi, ordinea si curatenia exterioara – inseamna ca o avem si interioara. Nu ne mai mintim, nu ne mai furam reciproc caciula, suntem corecti in activitatile zilnice profesionale pe care le prestam si totul merge bine pentru toata lumea fara nici un efort. Si toata lumea e multumita. V-as da iar exemplu Japonia in care nu veti gasi niciodata o hartie pe jos, sau o atmosfera proasta in transportul in comun, sau vre-un obiect distus in spatii publice sau murdar. Sunt o natie educata si care se autoeduca permanent in familie si societate. Simplu Si au timp si de creativitate si de distractii si de petreceri cand este timpul – dar simt ca sunt utili, respectati si in siguranta. Si toti fac acelesi lucruri firesti respectandu-se reciproc, natia si tara – ei sunt japonezi cu mandrie – e brand. Simplu – incepe cu tine si vei vedea schimbarile in jurul tau. Nimeni nu traieste in pielea ta si nu isi poate asuma viata pentru tine altfel decat ti-o creezi singur. Ai incredere in tine si in toate capacitatile tale. Bunica spunea ca un om care stie sa scrie si sa citesca are tot universul la picioare si poate deveni mai mult decat a visat. Simte-te si comportata-te ca un roman adevarat pur sange cu mandrie, respect si demnitate si s-ar putea sa iti dai seama ca si acest pamant te ajuta si oamenii se vor schimba in jurul tau si de ce nu cat mai curand in toata Romania sa fim macar a patra putere economica mondiala in urmatorii trei patru ani. Avem mult mai multe resurse si pozitie perfecta georgrafic pe planeta decat Japonia si chiar si oameni frumosi si instruiti – mai avem nevoie de realism , bun simt, respect, ordine, disciplina si raspundere. Cu drag si cu respect Te rog frumos sa ma scuzi ca am scris ca si cum ai fi un el – poate esti o ea – Vali este un nume asexuat -poti fi orice. Cu respect.
Ca o nota , acum trei ani dupa ce ca avem un car de probleme de tot felul mi s-au furat si o parte din lucruri importante de altfel si pentru care numai eu stiu cum de mi le-am permis. In acel moment m-am asezat pe bordura si m-am intrebat cine sunt eu ? Lucrurile care mi s-au furat , sa plang sa urlu, sa ma imbolnavesc – cui sau mie mi-ar fi folosit – sunt doar lucruri. Si atunci iar mi-am adus aminte de sfatul bunicii care mi-a spus : In viata asta sa nu uiti niciodata ca singura reala avere esti tu in viata, sanatoasa. Si ca toata averea reala pe care o ai esti tu, cu tot ce ai adunat in minte si suflet, hainele de pe tine si o jumatate de metru in jurul tau. Uneori nici macar hainele de pe tine. Dar esti tu vie. Si poti sa o iei de la capat – tu faci lucrurile nu ele pe tine. Unica valoare incomensurabila reala esti tu. Daca tu nu existi – nimic nu conteaza.Poate functioneaza si pentru tine – pentru mine functioneaza zilnic mai ales cand imi asez prioritatile de achizitii. E un exercitiu de existenta reala. Asa incat iti scrie un om care la un moment dat al vietii lui dupa ce a avut tot ce isi putea dorii nu a mai avut nimic decat pe sine , datorii si copii sanatosi – dar impotriva si a medicinei – sunt vie, sanatoasa , voiasa, puternica, cu simtul umorului si cu o relatie si o viata fericita in limita posibilitatilor economice reale. Dar am fantezie si din nimic fac bici sa pocneasca sa nu stropesca, asa cum m-a invatat bunica mea sa fiu eu insami cea mai minunata creatie de iubire – „zaneata ” mama, fiica, iubita familiei. Cu drag si cu respect.
Consider ca pe parcursul vietii , fiecare dintre noi ” trece” prin cele 4 „Alegeri ” (a celor 4 fii). Consider ca recomandabil ar fi ca fiecaredintre noi , sa-si „Contabilizeze ” cat mai devreme Alegerile si sa se hotarasca ce Cale apuca …asta in cazul cand se Reuseste Constientizarea consecintelor Alegerilor.