Te duci, copilărie
Astăzi vă prezentăm o poezie care ne oferă o senzaţie tristă. Pierderea copilăriei nu este o bucurie pentru nimeni. Totuşi, copilul din noi încă trăieşte. Nu trebuie decât să-l scoatem la lumină. Bucuria şi naivitatea, fericirea şi suspansul dăltuite în inima noastră de minunile lumii înconjurătoare trebuiesc mereu retrăite. Nu vă lăsaţi amăgiti de vârsta din buletin sau de concepţiile celorlalţi. La orice vârstă poţi alerga fericit prin ploaie…
Motto :
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil
Aș da orice pe lume să redevin copil
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci
Te duci, copilărie și nu te mai întorci
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi
Un prof ce ne-nvățase cum să plantam stejari
A defrișat pădurea, vânzând-o pe dolari
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini
Te duci, copilărie și devenim haini
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ
Și mai era și crângul și-un râu și niște tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei
Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera
Te duci, copilărie, cu fericirea mea
Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc
Iar după bătălie, mergeam să bem un suc
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi
Te duci, copilărie și devenim mai răi
Ma zgâriam pe brațe, urcând in corcoduș
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș
Eram atat de veseli, fugind prin porumbiști
Te duci, copilărie si devenim mai triști…
Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili
Te duci, copilărie și devenim fragili.
Autor: Radu Pietreanu
Fie ca viaţa dumneavoastră să-şi recapete COPILĂRIA!
Crede în această minune şi Dragostea să se reverse în Sufletul şi Inima fiecăruia, asemeni unei ploi de vară aşteptată îndelung, cu speranţă!
Comentarii (19)
Dă-i un răspuns lui S.M. Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Emotionanta poezie!
Copilaria este o lume de miracole si de uimire a creatiei scaldate in lumina, iesind din intuneric, nespus de noua si proaspata si uluitoare.
Exista intotdeauna un moment in copilaria noastra cand o usa se deschida si lasa viitorul sa intre
Copilarie. Perioada a vietii umane, intermediara intre idiotia prunciei si nebunia tineretii – la doi pasi de pacatele maturitatii si la trei de regretele batranetii.
If you carry your childhood with you, you never become older – Tom Stoppard
(Daca pastrezi copilaria mereu cu tine, nu vei imbatrani niciodata)
Multumesc, mi-am amintit de cateva evenimente din copilarie. Imi pare bine ca-mi aduc aminte numai de lucruri placute…
Ele m-au condus de-alungul anilor si ma bucura si acum…
SA NE ADUCEM AMINTE DE COPILARIE ! …
. COPILĂRIA… Vârsta celei mai pure sincerităţi, a celei mai depline libertăţi, vârsta fără graniţe, vârsta la care toţi suntem frumoşi şi puri ca o icoană.
Ca stare sufletească, este o permanenţă a vieţii noastre …. George Călinescu.,, Copilăria nu dispare niciodată din noi, ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieţii noastre.”
Copilăria este ,,vârsta de aur’’ din periplul omului pe pământ şi privită ca etapă este o fază provizorie, de pregătire pentru lansarea în maturitate………….
este o sursă inepuizabilă de experimentare a realităţii, prin care te aventurezi în vremuri de mult apuse, te confunzi cu personajele îndrăgite, te visezi rege, aviator, explorator, muschetar sau vrăjitor, poţi să călătoreşti pe alte tărâmuri, pe alte planete sau să schimbi lumea în care trăieşti cu ajutorul unei baghete fermecate. Este o lume imaginară în care visul devine realitate, în care imposibilul devine posibil.
………………………………………
Copilăria ca temă şi copilul ca personaj în literatura universală este oglindită de Victor Hugo – scriitor romantic francez, autorul romanului ,,Mizerabilii’’, care a creionat primele figuri de copii. E vorba de Cosette, fetiţa orfană salvată de Jean Valjean de la familia Thenardier şi crescută de acesta până la căsătoria cu Marius. Copiii sunt mişcaţi sufleteşte de soarta tristă a fetiţei slujnice şi umilite, având sentimente de compasiune, dar şi bucuria schimbării soartei sale.
Celălalt copil, Gavroche, cutreieră Parisul, murind pe baricade în timpul revoluţiei franceze. Alţi copii sunt schilodiţi pentru a cerşi. În acest caz amintim pe Hector Henri Malot care a scris cartea ,,Singur pe lume’’, pe Charles Dickens, romancierul englez, cu ,,David Copperfield’’,pe A.P Cehov cu povestirea ,,Vanika’’; Maxim Gorki cu trilogia sa autobiografică: ,,Copilăria mea’’; ,,La stăpân’’ ; ,,Universităţile mele’’ , adăugând şi pe italianul Edmondo De Amicis, cu istorioarele moral-educative, reunite sub titlul:,,Cuore’’.
Copilăria rămâne totuşi în ficţiunea literară o oază a fericirii care nu se mai repetă, unde Măria-sa: Copilul se joacă şi visează într-un univers al său, inconfundabil. Aşa îi vom aminti pe Alain Fournier cu romanul:,,Cărarea pierdută’’având caracter autobiografic şi Mark Twain cu poemul copilăriei: ,,Aventurile lui Tom Sawyer’’ . Tom este un copil nonconformist, deoarece nu se împacă nici cu disciplina şcolară şi nici cu atmosfera placidă şi lipsită de perspectivă din orăşelul St. Petersburg. Şi totuşi Tom este ca toţi copiii: vioi, zburdalnic, înclinat spre joacă, cu o imaginaţie bogată, specifică vârstei. De pildă, el îi covinge pe prietenii săi: Huckleberry Finn şi Joe Harper să se joace de-a piraţii. Fugiseră pe o insulă , familiile îi credeau înecaţi şi tot târgul asistă la slujba de ,,înmormântare’’. Tot ei îl descoperă pe Joe Indianul şi locul comoarei.
Mark Twain a dăruit literaturii o adevărată monografie a copilăriei, aşa cum sunt oglindite şi păţaniile lui Nică din ,,Amintiri din copilărie’’, zugrăvite cu un talentul povestitorului înnăscut, Ion Creangă.
Aşadar, copilăria a constituit o temă mereu reluată şi de marii noştri scriitori, de la cei din generaţia paşoptistă la marii clasici şi de la creatorii interbelici la cei contemporani.
,,Cel mai mare povestitor al românilor’’, cum îl numea Eminescu, Creangă, a înzestrat literatura română cu primul ,,roman’’ al copilăriei, în care autorul este în acelaşi timp şi povestitorul şi eroul –copil. ,,Amintiri din copilărie’’ este o carte de căpătâi pentru copiii de orice vârstă, ca şi pentru maturi. Ion Creangă înfăţişează copilăria veselă şi nevinovată, sub semnul neastâmpărului băieţesc şi al poznelor: ,,Aşa eram eu la vârsta copilăriei, la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copiii de când lumea şi pământul ,,………..
George Călinescu spune despre marele povestitor: ,,Forţa lui Ion Creangă stă în capacitatea de a sugera farmecul neegalat al vârstei. El nu are de spus despre copilărie mai mult decât alţii, o spune însă mai altfel. Chiotul lui este mai plin, sună ca o voce minunată, distinsă, într-o gloată’’.
De copilărie, ca de o vârstă a fericirii, îşi aminteşte şi Mihai Eminescu:
,,Fiind băiet, păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-ascult cum apa sună-ncetişor,
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Şi un miros venia adormitor;
………………
În aceeaşi tonalitate Eminescu îşi pune întrebarea: ,,Unde eşti copilărie cu pădurea ta cu tot?’’ Poetul îşi aduce aminte şi de satul natal Ipoteşti, unde l-au încântat:
,,Poveşti şi doine,ghicitori, eresuri
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri.’’
………, I.L.Caragiale prezintă în cele două schiţe: ,,Vizită’’ şi ,,Domnul Goe’’ portretul copilului aparţinând familiilor înstărite şi urmările unei educaţii greşite. …. Barbu Ştefănescu Delavrancea, evocă şi el în schiţele sale: ,,Bunicul’’ şi ,,Bunica’’ atmosfera de basm a copilăriei.
Dacă la Creangă şi Ionel Teodoreanu (în memorabilul roman ,,La Medeleni’’), copilăria fericită încântă pe micii cititori, înclinaţia spre joc şi asimilarea realului în basm şi a personajelor din basm în viaţa reală, fiind atribute ce caracterizează eroii, la Al.Brătescu-Voineşti ei cunosc şi copii văduviţi de o adevărată copilărie: Nicuşor; Niculăiţă Minciună; Gheorghiţă al Anghelinei, ş.a. Şi Mihail Sadoveanu evocă sensibil copilăria chinuită a unor fiinţe prematurizate ca Niculăieş( ,,Un om năcăjit’’) şi ,,Tovarăşul Moise’’, din povestirea cu acelaşi titlu. Drama copilului sărman, într-o societate nedreaptă, se ilustrează la fel de elocvent prin: ,,Fetiţa cu chibriturile’’, de Hans Cristian Andersen şi tabloul prezentat, în care eroina fără nume este reprezentativă pentru toţi copiii sărmani care trăiesc într-o societate dominată de exploatare şi inechitate socială.
În schimb, în ,,Dumbrava minunată’’ se prezintă personajul-copil într-o împletire a realului cu fantasticul. Lizuca adoarme în dumbrava din pădure şi se visează în lumea basmelor. Ea îşi transferă necazurile ei din viaţa reală. Toate acestea îl farmecă pe micul cititor, îi dezvoltă imaginaţia şi gustul estetic.
Astfel, imaginea copilăriei în literatura română a fost prezentată nu numai sub aspect poematic, ci şi sub acela al dificultăţilor de creştere şi adaptare la mediul şcolar. În acest sens, Mircea Sântimbreanu este preocupat de felul cum copilul, ajuns şcolar, depune eforturi pentru a se adapta noului mediu social, care-i limitează libertatea absolută, cunoscută la vârsta şcolarităţii.
Volumele sale de schiţe: ,,Cu şi fără ghiozdan’’; ,,Sub lupă’’;,,Recreaţia mare’’; Schiţe vesele’’ ;,,Caramele cu piper’’ş.a. conţin o bogată tipologie a elevului zilelor noastre şi dintotdeauna, într-un ton satiric de neconfundat. Schiţele lui Sântimbreanu contribuie la formarea unor trăsături pozitive de caracter. De cele mai multe ori îşi cenzurează duioşia, păstrând o atitudine de indiferenţă.
De o cu totul altă factură este creaţia literară scrisă de Marin Sorescu. El a înzestrat literatura contemporană pentru cei mici cu o carte originală nu atât prin conţinut, cât prin forma artistică, pe cât de modern scrisă, pe atât de accesibilă copiilor. Cartea: ,,Unde fugim de acasă?’’este intitulată: ,,Aproape teatru, aproape poeme, aproape poveşti’’6, fiind o antologie de mici proze ritmate ce înfăţişează, într-un dialog permanent al scriitorului cu micii ştrengari, tablouri feerice ale universului infantil, vizând direct educaţia estetică a cititorului copil.
Operele literare pentru copii nu au fost scrise în totalitate pentru aceştia, ele provenind pe două căi: unele scrise special pentru ei, cum ar fi ,,Dumbrava minunată’’ de Mihail Sadoveanu, ,,Iedul cu trei capre’’ de Octav Pancu- Iaşi, ,,Cartea cu jucării’’ de Tudor Arghezi, ,,Cărţile lui Apollodor’’, de Gellu Naum, ,,Unde fugim de acasă’’, de Marin Sorescu, iar altele, cele mai multe, au intrat în această sferă prin frumuseţea lor artistică, prin valoarea lor educativă, dar şi prin conţinutul atractiv: ,,Călătoriile lui Gulliver’’, de Jonathan Swift.
Aşadar, evocarea copilăriei este o temă predilectă în scrierile pentru copii, aceasta dând naştere celor mai cunoscute capodopere din literatura română, dar şi din cea universală. Cine nu-l cunoaşte pe Nică din ,, Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă? Cine nu a suferit împreună cu băiatul genovez, de treisprezece ani, Marco, din Cuore. ,,Inimă de copil’’, plecat în căutarea mamei lui? Cine nu s-a bucurat , ori s-a întristat de năzdrăvăniile Olguţei din ,,La Medeleni’’, scris de Ionel Teodoreanu? Cine nu a călătorit împreună cu micul prinţ, lăsându- şi imginaţia să zboare? Sunt întrebări care, desigur, îşi găsesc răspunsul, pe buzele tuturor copiilor îndrăgostiţi de literatură.
Micile vieţuitoare reprezintă o temă recurentă în multe dintre scrierile pentru copii şi nu numai. Căprioara lui Emil Gârleanu emoţionează, prin puterea sacrificiului, deopotrivă atât pe cei mici, cât şi pe adulţi. Este o naraţiune care are o valoare educativă, profund moralizatoare. Puiul lui I. Al. Brătescu Voineşti impresionează prin dragostea de mamă, sfâşiată de durere, fiind pusă în situaţia de a renunţa la puiul ei, pentru a salva viaţa celorlalţi.
Unele dintre cele mai îndrăgite specii din literatura pentu copii sunt basmele şi poveştile. Cu ele se poate afirma că începe literatura pentru copii. Acestea, alături de cântecele de leagăn, însoţesc copiii încă din primele zile de viaţă şi creează primul contact cu lumile imaginare. Continuă apoi cu legendele, snoavele, povestirile şi romanele.
Basmele şi poveştile au apărut din dorinţa de mai bine a oamenilor, din dorinţa de a învinge răul şi greutăţile vieţii, din dorinţa de liberate, de dreptate, de bine şi de frumos. Valoarea educativă a acestora este deosebită, ele aducând o contribuţie în formarea personalităţii copiilor, la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, ajutându-i în mare măsură să înveţe a face distincţia între bine şi rău. Personajele din basme sunt modele demne de urmat, de la care copiii învaţă să fie curajoşi, cinstiţi, modeşti, harnici, corecţi, perseverenţi şi, nu în ultimul rând, prieteni adevăraţi. Chiar dacă în ultima vreme, copiii dovedesc un interes deosebit pentru literatura ştiinţifico-fantastică, această pornire a lor nu ştirbeşte cu nimic din calitatea speciilor literare amintite.
Poezia pentru copii este, de asemenea, pe placul lor, aceasta atrăgându-i prin muzicalitatea versurilor şi prin felul în care sunt redate anumite fapte, idei, tablouri sau sentimente. Trebuie să-l amintim pe Zdreanţă ,, cel cu ochii de faianţă”, alături de Căţeluşul şchiop al Elenei Farago. Desigur nici motanul Arpagic nu trebuie uitat. Tablourile în care Octavian Goga, George Topârceanu sau Vasile Alecsandri descriu, într-o manieră personală anotimpurile, impresionează în aceeaşi măsură sufletele micilor cititori.
Tema copilului este abordată şi de Marin Preda care prezintă copilăria lui Nicolae Moromete. Zaharia Stancu în ,,Desculţ’’ prezintă viaţa satului prin ochii lui Darie. Dumitru Corbea, în ,,Singura cale’’, zugrăveşte şi el aspecte ale unei copilării umbrite de mizerie, aşa cum Titina Nica Ţene oglindeşte propria sa copilărie într-o carte de excepţie ,,Viaţa ca o punte’’. Aceasta din urmă, Titina Nica Ţene, o poetă talentată a zilelor noastre, pune în versuri cizelate, secvenţe din viaţa copilului, împletită cu mediul înconjurător. ……….MULTUMESC !..Andreca R.Alina ….Cu ajutorul tau …am devenit iaras copil …. MULTUMESC ! RAZVAN ….calator neinfricat , al OAZEI DE SPIRITUALIATE …FILE DE LUMINA …care incercati …sa ne treziti in noi ,FRUMUSETEA INTERIOARA !
Scuze… comentariul dvs. se dusese in spam. L-am regasit acum.
Multumesc pentru cuvintele frumoase si analiza cuprinzatoare.
O zi minunata!
Multumesc ! mult ..
Niciodata nu pretuim indeajuns un lucru atat cat timp il avem, doar atunci cand il pierdem realizam cat ne lipseste.
Mi-am amintit de frumoasa-mi copilarie….ce vremuri….fara griji,fara sa ne intrebam de ce,cum,cand,unde….si cate si mai cate…….
parinti,bunici,frati,prieteni ce nu credeam ca dispar din…lumea mea…..ii iubesc pe toti,asa cum au fost…..
Ma cuprinde nostalgia vremurilor dedemult apuse, citind aceasta poezie, trista as spune eu. Nimic nu se compara cu perioada copilariei noastre, doar ca nu stiam noi, la acea vreme sa o apreciem asa cum trebuia s-o facem, sa o traim din plin, fiecare clipa, nestiind ca de fapt, acesti ani vor fi cei mai frumosi ani din viata noastra. Fiecare perioada din viata are farmecul, frumusetea si bucuria ei, insa copilaria, acei ani inocenti si fara griji, cu cei dragi in jurul tau, nu are asemanare. Copilul din noi, este mereu dornic sa renasca, sa iasa la Lumina, sa zburde, sa cante, sa danseze. De aceea, periodic e bine sa lasam toate grijile deoparte, Absolut Toate si sa redevenim Copii, sa lasam Copilul din Noi sa renasca in Inima noastra, sa cante sa zburde si sa danseze ! Pace si Lumina, Iubire si Armonie in Sufletele Tuturor !
O urare de Bun Revenit , pentru Sensibilele si pline de Entuziasm ,comentarii ale tale .Divinitatea din mine imbratiseaza Divinitatea din tine , sau mai pe scurt …Namaste.
Multumesc ! Namaste !
Autorul este aceiasi persoana cu cel de la Vacanta Mare ?
Minunata poezie, nostalgica si ademenitoare, sa redevenim copii indiferent de varsta, sa ne amintim in fiecare clipa ce a spus Isus ,,Lasa-ti copii sa vina la Mine!!!”, sa lasam asadar copilul din noi sa vina la EL, o seara frumoasa copilasi!!!
Dupa prima citire am simtit o emotie . Dupa a doua citire m-a atras motto-ul .Dupa a treia citire mi-am pus intrebarea : Oare ce ar trebui sa dam la o parte din Calea noastra (sau la Ce sa renununtam ) pentru a redeveni Liberi asa cum sunt Copiii. Dupa a patra citire (unii cititori pot considera ca Batranul Dan e „greu de cap ” de citeste de atatea ori ) , as raspunde asa : Prin Renuntarea la Docilitatea „impregnata” treptat treptat de parinti , de bunici , de matusi , de unchi , de fratele mai mare (sora mai mare) , de invatator , de profesori , de seful de la serviciu , de sot (sotie ) s.a.(care la randul lor au fost „impregnati ” cu Docilitate de parintii lor ,de bunicii lor , de ….). Namaste
Si ce ne poate impiedica acum, la maturitate, sa dam din cand in cand in mintea copiilor si sa dansam in ploaie, sa ne plimbam desculti prin iarba, sa ne bucuram de un cantec, o raza de soare care se strecoara jucaus printre florile de corcodus? Doar multele bariere pe care ni le-am ridicat singuri sau cu ajutorul celor din jur si care ne-au „modelat”. Acum tot de noi depinde sa iubim si sa lasam copilul interior sa se bucure, sa se deschida, sa rada pur si simplu. Iar aceasta chiar cu pretul uitarii, ignorarii sau intr-un cuvant al acceptarii ca totul in jur este asa cum este si atat. Lasam copilul din noi sa se bucure ACUM si asta e tot ceea ce mai conteaza.
Mi-e cum mi-o fac maturitatea/de ca sa fiu docil?Nu tre’ sa dai nimica/pentru a fi copil./M-am bucurat prin curte/o pot face si-acum/de nu am pasari multe/,mioare si cornute,/am libertatea de-a nu cere aprobare/parintilor,vecinilor,sau altor care/imi dramuiau permiterea de-a face/ ce-mi place./Nu plang si nu regret c-as fi pierdut/ce e stiut /ca nu se poate tine-n loc,/c-a fost un joc /de inceput /si-am priceput /ca n-are rost sa-mi plang de mila si sa ma vaicaresc/caiesc…Traind doar in trecut/n-ascult/chemarea cea miraculoasa/de-ntoarcere Acasa/care nu-ti canta deslusit/decat/daca lasi jos trecut si viitor ingandurat/si esti incredintat/ca numai in Prezent/nu esti absent/ ci constient /ca ce te-asteapta sa traiesti/e mult peste povesti copilaresti/si cand deschis catre genuni/traiesti minuni/nici o copilarie /oricat ar fi plina de veselie/nu a putut sa simta constient/acest eveniment:om cu divin/ingemanati sublim./Momentul e Acum/ si nu-n trecut pierdut pe drum./Nu va intoarceti ca,oricum ,el nu mai e/ si nu-i nici o afacere /sa traiesti numai in iluzii/si suferinte si confuzii,/ca de aceea omul se senilizeaza/ si abereaza /auiureaza/ca n-are constiinta treaza/,i-i adormita si-i halucinanta/ca nu traieste-Acum/,ci …altadata.
Foarte sugestive ,versurile;si, int-adevar am devenit fragili ! Multumim !
Copilaria…o etapa frumoasa din viata noastra…pentru-ca cele mai frumoase amintiri de care ne aducem amimte la o varsta mai inaintata sunt cele din perioada copilariei.Dupa care la randul nostru devenim parintii de copii…mai mult sau mai putin neastamparati.Devenim bunici…Doar ca de multe ori sunt anumite persoane care arata cu degetul catre mama copilulu aratand-o raspunzatoare pentru faptele fiului si a fiicei.A fi mama nu e o rusine……nu e un pacat….e ceea mai mare binecuvantare si cel mai mare dar pe care soarta si DUMNEZEU ti le poate oferi….iubiti-va parintii cat timp ii mai aveti alaturi de voi……cand vor lasa acest pamant multe lacrimi amare veti varsa. dar va fi prea tarziu…cunosc prea bine acest regret….:(
Multumesc Andreca R. Alina. Te iubesc pentru că ai suflet de copil. Numai astfel de oameni se întorc mereu şi mereu către copilărie Titina Nica Ţene