Povestea inimii
Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oraș și a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi.
Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulțime de oameni și toți îi admirau inima, care era într-adevar perfectă. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Da, toți au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată.
Tânarul era foarte mândru de inima lui și nu contenea să se laude singur cu ea.
Când deodată, de mulțime s-a apropiat un batrânel. Cu glas liniștit, el a rostit ca pentru sine:
– Și totuși, perfecțiunea inimii lui nu se compară cu frumusețea inimii mele.
Oamenii din mulțimea strânsa în jurul tânarului au început să-și întoarcă privirile spre inima batrânelului.
Până și tânîrul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui.
Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucăți din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucațile străine și inima batrânului fiind sinuoase, chiar colțuroase pe alocuri.
Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucăți întregi din inima concurentă, rani larg deschise, încă sângerânde.
„Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă”, își șopteau uimiți oamenii.
Tânărul, după ce examinase atent inima batrânelului, și-a ridicat privirea și i-a spus râzând:
– Cred că glumești, moșnege. Privește la inima mea – este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi și durere.
– Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aș schimba niciodată inima cu inima ta.
– De ce?
– Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană careia i-am daruit dragostea mea – rup o bucată din inima mea și i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi da în schimb o bucată din inima lui, ce se potriveste în locul rămas gol în inima mea.
Dar pentru că bucățile nu sunt măsurate la milimetru, ramân margini colțuroase, pe care eu le prețuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtășit-o cu cel de lângă mine.
Uneori am dăruit bucăți din inima mea, unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucățică din inima lor.
Acestea sunt rănile deschise din inima mea, găurile negre – a-i iubi pe cei din jurul tău, implică întotdeauna o dăruire.
Și deși aceste răni sângerează încă și mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până și pentru acești oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine și să-mi umple locurile goale, cu bucăți din inimile lor.
Întelegi acum, dragul meu, care este adevărata frumusețe a inimii?, a încheiat cu glas domol și zâmbet cald, batrânelul.
Tânarul a rămas tăcut, deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucată din inima lui perfecta și i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui.
A rupt apoi o bucată din inima brăzdată de cicatrici și a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colțuroase.
Tânarul și-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima cândva perfectă, pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbrățișat, și-au zâmbit și au pornit împreună la drum.
Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieții, cu o inima întreagă în piept. O inimă perfectă, dar lipsită de frumusețe…
Inima ta cum este? O poți împărți cu alții?
Autor: necunoscut
Comentarii (41)
Dă-i un răspuns lui Stefan Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
O inima frumoasa, dar rece, fara nicio urma de incercare pe drumul vieti, incercare ce reprezinta iubire, fericire, dar si tristete, durere, deci o astfel de inima poate fi apreciata ca un simplu OBIECT. Poate o opera de arta, dar atat. De fapt o „Natura Moarta”! Frumos finalul! Ce bine ar fi ca tot mai multi tineri sa simta aceasta transformare si sa se aluture celor incercati, in drumul lor in viata! Razvan, ai gasit iar, o poveste minunata! Felicitari! NAMASTE !!
…..Oare cum poate fi O INIMA IN CARE PULSEAZA DIVINITATEA ?????????………ORICE RASPUNS SIMTIT DE FIECARE ESTE ADEVARAT ……….cum NE-O ASCULTAM si NE-O INGRIJIM FIECARE ………….ESTE ALEGEREA FIECARUIA ………….Namaste
Iubirea de Sine ti-o dezvaluie ! Este inepuizabila si nu cere nici un sacrificiu.
In fiecare inima pulseaza Divinitatea. Depinde insa de noi ce facem cu ea. O tinem doar pentru noi, ca sa ramana intreaga si perfecta pe dinafara, dar goala, sau o impartim cu ceilalti si atunci devine bogata si profunda, deci plina.
Mai bine o inima obosita, „arsa” si trecuta prin focul iubirilor decat una tinuta departe de „campul de lupta”…..mai bine chiar si suferi din dragoste decat sa tii inima ca in vitrina, neatinsa de framantarea iubirii. Si apoi Diviitatea are cum sa-si faca aparitia intr-o inima trecuta prin grele incercari dar sensibila…. NAMASTE.
Ooohhhh DA, asta poveste frumoasa!
Perfectiunea e inutila si goala atata timp cat ea nu este impartasita cu cineva drag. In Mongolia exista inca obiceiul ca la despartirea unor prieteni pentru un timp indelungat, sa isi faca reciproc cadouri neterminate sau ciobite. Daca ar fi terminate si perfecte, ar fi doar niste obiecte frumoase, insa de cate ori vezi ciobitura sau imperfectiunea sa iti aduci aminte de prietenul tau de peste mari si tari. Uneori chiar la despartire, pe peronul garii, isi rup cate o bucatica din captuseala hainei si si-o fac cadou. Astfel cel cu haina va avea mereu o bucata lipsa, care va fi la prietenul sau departe… Si care va avea grija de ea „ca de ochii din cap”.
inima mea e brazdata cu rani si cicatrici si pot sa o darui mereu dar nu am stiut pana azi ca de fapt imperfectiunea e perfecta daca e insotitta de acceptare si iubire ! Multumesc Razvan pastrez un mm din inima si pt tine si pentru cei care simt ca noi !
iNIMA MEA ACUM LACRIMEAZA ,,,,, SI O SIMT CUM DARUIESTE IN ACEASTA PRIMAVARA ,,DRAGOSTE PENTRU TOTI ,,,,
TE IMBRATISEZ RAZVAN ,,,VA IMBRATISEZ DRAGI CITITORI PE TOTI
oare cineva care citeste aceasta minunata „poveste ai inimii”…..ar putea venii sa daruiasca o particica din ea si celor care au nevoi speciale ?
http://www.facebook.com/events/290717504392125/
http://www.facebook.com/photo.php?fbid=448847128529068&set=oa.227196210758436&type=1&theater
Un mesaj minunat!
„EU SUNT in inima voastra”,a tuturor ,la fel de intreg,fara deosebire…Cunoasteti cuvintele.Atunci,ce sa dai si ce sa iei ?Poti sa dai o bucatica de Dumnezeu si sa iei o alta bucatica ?Nu;asta-i troc,nu iubire si,bineanteles,se desfasoara doar in mintile omenesti.Il (sau o)iubesc DACA ma iubeste ,ii dau o parte din inima mea si-mi ramane un gol pe care am nevoie sa-l umplu …suna ca la piata.IUBIREA NU CERE RECOMPENSE,NU ARE ASTEPTARI. IUBIREA ISI AJUNGE SIESI. IUBIREA NU SUFERA,EA E BUCURIA FIINTEI IN DEPLINA ACCEPTARE A TOT SI A TOATE ASA CUM SUNT.
O inima plina cu iubire adevarata este intotdeauna o inima frumoasa,marinimoasa si deosebit de luminoasa.!!!
Iubire si Recunostinta.
Inima mea ? Inima mea…este inima Mamei mele !Vazand cum mi-am ciopartit inima,cat am plans si-am suspinad dupa fiecare bucatica ce nu mi-a fost restituita,si-a scos inima si mi-a dat-o mie !!!!!!!E toaaata carpita…..fragmentata…dar intreaga !!!!!!Namaste !!!!!!
Pe de o parte sunt de acord cu Lucica, pe de alta nu… Cred ca una este iubirea fata de Dumnezeu, fata de divinitate si alta e iubirea fata de ceilalti oameni, in general, sau fata de un om anume; altfel spus, sa nu confundam adoratia, adulatia, venerarea, prosternarea cu iubirea neaosa, de om catre (sau pentru) alt om, de la sine inteles ca incarcata de generozitate, altruism, spirit de sacrificiu, atasament, dor, bucurie si toate celelalte emotii si sentimente cunoscute, dar nu neaparat pagana, carnala, vinovata, pacatoasa sau mai stiu eu altfel cum… Iar povestioara… este pilduitoare si plina de invataminte,
Dumnezeu nu are nevoie de adorare,prosternare,adulare ;oamenii cred asa, ca asa au fost invatati si prin aceasta maresc distanta intre om si ceea ce e in inima lor.Dumnezeu e Iubirea si Iubirea e Dumnezeu.Nici o manifestare a Iubirii nu este condamnata,sau judecata de Dumnezeu (daca ar face-o,nu ar mai fi Dumnezeu).Nici cea carnala.
Stefan, ai auzit desigur, de conceptul de „Unime” :), toti suntem UNUL. Nu cred ca putem sa facem diferenta (sau n-ar trebui sa facem diferenta) intre iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de ceilalti.
Va daruiesc si eu o bucatica din inima mea, dar intrebarea mea………..imi dati inapoi din inimioara voastra s-o intregesc?
Nu suna chiar a iubire neconditionata.
Va onorez pe toti.
Cu drag
IUBIREA ESTE.Punct.Ramane doar sa fie simtita.Schimbul de iubire …E ca si cum un peste din mare ar trimite colete cu apa altui peste si ar astepta sa primeasca indarat alte colete cu apa.
Se confunda deseori iubirea cu atasamentul,suferinta,nevoia,mila,hranirea asteptarilor,aprobarea victimizarii,acoperirea lipsei….Niciuna dintre acestea nu au nimic comun cu iubirea,ci cu frica (unicul „adversar” al iubirii—s-a crezut ca e ura,dar ura este o fiica a fricii—).
Pare complicat, desi este extrem de usor. Cel care daruie nici nu-si da seama ca face asta. Spunea El sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Eu inteleg asta prin toti cei care imi intra in viata si carora le gandesc, vorbesc si fac exact ceea mi-as face mie. 2 mari directive, prima fiind sa-ti iubesti Creatorul cu toata fiinta ta, a doua cea enuntata deja si care cuprinde toate formele de manifestare ale iubirii, caci noi, tu si eu sintem expresia Iubirii Lui. Niciodata efectul Iubirii nu a fost, nu este si nu va fi suferinta. Suferinta vine doar ca urmare a unei perceptii eronate a ceea ce inseamna, cu adevarat, IUBIREA. De aceea, NECONDITIONATul este mai greu de inteles si aplicat, insa e singurul care nu doare. Sa fim focare de Iubire
!
Lucica, nu stiu de ce esti atat de inversunata, de categorica, de ritoasa… Ma asteptam, mai degraba, sa spui :”Iubirea este. PUNCT.” Sau „IUBIREA ESTE. PUNCT.” Si de ce „iubirea este” si nu „iubirea sunt”? Tu vezi iubirea ca pe ceva exterior noua, oamenilor, ca pe un izvor, ca pe un vortex energetic la care am putea, uneori, sa ne ostoim setea, sa adastam la ce va sa fie?… Imi pari usor nemultumita, poate un pic suparata; n-as vrea sa cred ca esti, sau ai avea motiv (e) sa fii (de-a dreptul) furioasa. Intr-alte dati mi s-a parut ca esti mai putin arcuita, sau cambrata… Scuza-ma, te rog, e doar parerea (poate gresita a) mea. „Am iubit, iubit/ Am iubit iubire pura/ Floare rosie pe gura/ Si in inima arsura…”. Nu neaparat asa, dar inspre asa am gandit la iubirea de om fata de alt om… Iar pentru Daniela, pentru comentariul ei de mai sus, dor= suferinta? Si de-i da, si de-i nu raspunsu-i, ruga-o-as sa-mi motiveze cumva… O seara minunata sa aveti!
,,Dor” nu este egal cu suferinta. Nu am afirmat asta si nici nu am gandit eu asta. Stiu eu un dor care ma determina sa iubesc viata asa cum e ea. Si la mine-n suflet, inima si ochi e frumoasa. Sper ca te-am inteles bine. Te imbratisez cu mare drag!!! Daniela
Doritorilor de dulcegarii (gen New Age) chiar ca le pare …”arcuita” claritatea neconditionarii.Spuneam ca iubirea e Dumnezeu,eu sunt Dumnezeu,tu esti Dumnezeu ca…altfel nu avem cum fi.DUMNEZEU ESTE TOT CE ESTE…TU ESTI…ATUNCI ,CE ESTI TU?===DUMNEZEU.Asadar esti/sunt IUBIRE.Chestiile cu vortexuri,portaluri….asa cum le ridica in slavi New Age,nu-s preocuparea mea (se mai si iluzioneaza ca merg sa le deschida,largeasca,mareasca….mintea in actiune !)Si da,pentru mine dor include o doza de suferinta (asteptare,nerabdare,nevoie,chiar si ceva neancredere…)Dorul plaseaza iubirea in exterior ,asteptand o revedere;iubirea traieste interior bucuria revederii,fara frictiuni.
„…..DARUIESTE , DARUIESTE , de dragul DARUIRII. De fapt nu trebuie sa fii ingrijorat (a) daca CEVA SE VA INTOARCE SAU NU, pentru ca , ACTUL DE A DARUI , ESTE un asemenea EXTAZ ,in sine , incat …….DE CE ,SA-TI MAI PESE daca VEI PRIMI CEVA IN SCHIMB ?……” ne zice Osho. Consider ca ne TRANSMITE CEVA ……. Pace , armonie si bucurie
Omul ,de obicei,se iluzioneaza ca iubeste sincer,dar,in acelasi timp vrea sa i se intoarca cu aceeasi moneda si e nemultumit daca nu se realizeaza acest schimb.Orice indragostit isi traieste ,de fapt,iubirea lui(atata cat e),dar ,eronat crede ca e provocata de altcineva.Impartasirea iubirii este o „cerinta” a iubirii,a expansiunii ei,dar ea nu pretinde neaparat raspuns.
Asa ma gandeam si eu c-ai gandi (si tu), Daniela, numai ca… Cred ca mi-ar prii, ca mi-ar fi bine sa cred, sa simt, sa stiu ca poti imbratisa si ca o poti face cu drag, si-aproape ca nici nu mai conteaza pe cine… Sa-ti fie bine-bine peste tot. Mereu.
Cu siguranta ti s-ar umple inima de bucurie daca m-ai intalni si ai constata ca nu exista diferenta intre gand si fapta. Recunosc ca spun asta cu o doza mare de subiectivism… nu pot sti cu siguranta, insa eu ma hranesc cu acest tip de bucurie. In liniste pot recunoaste cuvintele vii ale celui pe care nu-l vad fizic
Te voi imbratisa sanatos atunci cand te voi intalni! 
Nu stiu daca este vorba doar de ignoranta, dar… nu sunt intru totul de acord cu ceea ce spune Miha G. Nu pot sa pun semnul „=” intre iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de sotia mea, fata de copilul meu, fata de fratele meu sau fata de o femeie oarecare, cunoscuta, frumoasa sau nu. Sunt iubiri diferite, pentru ca sunt si „motivatii” diferite. Iar despre Unime… nu stiu daca ar trebui sa vorbim in acest context…
Stefan, permite-mi o observatie: iubirea este iubire si atat. Mintea noastra simte nevoia sa-i dea nuante, s-o categoriseasca, s-o explice in multe cuvinte, sensuri, nuante. Iubirea se simte, se traieste si gata. Dumnezeu ne iubeste absolut pe toti in acelasi mod, nu face diferente. Pace si iubire!
Ai perfecta dreptate! Cineva odata, demult, spunea sa-ti ai un singur Dumnezeu, pe El sa- L iubesti la fel cum ne iubeste tot El, iar pe aproape ca pe tine insuti. Am incredere in aceste cuvinte care ma tin departe de confuzie si mai ales, m-au facut sa inteleg diversitatea infinita a UNUlui in mijlocul caruia e suficient sa stau cu inima deschisa… invat Iubirea si o primesc cu un mare DA.
Daca sunt motivatii,atunci sunt interese,nu iubire.
Cat de „contagioasa” esti tu, Daniela? Facusi ce facusi si reusisi sa ma faci sa ma simt nici nu mai stiu bine cum… Flatat, magulit sau doar emotionat?!… Ce energii neconventionale si inepuizabile stapanesti si folosesti?!…
Doar emotionat… cat despre intrebarea ta spun doar atat: cel care intreaba nu e in afara subiectului
Cred ca stii raspunsul!
…ma gratulezi, Daniela, si nu cred ca merit… Oricum, iti multumesc frumos si-ti urez sa fii inspirata, inteleasa si acceptata de toti cei care conteaza pentru tine.
Mai, mai, mai! Ma uimiti cata certitudine aveti voi! Vorbiti cu atata siguranta, de parca ati fi mari invatati! Nici macar unul nu se indoieste de el insusi. Toti dati numai verdicte de parca ati fi profesori docenti!
Acum cateva mii de ani Platon si Aristotel, Sofocle si Arhimede, apoi alti si alti mari invatati isi dadeau cu parerea asupra vietii si mortii, fericirii si divinitatii, doar pentru ca mai tarziu sa fie contrazisi de altii ca ei. Pana la urma nici o filozofie nu statea in picioare. Acum in secolul 21 e randul vostru sa fiti siguri pe voi si sa dati verdicte! Dar nu am vazut in comentariile voastre nici o indoiala. Toti sunteti siguri pe voi ca niste judecatori atotstiutori!!!
Si eu ma uit la voi la ca circ! Spectacolul naturii umane in secolul 21! Toti sunteti genii! „Sigur e ca mine!”, „E ba nu, sigur e cum spun eu!”, dar nu zice nimeni „Eu nu sunt sigur, dar cred ca…” Vorbiti de parca voi sunteti zei si voi ati creat viata si iubirea, asa ca sunteti indreptatiti sa dati verdicte, ca doar voi stiti din ce e compusa creatia voastra! Pana la urma doar pipaiti si voi ca si restul, unul trompa, altul coada, altul picioarele, dar NIMENI nu vede elefantul!!!
Oricum multumesc pentru spectacol. Sunteti deliciosi! Cum incercati voi sa va dati seriosi si atotcunoscatoti, dar de fapt nu sunteti cu nimic mai presus sau mai cunoscator decat oricare alt om!
Hei,deja sunt in lume oameni care vad „elefantul”.N-ai aflat ?S-a produs un salt cuantic care a deschis…vederea sferica.Atata timp cat omul a privit doar prin aceste hublouri numite ochi,a vazut cat gaina in jurul casei,dar prin deschiderea produsa deja,unii …vad intreaga Creatie.Omul nu mai este doar cel la care te uiti tu.Ma bucur ca te distrezi !
Scuze, raspunsul e mai jos. Am gresit pozitionarea.
Si marmota invelea ciocolata in staniol! Aha, sigur!
Ce o dati in continuare cu „saltul cuantic” ??? A CITIT VREUNUL DIN ASTIA CARE ABEREAZA DESPRE ASA ZISUL SALT CUANTIC ceva Fizica cuantica???
O dati inainte ca o moara stricata cu niste termeni care habar n-aveti ce inseamna! Furati denumiri din alte domenii pe care nu le stapaniti, le dati niste intelesuri false si va impaunati cu ele, ca suna „pretentios”. Macar puneti mana si cititi ce inseamna alea si pe urma explicati-le. Puteti? NU!
Toti cei care folosesc astfel de termeni AIUREA sunt doar niste CLOVNI!
Semnat: unu care stie Fizica cuantica, Astrofizica si Astronomie mai mult decat puteti voi abera!
Ei acum ma intelegi, draga Lucica de ce ma distrez ca la circ cand citesc aberatii d-astea? Si ce ma distreaza e ca toti dau verdicte foarte serioase dar habar n-au de nici unele !!! :D:D:D
– De unde vii?,intreaba un holtei.
– De la femei,raspunde iubaretul cu ochii scanteind.
Atunci,stii ce?.Imi da prin gand
Sa te invat,desi n-am cunoscut femeia,
Care e cheia
Iubirii,
Fericirii,
Ca mult am studiat
Si m-am documentat,
Dar,iti spun drept;nu m-am incumetat…
Si tot asa
Si bla-bla-bla…
Si,cand a terminat de perorat,
A constatat
Ca iubaretul experimentat
Tragea la aghioase…cam prea neinformat.
Sfaturile Părintelui Iustin Pârvu
* Să-i iubeşti şi să pătimeşti împreună cu cei săraci, ca şi tu să fii miluit de Dumnezeu.
* Să nu-i mustri pe cei care au întristare în inimă, ca să nu fii pedepsit cu acelaşi toiag şi căutănd pe cineva care să te măngăie, să nu afli pe nimeni!* Aminteşte-ţi că şi tu ai trup de ţărănă şi fă binele tuturor, fără deosebire.
* Mai presus decât toate virtuţile este dreapta socoteală.
* Să nu mustri pe nimeni pentru greşeala lui, ci să te consideri răspunzător pentru toate, chiar şi pentru greşeala aproapelui.
* Mai bine să fiti dispreţuit, decât să dispreţuieşti pe altul. Mai bine să fiti nedreptăţit, decât să nedreptăţeşti .
* Să nu locuieşti împreună cu omul mândru, ca să nu piardă sufletul tău harul Sfântului Duh, şi astfel să devină sălaş al patimilor viclene .
* Cel care fuge de slava cea deşartă a lumii, unul ca acesta simte în sufletul său slava veacului ce va să fie .
* Urăşte odihna şi traiul bun, ca să-ţi păzeşti gândurile tale netulburate.
* Fereşte-te de întâlnirile cele multe şi îngrijeşte-te de sufletul tău, ca să-ţi păstrezi liniştea sufletească .
* Păzeşte-te de păcatele cele mici, ca să nu cazi în cele mari .
* Îţi este mai de folos să înviezi sufletul tău din patimi, cugetând la cele dumnezeieşti, decât să înviezi morţi.
* Mulţi oameni au făcut lucruri minunate, au înviat morţi, s-au ostenit să-i aducă pe cei înşelaţi la calea rnântuirii şi alte minuni mari. Mulţi oameni au fost povăţuiţi cu ajutorul lor la cunoaşterea de Dumnezeu. Mai târziu, însă, aceştia care au înviat morţi, au căzut în patimi de ocară, ungănd astfel sufletul lor. Prin aceasta, prin faptele lor păcătoase ce s-au făcut arătate, ei au smintit pe mulţi. În realitate ei erau cei bolnavi şi în loc să se îngrijească de sănătatea lor sufletească, au ieşit în marea lumii acesteia ca să tămăduiască şi să mântuiască sufletele altora, pierzând astfel nădejdea ce o aveau în Dumnezeu şi sufletele lor.
* Cel care se scârbeşte de înşelarea şi răspândirea minţii în cele lumeşti, vede înlăuntrul inimii sale pe Stăpânul şi Domnul său.
* Pentru ca Dumnezeu să ia în considerare virtuţile noastre, trebuie ca ele să fie însoţite de înfrânare trupească şi de conştiinţă curată.
* Mai bine să locuieşti împreună cu vulturii decât cu cel lacom şi nesăţios.
* Mai bine să trăieşti împreună cu cel infirm şi cu cel neînsemnat, decât cu cel mândru.
* Mai bine să fiii prigonit, decât să prigoneşti; să fii răstignit, decât să răstigneşti; să fii nedreptăţit, decât să nedreptăţeşti; să fii clevetit, decât să cleveteşti.
* Îndreptăţirea de sine nu are loc în viaţa creştinilor şi nu este cuprinsă nicăieri în învăţătura lui Hristos.
* Dacă iubeşti blândeţea, vei avea pace în sufletul tău. Iar dacă te vei învrednici să dobândeşti pacea. te vei bucura în orice încercare.
* Dumnezeu rabdă toate neputinţele noastre. însă nu-l suferă pe cel care tot timpul cărteşte, ci îl pedepseşte ca să-I îndrepte.
* Gura şi inima, care în flecare încercare Îi mulţumesc Lui Dumnezeu, primesc binecuvântarea Lui şi harul dumnezeiesc.
* Harului dumnezeiesc îi premerge smerita-cugetare, iar pedepsei, cugetarea semeaţă.
Minunata poveste !
Niciodata nu m-am gandit cum este inima mea…insa de de atatea ori am oferito incat imi spune-am …oare mai am inima?
Da am, zic eu….probabil decateori am oferit ceva din ea….inima mea s-a facut la loc fiind mai puternica invatand din fiecare poveste a vetii ceva.
Aceasta poveste a starnit lacrimile multor copii din tabere. Am folosit aceasta poveste terapeutică pentru a vorbi cu copiii despre durerile lor sufletesti. In unele tabere am plecat cu multe dureri stranse in suflet, in altele am avut onoarea si placerea de a simti o bucurie infinita…
Multumim autorului. Chiar as vrea sa te cunosc intr-o zi. Povestea ta a schimbat suflete/vieti.