Bârfa
Trăiam într-un sat la malul mării. Am fost o femeie dură, aspră, cu principii sănătoase, deplin creștine și adânc înrădăcinate în sufletul meu, încă de când eram o copilă.
Părinții m-au învățat să-mi pun credința întotdeuna pe primul plan. Legile bisericii și toate legile societății sunt sfinte și niciodată nu am tolerat vreo abatere de la ele.
Sunt mândră că am reușit să-i prind adesea pe cei care, într-o formă sau alta, au încercat și unii dintre ei – martor îmi este Cel de Sus – chiar le-au încălcat.
Da, toți din sat mă privesc cu mare atenție și nimeni nu dorește să-mi fie dușman.
Petre a lui Mărioara a fost la cârciumă în timpul slujbei de duminică. Am avut eu grijă să nu se mai întâmple. E un om de doi metri, plin de mușchi și are 30 de ani. Are jumătate din vârsta mea și cântărește de două ori mai mult. Acum, când mă vede, începe să tremure de frică, îi clănțăne dinții în gură de-ți vine a crede că pică nucile pe casă, când bate vântul de octombrie.
M-am ridicat în biserică și l-am dat ca exemplu de comportament antisocial, imoral și împotriva legilor Domnului. A fost suficient. Probabil că acum deja nu mai rezistă și va pleca curând din sat. Nimeni nu-l mai bagă în seamă. Popa nu l-a mai vrut la coasă. Toți l-au respins și abandonat. Vecinii nu vorbesc cu el. Le este teamă să nu-i văd cum se înhăitează cu un asemenea om.
Dar, nu-mi pare rău. Elementele nocive trebuie să dispară din satul nostru cel curat. Noi suntem oameni plini de credință, suntem cinstiți, curați și muncitori. Noi nu acceptăm păcatul și nici pe păcătoși.
Acum mă plimb pe malul mării. Aud niște strigăte ce vin din spatele unor tufișuri.
Îmi îndrept spatele și pășesc hotărâtă să văd ce se întâmplă. Nu apuc să fac decât trei pași, când o zăresc pe văduva lui Gheorghe, fugind către sat. Imediat apare și Ion ce încearcă să o prindă din urmă, dar mă vede, se oprește, mă privește lung în ochi. Și-a dat seama că e pierdut. Fără o vorbă, o lasă pe văduvă în pace și pleacă înapoi, înspre pădure.
Cum se poate ca tocmai Ion să facă așa ceva. El are o nevastă bună, ce n-a lipsit niciodată de la slujbă, ea face prăjituri minunate pentru toți copii din sat, la serbările de Crăciun și de Paște. Este o jigodie de om, cel care-și înșeală nevasta. Nu există nicio scuză. Va fi crucificat, voi avea eu grijă de asta.
Ion este magazioner la depozitul firmei unde patron este primarul. A doua zi m-am dus direct la primar și i-am spus să-l dea afară, pentru că Ion n-are nimic sfânt. Dacă își înșeală nevasta, oare nu nu-l înșeală și pe el. Oare Ion nu fură?
I-am spus primarului că un om cu un asemenea caracter, sigur este un hoț și nu va trece mult până când va trece la tâlhării, apoi, Doamne ferește, chiar la crimă.
Evident, aceste lucruri le-am spus și la toate prietenele mele, care au avut grijă să afle tot satul.
Au trecut doar 10 zile și deja aflu lucruri noi despre Ion. Unul câte unul, mă caută foștii lui prieteni să-mi spună că lor dintotdeauna Ion li s-a părut ciudat. Acum vin să-mi mulțumească pentru că le-am deschis ochii și-și dau seama mai bine, ce șarpe au ținut la sân.
Da… am mai făcut o faptă bună pentru acest sat de oameni credincioși.
Ding-dang se aude soneria. Oare cine a mai venit?
Ies din casă și mă îndrept spre poartă.
– Cine e?
– Sunt eu Ion, se aude o voce obosită.
Deschid poarta și-l zăresc. Are ochii roșii de plâns, de somn, nu are importanță pentru mine.
– Ce vrei Ioane? Ai venit să-ți mărturisești păcatele? Dacă este așa, atunci ai greșit adresa. Trebuie să te duci la părintele Gavril la biserică, nu la mine.
– Cotoanță bătrână și imbecilă, mi-ai distrus viața!
– Ho, nebunule, nu mă jigni!, spun eu, luând un aer războinic. Nu mi-e frică mie de un vagabond. Dumnezeu e de partea mea!
– Ha,ha. Îți șoptește Dumnezeu în persoană, cum să faci să mănânci rahat despre mine în tot satul?
– Nici nu mă așteptam la altceva din partea ta, golanule. Acum văd că iei în deșert numele Domnului! Ești un eretic sau un ateu. Oricum, nu mai ai ce căuta printre oamenii curați la suflet și credincioși, din acest sat.
– Ești o habotnică nenorocită. Vorbește gura fără tine. Ce am făcut? De ce mă bârfești?
– Parcă n-ai știi. Te-am văzut!
– Nu știi două lucruri.
– Care?
– Nu știi ce s-a întâmplat între mine și văduvă.
– Oooo, e clar ce s-a întâmplat, nu-mi vinde mie minciuni pe tavă.
– Femeie nebună! Ce ai văzut? M-ai văzut pe mine că fugeam după ea. Nu știi de ce alergam, nu știi ce am vorbit înainte, nu știi nimic!
– Ți-am văzut privirea de animal și instinctele mele nu mă înșeală. Mai bine recunoști. Și al doilea lucru care este?
– Nu știi situația mea de acasă. Nu știi nimic din ce e între mine și soția mea.
– Bine… să spunem că ar avea vreo relevanță, vreunul dintre lucrurile astea. Acum spune-mi tu ce e între tine și soția ta și ce făceai cu văduva, în locul acela?
– Ți-am spus doar ce nu știi, bătrână afurisită, dar nu ți-am spus că o să și afli, mi-a spus Ion. Apoi s-a întors și a plecat.
M-am tot gândit la vorbele lui… și m-a cuprins îndoiala. Dacă avea dreptate Ion? Oare nu m-am pripit? Oare nu l-am acuzat degeaba? Oricum, singurul lucru pe care-l aveam de făcut era să mă rog, ca să mă lumineze El.
Înainte de culcare, am scris o scrisoare către Dumnezeu și am pus-o lângă icoana cea veche, pe care mi-a adus-o o prietenă dragă tocmai de la Ierusalim. El îmi va spune dacă am făcut bine.
Noaptea a fost liniștită, până spre dimineață. Atunci am văzut o cruce mare exact lângă pat.
Am auzit o voce:
– Ai bârfit și ai distrus viața și reputația unui om.
– Doamne, mai bine să dispară un nevinovat, decât să scape un vinovat.
– Greșești! Mai bine să scape 1000 de vinovați, decât să fie condamnat un nevinovat!
– Eu nu am condamnat pe nimeni, ce am făcut? am șoptit eu înspăimântată.
– Ai bârfit!
– Bârfa este rea?
– Da! Este rea! Dimineață te vei duce cu o sticlă de vin roșu și o vei turna în mare.
– Așa o să fac Doamne!
Apoi m-am trezit. Mi-am dat seama că nu e nicio cruce lângă pat și totul a fost doar un vis. Dar acest vis a fost unul real, era semnul de la Cel de Sus.
M-am îmbrăcat degrabă, am luat sticla de vin și am fugit până la dig. Acolo, m-am urcat pe cea mai îndepărtată piatră și am vărsat vinul în mare.
Toată ziua am stat ca pe ghimpi și am așteptat să vină seara și apoi noaptea.
Odată cu noaptea a venit și somnul… și din nou am văzut aceeași cruce lângă mine.
– Ai făcut ce ți-am cerut:
– Da Doamne. Am vărsat sticla de vin în mare.
– Acum mai ai ceva de făcut.
– Voi face… doar să-mi spui.
– Acum trebuie să iei tot vinul pe care l-ai vărsat în mare și să-l pui înapoi în sticlă.
– Dar asta nu se poate face. Apa a risipit și a înghițit fiecare picătură de vin. S-a amestecat acum, s-a răspândit până departe. Valurile și curenții au dus până departe orice urmă a vinului. Nu am cum să fac asta.
– Asta este bârfa!
Autor text: Răzvan
De același autor: Trepte spre Cer
Comentarii (27)
Dă-i un răspuns lui Razvan Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Am citit, mi-a placut, apreciez.
Ma bucur ca apreciati.
Va multumesc!
Multi se duc la biserica, doar sa se uite in stanga, in dreapta, sa observe pe ceilalti, iar ca apoi sa poata barfii despre ei. Unii oameni nu pot trai fara barfa pentru ca asa s-au obisnuit. Insa cel care ponegreste este cel mai pagan. Acesta este raul care trebuie eradicat! Cel care ponegreste, vorbeste de rau sau barfeste, oricum i-am spune, EL isi face mult mai mult rau sinelui sau decat celui barfit, ponegrit. NOi cand rostim cuvinte rele ca barfa, calomnie, ponegrire, defaimare, emitem energii negative, care mai apoi dupa un timp, chiar si ani, se intorc tot la noi ca un bumerang, pentru ca noi le-am emis , mult mai incarcate cu energii negative, mult mai murdare. Astfel noi, ne cream diverse si multiple boli. Deci noi ne aducem si boala in viata. Asadar noi facem rau si altora, dar in special noua. Si Dumnezeul, Biblia interzice barfa! Multumesc pentru mesaj. O zi buna Tuturor!
Da… bârfa este cumplită poate distruge orice om.
Trebuie să avem grijă de sufletele noastre și să nu cădem în asemenea greșeli.
Va multumesc!
povestea asta ar merge cu o zicere inteleapta ,adica: sa nu presupui nimic.foarte faina poveste! belsug tuturor!
Nici chiar așa.
La matematica trebuie sa faci presupuneri pe care apoi le dovedesti sau nu prin calcule.
O seara minunata!
TARE DRAG IMI ESTI Razvan .DESCOPERIREA TALCURILOR POVESTILOR , a devenit un EXERCITIU CONTINUU , care consider ca „NU DAUNEAZA SANATATII SPIRITULUI” . AI RECUNOSTINTA si APRECIERE , din partea Batranului Dan…..Deci sa incepem:
„Legile bisericii si toate legile societatii sunt sfinte si …..” Este posibil ca doamna sa fi IGNORAT faptul ca LEGILE sunt facute de oameni …….pentru oameni , si nu intotdeauna se respecta Legea LUI OM : „FII OM cu mine …ca sa FIU OM cu tine ” ….pentru ca sunt OAMENI si …oameni ……
O vorba din „batrani ” spune : „TOT CE E PREA MULT …STRICA ” . Chiar si CREDINTA habotnica poate transforma o FIINTA IN A CAREI INIMA PULSEAZA DIVINITATEA , intr-o fiinta dura ,aspra…..CU INIMA IMPIETRITA.
Zilelele trecute am dat de Legea Permisiunii spusa de doi contemporani Ester si Jerry Hicks .Enuntul ei m-a pus pe ganduri (poate mai pune si pe altii -consider ca nu strica) : „Eu sunt ceea ce SUNT si sunt MULTUMIT si PLIN DE BUCURIE sa fiu asa . Si tu esti ceea ce ESTI si chiar daca esti DIFERIT de ceea ce sunt eu , este de asemenea bine ” ….. Doamna se pare ca nici nu prea statea bine cu ACCEPTAREA faptului ca nu toti oamenii sunt ca ea…….
Prin Barfa ea SI-A SATISFACUT SINELE FALS (EGO-ul creat de minte ) ……Trist , consider , ca este faptul ca NIMENI dintre enoriasi si …..mai ales popa ,nu s-au ridicat SA O INFRUNTE si sa-i spuna macar o vorba de „duh ” : CE TE BAGI , UNDE NU-TI FIERBE OALA !!!!!!!!!” . Barfa ……..fara auditoriu …….e NULA .
Talcul intamplarii lui Ion s-a dezbatut (uneori chiar aprig) , in FILA DE LUMINA – „Niciodata nu judeca pe nimeni „…..
Consider ca IMPORTANT , este ca doamna sa fii inteles ceva ….. si acel CEVA sa-i fi „DESPIETRIFICAT ” un piculet INIMA ……NAMASTE !!!!!!!!!!!!!!!
Legile sunt făcute de oameni pentru binele societății. Orice grup, pentru a funcționa are nevoie de un set de reguli.
Fără ele e haos. Niciun om nu are dreptul de a judeca pe altul. Doar Societatea are acest drept cu scopul de a se proteja.
Și după cum bine stim, omul este un animal social.
Consider că popa si ceilalti enoriasi au acceptat-o de multa vreme in rolul ei de politist.
Probabil se bazau foarte mult pe judecata ei.
Deci… situatia este mai complexa.
Multumesc pentru cuvintele frumoase.
O seara minunata!
DE ACORD . Situatia este mai complexa . Consider ca nu am exprimat clar opinia mea , ca : Legile fiind creatii ale MINTILOR OAMENILOR ……pot fi interpretate si aplicate in mod diferit de MINTILE OAMENILOR. MULTUMESC ! NAMASTE !
Cosider ca mai grava decat barfa este acuzarea. Un crestin autentic trebuie sa fie tacut si smerit, sa-l poarte pe Dumnezeu in suflet si sa priveasca fara sa judece. Sa nu se afle printre cei care „arunca cu pietre”. Sfintii parinti ne indeamna sa ne rugam pentru sufletele celor rai, nu sa-i stigmatizam. Caci, vorba povestii, nu stii ce se afla dincolo de aparente. Ce se mai erija ea in „judecator absolut”!
Apoi, cum si mandria este un pacat, personajul nostru nici nu si-a dat seama cand a picat in asemenea capcana. Ce se mai falea ea cu reputatia ei!
Deci chiar si in sufletul unui crestin autentic se poate strecura pacatul, in forme nebanuite, chiar daca lui i se pare ca tocmai s-a acoperit de „virtuti”, acestea sunt chiar pacate. Lupi in blana de oaie!
Tot sfintii parinti ne invata ca singura scapare de acest pericol este rugaciunea. Prin rugaciune autentica ni se deschid mintea si sufletul, pacea si lumina coboara peste noi si Dumnezeu ne umple de virtuti autentice. Astfel nu mai suntem lasati singuri, sa ne abatem de la dreapta credinta. Astfel scapam de pericolul lupilor in blana de oaie.
Probabil ca peronajul in cauza nu era o crestina traitoare, ci mai degraba se autotintitulase „politista bisericii”. Mda, asa nu!
Multumim Razvan ca ne re-aduci aminte aceste lucruri, sa nu riscam sa cadem si noi in asemenea pacate.
Eu am intotdeauna dreptate!
Eu nu am cum sa gresesc!
Eu stiu mai bine!
Celalalt este un prost ca nu intelege!
Oare asa mi-am zis eu, sau tu sau oricare din noi in sinea noastră? Când s-a întâmplat asta ultima data?
Multumesc pentru gandurile bune si sa ne privim in oglinda cu ochii larg deschisi.
O seara minunata!
Fara a judeca pe cineva trebuie sa recunoastem ca pe langa EA au gresit si preotul care a lasat-o se persiste in habotnicia ei,primarul care nu l-a interesat ca si „Ion e om „si ar fi putut sa aiba peobleme(SA ARUNCE PRIMUL CU PIATRA CEL FARA DE PACAT) si nu in ultimul rand cei care au ascultat-o fara sa-i spuna cat de mult greseste.Eu consider ca BARFA este cel mai periculos lucru ( UN PROST ARUNCA O PIATRA IN APA SI INTREG SATUL NU O MAI POATE SCOATE)care i se poate intampla cuiva .Sunt persoane care spun „ei,o mica barfa nevinovata””( la ELE sa fie).Si iar ma intorc si spun,DE NOI DEPINDE sa oprim barfa,REFUZAND SA O ASCULTAM.Pace si lumina tuturor.
Dar poate situatia era diferita, poate femeia isi obtinuse statutul in urma unor merite incontestabile. Dupa ce ai un lider e simplu sa-l urmezi, chiar si atunci cand greseste.
O seara minunata!
Hai sa rezolvam asta din punct de vedere al iubirii, sa nu reprosam ,sa nu ne gandim dual la nici o parte. Am incercat singura, dar tot imi vin ganduri contradictorii. Dumnezeu este iubire, pentru El nu e nimic bun sau rau, doar ESTE.Noi am catalogat ce e bun si ce e rau. Si atunci cand ne gandim ca am facut ceva rau, ne si simtim vinovati, pentru asta suferim si daca lasam sa se mentina mult timp aceasta vina in noi, chiar putem sa ne imbolnavim. Cat de vinovati am fi daca am improsca aceasta rautate asupra altora…Am si invatat ceva f. interesant: Supraconstientul nostru e in legatura cu Divinitatea, deci e iubire, trimite de acolo doar bucurie, iubire , pace, iar noi, educati fiind cu rau si bine, din constient trimitem mai departe reprosuri sau chiar ura. Asta trebuie sa iertam in fiecare zi, constientul se va apropia cat de cat de Divinitate. M-am bucurat mult cand am inteles.
Dar femeia se simtea bine si era bucuroasa ca-si duce menirea la bun sfarsit. Era chiar fericita. Conform definitiei dvs. ea facea un bine.
E un subiect generos care merita aprofundat.
Nu ma bagati in seama, doar am punctat ceva ca sa fie o tema de meditatie pentru dvs. deoarece, in pricipiu, sunt de acord cu ce spuneti.
am citit, mi-a placut, am inteles. multumesc
V-am citit comentariul, mi-a placut, va multumesc!
exceptional ! fara cuvinte ! Iisus a spus : Aceasta femeie a inteles gresala enorma pe care o facea ,numai atunci cand Dumnezeu a pus-o sa adune vinul pe care il aruncase in mare , si sa -l puna la loc in stilca ; colosal . Razvan , iti multumesc pentru tot cea ce postezi , astept cu drag si nerabdare in fiecare zi sa citesc ” file de lumina „.
Am scris si voi mai scrie. Ma bucur ca va place.
Din pacate, nu pot pune aici tot ce scriu. Cateodata, fara sa vreau, povestile devin mai complexe, personajele se aduna si textul devine prea lung pentru o postare pe Internet.
Acele povesti le-am pus in cartea Trepte spre Cer, iar cele care s-au nascut ulterior vor apare in urmatoarea carte.
O seara minunata!
ce pilda inteleapta !
Multumesc pentru apreciere.
O seara minunata!
Cu totii avem de invatat din aceasta pilda.
Mai ales cei care au acest obicei si-l practica fara sa-si dea seama de consecinte.
O seara minunata!
Razvan, nu pot sa-ti dau decat, cate un vot pentru fiecare raspuns de-al tau foarte intelept. Deci considera ca ti-am dat cate un vot mare, mare cu zece stelute. Le meriti din plin. Multumim. Namaste!
Fara cuvinte.Superb. Multumim!!!
Multumim pentru pilda aceasta minunata; simiar este redat si in filmul Doubt (2008): http://www.youtube.com/watch_popup?feature=player_embedded&v=8ng5angbV5E
O zi minunata!
Binevenita istorioara asta – o vad un fel de oglinda care ne arata si acele parti din noi pe care nu ne place sa le vedem…
Barfa? O blamam, dar (inca…) face parte din viata noastra, din pacate. Ne ustura cand ii suntem subiect, ne gasim justificari cand o practicam…”constat, nu judec”, „o fac spre binele tau/meu/lui” (ca si biata femeie din poveste, una la fel ca si tot restul satului – caci fara auditoriu, ar mai fi barfa? Daca Ceilalti – cei buni, cei drepti, cei corecti, cei intelepti- nu ar primi informatia si energia barfei , ar mai exista ea…?). Nu-i caut justificare; am facut si eu in viata pacatul asta pana am inteles (in ce ma priveste) de unde vine, care ii sunt radacinile, ce rani deschise il alimenteaza si atunci am inceput sa umblu la cauze si am descoperit ce proces lung si deloc usor este vindecarea.
Inchei cu o rugaciune data de preotul crestin ortodox Michel Philippe Laroche in superba sa carte „Un singur trup – aventura mistica a cuplului” : ” Doamne, am credinţa că Tu nu ai încetat să-l iubeşti pe X. De aceea, te rog să-mi dai puterea de a-l privi cu privirea Ta şi de a-l iubi cu iubirea Ta. Totodată, te rog să-mi ierţi toată aspra judecată pe care am aruncat-o asupra lui prin gând, faptă sau cuvânt, atât direct cât şi vorbindu-l de rău înaintea altora, rude sau cunoscuţi”. Caci ce este barfa si judecata, decat lipsa de Iubire fata de semeni…?
Cu mult drag, Cornelia