skip to Main Content
0744.135.444 Redactia@filedelumina.ro

Șoaptele leului

 
E seară și sunt vesel. Inima mea cântă de fericire. Am fost la vânătoare cu Odero. Suntem din același trib și deseori mergem împreună.
Am prins o antilopă cu metoda clasică a pândei îndelungate. Odero nu prea are răbdare, de data asta a avut și săgețile noastre și-au găsit ținta. Amândoi culegem roadele stăpânirii sale. El alungă antilopele cu pasul său greu și permanenta agitație. Nu are stare, se foiește tot timpul ca un băț de bambus în bătaia furtunii.
– Știi Muenda, mă întreb adesea ce nume mi-ar fi dat tata dacă mă nășteam în alt anotimp, începe el discuția.
– Nu te mai întreba Odero, numele ți se potrivește.
– Nu mai spune… îți aduci aminte ce s-a întâmplat acum doi ani, când a fost seceta cea mare?
Avea dreptate, la început era un joc și toată lumea îl striga. Odero, Odero, de dimineața până seara. Nu e un nume rar, cei care se nasc în timpul secerișului primesc câteodată numele de Odero, care în limba noastră înseamnă grânar. Mamele ca să le dea o preocupare celor mici, le spuneau să se ducă la Odero, să le dea din grâul lui.
Ceea ce a început ca o glumă s-a terminat prost. Odero a avut ghinionul să fie singurul cu acest nume din tribul nostru, și, la un moment dat, a cedat. L-a lovit pe copilul căpeteniei noastre cu piciorul. Era cât pe ce să fie dat afară din trib și alungat. Ar fi murit de foame în scurt timp. L-au salvat rugămințile părinților mei. Eu fac parte din una dintre cele mai vechi și mai respectate familii și cuvântul nostru este prețuit și apreciat de tot tribul.
Las gândurile la o parte și îi privesc ochii răutăcioși. Câteodată, chiar dacă suntem prieteni, eu nu-l înțeleg. Nu pot pricepe sămânța de răutate ce zace în el. Știu că i-a fost greu atunci când lumea făcea aceeași glumă nesărată mereu și mereu. Totuși, chiar și așa, lovitura aceea, care i-a scos aproape un ochi unui copil de cinci ani a fost un răspuns exagerat din partea lui.
– Da… țin minte. Poate ai fi avut și tu numele meu.
– Numele tău e doar la voi în familie. Nimeni altcineva nu îndrăznește să-l folosească. Știi foarte bine că nici căpetenia nu-și denumește copii Muenda. „Cel care are grijă de ceilalți”, adică Muenda nu este de nasul oricui. Noi suntem cu numele de ogor, arc, săgeată, lucrător, grânar, etc.
– Eu nu cred că cineva a dat o interdicție referitor la numele pe care îl dau copiilor.
– Trăiește Muenda în lumea ta perfectă! îmi spune Odero cu năduf.
– Un nume e doar un nume, nu are importanță.
– Numele este chemarea Zeului, este reprezentarea a ceea ce ești și-ți definește întreaga viață.
– Exagerezi. Numele este doar modul în care te cheamă mama la masă și modul în care te strigă ceilalți. Numele e doar un sunet, nu ești tu. Dacă tu ai fi numele tău atunci ai trăi până ți se risipește ecoul.
– Da, și ai renaște la fiecare chemare spune el râzând.
Pașii noștri se aud înfundat lângă copacii înalți. Câteva maimuțe ne privesc curioase, iar păsările cu penajul lor multicolor ciripesc fără întrerupere. Îmi place aici la marginea savanei. Copacii sunt mai deși, iar umbra este mult mai răcoroasă. Nu mă deranjează căldura. De fapt, nu-i dau prea multă atenție chiar și atunci, în miezul zilei, când soarele are cea mai mare putere. Totuși umbra este o mare binecuvântare și-mi face o mare bucurie să trec pe aici.
Mă gândesc la prietenul meu Odero. Nu sunt mai bogat ca el. Nimeni nu este. La noi în trib toți sunt la fel de bogați sau de săraci. Singura diferență este dată de respect. Dacă te naști într-o familie ca a mea beneficiezi de mai mult respect din partea oamenilor. E o bucurie, dar și o corvoadă. Trebuie să te înalți la ceea ce se așteaptă ceilalți de la tine. În cazul meu am fost nevoit să învăț mai mult, mai repede și mai bine totul. De fiecare dată când nu reușeam să fac o săgeată, să vânez, să construiesc o colibă, să rețin poveștile tribului nostru, îi vedeam figura dezamăgită a tatălui meu. Atunci când dansam dansul ploii, al focului, atunci când mă duceam la vraci să-mi arate plantele vindecătoare sau când învățam înțelepciunea bătrânilor mă străduiam să fac totul perfect. Sunt atât de mândru când simt acea atingere blândă a mâinilor tatălui meu, acea bătaie ușoară pe umăr în semn de încurajare și de felicitare. Atunci simt că zbor, că sunt o pasăre ce se amestecă în stolul perfect.
Ochii mi se ridică la cer, vreau să-mi aleg un stol. Visez cu ochii deschiși. Dar… unde sunt păsările? Ochii privesc disperați, inima îmi sare din piept. Nu mai vad nicio maimuță. Am pe umăr creanga de care este atârnată antilopa. La celălalt capăt al bățului, Odero merge fără nicio grijă. Mergem unul în spatele celuilalt de multă vreme. Eu sunt primul, el mă urmează. Ne-am obișnuit să mergem în același ritm. Altfel nu se poate când cărăm un animal pe umerii noștri folosind bățul.
Mă opresc brusc speriat.
– Ce e? Ce s-a întâmplat Muenda? De ce te-ai oprit ca bolovanul? Puteam să cad.
– Ssssttt… taci.
– Ce s-a întâmplat?
– Ascultă! îi spun în șoaptă.
Un moment de tăcere se așterne peste pădure.
– Nu aud nimic, șoptește Odero.
– Ai remarcat? Ce animal e pe aici? Fii foarte atent…
Nu apucăm să lăsăm jos antilopa noastră. Se aude un răget înfiorător. Odero o ia la fugă, trece pe lângă mine și din elanul lui mă lovește. Datorită surprizei, de la mica lovitură cad pe spate cu antilopa peste mine. Pierd secunde prețioase încercând să mă eliberez. O fac cu greu și mă ridic s-o iau la fugă. Odero este deja în copac, iar eu văd cum se apropie un leu uriaș. Sunt la caâiva pași de antilopa noastră dar până la copacul lui Odero distanța e prea mare. Nu am cum să ajung acolo înaintea leului. Mă prăbușesc la pământ e sfârșitul.
Un gând nebun îmi trece prin minte. Dacă mă prefac mort poate leul mă va lăsa în pace. Va avea de ales între două mese, antilopa sau eu. Dacă alege antilopa, voi supraviețui. Până se ospătează el, eu am timp să mă strecor la loc sigur.
Mă întind pe jos. Din pom se aude glasul batjocoritor al lui Odero. Râde de mine. Oare cum poate să facă asta tocmai acum?
Ochii îi țin întredeschiși și văd labele mari ale leului pășind prin fața mea. Aștept mușcătura fatală. Chiar în aceste momente nu pot să-l urăsc. Îl admir. Admir forța și grația cu care se mișcă. Admir tăcerea pașilor săi, puterea mușchilor ce se ivesc de sub blana lui moale. Leul mă miroase, îi simt mustățile cum îmi mângâie spatele. E insuportabil, mă gâdilă prea tare. Cu toată spaima mea îmi vine să râd. Mă miroase și ajunge la urechea mea. Îi aud răsuflarea, îi simt botul lipit de obrazul meu. Secundele trec precum anii. Nu se mai sfârșește odată. Din fericire, leul se plictisește de mine. Antilopa e mai pe gustul lui. Mă abandonează și îndreaptă atenția asupra ei.
Mă retrag în patru labe. Leul este imens. E cel mai mare leu pe care l-am văzut în viața mea.
Nu-mi dezlipesc privirea de la el. Îl văd cum se apleacă, mușcă din antilopă și pleacă cu ea. Bățul pe care era antilopa l-a rupt cu o lovitură ușoară, s-a spulberat parcă ar fi fost un bețișor. Forța felinei este colosală.
Mă ridic și cad imediat. Picioarele nu mă țin. Tremur din toate încheieturile. Îmi bate inima ca un ciocan. Nu mă pot liniști.
Îl aud pe Odero cum se dă jos din copac.
– Ha, ha. Ce emoție. Ai stat ca prostul acolo! Norocul tău e că leul avea gusturi bune și a ales antilopa. Ha, ha!
– Ce puteam face?
– Puteai să te lupți cu el, puteai să-l alungi.
– Cum să o fac când toate armele erau la tine? Arcurile și cuțitul sunt la tine. În loc să râzi de mine, ai fi putut să mă ajuți.
– Ha, ha ești atât de prost. Eu eram în vârful copacului când tu nici nu făcusei doi pași.
– Dacă nu mă dădeai jos aș fi ajuns și eu acolo.
– Ai picioarele slabe, ai căzut ca o păpușă slabă la atingerea mea. Mai bine spune-mi ce ți-a șoptit leul la ureche? Te-a invitat la dans diseară? Ha, ha, ha…
Mă uit la Odero și îi văd răutatea din privire.
– Mi-a dat două sfaturi.
– Ce sfaturi ți-a dat mărețul leu?
– Mi-a spus SĂ NU MERG ALĂTURI DE PRIETENUL CARE MĂ PĂRĂSEȘTE ÎN CAZ DE PERICOL!
Și mi-a mai spus că PRIETEN ÎMI ESTE CEL CARE MĂ AJUTĂ NU CEI CARE FUG ATUNCI CÂND APARE NECAZUL!

Autor text: Răzvan

Comentarii (23)
  1. Consider ca aceasta povestire cu talc , ne mai arata si o serie de „specialitati ” tare placute Ego-ului multor Pamanteni : Dispretul , Infatuarea , Mandria , Superioritatea, Orgoliul sa ( Exemple : ” Ha , ha esti atat de prost . Eu eram in varful copacului ….” sau ” Ai picioarele slabe , ai cazut ca o papusa …”) , care de multe ori Distrug multe Prietenii sincere si curate .Am zis-o din proprie Experienta de Viata . Namaste

     
    1. Si daca reusim sa privim in ansamblu suisul si coborasul unei prietenii reprezinta mult mai mult faptul ca a existat acea prietenie si ne-a cladit decat daca nu ar fi existat deloc. Tot ce ni s-a intamplat pana acum ne-a adus in clipa prezenta. Ne-au modelat atat cele „bune” cat si cele „rele”. Am invatat, am simtit, am trait si ne-am modelat prin toate. Important este unde am ajuns. Distrugerea unei prietenii inseamna nu neaparat sfarsitul ei ci finalul unei etape. Evolutia diferita a traitorilor acelei experiente. O usa se inchide iar altele se deschid. E minunat asa! Namaste.

       
      1. Asa este, dar sfarsitul unei prietenii reprezinta ora de bilant, ora la care toate cartile sunt pe masa. Atunci se trag concluziile.

         
    2. Corect, ca de obicei. :)
      Cand Muenda era cazut Odero nici nu se gandea sa traga cu arcul in leu.
      Muenda ar fi ignorat vorbele, dar faptele au vorbit mai elocvent.

       
    3. Cata dreptate aveti ! Multumesc , si ii multumesc si lui Razvan ! Aceasta povestioara este plina de tilc

       
  2. Minunata pilda, si adevarate concluzii. Plus ca fuga unui prieten este cu atat mai dureroasa cu cat legatura este mai puternica. Uneori suntem placut si admirabil surprinsi sa gasim sprijin venit din partea unor persoane necunoscute. Iar surpriza este cu atat mai mare sa descoperim atentie si intelegere din partea unor suflete care nu ne cunosc dar au marea capacitate de a oferi sprijin oricui are nevoie. Pana la urma prietenii vin si pleaca si in functie de transformarile noastre interioare. Important este ceea ce ramane construit in noi pentru a ne inalta.
    O zi minunata tuturor!

     
    1. Prietenii adevarati sunt mana de ajutor pe care ne-o intinde divinitatea. Ei ne ofera sprijinul moral si uneori financiar de care avem nevoie in drumul nostru spre lumina. Ei sunt ingerii din lumea fizica. Ceea ce este mai minunat este ca si noi suntem pentru ei pilonul de sustinere si de incredere. Uneori viata ne desparte de ei, dar amintirea lor ne ofera mereu bucurie si caldura in inima.
      O seara minunata!

       
  3. Despre care prieten vorbiti? Unde l-ati vazut? Oare despre personajul cu numele Odero e vorba? Sa-mi fie iertata vorba…Acest individ nu este un prieten. Intamplator s-a lipit de celalat personaj- Muenda-din diferite motive, cum ar putea fi : Muenda provine dintr-o familie respectata…familie care a intervenit in favoare sa( respectiv -Odero) candva….Muenda este un tanar inteligent, bine pregatit pentru viata in mica lor societate si in locul lor de trai….l-a acceptat pe Odero, asa cum este el, pentru ca era izolat de ceilalti din trib….s.a.m.d! Iar Odero nu se dezminte in felul sau de viata , de comportare, de intelegere a ajutorului primit. El traieste numai pentru sine, sa-i fie lui binesi are destula ura in el, de nu poate simti ajutorul si aprecierea lui Muenda sau a altor indivizi din mica lor societate. Asta nu e prietenie, de aici si modul mizerabil de comportare a acestui sinistru personaj….
    Nu cred ca acum ar trebui sa exemplificam ce inseamna defat prietenie. Ar fi o definitie seaca…Prietenia cuprinde o infinitate de calitati, fapte, intelegeri, reciprocitate
    sacrificii, bucurii, tristeti….Si sunt convins ca le stiti si dumneavoastra, stimati cititori al acestei minunate „File de Lumina”! NAMASATE

     
    1. Intr-adevar, ai dreptate. La fericire, bucurie si mai ales la bogatie toti se strang ca la miere. Cand apar necazul, saracia, problemele, sau esecurile, doar prietenii adevarati raman, ceilalti se evapora ca un fum.

       
  4. Cand te uiti la un covor persan f.frumos deasupra, nu vezi nodurile de desubt. Asa e si un eveniment, parca innoada si deznoada cineva , sau autorul povestirii trebuie sa faca in asa fel ca noi sa tragem concluzii drepte. Dar, poate ca s-a si intamplat ceva asemanator. Eu am avut povestea asta la scoala in manual, dar cu ursul..(mi-am reamintit cu placere).Cand esti in mare pericol, cineva iti sopteste ce sa faci sa scapi.Prietenul doar trebuia sa-si ceara scuze, si sa spuna ca asta i-a venit momentan in gand sa se urce pe copac, doar cuvintele de batjocura au durut,dar povestea trebuia sa fie asa scrisa ca noi sa ne dam seama ca noi sa nu facem la fel.

     
  5. :)……….. nu numai ca nu ajuti, nu vezi ajutorul dat – consecinta relativ des intanita -…. mai si improsti otrava „metaforica”.. Da, relevant moment. Ce facem cand „prietenul” devine din nou dragalas, cuminte, doritor de prietenie? Nu aplicam iar legea iubirii? …

     
    1. Atunci cand devine din nou dragalas, cuminte si doritor de prietenie il intampinam cu iubire, cu inima deschisa, asa cum trebuie sa-i intampinam pe toti oamenii, indiferent daca sunt prieteni sau dusmani. Totusi, il vom considera o simpla cunostinta, intrucat prieten nu-l mai putem numi.
      O zi minunata!

       
  6. …….. o simpla cunostinta= fara confesiuni, fara incredere, fara promisiuni, fara ajutor (moral-financiar) in continuare? va rog mult sa-mi raspundeti, intrucat sunt in situatia asta „alternativa” (un personaj din familie) de aprox. 4-5- ani. Am re-investit, dar lucrurile rele se agraveaza vizibil. O zi frumoasa, asa cum v-o doriti !

     
    1. In primul rand, fara asteptari de la el, apoi fara confesiuni, fara incredere, fara promisiuni, dar trebuie sa-l acceptati asa cum este si sa-i acordati ajutor moral-financiar in continuare.
      Acesta este sfatul meu pe care puteti sau nu sa-l urmati. :)
      O zi minunata!

       
    2. …ceilalti ne reflecta pe noi, ne sunt propria oglinda. Ca atare poate merita sa-ti faci o autonaliza profunda sa gasesti ce atitudine/tipar de profunzime posibil ai ce a provocat acest scenariu. In mod sigur este o frica dar deghizata destul de bine. O data ce o gasesti ridic-o la Lumina, multumindu-i intai ca te-a invatat ce aveai nevoie… Dupa ce reusesti asta iti vei schimba automat si atitudinea fata de exterior si deci fata de prietenul tau, si daca ai reusit acesta va iesi/indeparta de tine deoarece scenariul din care facea el parte nu-ti mai este necesar.
      Asta cere ceva timp si pana atunci sunt de aceeasi parere cu Razvan asupra recomandarii sale. Succes !

       
      1. Stii, nu sunt de acord cu acesta afirmatie de fond. … Dar multumesc pt atentie. Nu pot fi de acord, pt ca nu e sustenabila, credibila. Daca te-as constrange deliberat sa suporti o situatie nedreapta fata de mama ta, de ex., daca mi=as construi un scenariu fals in minte si l-as sustine ostentativ, pt ca imi convine (!), nu cred ca te-ai regasi in „oglinda” mea.

        Te rog sa nu te superi!
        O zi buna sa ai!

         
        1. … daca tu asa simti, atunci asa este pentru tine. Ce ti-am spus este din propria mea experienta nu din teorie. Logica umana obisnuita nu se aplica chiar asa direct la asemenea situatii caci sunt bazate pe emotii neconstientizate de cel in cauza de obicei.

           
        2. Tot din experienta stiu ca povestea cu oglindirea este o truc psihologic indragit de foarte multi. Cand m-am gandit la Cineva care a fost judecat in fel si chip, chiar pericol public, El era ca ei? La mijloc cred ca e altceva, nu reflectarea… numai cine nu a trecut prin ce treci tu nu intelege. Cu cat esti langa ,,PRIETENUL” tau, cu atat el face cu tine ce vrea el, din ce in ce mai rau. De ce? Pentru ca exista in tine alt soi de problema: frica de a fi judecat daca ii tai suporturile pe care le oferi (inclusiv modul in care te judeci pe tine insuti). Iti stie slabiciunea de a nu pune limite si ti le testeaza. Asta e problema ta, nu reflectarea. Nu ai spus opreste-te, te iubesc stii asta, insa de acum esti pe cont propriu. Si noi suntem lasati in neiubirea noastra, nu se intervine si nici nu ne sunt ascultate rugaciunile pana nu devenim curati si sinceri. Are dreptate Razvan… stiu pentru aplicat in practica aduce liniste sufleteasca.

           
          1. multumesc pt cuvintele care precizeaza atat de fin „trucul”… situatiile. Da, pt linistea sufleteasca, adica ideea de a nu ignora cu desavarsire persoana (nu a nu uri, cu asta am rezolvat, din fericire… multumesc ingerilor) ma face sa ma simt umana. Dar faptul ca stiu ca deliberat imi chinuie mama – psihologic, (agresivitate verbala, vulgaritate, realitati/ cuvinte distorsionate care frizeaza patologicul.. :( ) si financiar, ma face sa reactionez tot …uman.

            Multumesc… am abuzat cred, de subiect … va imbratisez.

             
  7. Aici, pe site-ul vostru, am primit darul alegerii din Adevarul Inimii si transmit recunostinta pentru postarile gratuite cu Jasmuheen si Erik.
    Transmitem Iubire, fara sa ne lasam abuzati, fara sa confundam Iubirea cu a ne transforma in “hrana energetica” pentru altii…de unde „stim” daca o alegere este sau nu in Adevarul divin?
    Aceasta intrebare se refera la relatii, joburi, alimentatie, tratamente, calatorii, achizitii de case/masini/cursuri/ajutor etc la orice…
    De cate ori nu am constientizat ca adevarul pentru mine este opus adevarului altcuiva…cine are „dreptate”?
    Anul trecut, Jasmuheen ne-a invitat sa ne reamintim de „evaluarea” unei afirmatii la nivelul Inimii. In felul acesta, eliberam orice polemici mentale, orice indoieli/reprosuri/invinovatiri/rusini cu privire la alegerile proprii. La nivelul Inimii se evalueaza Adevarul, nu la nivelul mintii limitate. Desi nu am fost prezenta fizic la workshopul ei, am urmarit filmarea video postata pe filedelumina.ro, am aplicat-o si am experimentat-o impreuna cu altii. Este un instrument care si-a exprimat din prea plin autenticitatea in timpul liniar.
    Inainte de a evalua Adevarul unei afirmatii, se face mai intai o calibrare pentru a constientiza ce senzatii apar la nivelul corpului cand o afirmatie este adevarata sau falsa. Evaluarea se face numai pentru afirmatii, nu pentru ceva care contine negari…interesant…evaluarea se face numai la timpul prezent, nu pentru trecut/viitor…doar mintea se duce in trecut/viitor…evaluarea se face doar pentru afirmatii, nu pentru intrebari, intrebarile sunt pentru mintea duala, care alege „corect/gresit”.
    Se intra in starea de pace mentala, se respira constient cateva minute, se emit minim 5 afirmatii simple, cat mai simple, care se evalueaza pe rand, una cate una, despre care stim sigur ca sunt adevarate (ex: numele meu este…., astazi este… etc) si alte minim 5 afirmatii simple despre care stim sigur ca sunt false (acum sunt fizic in Mexic, astazi este 31 februarie:))) etc)…apoi, alternam 1 adevarata cu una falsa…pana cand avem calibrarea perfecta…adica…sa fim capabili sa percepem constient semnalele in corp al unui adevar, versus a unei afirmatii false…De regula, dar fiecare are propriile semnale, adevarul este perceput cu liniste si pace, iar falsul creeaza un fel de presiune in zona pieptului, gatului, capului, un fel de agitatie…de la foarte subtila…pana la disconfort concret.
    Cand exista aceasta detasare fata de ce este adevarat/fals intr-o afirmatie, evaluarea Adevarului din orice afirmatie este perfecta…iar indoiala mentala nici nu are cum sa scoata…capul la suprafata:)))
    Suntem deseori in situatii in care chiar nu avem toate informatiile concrete sa putem face o alegere „corecta” si exista riscul de a alege „gresit” sub presiunea emotionala/mentala a altora…personal, am experimentat astfel de alegeri in trecut…nu regret nimic, sunt doar lectii care m-au determinat sa devin ceea ce sunt acum si le multumesc celorlalti „actori”.
    Stiind acum evaluarea unui Adevar la nivelul Inimii…este simplu si lipsit de orice conflict mental, daca o alegere este sau nu in Ordinea divina, daca este in Binele ascensional, daca un aliment serveste sanatatii, daca o relatie este/mai este in Iubire, daca un ajutor este in Ordinea divina etc. Cu siguranta, unele alegeri sunt adevarate pentru unii si false pentru altii…de aceea, chiar nu mai merita sa imitam ceva/pe cineva…evaluam Adevarul la nivelul Inimii si alegem fara sa mai speculam mental de genul „dar, daca…”
    Marea „problema” a relatiilor sau a unui tratament/diagnostic corect sau a unui job propus recent/ajutor are aceasta varianta de rezolvare, care nu este deloc unica…evaluam o relatie/job/tratament/ajutor la momentul acum, daca este acum in Ordinea divina, in Binele ascensional, in Iubire etc…poate ca la inceput a fost…insa, pe parcurs…au avut loc transformari care determina ca evaluarea Adevarului din afirmatia despre relatie/job/tratament /ajutor la momentul acum sa fie…fals…iar eliberarea respectivei relatii/tratament/job/ajutor, care nu mai serveste Binelui ascensional…sa fie..simpla:)
    Sau invers: sa alegi sa pleci dintr-o relatie/job etc sub influenta unei emotii negative, adica o perceptie falsa din partea ego-ului, cand, adevarul era sa continui…sa mai inveti ceva din acea relatie/job…sa continui sa daruiesti…sau sa o transformi in alte frecvente…
    Acum alegerea Adevarului…este simpla…chiar asa si este…

    O zi/viata in Adevarul Inimii,
    Corina

     
  8. Va daruiesc un filmulet de cca 8 minute pe care l-ati mai vizionat unii dintre voi…despre ce este o frica, l-am revazut astazi si multumesc celui care s-a gandit la mine astfel…sa ne reamintim impreuna ce este frica…si cum apare…de cate ori rasare o nevoie…da, orice NEVOIE este reflectarea unei FRICI…si nu exista exceptii, chiar si cand respectivele nevoi, aparent, sunt puse in slujba altora sau „stim” ca sunt fiziologice (vezi hrana sau erosul)…Sigur ca putem alege sa servim un scop/pe cineva, insa, daca este din „nevoia de a face un bine, de a ajuta/salva”…merita reflectat la ce este in spatele respectivei nevoi…la ce frica este ascunsa sub pretextul unor intentii „nobile”…versus a servi pe cineva/ceva pentru bucuria de a fi…si atat! Fara asteptari! Am constientizat in urma cu cativa ani „nevoia” unora (si a mea la acel moment) de a medita pentru salvarea Pamantului…scriu aceste randuri si rad de una singura…acum…atunci, chiar ma simteam responsabila sa ma rog pentru Mama Pamant, de parca Ea nu ar fi fost capabila sa-si rezolve dezechilibrele generate de poluare/razboaie etc…
    Am jucat si eu mult timp in rolul „salvatorului” si am constientizat dupa mai multe lectii interesante, unele fooooaaaarte interesante, ce frici manifestam prin aceste nevoi de a ajuta/salva…si ce am primit „la schimb”:)))
    Asa ca, in loc sa mai „salvez” ceva/pe cineva, aleg sa-i reamintesc cine este…daca este pregatit pentru asta, daca nu, spun „la revedere” fara sa ma simt responsabila pentru reactiile de la celalalt capat…
    Iar ajutorul acordat., ca sa raspund intrebarii puse de Adisoru..il evaluez prin Adevarul Inimii…e simplu…si plin de Gratie…
    Cu Iubire…
    Corina
    http://www.youtube.com/watch?v=A3yPW4emAis

     

Dă-i un răspuns lui Razvan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/angel.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1zambet-mare.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1hohot de ras.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/dracusor.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/ganduri.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Astept.gif 
http://filedelumina.ro/wp-content/plugins/wp-monalisa/icons/1Bataile inimii.gif 
more...
 

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Back To Top