Platon și Socrate
Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate, ce este dragostea.
Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.
Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri, am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.
Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria. Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos. Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns: Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.
Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.
Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.
De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată.
Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit:
Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.
Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.
Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.
Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia. Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus:
Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus:
Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă. Cu alte cuvinte:
– dragostea nu înseamnă perfecţiune;
– căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină perfectă;
– fericirea este o stare de spirit câştigată prin alegerea făcută;
– viaţa este bucuria de a fi împreună.
Sursa text: Editura For You
Comentarii (13)
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Felicitări, profund articol (ca şi multe altele)… cu toate acestea, oarecum nu sunt întru totul de acord cu concluziile trase. Dragostea nu este unică. Desi poate cei mai mulţi dintre noi am trecut, poate, pe lângă „iubirea vieţii”, asta nu înseamnă neaparat că nu putem gasi un partener care să ne facă să ne simţim iubiţi, fericiţi. Cu toate astea, chiar şi alături de „dragostea vieţii noastre”, căsnicia nu este neaparat perfectă şi nici nu trebuie să încercăm să o facem. Ar fi plictisitor, şi am căuta altceva la un moment dat. Fericirea … ei bine, trebuie ca multe din năzuinţele şi aspiraţiile noastre să ni se îndeplinească, pentru a putea spune ferm, 100%, fără teama că minţim, că suntem fericiţi. Iar viaţa … nu este ceva ce poate fi luat, pus în ghiveci, îngrădit, trasat, limitat. Viaţa trebuie trăită pe loc, imediat, azi, acum, ca şi cum mâine nu ar mai exista, dar gândind, ştiind că suntem eterni. Namaste
mesaje foarte utile.
Da…..frumos, inteleapta atitudine a d-lui Platon: te ajuta sa fii in stare sa alegi.
Nevoia de a fii iubit este universala,fie ca suntem femei ori barbati,sunt foarte multe aspecte in comun in ceea ce priveste profunzimea sentimentelor.
Casatoria inseamna sa accept tot universul celui de langa mine,cu frumuseti si ciudatenii deopotriva.
Dragostea-pasionala se transforma intr-una compasionala,cea de-a doua avand mai multe sanse de-a rezista in timp.
Toti suntem facuti sa avem o persoana speciala inimii noastre,pe tot parcursul vietii simtim nevoia de siguranta atat pe plan fizic cat si emotional,de aceea cautam in mod instinctiv acea persoana care sa ne completeze.
Ca si in poveste:cel mai frumos,cel mai mandru este ceea ce detinem noi.
O seara buna!
Multumesc pentru poveste! Nu credeam, dar povestile tale chiar ma ajuta. Toate cele bune!
Toate comentariile dumneavoastra sunt de o înţelepciune profundă. Acesta nu face excepţie. Dar nu aţi terminat tot subiectul. V-aş ruga să o faceti. Mulţumesc şi scuze pentru îndrazneală. Namaste.
Rugamintea este adresata doamnei Lumi. Mulţumesc.
Subiectul in cauza inseamna mai mult decat suntem noi in stare sa cuprindem intr-o mie de comentarii.
Iubirea ca si dragostea nu tin doar de sentimente sau societate.
Atunci cand te lasi absorbit de problemele din relatia de cuplu si incerci sa construiesti in jurul tau un zid de protectie fictiv,incepe sa se diminueze sentimentul de iubire fata de partener.
Doar atractia fizica ar putea fi una pur intamplatoare,dragostea avand insa nevoie de o anumita deschidere si maturitate emotionala pentru a putea fi impartasita si simtita ca atare.
Cat despre casatorie…toate povestile nemuritoare au in incheiere aceasta formula:”pana la adanci batraneti”,totusi,nu trebuie sa judecam casatoria dupa toti factorii exteriori,atunci cand este din suflet si din dragoste,trebuie sa ramana un lucru magic.
Sa spui”da” atunci cand te simti capabil sa spui acel”da”.
Multumesc,o zi buna!
Piatra filosofală rămâne doar la stadiul de filosofie fără a te izbi de… „piatră”. Singurul rol pe care îl poate îndeplini dragostea e să afli cine ești, cât de perfect ești, așa cum ai fost dintotdeauna.
De la Aristotel citire: Prieten mi-e Platon, dar mult mai prieten îmi e Adevărul!. Viața unui om e ceva mai lungă decât a unei flori, carevasăzică…
Subiectul este intradevar mult prea amplu pentru a putea fi definit de cateva comentarii. Nu au reusit poetii din vechime si pana azi, noi… nici atat. Dar, felul cum gandim ne defineste. Exprimarea gandurilor pune sufletul pe tava. Mulţumesc. Namaste, fiinta de Lumina.
Raspunsul era tot pentru Lumi. Mi se tot posteaza aiurea. Scuze
Un simplu: multumesc!