Ușa din spate
- Emile Claus-The Old Gardener
Multe vorbe umblă prin oraș despre omul sfânt ce trăiește într-un sat dincolo de Muntele de Gheață. Oamenii spun că este foarte iubit și mulți pelerini îi bat la poartă. Toți au parte de o schimbare în bine după acest drum.
Trăiesc în mijlocul orașului, departe de acel sat. Și totuși, atât de mulți mi-au povestit de înțelept încât am devenit dornic să-l cunosc. La început eram curios cum poate schimba destine un om care trăiește izolat și nu știe nimic despre situația regatului. M-am gândit că atunci când o să am drum prin Orașul de Munte unde am un prieten neguțător cu care mai fac ocazional schimburi de mărfuri voi trece și prin satul sfântului. Dar, iată că a venit una dintre cele mai cumplite secete și în loc de grâne, câmpurile sunt pline de praf. O corabie cu marfă de cea mai bună calitate mi s-a scufundat de curând iar eu sunt înconjurat doar de leneși și de hoți. Toți vor să mă fure, toți vor câte o bucățică din agoniseala mea de-o viață. Niciodată nu am avut mai multe probleme ca acum. Simt că orice fac se duce de râpă și ce peticesc într-un loc se sparge în altul.
Nu mai este de așteptat, mâine dimineață plec să-l văd pe înțelept, mi-am zis în sinea mea. Un sfat îmi este de mare ajutor. Trebuie să ies într-un fel sau altul din situația de acum.
Răsăritul soarelui m-a prins la peste zece leghe de oraș. Sunt călare pe cel mai mândru bidiviu din grajdurile mele, am merinde și bani suficienți pentru călătorie. Preț de câteva ceasuri calul mănâncă pământul și a înghite distanțele pe nesimțite. La amiază, situația se schimbă cu totul. Întâmplarea a făcut să mă iau la ceartă cu un grup de nespălați ce tăiau frunză la câini în mijlocul drumului. Așa am rămas fără bidiviu iar chimirul meu este acum gol.
Iată-mă în mijlocul drumului cum stau să chibzuiesc în ce direcție să apuc. Spre casă sau spre înțelept. Casa e departe, la fel și înțeleptul. De ce oare toți înțelepții trăiesc atât de departe. Nu am auzit niciodată de înțeleptul din mijlocul orașului. Dacă era așa, doar traversam strada, dar de… mi-e dat să îndur… soare, praf și mai trebuie să mai merg și pe jos. Mă îndrept spre înțelept, că doar pentru asta am plecat de acasă.
Ceasurile trec greu și odată cu înserarea, pe geana orizontului, văd niște călăreți. Mai am doi galbeni pitiți în cizmă și îi plătesc să mă ia și pe mine până în Orașul de Munte.
Ruga mi-a fost ascultată și de data asta sunt călare pe cal și mă îndrept spre oraș. Din păcate, a apărut o mică problemă. Gura mea spurcată iar mi-a făcut probleme și călăreții care veneau s-au dovedit a fi o poteră ce nu putea să creadă că un om fără cal și fără merinde are doi galbeni. Așa că drumul meu s-a oprit la închisoarea orașului.
Zilele trec și toată lumea mă acuză că i-am luat viața unui nefericit pentru doi galbeni. Singura mea speranță este negustorul cu care sunt prieten.
Din păcate, el este plecat din oraș și nimeni nu știe când se întoarce. I-am înjurat și blestemat pe toți judecătorii și gardienii, dar asta nu a făcut decât să-mi grăbească sentința de condamnare la moarte și să-mi împuțineze rația de mâncare. Au trecut deja două săptămâni de chin, două săptămâni pline de frig și spaimă. Din fericire, iată că ușa celulei mele se deschide și prietenul meu este acolo. Îi sar în brațe și mă uit la judecătorul care-mi spune că sunt liber. Nu mai știu ce să fac de fericire. Mă duc să înnoptez la prietenul meu.
Odată cu dimineața îmi iau la revedere de la prietenul meu și de la nevasta lui cu gura mare și călare pe un nou cal sunt din nou pe drum. Sper ca toate cele îndurate de mine să se termine cu bine și înțeleptul să-mi spună cum să-mi salvez negoțul.
Odată cu înserarea reușesc să intru în sat.
– Țărane! Unde trăiește sfântul vostru?
– Colea, după cușma ceea de deal, la fântână îi vedea o casă mare. Acolo e! Are casa cea mare!
– E așa bogat sfântul?
Țăranul râde.
– D’ apoi d’ ăștia ca matale vin la el și după un timp se întorc să-i aducă averi. Sfântu’ ne dă nouă tot ce primește. Toți avem case mari și frumoase. Ca recunoștință noi i-am construit-o lui pe cea mai mare și mai arătoasă, că trăia într-o cocioabă la marginea pădurii.
– Și cum de-a primit?
– O fost greu, că zicea că n-are nevoie, că el e singur, că e bătrân și nu poate să o îngrijească, că e prea mare. Noi i-am zis că trebuie să poată primi oameni de seamă, și e mândria noastră a sătenilor în joc. Zilnic ne ducem să-i săpăm în curte să facem curățenie și-l ajutăm la tot ce are trebuință.
Cu cizma îl împing pe țăran ca să-mi elibereze calea și îmi văd de drum. Într-adevăr, la fântână o casă mare și frumoasă răsare pe mâna dreaptă. Descalec degrabă, priponesc calul la poartă și intru în grădină. Minunate flori răsar în jurul meu, nasul se bucură de un parfum suav de levănțică iar ciripitul păsărelelor pare mai vioi ca niciodată. Iată-l și pe bătrânul grădinar cum udă grădina.
– Grădinare! Vreau să-l văd pe omul sfânt.
Grădinarul mă invită în casă. Gândurile mele o iau razna. Cu ce să încep, ce să-l întreb, cum să-i spun de problema mea sfântului. Trebuie să mă înțeleagă ca să-mi poată da sfatul de care am nevoie acum. Între timp, pașii mei sunt purtați pe nesimțite dintr-o cameră în alta. Mă aflu în sfârșit în fața ușii. Grădinarul o deschide zâmbind și eu mă trezesc… ieșind pe ușa din spate.
– Dar… eu am venit să-l văd pe omul sfânt, am spus amețit.
– Dar l-ai văzut. Fiecare om pe care-l vezi în viață, oricât de rău, de mic sau de neajutorat ți se pare, tratează-l ca pe un om sfânt. În acest mod simplu, se va rezolva orice problemă ai avea și indiferent de motivul care te-a adus la mine… asta este rezolvarea ta, mi-a spus grădinarul zâmbind.
Atunci am înțeles… acela nu era grădinarul.
Text de: Răzvan
Comentarii (59)
Dă-i un răspuns lui colibri 63-LU Anulează răspunsul
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Dumnezeule,de unde le scoti???SUNT MINUNATE TOATE POVESTILE TALE!!!IMI INFRUMUSETEAZA FIECARE ZI!!!ZI FRUMOASA SI TIE!!!
M-a mai intrebat cineva acum cateva zile de unde-mi vin ideile si o sa-ti dau acelasi raspuns.
Ideile…
Înnotăm cu toții într-o mare de idei, atâtea lucruri minunate ne înconjoară, trebuie doar să întinzi mâna și să iei ce ai nevoie.
Te uiți la o floare și îi simți seva ce-i aduce viața, o vezi cum crește, cum îmbobocește, cum devine floare, simți cum se așează albina. Floarea știe că și-a îndeplinit menirea când picioarele albinei s-au desprins de pe petalele sale. O frunză cade, o poartă vântul, iar acesta este doar o răsuflare, o boare de îndrăgostit ce suspină ascuns în spatele copacului la a cărui umbră găsim balconul unde fata iubită se sperie de albină și nici nu știe că are un admirator.
Aceste lucruri și mult mai mult decât atât poți vedea privind doar o floare.
Sa ai o zi minunata.
Această povestioară are o învăţătură atât de evidentă, încât a dezvolta un comentariu ar semăna cu „cuvinte goale ce din coadă dau să sune”. Doamne ajută.
Orice comentariu este o bucurie, eu consider ca fiecare cuvant scris de cel care citeste este important.
Sa ai o zi minunata.
Splendida povestioara!
Ma bucur ca va place, sper ca veti continua sa ne vizitati in continuare.
Sa aveti o zi deosebita.
multumesc,imi plac mesajele tale si le voi parcurge.in continuare, cu drag;le si trimit .’.alor mei” din grup.
Fii binecuvantat !
Salutari cu miros de tei inflarit din Iasi, de ziua lui Eminescu.
multumesc
Eu va multumesc ca aveti amabilitatea de a citi textele noastre.
O zi plina de impliniri sa aveti.
Multumesc!
Ca si mai devreme, consider ca aceasta vorba trebuie sa vina din partea noastra.
Plina de Lumina sa va fie ziua.
Da, Razvan postarea ta de azi evidentiaza inca o data ca nu aspectul exterior are importanta,valoare..ca aroganta nu a facut niciodata casa buna cu spiritualitatea, iar cuvintele au putut sa faca si bine si rau..sa speram ca numarul celor precum negustorul va fi din ce in ce mai mic, iar valoarea fiecaruia va fi data de suflet.O zi plina de iubire ptr noi toti!
Am vrut sa punctez modul negutatorului de a vedea lucrurile. Ma bucur ca am reusit.
O zi minunata si plina de iubire.
Multumesc….
Eu iti multumesc. Fie ca aceasta zi să fie pentru tine una luminoasa si plina de bucurie.
toate aceste povestioare ne insenineaza ziua, ne fac sa ne simtim un pic mai buni!!!!!
Daca esti bun, devii o bucurie pentru tine si pentru altii.
probabil multi citesc, putin inteleg!!!!!!!!!!!!! ffff. frumos
Eu sunt convins ca toti inteleg, Probabil, cine nu poate pricepe nu va citi niciodata materialele noastre. Ma bucur ca ti-a placut.
Minunata povetirea!
Vitala invatatura!
Multumesc!
Sunt incantat de cuvintele frumoase. Sa ai o zi minunata.
Povestire minunata si foarte interesanta in acelasi timp.Noi oamenii in marea majoritate avem tendinta de a trata cu dispret persoanele mai dezavantajate decat noi din punct de vedere material, intelectual, fizic, etc. iar in final constatam ca viata noastra este seaca si nu intelegem de ce. Mandria si vanitatea distrug sufletul omului.Multumesc pentru povestioara,este o invatatura subtila si vitala pentru cine are urechi sa auda si ochi ca sa vada.O zi mununata si viata lunga si fericita va doresc.
Multumesc mult pentru urari, va doresc si dumneavoastra acelasi lucru. Aveti mare dreptate, mandria si vanitatea nu fac casa buna cu dezvoltarea sufletului.
Am primit un mail acum cateva zile de la o prietena cu o povestioara de pe acest site. M-am abonat si am descoperit zeci de povesti care imi umplu inima de bucurie. Sunt „file de lumina” care ma fac fericita. MULTUMESC pentru ca existati.
Noi va multumim ca existati. Fara dumneavoastra si fara ceilalti cititori nici noi nu am exista.
Mii de multumiri,asa-i ca si dvs.sunteti precum gradinarul din povetioara?Cu drag…
Multumesc, este adevarat… ca eu si cu gradinarul traim pe aceeasi planeta.
Aspctul exterior cat si interorul sunt importante impreuna fac un tot/intreg.
Asa este ,trebuie sa fim mai atenti la tot ce este langa noi,este singura modalitate sa simtim ca traim.Tot ce te inspira pe tine si ne spui, ne ajuta sa ne intoarcem la noi si la cei dragi sau la cei cu care traim aceste vremuri minunate de mari schimbari.Iti multumesc pentru acest site.
Situl dvs. domnule Razvan isi are locul lui in viata mea si deasemeni For You. Va multumesc ca ati construit pentru noi acesta oaza de liniste, calm si intelepciune. Namaste!
Moment de reflectie.
impresionanta naratiune.
Foarte frumoasa si plina de intelepciune, povestea ta.
Felicitari!
Sfarsitul oricarui lucru poate sa insemne de fapt un nou inceput,o alta etapa catre ceva mai sus.
Omul in sinea lui este foarte simplu,doar ca se complica dorindu-si mai mult decat are nevoie.
Doar oamenii plini de iubire sunt capabili sa administreze intelepciunea precum a facut-o gradinarul.
Multumesc,o seara buna!
…o minunata lectie de viata!,..si..mult talent!,..felicitari!,..
cuvintele mele sunt lipsite de valoare. nu-ti scriu ca sa te incurajez. nu este cazul. scriu doar ca sa scriu, apoi ca sa-ti multumesc.
Dumnezeu sa te binecuvanteze „gradinarule” !
Iti multumesc frumos pentru povestile acestea minunate. Din fiecare am de invatat, si imi aduc o raza de lumina si dragoste in sufletet.
Iti multumesc pentru sfaturile intelepte.
Grandomania, aroganta, tupeul (in sensul rau…), mojicia…..Doamne cu cati din acestia, ca acel personaj din povestiea ta Razvan, ne intalnim zilnic!!!
Ne lovim de ei pe strada, in localuri publice, in politica…nu e loc in lumea asta sa nu fie prezent un astfel de specimen! Ce trebuie facut cu ei, sau impotriva lor? Cred ca in primul rand trebuie demascati, nu ignorati, blamati public de fiecare dintre noi , in functie de posibilitati. Nu trebuie iertati, caci altfel nu mai scapam de ei! Daca nu-i bagam in seama nu cred ca e rezolvare, desi uneori, izolarea e buna, dar la cati sunt azi, nu putem face asta ! E o parere personala. Poate e gresita, dar eu sunt oripilat de multimea lor si de modul cum ne otravesc sufletele!! Sa speram ca vor fi , din ce in ce , mai putini. NAMASTE
Fara ei cum ai mai putea aprecia modestia, mila, bunul simt?
Nu poti aprecia ceva cand nu ai termen de comparatie.
O seara minunata!
Fara suparare dar nu sunt de acord,cu modul tau de a privi lumea ,tot ceea ce vezi in exteriorul tau prin oameni in oameni e doar o alta fateta a ta pe care nu vrei sa o accepti, accepta-te asa cum esti cu bune si rele si atunci vei sti sa accepti si lumea din jurul tau. Lumea din jurul tau e doar o oglinda care-ti poate arata adevarata fata a ta.
Nu comentez de obicei. Ce as mai putea adauga acestor povestiri, esente de intelepciune, cand ele spun tot intr-o forma stralucita, perfecta.
Acum fac o exceptie pentru ca simt nevoia sa multumesc. Deci, multumesc din suflet! Te urmaresc constant.
Cu prietenie,
Eu va multumesc pentru ca ma urmariti!
O seara minunata!
Cand ceva este atat de profund si mununat,este pacat sa folosim cuvinte in a „explica ce si cum..”. Parerea mea astazi,este ca Dumnezeu „nu da nimanui mai mult decat poate duce”…deci cu cat ai mai multe…sa stii ca esti un suflet puternic,iar lectia vietii este pe masura. Suntem perfecti asa cum suntem. Deci sa multumim in fiecare clipa pentru tot ceea ce este.
Iubire si Recunostinta
Corect!
Multumesc!
MULTUMESC PTR. TOT CE FACI, INCEP ZIUA CU POVESTILE TALE SUNT MINUNATE SI SUFLETUL MEU SE HRANESTE CU ELE.SA CAUTAM IMPARATIA LUI DUMNEZEU CARE ESTE IN NOI,ACUM SI AICI.LUMINA, IUBIRE, ARMONIE.
Drumurile sunt ale fiecaruia, punctul terminus este al tuturor.
O zi minunata!
Multumesc pentru ca existi si ne incanti sufletul in fiecare zi cu povesti minunate si cu pilde de viata. Multumesc!
Va multumesc ca ne vizitati.
O seara minunata!
D-le Răzva,eu sun un abonat nou al Site-ul Dvs.,pe de altă parte,sunt în etate și nu cunosc multe din tainele lucrului cu computerul.Ași dori mult,ca să trimit și prietenilor aceste lecții de viață,dar nu cunosc dacă se poate face acest lucru,sau numai ce primesc de la Dvs.pot să trimit prin e-mail?
Stimate domnule Burciu,
Fiecare pagina de Internet are o adresa unica, care este numai a ei.
Puteti naviga prin site-ul nostru si apasa pe orice butoante sau trimiteri catre alte articole.
Odata ajuns la articolul dorit veti vedea in partea de sus programului cu care deschideti Internetul adresa.
Spre exemplu, acum, cand cititi aceste randuri cautati in partea de sus si veti vedea
http://filedelumina.ro/2012/06/14/usa-din-spate/
In momentul in care gasiti un articol interesant pe care doriti sa-l trimiteti mai departe, copiati ce scrie in adresa si il trimiteti prin email.
Daca intampinati probleme nu ezitati sa ne contactati din nou.
Mulțumesc foarte mult,stimate domnule Răzvan.Am reușit,și mă bucur!Să dea Domnul,ca bucuriile pe care le au cei pe care-i slujiți în numele Lui,să se reverse asupra dvs.!
…..Cand din ce in ce mai multi „COLOCATARI AI TERREI” vor CONSTIENTIZA ca TOTI SUNTEM FIINTE DE LUMINA ,intrupate in cate „UN AMBALAJ ” (pe care multi , nu si-l ACCEPTA ,maltratandu-l pentru a fi conform „directivei ” EGO-ului lor ) ……………………….vom CONSTATA , IMPREUNA ………..PAS CU PAS , CE SE INTAMPLA ……………Namaste
Numarul de sfinti, de persoane dezvoltate spiritual, de persoane ce aspira la spiritualitate va fi mereu in aceeasi proportie cu cei care nu doresc sa aprofundeze aceste laturi ale personalitatii lor. A crede altceva mi se pare utopic.
O seara minunata!
..domnule „gradinar Razvan” buchetul acesta este minunat..asteptam urmatoarea floare din gradina Dvs! Cu multumiri anticipate..si multa prietenie..
Am un buchet mare in cartea mea. Trepte spre Cer, de fapt, si aceasta povestire face parte din carte.
Mai scriu si mai pregatesc si pentru urmatoarea carte.
O seara minunata!
Multumesc din Suflet! Pace si Iubire ! <3
of, Doamne Razvan ,,,, superba povestioara ,,,si morala ,,,cat trebuie sa mancim ,,,la mintea asta a noastra sa vada in orice ,,,OM ,,,indiferent de cum se poarta un Sfant ,,,, daca toti ne-am purta ca in poveste ,,,,,este o lectie buna acum pentru mine ,,,sa inchid televizorul ,in aceste momente dificile ,,prin care trec semeni de-ai nostrii ,,,,
Multumesc Rrazvan , Multumesc FOR YOU pt. ca existi si intri in viata noastra ca un dar, Nnimeni nu vine catre voi in mod accidental , exista un scop divin in spatele a tot ce se intampla . ,telul este sa-i ajuti pe cei slabi sa devina puternici, nu sa-i lasi sa devina si mai slabi. MULTUMESC!!!